De data aceasta vă prezentăm un desert tradițional de vară care se prepară din fructe acrișoare: vișine, prune, corcodușe, dar și din agrișe, coacăze sau cireșe amare. Ce este chisălița? Cum se face chisălița de fructe? Iată și rețeta!

Chisălița este un preparat tradițional din Țările Baltice (Letonia, Estonia, Lituania), din nordul Europei, dar și din Polonia, Ucraina sau Rusia. La noi a venit pe filieră rusească în primul rând în Bucovina, de unde s-a răspândit și în Moldova sau în nordul Transilvaniei. Se servește atât caldă cât și rece, de la frigider.

Preparatul are o vechime de peste 1.000 de ani, iar cuvântul kissel înseamnă acru, supă acră. Este un fel de compot de vară îngroșat. Înainte de a ajunge cartoful și porumbul în Europa, chisălița s-a îngroșat cu fulgi de ovăz, griș sau făină de grâu. Ulterior au apărut în rețete amidonul (din porumb sau cartofi) sau mălaiul de porumb.

Există variante de chisăliță în care fructele sunt complet mărunțite, motiv pentru care se servește rece, în pahare. Dar fructele se pot lăsa și întregi sau se pot mărunți doar parțial.

Ingrediente

• 200 g de fructe curățate (corcodușe, prune, vișine);
• 25 g de făină de mălai;
• 35 g de zahăr;
• 10 g de amidon;
• 450 ml de apă;
• vanilie, scorțișoară, rom;
• sare.

Cum se face?

În principiu folosim fructe acre: vișine, prune, corcodușe, dar și agrișe, coacăze sau cireșe amare ori combinații ale acestora. În orice caz, fructele se spală, se curăță dacă este cazul și li se scot sâmburii. Eu am folosit corcodușe și din cca 250 g (întregi) am obținut 200 g de corcodușe curățate, fără sâmburi.

Pentru aromă am folosit o jumătate de baton de vanilie (sau 1 linguriță extract de vanilie ori 2 plicuri zahăr vanilat), dar puteți folosi și bastonașe de scorțișoară sau rom.

Cum se fierbe chisălița?

Se pune oala pe foc cu fructele curățate și cu 300 ml apă. Se lasă să dea câteva clocote, aproximativ 3-4 minute. Se ia de pe foc și se adaugă făina de mălai, sarea și vanilia. Se lasă la fiert 10 minute la foc mic. După aceasta se adaugă amidonul desfăcut în 150 ml de apă rece și zahărul. Se mai lasă pe foc 2-3 clocote, până se îngroașă un pic. Gustați ca să vedeți dacă mălaiul este fiert și dacă chisălița este suficient de dulce sau de aromată. Mai puteți completa cu zahăr sau arome.

Servire chisăliță

Chisălița se poate mânca rece sau caldă, în funcție de preferințe. Este fină și cremoasă, dulce-acrișoară și foarte aromată. Un deliciu de vară!

Beatrice Alexandra MODIGA

Ținând cont de habitusul natural al pomilor și de necesitatea formării unui schelet puternic și bine ramificat, pretabile pentru cultura prunului sunt coroanele globuloase cu și fără ax, iar caisul se conduce prioritar sub formă de coroană fără ax, pentru o mai bună valorificare a luminii.

La prun se aplică în general mai puţine tăieri decât la celelalte drupacee, acestea constând în rărirea buchetelor de mai şi tăierea scurtă sau eliminarea ramurilor mijlocii. La soiurile cu ramuri fragile şi subţiri se fac tăieri de reducţie în lemn de 3-4 ani, pentru fortificare şi ramificare, în vreme ce la soiurile cu ramuri viguroase tăierile sunt mai uşoare, constând în scurtarea la jumătate a prelungirilor şarpantelor pentru a stimula ramificarea. Cu această ocazie se elimină ramurile care au rodit slab şi prezintă zone mari neproductive, precum şi cele epuizate, cele subţiri, situate în vârf, ori cele nepurtătoare de muguri de rod. În fiecare an se fac tăieri de normare a rodului ce constau în reînnoirea semischeletului care a depăşit 4-6 ani, dar şi în eliminarea ramurilor frânte şi uscate.

Tăierile de formare, în perioadele de tinereţe, vor fi foarte reduse, limitându-se la strictul necesar. Încă din primii ani după plantare multe soiuri încep să fructifice, iar greutatea fructelor arcuiește ramurile, mărind unghiul de inserţie, chiar şi la soiurile cu tendinţă de creştere verticală. De asemenea, la aceste soiuri se ciupesc lăstarii de prelungire la distanţa de ramificare proiectată, iar dacă acest lucru nu s-a realizat, ramura anuală se va scurta în primăvară.

Formarea unei coroane implică efectuarea câtorva lucrări succesive: alegerea ramurilor de schelet, proiectarea acestora şi a ramurilor de semischelet. Pentru aceasta se vor reţine ramurile plasate în poziţiile cele mai corespunzătoare pentru forma de coroană aleasă. Aceste ramuri se vor scurta cu 10-12 cm, mai sus de locul în care dorim să se formeze viitoarele ramuri de schelet. Celelalte ramuri, cu poziţii necorespunzătoare, se vor suprima la inel, iar cele de semischelet se scurtează cu 1/3 sau 1/2 din lungimea lor.

După pornirea în vegetaţie se vor plivi toţi lăstarii de prisos, când aceştia au 2-4 cm lungime. La sfârşitul primăverii –începutul verii, când lăstarii au 15-25 cm, se vor alege alte ramuri de schelet, precum şi ramurile de semischelet formate pe ramurile alese anterior. Ceilalţi lăstari se ciupesc sau se răresc lăsându-i numai pe cei dispuşi bilateral-altern-exterior, cu punctele de inserţie la 15-20 cm. Operaţiile se continuă până la formarea completă a coroanei.

Tăierile de întreţinere şi fructificare se bazează pe reducţia şi simplificarea semischeletului, în scopul stabilirii unui echilibru între formaţiunile de rod şi cele vegetative, a păstrării volumului iniţial al coroanei, pentru asigurarea de noi creşteri, pentru o mai bună iluminare a coroanei, pentru evitarea alternanţei de rodire etc.

Tăierile se vor face diferenţiat, în raport cu vârsta pomilor, starea lor fiziologică şi soi. Prin tăieri se vor îndepărta ramurile uscate şi necorespunzător plasate. Ramurile roditoare se vor rări numai în anumite situaţii. La pomii intraţi în prima perioadă de rodire, unde se manifestă scăderea potenţialului de creştere, este necesar ca la 3-4 ani să se efectueze tăieri uşoare de reducţie, prin scurtarea ramurilor de schelet în lemn de 2-3 ani, deasupra unei ramuri de garnisire.

Cu prilejul acestor tăieri se vor păstra ramurile buchet şi ramurile de garnisire care nu depăşesc lungimea de 30 cm. Dacă sunt prea dese, se înlătură cele mai slabe. Ramurile de garnisire care nu depăşesc 60 cm şi au unghiul de ramificare 50-55° se scurtează la 8-10 muguri, iar cele mai lungi cu unghi de ramificare mic se palisează în poziţie orizontală sau se scurtează la 8-10 muguri; de asemenea, ramurile de prelungire se scurtează la 1/3-1/2 din lungimea lor.

La prun se aplică tăieri de corecţie în cazul când pomii nu au fost tăiaţi anual sau la cei tăiaţi necorespunzător. Totodată, în perioada de declin se efectuează tăieri de reîntinerire mai severe la nivelul scheletului.

Beatrice Alexandra MODIGA

Prunul

Temperatură: Prunul este oarecum exigent față de căldură, comportându-se favorabil în zona de câmpie și dealuri mici. În zona colinară, cu excepția soiului Grase românești, prunul are recolte instabile și de slabă calitate. Temperaturile orare optime sunt cuprinse între 18 și 33°C, cu minime absolute de 8°C și maxime de 36°C; în afara acestor intervale, creșterea încetează. La ger rezistă până la -35°C, cu următoarele valori ale organelor vegetative: muguri florali – minus 31-33°C; flori în faza de buton alb – minus 3,3-3,5°C; flori deschise – minus 2,2°C (la minus 5°C se distrug în masă, cu afectarea recoltei de până la 90%); fructele curând formate – minus 0,5-1,1°C.

Apă: Cerințele față de apă ale prunului sunt mari, fiind satisfăcute în zonele deluroase, cu peste 600 mm precipitații anual, din care 300-350 mm în intervalul mai-iulie. Ploile reci și prelungite din timpul înfloritului compromit destul de frecvent producția. Comportamentul față de secetă este oarecum favorabil pentru unele soiuri – Agen, Anna Späth, Renclod D`Althan, Tuleu gras, Stanley etc. – care produc satisfăcător, dar fructele sunt de calitate inferioară. În general, în zonele de stepă, silvostepă și unde există păduri de stejar se recomandă irigarea pomilor.

Lumină: prunul are cerințe nu foarte mari, cel puțin nu la fel de mari precum speciile nuc, cireș, cais, piersic și păr; cultivat însă pe versanți mai puțin însoriți, produce fructe de slabă calitate.

Sol: specia are cerințe mici față de sol, valorificând bine sau satisfăcător aproape toate zonele de la noi. Cele mai bune terenuri sunt cele cu o reacție slab acidă spre neutră (pH de 5,8-7,4). Totuși, prunul nu tolerează solurile sărăturoase și nici pe cele cu exces de calciu.

Mărul

Temperatură: se dezvoltă și fructifică bine în zonele cu temperatura medie anuală de 8-11°C. Temperaturile orare optime ale mărului sunt cuprinse în intervalul 14-27°C, cu minime de 8°C și maxime de 33°C, limite dincolo de care procesele de creștere încetează. Pomii rezistă la ger până la minus 36°C, iar florile au toleranță diferită: când apar petalele în primul boboc din inflorescență îngheață la minus 2,2°C, iar la minus 4,4°C bobocii sunt distruși în totalitate; când sunt deschise degeră la minus 2,2°C și sunt compromise la minus 3,9°C, cu afectare de 80-90% a producției.

Apă: mărul are pretenții mari, necesitând 700-900 mm precipitații anual pentru soiurile de iarnă și cel puțin 550 mm pentru cele de toamnă și vară. Nu suportă excesul de umiditate, dar nici seceta, fie ea pedologică sau atmosferică.

Lumină: cerințele sunt mai mici comparativ cu alte specii, dar oricum, pe versanți, este preferată pentru înființarea plantațiilor expoziția sudică, sud-estică și sud-vestică.

Sol: crește bine pe diferite tipuri de sol, însă recolte mari, de calitate și constante se obțin pe terenuri fertile, profunde, bine structurate, lutoase, suficient de umede, cu o reacție moderat spre slab acidă (pH 5,0-7,0). Apa freatică este de preferat să fie sub 2,0-2,5 m adâncime; portaltoii vegetativi, în perioadele ploiase, au mult de suferit dacă pânza freatică se ridică la 1,2 m adâncime.

Maria BOGDAN

Este general știut pentru pomicultori că portaltoiul folosit pe scară largă pentru prun a fost și rămâne corcodușul sau mirobolanul (Prunus cerasifera), utilizat în pepinierele pomicole în procent de 80%. Vasile Cociu, considerat fondatorul Școlii românești de genetică și ameliorare în pomicultură, aprecia că, la nivel global, ponderea Prunus cerasifera va scădea ca urmare a introducerii în cultură a unor portaltoi de vigoare mică, pretabili pentru cultura prunului în sistem intensiv.

Corcodușul sau mirobolanul este, cum spuneam, portaltoiul generativ cel mai ultizat pentru prun – și nu numai – din următoarele motive: sâmburii sunt ușor de procurat, au un procent ridicat de răsărire, frunzișul este rezistent la bolile specifice prunului, puieții se dezvoltă foarte bine, compatibilitatea la altoire este ridicată. În livadă, pomii altoiți pe corcoduș au vigoare mare și intră târziu pe rod. Specialiștii recomandă recoltarea sâmburilor de corcoduș din plantații de seminceri controlate și utilizarea anumitor clone selecționate și înregistrate ca portaltoi noi.

Mirobolan dwarf este un portaltoi generativ, obținut la ICDP Pitești Mărăcineni în 1999. Fructele acestuia, de culoare galbenă, se maturează la jumătatea lunii august, iar sâmburii răsar foarte bine și dau puieți uniformi. În livadă, acest portaltoi ultilizat pentru Tuleu și Renclod dau rezistență acestor soiuri, în sensul în care nu se rup de la punctul de altoire și imprimă pomului o creștere mai mică.

Bn 4 Kr: portaltoi generativ, obținut la SCDP Bistrița, în anul 2001, rezistent la Plum Pox Virus. Fructele sunt roșii și se maturează în luna august. Sâmburii răsar excelent și dau puieți uniformi în pepinieră. În livadă, comparativ cu corcodușul, imprimă soiurilor o vigoare mai mică și o productivitate mai bună.

Mirobolan C5 este obținut la ICDP Pitești Mărăcineni din 1999; este generativ, viguros ca semincer, productiv, liber de Plum Pox și compatibil cu grupele Tuleu și Renclod. Fructele galbene se maturează la sfârșitul lunii septembrie, sâmburii răsar foarte bine și dau puieți uniformi. Pomii altoiți pe Mirobolan C5 intră pe rod în anul patru de la plantare.

Oteșani 8 este un portaltoi generativ, omologat la SCDP Vâlcea în 1980. Imprimă soiurilor altoite o vigoare mai mică decât corcodușul și intrare timpurie pe rod. Este bine adaptat la solurile argiloase, singurul dezavantaj fiind acela al unei drajonări puternice.

Roșior văratec este primul portaltoi omolgat în România, fiind creația din 1966 a cercetătorilor de la stațiunea Voinești. Clona originală s-a pierdut, în prezent folosindu-se diverse alte biotipuri. Imprimă pomului vigoare mare, producții ridicate și constante, este adaptat la o gamă largă de soiuri, iar pomii drajonează slab.

Miroval: portoltai vegetativ obținut la Vâlcea în 1998, cu înrădăcinare de aproximativ 85%, rezistent la ger, adaptabil pe soluri argiloase. Imprimă soiurilor vigoare mare, productivitate ridicată, intrare pe rod în anul 4, cu producție economică din anul 5.

Oteșani 11: portaltoi vegetativ, omologat la Vâlcea, în 1987, se înmulțește prin butași lemnificați tratați cu biostimulatori pentru înrădăcinare. În livadă imprimă pomilor o creștere mijlocie, uniformitate, drajonează slab.

Casetă

Pe lângă acești portaltoi, cercetătorii implicați în programele de ameliorare au înregistrat mai mulți portaltoi cu înmulțire vegetativă, recomandați pentru plantațiile intensive de prun precum: Mirodad 1 și Mirodad 2 (obținuți la ICDP Pitești Mărăcineni), Rival, Corval, Oltval, Pinval (obținuți la SCDP Vâlcea).

Maria BOGDAN

Centenar

Este un soi creat și omologat la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești – Mărăcineni și înregistrat în 1970. Pomul are vigoare mijlocie sau slab-mijlocie, cu creștere globuloasă, ramuri fructifere scurte (buchete de mai). Înflorește timpuriu, este androsteril (lipsit de polen), necesitând polenizatori precum Stanley, Anna Späth, Silvia, Renclod Althan, d`Agen, Early Rivers. Fructul este mijlociu (45 g), invers ovoidal, colorat în albastru ultramarin, acoperit cu pruină abundentă, cenușie. Pulpa alb-verzuie, suculentă, prezintă gust foarte plăcut, asemănător cu Tuleul gras. Se maturează la sfârșitul lunii iulie – începutul lunii august, fiind destinat consumului în stare proaspătă.

Alina

Este un soi obținut în 1991 la ICDP Pitești - Mărăcineni. Pomul are vigoare mică spre mijlocie, cu ramuri de schelet groase și rare, bine garnisite cu buchete de mai. Este androsteril, se polenizează cu soiurile Stanley, Peche, Agen, Anna Späth. Fructul este mare, ovoid, cu pielița albastru-deschis, pruină cenușie. Pulpa galben-verzuie este consistentă, neaderentă la sâmbure, cu gust plăcut. Se consumă în stare proaspătă și se maturează în prima decadă a lunii august.

Piteștean

Creat la Mărăcineni, în 1982, pomul are vigoare mijlocie, coroană conică, rodește pe formațiuni fructifere scurte și mijlocii. Este ușor sensibil la monilioză. Este androsteril, necesită polenizatori precum Early Rivers, Renclod Althan, Silvia, Stanley. Capacitatea de producție este una bună. Fructul este mijlociu spre mare, de formă ovoidă, cu pielița vânăt închisă, acoperită abundent cu pruină albăstruie, pulpă (galben-verzuie) crocantă, suculentă și cu gust plăcut, neaderentă la sâmbure. Se coace în prima decadă a lunii august, fiind recomandat pentru consum în stare proaspătă.

Ialomița

Este un soi creat și înregistrat în 1980, la ICDP Pitești-Mărăcineni. Pomul de vigoare mijlocie spre mare are ramuri de schelet bine garnisite cu formațiuni de fructificare scurte și mijlocii, este autofertil, tolerant la PPV. Fructul de mărime mijlocie are formă sferică, pieliță vânăt-închisă, acoperită cu multă pruină, pulpă verde-gălbuie, potrivit de consistentă și suculentă, cu gust bun și neaderentă la sâmbure. Se coace în a doua decadă a lunii iulie, fiind recomandat pentru consum în stare proaspătă.

Vâlcean

Este obținut în 1990 la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Vâlcea. Pomul are vigoare mijlocie sau mare, în funcție de altoiul utilizat, cu rodire pe formațiuni scurte sau mijlocii. Înflorește târziu, comparativ cu majoritatea soiurilor, și este autosteril. Fructul este mare și foarte mare (65-75 g), sferic, cu pielița netedă, vânăt închis, acoperit cu puțină pruină albicioasă. Pulpa este gălbuie, crocantă, cu gust bun. Se coace în iulie-august, fiind destinat pentru consum în stare proaspătă.

Carpatin

Omologat în 1989, la Mărăcineni, pomul prezintă vigoare mijlocie spre mică, cu creștere piramidală, ramuri de schelet bine garnisite cu formațiuni de fructificare scurte, mijlocii și lungi. Este androsteril, necesitând cultivare intercalată cu polenizatori din gama Early Rivers, Renclod Althan, Silvia, Stanley. Capacitatea de producție este bună. Fructul este mare (50 g), ovoid, cu pielița albastră maronie, acoperită cu pruină cenușie. Pulpa galben-verzuie este suculentă, fină, neaderentă la sâmbure. Se coace în prima decadă a lunii august, fiind pretabil pentru consum în stare proaspătă.

Pescăruș

Este un soi creat în 1979 la ICDP Pitești – Mărăcineni. Pomul este de vigoare mijlocie, cu coroana conic răsturnată, fructificare pe buchete de mai, autosteril, necesită polenizatori (Stanley, Silvia, Renclod Althan, Anna Späth). Fructul este mijlociu, ovoidal, cu pielița vânătă, acoperită cu pruină cenușie și pulpă galben-verzuie, suculentă, cu gust ușor acidulat, neaderentă la sâmbure. Se coace în prima decadă a lunii august, cu câteva zile înainte de soiul Tuleu gras. Se pretează pentru consum în stare proaspătă și industrializare.

La PRUN – se vor aplica două tratamente pentru combaterea moniliozei, ciuruirii frunzelor, pătării roșii a frunzelor, acarienilor, afidelor, insecte defoliatoare, păduchelui din San-Jose ( G1) astfel:

• tratamentul 1 – fruct în creștere ( perioada 22 - 28 iunie 2020) ;
• tratamentul 2 – la interval de 7 -12 zile de la efectuarea tratamentului anterior.

Se vor utiliza următoarele amestecuri de pesticide:

1. CAPTAN 80 WDG – 0,15% sau DITHANE M 45 - 0,2% sau MERPAN 50 WP – 0,25% sau NOVOZIR MN 80 – 0,2%  sau AIRONE SC - 3,0 L/ha +  DECIS 25 WG 0,003% sau MOVENTO 100 SC – 0,1875% + NISSORUN 10 WP - 0,03%;

2. TOPSIN 70 WDG – 0,07% sau AIRONE SC - 3,0 L/ha +  MOSPILAN 20 SG – 0,02% sau AFFIRM OPTI – 2,5 kg/ha sau LASER 240SC – 0,6  l/ha sau  FASTER 10 CE – 0,025% + NISSORUN 10 WP – 0,03%.

La PIERSIC şi CAIS  – se vor aplica 2 tratamente pentru combaterea moniliozei, bășicării frunzelor, ciuruirii, făinării, moliei vărgate, acarienilor, afidelor cu unul din următoarele amestecuri de pesticide:

• tratamentul 1 - fruct 2/3 din mărimea normală ( perioada 22 - 28 iunie 2020);
• tratamentul 2 – la 7 – 12 zile de la efectuarea tratamentului anterior (fruct mărime normală).
• CHORUS 75 WG – 0,02% sau TOPSIN 70 WDG – 0,07% sau AIRONE SC - 3,0 L/ha sau VONDOZEB – 0,2% +  FASTAC 10 EC – 0,02% sau CALYPSO 480 SC – 0,02% +  NISSORUN 10 WP – 0,03%.
• SCORE 250 EC – 0,015% sau CAPTAN 80 WDG – 0,15% sau DITHANE M 45 - 0,2% sau

NOVOZIR MN 80 - 0,2%  +  KUMULUS DF – 0,3% sau KARATHANE M 35 CE -  0,06% + AFFIRM OPTI – 2,5 kg/ha sau FASTER 10 CE – 0,025% sau FASTAC 10 EC – 0,01% sau MOVENTO 100 SC – 0,1875% + VERTIMEC 1,8% EC - 0,1% pana la 0,15%.

La toate rețetele de tratament se poate adăuga îngrășământ foliar în concentrațiile recomandate de producător.

Alte Recomandări importante :

Luati masurile ce se impun pentru protectia  mediului inconjurator !

- produsele se solubilizeaza separat, se omogenizeaza si apoi se pulverizeaza ;

- resturile de solutii sau apa rezultata in urma spălării echipamentelor de stropit nu trebuie sa ajungă in apropierea apelor de suprafața, sanțuri etc.

- executarea tratamentului, pe timp linistit fără vânt.  Nu aplicați tratamentul daca viteza văntului este mai mare de 4-5 m /s.

- cititi cu atentie eticheta produsului pe care il folositi ;

- la realizarea amestecurilor se verifica compatibilitatea pesticidelor, fizica si chimica.

- Se vor utiliza doar produse de protecţia plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR”, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI .

- Respectati  cu  strictete  normele  de  lucru  cu  produse  de  uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protectie a albinelor si a animalelor !, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA ; 68/05.02.1992 Min.Mediului ; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locala şi 127/1991 al ACA din Romania, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

După 24 de ani de la ultimele plantări de pomi fructiferi în fosta Livadă Palocsay, acum denumită Stațiunea de Cercetări Horticole (SCH) și aflată în administrarea Universității de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca, inginerii au înființat o plantație de cireși și pruni, pe o suprafață de 3.5 hectare.

Soiurile de cireși plantate sunt Carmen, Kordia, Regina, Merchant, Bigarreau Burlat, Germersdorf, foarte căutate pe piața europeană, dar mai puțin cunoscute în România, cu excepția soiului Germersdorf. Pruni au fost plantați din două soiuri: Stanley și Cacanska lepotica. Plantația va începe să rodească peste patru ani și este prima înființată după 24 de ani, în 1996 având loc ultimele plantări de pomi fructiferi.

”Este o plantație pe care am înființat-o cu material săditor produs la SCH, iar scopul principal este să urmărim comportarea acestor soiuri în condițiile pedoclimatice din România. Sigur că este important pentru noi și să avem fructe proaspete, din soiuri de calitate, la magazinele universității. În acest an intenționăm să mai plantăm trei hectare de pomi fructiferi, dar și să pregătim terenul pentru anul viitor”, explică Biolog dr. Lukacs Lehel, director SCH.

În cadrul Stațiunii de Cercetări Horticole se mai află în întreținere plantații de măr, prun și cireș, pe aproximativ 25 de hectare, la care au fost făcute tăieri de regenerare, cu care se va continua pentru reîntinerirea pomilor.

Stațiunea mai produce, și pentru vânzare, material săditor pomicol și ornamental, precum și trandafiri, legume proaspete (roșii, ardei, gogoșari, vinete, spanac, ceapă, țelină sau castraveți), arbuști fructiferi (mure, coacăz, zmeură) și stoloni de căpșuni.

În livezile din România, în afară de soiurile de prun autohtone, pe care le-am descris într-unul dintre numerele precedente ale revistei noastre, cele mai răspândite și longevive sunt cinci creații străine: Anna Späth, Stanley, d’Agen, Rivers timpuriu (Early Rivers) și Renclod Anthal. Aproape toate servesc drept genitori în programele de ameliorare.

Anna Späth: Originar din Germania, este un soi care se cultivă de mult timp și cu mare succes în România, fiind astăzi inclusiv utilizat pe scară largă în livezile din zona de câmpie și a dealurilor mici și mijlocii. Pomul are vigoare mijlocie, dezvoltă o coroană invers piramidală, cu rodire pe buchete de mai și ramuri mijlocii. Este autofertil, înflorește târziu, foarte productiv (20-25 tone/ha), rezistă la ger și secetă, este pretențios la căldură și tolerant la Plum Pox Virus (dezvoltă boala doar pe frunze). Fructul este sferic, mijlociu (35-45 g), albastru-roșietic, cu gust potrivit de dulce, sâmbure neaderent. Se recomandă pentru consum în stare proaspătă și industrializare. Maturarea fructelor are loc în a doua jumătate a lunii septembrie. Atenție, cultivat pe soluri impermeabile, produce fructe de calitate inferioară.

Stanley: Este un soi autofertil și polenizator universal, de origine americană, intens cultivat în toate zonele țării. Pomul prezintă vigoare medie, coroană conic răsturnată, ramuri de schelet potrivit de dezvoltate, garnisite abundent cu buchete de mai. Intră repede pe rod, produce mult și constant, este sensibil la monilioză și ușor sensibil la vărsatul prunului. Înflorește în epoca mijlocie tipică prunului. Fructul este mijlociu ca mărime, elipsoidal, ușor asimetric, cu pielița violacee aproape neagră, cu gust dulceag, slab aromat, sâmbure mare și neaderent. Fructele se colorează cu mult înainte de maturarea deplină, ceea ce înșală cultivatorul și consumatorul. Se maturează în decada a treia a lunii august, fiind folosit pentru industrializare.

d’Agen: Soiul este o selecție locală din Franța, precoce, productiv, rezistent la ger și secetă, sensibil la vărsatul prunului. Fiind, pe de altă parte, iubitor de căldură și pretențios la umiditate, nu se recomandă să fie cultivat în zona dealurilor mai înalte de 300-400 m și nici pe solurile compacte. Pomul este de vigoare mijlocie, dispune de o coroană globuloasă, cu ramuri de schelet scurte și oarecum subțiri și rodire predominantă pe buchete de mai. Înflorește târziu, este autosteril, astfel că necesită polenizatori precum Stanley, Early Rivers, Anna Späth, Renclod Althan, Vinete românești, Gras ameliorat. Fructul este mic (sub 30 g), invers ovoid, de culoare roșietică, pulpă bogată în zahăr. Se recomandă pentru deshidratate, distilare, gemuri, marmeladă. Se maturează la sfârșitul lunii august.

Early Rivers (Rivers Timpuriu): Soi originar din Anglia, este rezistent la ger, pretențios față de condițiile de sol și climă, sensibil la secetă, ușor sensibil la vărsatul prunului. Pomul este de vigoare mare, cu coroana rară, invers piramidală, rodire pe buchete de mai și ramuri mijlocii. Este autosteril, deci are nevoie de polenizatori (Anna Späth, d`Agen, Renclod Althan, Stanley). Produce moderat, epoca de maturare fiind situată în prima decadă a lunii iulie, fiind aproape cel mai timpuriu soi. Coacerea este eșalonată. Fructul este mijlociu ca mărime, sferic, albastru, dulce, cu sâmbure neaderent. Este destinat consumului în stare proaspătă.

Renclod Althan: Este obținut în fosta Cehoslovacie, fiind rezistent la ger, moderat rezistent la secetă, sensibil la vărsatul prunului și la monilioză. Pomul este viguros, cu coroană larg globuloasă, ramuri de schelet lungi, groase, prezintă tendințe de degarnisire. Rodește pe buchete de mai și ramuri mijlocii.

Înflorește târziu, este autosteril, polenizatorii recomandați fiind Early Rivers, Anna Späth, Vânăt de Italia, Vinete românești, Stanley. Intră repede pe rod, asigurând o producție constantă. Fructul, care se maturizează în iulie, este mare, dulce intens, aromat, cu sâmbure mic și semiaderent. Este destinat pentru consum în stare proaspătă.

Maria BOGDAN

În materialul de față vă prezentăm soiurile de prune cele mai reprezentative pentru arealul românesc.

Tuleu gras: este unul dintre cele mai vechi soiuri autohtone de prun, originar din Argeș (Leordeni), un fel de etalon calitativ pentru întregul sortiment de prune. Pomul, care reușește altoit pe corcoduș,  are vigoare mare, cu coroană invers-conică și ramuri de schelet cu inserție într-un unghi îngust, lemn fragil, care se rupe sub greutatea rodului. Este precoce, productiv, androsteril (necesită obligatoriu polenizatori – Stanley, Anna Späth, Early Rivers, d`Agen etc.), sensibil la Plum Pox. Fructifică pe formațiuni scurte și mijlocii, înflorește semitârziu, prezintă fructe de calitate superioară, de mărime mijlocie, cu pielița albastră, abundent acoperite cu pruină albăstruie, pulpă galben-verzuie, crocantă, suculentă, cu gust foarte plăcut. Coacerea are loc spre sfârșitul lunii august.

Grase românești: soi românesc vechi, cu o largă arie de răspândire în dealurile subcarpatice ale Munteniei și Olteniei. Are o mare rezistență la ger și umiditate, putând fi cultivat aproape pe orice fel de sol în arealul său, dar în același timp este sensibil la secetă, căldură excesivă și, pe timp ploios, la monilioză. Pomul este viguros, rodește pe buchete de mai și ramuri mijlocii. Înflorește în luna aprilie, este parțial autofertil, având nevoie, pentru siguranță, de polenizare cu soiurile d`Agen, Anna Späth, Stanley. Fructul este mic spre mijlociu, sferic sau ușor alungit, cu prindere bună de pom, de culoare vineție, acoperit cu pruină albastră. Pulpa galben-verzuie este foarte suculentă, dulce, lipsită de aromă, aderentă la sâmbure, nepropice pentru consum în stare proaspătă, dar excelentă pentru deshidratare și mai ales distilare. Din acest soi rezultă cea mai bună țuică, băutură prin excelență românească.

Vinete românești: soi românesc de asemenea foarte vechi, cu populații numeroase în diferitele zone din țară. Pomul are vigoare mijlocie spre mare, cu coroana invers piramidală și ramuri de schelet lungi. Fructifică pe buchete de mai și ramuri mijlocii. Înflorește târziu, este parțial autofertil, necesitând polenizare cu d'Agen, Stanley, Anna Späth, Renclod Althan. Prezintă rezistență la ger și suficientă toleranță la secetă, dar în condiții de caniculă prelungită producția scade. Este, apoi, foarte sensibil la Plum Pox. Fructul este mic spre mijlociu, elipsoidal, de culoare albastră, cu pulpă aromată, neaderentă la sâmbure. Maturizarea are loc în luna august-septembrie. Se recomandă pentru deshidratare și prelucrare sub formă de gemuri, dulcețuri, marmeladă.

Gras ameliorat: este un soi autofertil creat în 1968, la Stațiunea Istrița-Buzău, ușor sensibil la Plum Pox Virus. Pomul este viguros, bogat în ramuri de schelet, fructifică pe ramuri mijlocii și lungi. Înflorește timpuriu, în prima epocă specifică prunului. Fructul este mijlociu spre mare, de formă globuloasă, alungit ușor la capete, cu pieliță de culoare vânăt-roșcată și pruină violacee. Pulpa galben-verzuie este dulce, crocantă, suculentă, neaderentă la sâmbure. Fructele ajung la maturitate la mijlocul lunii septembrie și sunt destinate consumului în stare proaspătă.

Maria BOGDAN

Prunul este cea mai răspândită specie pomicolă din România, cu o suprafață de 65.100 ha, ceea ce reprezintă 47,42% din totalul de 137.263 ha plantații cu pomi fructiferi. Ca producție, se clasează tot pe prima poziție, cu 512,9 mii tone (41,31%), din 1.241,5 total fructe. Cele mai întinse suprafețe cultivate cu prun se întâlnesc în dealurile Munteniei și Olteniei, respectiv în județele Argeș, Vâlcea, Prahova, Buzău, Dâmbovița și Gorj.

Între țările lumii, din punctul de vedere al suprafeței cultivate, România ocupă poziția a patra, după China – 1.762.700 ha, Serbia – 230.000 ha, Bosnia și Herzegovina – 135.168 ha, dar înainte de SUA – 33.000 ha, Turcia – 21.073 ha și Ucraina – 19.200 ha.

În lume sunt cultivate peste 2.000 de soiuri de prun, iar în România cele mai răspândite sunt Tuleu gras, Grase românești, Gras ameliorat, Vinete românești, Stanley, Anna Späth, d`Agen, Vinete de Italia, Renclod Althan, Rivers timpuriu.

În Catalogul oficial al soiurilor din 2019 se mai regăsesc creațiile institutelor de cercetare Agent, Alutus, Andreea, Celia, Iulia, Romaner, Romanța, Tita, Topval, fiind păstrate și cele din anii anteriori Alina, Carpatin, Centenar, Ialomița, Pescăruș, Piteștean și Vâlcean.

Se spune că la baza majorității soiurilor de prun stau două specii: prunul european (Prunus domestica) și prunul japonez (Prunus salicina). După acestea vin celelalte specii: Prunus insititia, Prunus spinosa și Prunus cerasifera. Cercetătorii lumii au emis foarte multe teorii despre originea prunului în general și a celui european, în special. Dar cum e greu să se afle care a fost prima varietate de prun, considerându-se incerte anumite supoziții, în final s-a stabilit că există trei mari centre de răspândire a speciilor de prun: euro-asiatic, Europa de Sud și Asia de Vest (Prunus domestica, Prunus insititia, Prunus spinosa, Prunus cerasifera); nord-american, de la golful Mexic și Coasta de Vest până în centrul SUA și în nordul Canadei (Prunus nigra, Prunus americana, Prunus munsoniana); est-asiatic (Prunus ussuriensis, Prunus triflora și Prunus simonii).

Prunele se înscriu printre fructele cu cea mai ridicată valoare nutritivă, având un conținut consistent de hidrați de carbon, substanțe minerale și vitamine. Valoarea energetică a fructelor proaspete este de

75 kcal/100 g pulpă, mai mare decât a merelor, perelor, piersicilor, caiselor etc., iar cele deshidratate asigură 255 Kcal/100 g pulpă, din care organismul uman resoarbe aproape 90%.

În afară de valoarea alimentară, prunele au valențe terapeutice multiple, având acțiune alcalinizantă, mineralizantă, laxativă, diuretică, decongestionantă hepatic. Puțini știu că cercetătorii de la Universitatea Tufts, filiala Boston, SUA, profilată pe studii medicale și nutriționiste, au descoperit că prunele deshidratate au cel mai mare conținut în antioxidanți, contribuind la neutralizarea radicalilor liberi, fiind astfel recomandate pentru prevenirea cancerului. Cel mai mare dezavantaj al prunului este că amelioratorii din întreaga lume nu au descoperit calea de a obține soiuri foarte rezistente la boli și dăunători, astfel încât plantațiile comerciale să nu mai fie supuse tratamentelor chimice.

Maria BOGDAN

În primăvara anului acesta, Casa Olandeză a Pomicultorului a introdus în testare, în loturile demonstrative ale Institutului de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni, soiuri noi de prun și de afin. Rezultatele acestei testări se vor vedea după câțiva ani, însă reprezentanții Casei Olandeze a Pomicultorilor spun că aceste soiuri noi sunt de perspectivă pentru pomicultorii români.

Prun și portaltoi

Introducerea în testare a soiurilor noi de prun are ca scop demonstrarea faptului că este posibilă înființarea livezilor superintensive. Astfel se testează tehnologia de cultură intensivă, rezistența/toleranța la Plum Pox a soiurilor de prun și a portaltoiului Docera, identificarea punctelor slabe – rezistența la ger, perioada de înflorire, sensibilități la boli/dăunători.

Reeves – portaltoi Docera & Adaptabil

Perioada de înflorire timpurie; steril, necesită polenizare (soiurile Opal și Mallard); fructe mari și producție moderată, de culoare roșie; perioada de coacere – începutul lunii august; tolerant la boli și dăunători.

Victoria – portaltoi Docera/ Wavit/ Adaptabil/STJA

Creștere vegetativă moderată; Perioada de înflorire mijlocie; Fertil, polenizator soiul Opal; producție bună (necesită rărire) și fructe albastre cu un gust dulce; perioada de coacere august; păstrare la frig până la 3 săptămâni.

Opal – portaltoi Docera/Adaptabil/STJA

Este o prună pentru desert asemănătoare cu soiul Victoria, dar mai mică; fertil și o producție bună; perioadă de înflorire mijlocie și producție ridicată (necesită rărire pentru fructe mari); perioada de coacere – începutul lunii august; păstrare până la 2 săptămâni.

Mallard – portaltoi Docera/Adaptabil

Este o prună  de mărime mijlocie, pentru consum în stare proaspătă, culoare albastru-violaceu cu pulpă fermă; producție regulată și ridicată;  steril necesită polenizator; perioada de coacere mijloc – sfârșit august.

Jubileum – portaltoi Docera/Adaptabil

Asemănător cu soiul Victoria, dar cu fructe mult mai mari și mai timpurii, culoare albastru închis; perioadă de înflorire mijlocie, fertil; creștere vegetativă moderată; productivitate bună și perioada de coacere mijlocul lunii august; sensibil la crăparea fructelor.

Soiuri de afin

Anul acesta au fost introduse în loturile demonstrative șase soiuri noi de afin create în SUA de compania Fall Creek Genetics. Obiectivele testării sunt: observarea creșterii vegetative și dezvoltarea gene­rală în condițiile climatice din țara noastră, observarea perioadei de coacere a fructelor și modul de coacere – simultan, eșalonat etc., calitățile gustative ale acestora, dar și puncte slabe în ceea ce privește bolile și dăunătorii.

 Blue Ribbon – Timpuriu/semitimpuriu și calitate foarte bună; fructe mari, ferme, aromate și cu păstrare la raft îndelungată; recoltare manuală pentru consum în stare prospătă; recomandat pentru climate temperate cu ierni blânde; adaptabil pentru cultură permanent verde în climate cu ore de frig scăzute.

Cargo – Producție foarte bună, soi viguros ce se poate recolta manual, dar și mecanizat, fructele sunt rotunde, uniforme și își mențin fermitatea și aroma pe perioada de păstrare la frig sau prin congelare. Produce foarte mulți muguri de rod, de aceea trebuie ca tăierile să fie mai puternice; recomandat pentru cultură în emisfera nordică; perioadă de coacere similar cu soiul Liberty.

Last call – Soi tardiv; perioadă de coacere în același interval ca Aurora; soi viguros, producție foarte bună, fructe mari cu un gust dulce clasic și aromă mai slabă; recomandat pentru consum în stare proaspătă, dar și pentru procesare; util pentru extinderea sezonului de recoltare.

Top Shelf – Soi remarcat datorită fructelor foarte mari, aromate și ferme; este similar cu Draper, dar mai viguros, cu fructe mai mari și mai aromate; recomandat pentru cultură în zone temperate cu ierni blânde.

Calypso – Soi tardiv cu fructe mari; ușor de cultivat și cu producții mari (uneori mai ușor de cultivat decât Liberty); recomandat pentru culturi temperate, când se dorește extinderea sezonului de recoltare.

Valor – Un soi ușor de cultivat, robust, fructe de calitate și diametru potrivit, ușor de cules, este un soi pentru folosire multiplă.

Laura ZMARANDA

V-am rămas datori, din numărul trecut al revistei noastre, cu tăierile de formare pentru sistemele de conducere recomandate în livezile intensive și superintensive, fus subțire sau fus tufă. Anterior, v-am prezentat procedura de obținere a coroanei vas întârziat pentru livezile clasice și vas ameliorat-pentru plantațiile intensive.

Fusul tufă

Caracteristici: trunchi de 60-70 cm; ax cu 12-14 șarpante dispuse spiralat, la 20-30 cm distanță; înălțimea maximă a pomului – 2,5/3m.

Anul I: perioada de repaus – se scurtează axul la 80 cm; perioada de vegetație – se îndepărtează lăstarii concurenți la ax și cei crescuți pe trunchi, păstrându-se doar cei situați de la 70 cm în sus până la cel mult jumătate, a căror inserare formează un unghi mai larg.

Anul II: perioada de repaus – dacă axul nu a ramificat se scurtează la 50-60 cm. În varianta în care capacitatea de ramificare este bună, se păstrează lăstarii dispuși altern, la distanță de 20-30 cm unul de altul, iar restul creșterilor se elimină. Dacă lăstarii de la bază nu au deschidere suficientă, se recomandă înclinarea acestora; perioada de vegetație – se suprimă lăstarii concurenți la prelungirea axului, se scurtează axul dacă nu a ramificat, iar restul creșterilor se păstrează la 20-30 cm distanță între ele.

Anul III și IV: se procedează la fel ca în anul precedent, astfel încât la sfârșitul tăierilor de formare să obținem pe ax 12-14 șarpante.

Fus subțire

Caracteristici: trunchi de 40-50 cm; ax în zig-zag (obținut prin transferarea anuală a prelungirii axului pe una din ramurile laterale de vigoare slabă) pe care, la bază, se inserează 3-5 șarpante și 15-20 ramuri de semischelet, ce se înlocuiesc după 5 rodiri; înălțime de 2,2-2,5 m, diametru de 0,9-1,2 m la bază și 0,4-0,6 m la vârf.

Anul I: perioada de repaus – se scurtează varga la 60-70 cm; perioada de vegetație – se vor selecta 3-5 lăstari pentru formarea etajului de la bază și unul pentru prelungirea axului.

Anul II: perioada de repaus – se transferă creșterea axului pe una dintre ramurile mai puțin viguroase și se aleg 3-5 ramuri pentru etajul de bază; perioada de vegetație – șarpantele de la etajul de bază se scurtează pentru a stimula ramificarea, iar pe ax se aleg ramurile de semischelet distanțate de 25-30 cm.

Anul III și IV: perioada de repaus – se transferă creșterea axului pe altă ramură laterală, crescută opus cu cea care a preluat sarcina de ax anii anteriori; perioada de vegetație – se selectează ramurile care formează semischeletul.

Soiuri autohtone de prun

Catalogul oficial al soiurilor din România (ediția 2018, cea din 2019 nefiind încă publicată) menționează 8 soiuri autohtone de prun, create la stațiunile pomicole din țară, care pot fi utilizate în plantații. De fapt sunt șapte, având în vedere că unul (Romaner) este radiat din 2015, dar a putut fi comercializat până luna trecută. Soiurile omologate sunt așadar: Agent, Alutus, Andreea, Iulia, Romanța, Tița și Topval.

Agent: soi obținut în 2004 la ICDP Pitești-Mărăcineni, de vigoare mijlocie, cu ramuri de schelet solide și fructificare pe buchete de mai și ramuri mijlocii, parțial autofertil (necesită polenizatori), tolerant la vârsatul prunului și rezistent la pătarea roșie a frunzelor și monilioză. Fructul este mijlociu, sferic-alungit, de culoare roșietică, cu maturare la sfârșitul lunii august. Recomandat pentru deshidratare și mai puțin pentru consum în stare proaspătă.

Alutus: obținut la Vâlcea, soiul este autofertil, de vigoare moderată, cu port semi-lax, fructificare pe ramuri mijlocii, tolerant la Plum Pox Virus (PPV). Fructele sunt foarte mari, de culoare albastru închis, acoperite cu pruină, cu gust foarte bun. Epoca de coacere coincide cu sfârșitul lunii august, începutul lunii mai; se recomandă pentru consum în stare proaspătă.

Andreea: obținut la Vâlcea, este un soi de vigoare mică spre mijlocie, tolerant la vărsatul prunului și rezistent la monilioză. Fructele sunt mijlocii, de culoare roșietică, cu maturare eșalonată înspre finalul lunii august. Este destinat pentru distilare, prelucrare și consum în stare proaspătă.

Romanța: este obținut din soiurile Stanley și Vâlcean, fiind de vigoare mică spre mijlocie, cu fructificare pe buchetele de mai, asigură producții mari și constante. Fructele, ce ajung la maturitate la sfârșitul lunii august, sunt mari, cu aspect și gust plăcut, se con­sumă în stare proaspătă.

Tița: soi autosteril, precoce, de vigoare mică spre mare, cu coroana conic răsturnată, ramuri de schelet groase, garnisite abundent cu buchete de mai, rezistent la ger, secetă și înghețurile târzii de primăvară. Produce moderat, dar constant, având fructul mare, ovoid, de culoare albastru ultramarin, cu strat gros de pruină. Ajunge la maturitate în iulie-august.

Iulia: înregistrat în 2002, este rezultatul studiilor cercetătorilor de la Bistrița. Pomul este semiviguros, cu coroana piramidală și fructificare mixtă, rezistent la monilioză; este androsteril, necesită polenizatori. Fructul este mijlociu ca mărime, elipsoidal, de culoare albastru-violaceu, acoperit cu multă pruină, cu pulpă galben-verzuie, neaderentă la sâmbure, gust dulce, plăcut. Se coace în ultima decadă a lunii august, destinația principală fiind consumul în stare proaspătă.

Topval: soi obținut la Vâlcea, de vigoare mijlocie, port semilax, tolerant la PPV, cu înflorire abundentă. Necesită obligatoriu polenizatori. Fructele sunt mari, sferice, de culoare violet deschis, acoperite cu pruină cenușiu-albăstruie, de calitate excelentă. Se pretează pentru consum în stare proaspătă. Epoca de maturare: începutul lunii august.

În livezile comerciale din România sunt însă cultivate mai multe soiuri românești: Tuleu gras, Tuleu timpuriu, Gras ameliorat, Centenar, Pescăruș, Ialomița, Dâmbovița, Piteștean, Carpatin, Diana, Record, Sarmativ, Vâlcean, Alina, Roman, Geta, Romaner.

Maria BOGDAN

Cel mai răspândit pom fructifer din România, cu o suprafață de 65.100 ha (INS reține că, în 2017, existau 34.591.325 de exemplare pe rod, cu o producție de 444.922 tone), prunul are o foarte mare plasticitate ecologică, pretându-se pentru toate zonele de cultură din România. Totuși, atunci când se înființează o plantație în zonele deluroase, se aleg pantele cu expoziție sudică și sud-vestică și de regulă treimea mijlocie a acestora, evitându-se treimea superioară cu vânturi puternice sau sol erodat și treimea inferioară, cu exces de umiditate cu curenți reci de aer. La altitudini mai mari de 300-350 m, spun specialiștii de la ICDP Pitești-Mărăcineni, în ghidul Pomi, arbuști fructiferi și căpșun, plantațiile se pot amplasa și pe pantele vestice, estice sau chiar nordice, iar în zonele secetoase de stepă și silvostepă sunt preferate bazele pantelor nord-vestice și nord-estice.

Amenajarea terenurilor pentru înființarea unei plantații de prun presupune lucrări care țin de: evacuarea excesului de umiditate, acolo unde se impune, prin canale de coastă; nivelarea de suprafață sau de adâncime; terasarea, dacă este cazul; scarificarea sau/și desfundarea terenului la 60-80 cm și încorporarea îngrășămintelor; nivelarea; pichetarea; efectuarea gropilor; fertilizarea de bază, plantarea; irigarea. Folosirea cu precădere a unui portaltoi viguros, așa cum este corcodușul, a făcut ca multă vreme cultura prunului să se preteze pentru sistemul livezilor clasice, cu distanțe de plantare de 6-7 m între rânduri și 5-6 m între pomi pe rând și o densitate de 238-333 pomi/ha. Însă, cu timpul însă, mai precis prin anii ’70-’80 ai secolului trecut, s-a trecut la o distanță mai mică de plantare, de 5 x 4 m (densitate de 500 pomi/ha, considerată intensivă la această specie). În prezent, folosindu-se și alți portaltoi de vigoare mică, se utilizează formula superintensivă, cu o distanță de plantare de 2 x 4 m și o densitate de 1.250 pomi/ha, dar musai în condiții de irigare și cu pomi conduși sub formă de fus-tufă. Ca lucrări de întreținere sunt irigarea (unde amplasarea permite), fertilizarea, înierbarea benzilor dintre rânduri, afânarea solului pe rând, tratamente împotriva bolilor și dăunătorilor.

Tăieri de formare în livezile de prun

Una dintre cele mai importante lucrări pentru eficiența ulterioară a plantației ține de formarea coroanei pomilor. În practică, pentru livezile clasice se recomandă coroana vas întârziat, pentru cele intensive – vas ameliorat și pentru plantațiile superintensive – fus subțire sau fus tufă. Astăzi, prezentăm tăierile de formare pentru primele două tipuri de coroane.

Vas întârziat (coroană întreruptă): înălțime finală coroană – 3,3/4 m; trunchi – 60 cm; ax scurt de 60-90 cm, cu 3 șarpante dispuse spiralat, distanțate la 25-30 cm; 3-4 subșarpante, la distanță de 50-70 cm, pe fiecare dintre cele 3 șarpante:

• Anul I: perioada de repaus vegetativ – se taie varga la 90-100 cm; perioada de vegetație – se aleg trei lăstari, primii doi, la 60 cm, respectiv 90 cm de la sol, pentru a forma primele două șarpante, iar al treilea va asigura prelungirea axului; se îndepărtează creșterile de pe trunchi;
• Anul II: perioada de repaus vegetativ – pentru proiecția șarpantei 3 se taie axul la 30-40 cm de șarpanta nr. 2 și se scurtează șarpantele 1 și 2 dacă au depășit 50-60 cm, pentru a permite formarea primelor subșarpante; perioada de vegetație – se aleg trei categorii de lăstari: pentru formarea șarpantei 3, pentru primele 2 subșar­pante de pe șarpantele 1 și 2 și de prelungire a subșar­pantelor;
• Anul III: perioada de repaus vgetativ – pentru formarea de noi subșarpante, se scurtează șarpantele, iar pentru formarea de ramificații de ordinul 3 se scurtează subșarpantele deja formate. Pentru consolidarea șarpantei 3, pe ax se lasă o prelungire de 20-30 cm; perioada de vegetație – se aleg lăstarii pentru formarea subșarpantelor și a ramificațiilor de ordinul 3;

• Anul IV: perioada de repaus vegetativ – după ce a treia șarpantă s-a consolidat, se suprimă axul; perioada de vegetație – vor continua intervențiile pentru formarea subșarpantelor și a ramificațiilor de ordinul 3.

Vas ameliorat: înălțimea coroanei – 2,5/3,5 m; trunchi – 50/60cm; un ax foarte scurt, cu 3 sau 4 șarpante dispuse la 10-12 cm între ele; pe fiecare șarpantă, ramificații de ordinul 2 (subșarpante), situate bilateral altern, la 40-50 cm distanță.

- Anul I: perioada de repaus vegetativ – varga se scurtează la 80-100 cm de la suprafața solului; perioada de vegetație – se aleg, în treimea superioară (cu începere de la 50-60 cm de la sol), pentru a forma cu 4 șarpante 4 lăstari dispuși la 10-12 cm unul de celălalt, iar restul se suprimă, pentru a nu-i concura în creștere pe cei patru. Dacă nu rezultă pe vargă patru creșteri, se poate lăsa un lăstar de prelungire a axului, ce se va suprima anul următor;

- Anul II: perioada de repaus vegetativ – cei 4 lăstari păstrați (șarpantele) se scurtează deasupra unui mugure cu dispoziție exterioară, la lungimea de 50-60 cm; perioada de vegetație – dintre lăstarii rezultați pe șarpante, la punctul de tăiere, se alege unul exterior pentru formarea primei subșarpante și, de asemenea, se mai alege unul pentru prelungirea creșterii șarpantelor; se elimină lăstarii apăruți în poziții nedorite; se elimină ori se ciupesc lăstarii care concurează elementele de schelet;

- Anul III: perioada de repaus vegetativ – se scurtează prelungirea șarpantelor la 40-50 cm în vederea formării celei de a doua subșarpante; perioada de vegetație – când lăstarii crescuți din tăierea șarpantelor au 10-15 cm, se aleg 2 dintre aceștia, unul pentru formarea celei de a doua subșarpante, altul pentru prelungirea creșterii șarpantei; dacă lăstarii de prelungire a șarpantelor depășesc 40-50 cm lungime, aceștia pot fi ciupiți, pentru formarea cu anticipație a următoarei subșarpante. Restul lucrărilor sunt cele din anul II.

- Anul IV: perioada de repaus vegetativ – se scurtează prelungirile șarpantelor pentru formarea subșarpantei 3, la 40 cm de cea anterioară; dacă subșarpanta 3 a fost proiectată în verde anul anterior, se alege un lăstar lateral extern, opus celui anterior și la 40 cm de acesta, pentru formarea subșarpantei 3, și un lăstar pentru prelungirea șarpantelor care, tăiat la 30-40 cm, va forma șarpanta a 4-a; se elimină ramurile cu poziție nedorită; perioada de vegetație – tăierile sunt asemănătoare cu cele din anul III.

(Va urma)

Maria BOGDAN

La PRUN – se vor aplica două tratamente pentru combaterea moniliozei, ciuruirii frunzelor, pătării roşii a frunzelor, acarienilor, afidelor, insecte defoliatoare, păduchelui din San-Jose (G1) astfel:

• tratamentul 1 – fruct în creştere (perioada 31 mai - 06 iunie 2019);
• tratamentul 2 – la interval de 7-12 zile de la efectuarea tratamentului anterior.

Se vor utiliza următoarele amestecuri de pesticide:

1. CAPTADIN 50 PU – 0,2% sau DITHANE M 45 – 0,2% sau MERPAN 50 WP – 0,25% sau NOVOZIR MN 80 – 0,2% + DECIS 25 WG 0,003% sau MOVENTO 100 SC – 0,1875% + NISSORUN 10 WP – 0,03%;
2. TOPSIN 70 WDG – 0,07% + MOSPILAN 20 SG – 0,02% + NISSORUN 10 WP – 0,03%.

La PIERSIC şi CAIS – se vor aplica 2 tratamente pentru combaterea moniliozei, başicării frunzelor, ciuruirii, făinării, moliei vărgate, acarienilor, afidelor cu unul din următoarele amestecuri de pesticide:

• tratamentul 1 – fruct 2/3 din mărimea normală (perioada 31 mai - 06 iunie 2019);
• tratamentul 2 – la 7-12 zile de la efectuarea tratamentului anterior (fruct mărime normală).

1. CHORUS 75 WG – 0,02% sau TOPSIN 70 WDG – 0,07%  +  FASTAC 10 EC – 0,02% sau CALYPSO 480 SC – 0,02% +  NISSORUN 10 WP – 0,03%.
2. BRAVO 75 WP – 2kg/ha sau CAPTAN 80 WDG – 0,15% sau DITHANE M 45 – 0,2% sau NOVOZIR MN 80 – 0,2% +  KUMULUS DF – 0,3% sau KARATHANE M 35 CE –  0,06% + ACTARA 25 WG – 0,01% sau CALYPSO 480 SC – 0,02% sau FASTAC 10 EC – 0,01% sau NOVADIM PROGRESS – 0,1% + VERTIMEC 1,8% EC – 0,1% pana la 0,15%.

La toate reţetele de tratament se poate adăuga îngrăşământ foliar în concentraţiile recomandate de producător.

Alte Recomandări importante:

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

- produsele se solubilizează separat, se omogenizează și apoi se pulverizează;

- resturile de soluții sau apa rezultată în urma spălării echipamentelor de stropit nu trebuie să ajungă în apropierea apelor de suprafață, șanțuri etc.

- executarea tratamentului, pe timp liniștit, fără vânt. Nu aplicați tratamentul dacă viteza vântului este mai mare de 4-5 m/s.

- citiți cu atenție eticheta produsului pe care îl folosiți;

- la realizarea amestecurilor se verifică compatibilitatea pesticidelor, fizică și chimică.

- Se vor utiliza doar produse de protecţia plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR“, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI.

- Respectați cu strictețe normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor!, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA; 68/05.02.1992 Min. Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locală şi 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fito­sanitare și îndeplinirea condițiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 și specificate pe etichetă. Aceasta respectă, de asemenea, dispozițiile Directivei 2009/128/CE și, în special, principiile generale de combatere integrată a dăunătorilor prevăzute la articolul 14 și în anexa III la respectiva directivă.

În vederea protejării sănătății oamenilor și a animalelor, protecției albinelor și a mediului  înconjurător, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care utilizează pe terenurile pe care le dețin produse de uz fitosanitar din grupele a III-a și a IV-a de toxicitate, au obligația să le depoziteze, să le manipuleze și să le utilizeze în conformitate cu instrucțiunile tehnice care le însoțesc, aprobate potrivit legii.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Bistriţa-Năsăud

La PRUN se vor aplică 2 tratamente astfel:

• tratamentul I – la scuturarea a 10-15% din petale pentru combaterea moniliozei, ciuruirii

frunzelor, rapănului, pătării roşii a frunzelor, hurlupilor, viespilor cu fierastrau (Hoplocampa minuta şi Hoplocampa flava), afidelor, insectelor defoliatoare, gărgăriţei mugurilor (Sciaphobus squalidus) cu:

1. TOPSIN 70 WDG – 0,07% sau SIGNUM – 0,05% sau CAPTAN 80 WDG – 0,15% sau DITHANE M

45 – 0,2% sau NOVOZIR MN 80 – 0,2% + FASTAC 10 EC – 0,02% sau CALYPSO 480 SC – 0,02%.

- tratamentul II – la 6-8 zile după tratamentul efectuat la scuturarea a 10-15% din petale pentru combaterea moniliozei, ciuruirii frunzelor, pătării roşii a frunzelor, afidelor, insectelor defoliatoare, viespei sâmburilor (Eurythoma schreineri) cu unul din urmatoarele amestecuri de pesticide:

1. 1. CAPTAN 80 WDG – 0,15% sau DITHANE M 45 – 0,2% sau NOVOZIR MN 80 – 0,2% + ACTARA 25 WG – 0,01% sau CALYPSO 480 SC – 0,02% sau FASTAC 10 EC – 0,01% sau NOVADIM PROGRESS – 0,1%.

În plantaţiile pomicole unde se constată atac de acarieni peste pragul economic de dăunare (3-5 acarieni pe frunzuliţă sau 5-10 acarieni pe inflorescenţă) se va folosi unul din produsele ENVIDOR 240 SC – 0,04% sau NISSORUN 10 WP – 0,03% sau SANMITE 20 WP 0,05% – 0,075% alături de produsele recomandate în reţetele de tratament.

Alte Recomandări importante:

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

- produsele se solubilizează separat, se omogenizează și apoi se pulverizează;

- resturile de soluții sau apa rezultată în urma spălării echipamentelor de stropit nu trebuie să ajungă în apropierea apelor de suprafață, sanțuri etc.

- este interzis pășunatul sau folosirea ierbii în hrana animalelor din livezile tratate timp de 14 zile.

- executarea tratamentului, pe timp liniștit, fără vânt. Nu aplicați tratamentul dacă viteza vântului este mai mare de 4-5 m/s.

- citiți cu atenție eticheta produsului pe care îl folosiți;

- la realizarea amestecurilor se verifică compatibilitatea pesticidelor, fizică și chimică.

- Se vor utiliza doar produse de protecţia plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR“, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI.

- Respectați cu strictețe normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor!, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA; 68/05.02.1992 Min.Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locală şi 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fito­sanitare și îndeplinirea condițiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 și specificate pe etichetă. Aceasta respectă, de asemenea, dispozițiile Directivei 2009/128/CE și, în special, principiile generale de combatere integrată a dăunătorilor prevăzute la articolul 14 și în anexa III la respectiva directivă.

În vederea protejării sănătății oamenilor și a animalelor, protecției albinelor și a mediului înconjurător, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care utilizează pe terenurile pe care le dețin produse de uz fitosanitar din grupele a III-a și a IV-a de toxicitate, au obligația să le depoziteze, să le manipuleze și să le utilizeze în conformitate cu instrucțiunile tehnice care le însoțesc, aprobate potrivit legii.

Sursa: OFICIUL FITOSANITAR BISTRIŢA-NĂSĂUD

La PĂR se vor aplica două tratamente pentru combaterea focului bacterian al rozaceelor, arsurii bacteriene comune, puricelui melifer, păduchelui din San-Jose şi alţi păduchi ţestoşi, ouă de afide, acarieni, insecte defoliatoare şi minatoare astfel :

- tratamentul I – se va efectua la începutul înfrunzitului mugurilor florali (urechiuşa de şoarece) dacă plouă cel puţin 0,3 mm şi temperatura atmosferică este mai mare de 6 grade Celsius. Tratamentul se va încheia în 5-6 zile. În cazul în care lipseşte unul dintre criteriile de mai sus tratamentul nu se efectuează.

- tratamentul II – se va aplica între faza de răsfirarea inflorescenţei şi înfoierea corolei (perioada se poate prelungi până când 0,5% din mugurii florali au câte o floare desfăcută) – acest tratament trebuie efectuat fiind considerat tratament cheie în prevenirea şi combaterea rapănului.

Se va folosi unul dintre următoarele amestecuri de pesticide:

1. ZEAMA BORDELEZĂ TIP „MIF“– 0,5% sau CHAMP 77 WG – 0,2% sau FUNGURAN OH 50 WP – 0,3% + MOSPILAN 20 SG – 0,025% – 0,03 %;
2. ALCUPRAL 50 PU – 0,3% sau KOCIDE 2000 – 0,25% + CALYPSO 480 SC – 0,02%;
3. CLARINET – 0,1% + DECIS 25 WG – 0,003%

La PRUN se vor aplica 2 tratamente pentru combaterea moniliozei, hurlupilor , bacteriozelor, păduchelui din San-Jose, ouălor de afide şi acarieni astfel:

• tratamentul I – se va aplica la umflarea mugurilor (buton verde) şi se va încheia în 5-6 zile;
• tratamentul II – se va aplica începând de la faza de buton alb până la deschiderea primelor flori cu:

ZEAMA BORDELEZĂ TIP „MIF“– 0,5% sau ALCUPRAL 50 PU – 0,3% sau CHAMP 77 WG – 0,3% sau KOCIDE 2000 – 0,25% sau FUNGURAN OH 50 WP – 0,3% + MOSPILAN 20 SG 0,025% – 0,03 %.

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

- Se vor utiliza doar produse de protecţia plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR“, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI.

- Respectați cu strictețe normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor!, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA; 68/05.02.1992 Min.Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locală şi 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fito­sanitare și îndeplinirea condițiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 și specificate pe etichetă. Aceasta respectă, de asemenea, dispozițiile Directivei 2009/128/CE si, în special, principiile generale de combatere integrată a dăunătorilor prevăzute la articolul 14 si în anexa III la respectiva directivă.

În vederea protejării sănătății oamenilor și a animalelor, protecției albinelor și a mediului înconjurător, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care utilizează pe terenurile pe care le dețin produse de uz fitosanitar din grupele a III-a și a IV-a de toxicitate, au obligația să le depoziteze, să le manipuleze și să le utilizeze în conformitate cu instrucțiunile tehnice care le însoțesc, aprobate potrivit legii.

Constituie contravenţii următoarele fapte:

• nerespectarea prevederilor art. 28 din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 privind introducerea pe piaţă şi utilizarea produselor de protecţie a plantelor autorizate;
• nerespectarea de către utilizatori a prevederilor art. 67 alin. (1) din Regulamentul (CE) nr. 1.107/2009 privind menţinerea evidenţei pe o perioadă de cel puţin 3 ani a produselor de protecţie a plantelor pe care le utilizează.

SURSA: Oficiul Fitosanitar Bistriţa-Năsăud

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează fermierii care au depus Cerere unică de plată prin care au solicitat, în cadrul Campaniei 2018, sprijin cuplat pentru fructe destinate industrializării, că până la sfârșitul lunii decembrie a.c., pentru a beneficia de sprijin cuplat au obligația să depună documentele specifice prevăzute de articolul 55 din Ordinul MADR nr.619/2015, cu modificările și completările ulterioare.

Sprijinul cuplat pentru fructe (prune, mere, cireşe, vişine, caise şi zarzăre) destinate industrializării se acordă fermierilor activi care exploatează livezi de pruni, meri, cireşi, vişini, caişi şi zarzări pentru obţinerea de produse alimentare nonalcoolice și care fac dovada comercializării următoarelor cantităţi minime anuale pe hectar:  

• 5,6 tone la prune; 
• 7,8 tone la mere; 
• 4,4 tone cireşe si vişine;
• 4,7 tone caise și zarzăre.

Dovada comercializării fructelor către o unitate de industrializare înregistrată pentru siguranţa alimentelor, potrivit prevederilor Ordinului ANSVSA nr. 111/2008 o constituie factura/facturile sau fila/filele din carnetul de comercializare a produselor din sectorul agricol. Unităţile de industrializare care exploatează suprafeţele cu livezi fac dovada industrializării producţiei proprii în cantitățile minime anuale pe hectar prin documente contabile interne.

Monilioza sau putregaiul brun și mumifierea fructelor la sâmburoase (Monilinia laxa): se manifestă pe flori, frunze, lăstari și fructe, fiind considerată una dintre cele mai periculoase boli ale prunului și, în general, ale sâmburoaselor. La atacul de primăvară organele parazitate de ciupercă se ofilesc, se brunifică și se usucă; vârful lăstarilor se îndoaie, atacul fiind confundat deseori cu efectul înghețului târziu. Pe fructe apar pete cafenii, circulare, care se extind rapid, pulpa devine moale și putrezește. Fructificațiile ciupercii sunt sub formă de pernițe de 1-2 mm, alb-gălbui sau cenușii-gălbui, dezvoltându-se în condiții de umiditate și temperatură de 10-12 grade Celsius.

Ciuruirea frunzelor de sâmburoase (Stigmina carpophyla): după dezmugurire, pe frunze apar pete mici, brun-cenușii, înconjurate de un halou mai închis la culoare. Țesutul din dreptul petelor se necrozează și cade, astfel că frunza capătă aspect de ciuruire; petele se și pot uni între ele, caz în care perforațiile devin mari, de formă neregulată. La un atac intens, pomul se va desfrunzi timpuriu.

În perioadele cu umiditate atmosferică mare boala se extinde pe lăstarii verzi și pe fructe.

Pătarea roșie a frunzelor de prun (Polystigma rubrum): se manifestă pe frunze sub formă de pete alb-gălbui, apoi roșii-cărămizii; pe partea inferioară a limbului de dezvoltă punctișoare mici, brune (fructificațiile ciupercii). Dacă atacul este foarte puternic, are loc o defoliere timpurie, iar fructele cad, în final, masiv.

Boala plumbului (Chondrostereum purpureum): numele vine de la culoarea argintie pe care o capătă frunzele infectate. Limbul devine cărnos, gros, deseori este bășicat și defromat, cu pigmentări antocianice pe margini. Colorația se păstrează tot timpul anului. Lemnul devine brun, iar fructele se brunifică și cad sau devin casante.

Hurlupi (Taphrina pruni): atacul se manifestă pe fructe, în lunile aprilie-mai, imediat după fecundare. Exemplarele infectate se deformează, se hipertrofiază (se alungesc și se lățesc), capătă culoarea albicioasă, luând forma unei secere; mezocarpul este hipertrofiat, endocarpul nedezvoltat, iar sămânța atrofiată. Atacul este favorizat de primăverile reci și umede.

Mături de vrăjitoare (Taphrina insititiae): pomii infectați prezintă o anomalie vegetativă; din locuri foarte apropiate cresc ramuri lungi, subțiri, bogat și neregulat ramificate, sub forma unor tufe lungi de 1 m și late de aproximativ 40 cm. Atacul este mai vizibil iarna. Toate aceste ramuri sunt lipsite de flori. Frunzele sunt mai mici, ușor bășicate spre partea superioară, iar pe cea inferioară prezintă un strat fin, cenușiu-albicios, format din fructificațiile ciupercii. Lăstarii subțiri ramifică abundent, luând aspectul de mătură, de unde și numele popular al bolii.

Maria BOGDAN

La PRUN – se vor aplica două tratamente pentru combaterea moniliozei, ciuruirii frunzelor, pătării roşii a frunzelor, acarienilor, afidelor, insecte defoliatoare, viermelui prunelor ( G1 ), viespei sâmburilor astfel :

- tratamentul I – perioada 08-13 mai 2018 (când fructul este de mărimea unui bob de mazăre);

- tratamentul II – la 8-15 zile de la efectuarea tratamentului anterior.

Se vor utiliza următoarele amestecuri de pesticide:

1. CAPTAN 80 WDG - 0,15% sau DITHANE NEOTEC 75 WG - 0,2% sau MERPAN 50 WP – 0,25% sau NOVOZIR MN 80 – 0,2% sau VONDOZEB 75 DG – 0,2% + DECIS 25 WG – 0,003% sau FASTAC 10 EC - 0,01% sau DANTOP 50 WG – 0,015% sau AVAUNT 150 SC – 0,033% sau CORAGEN – 0,01%;

2. TOPSIN 70 WDG – 0,07% + NOVADIM PROGRESS – 0,1% sau KARATE ZEON - 0,015% sau DECIS 25 WG – 0,003%.

La CIRES – se vor aplica două tratamente pentru combaterea acarienilor, afidelor, insecte defoliatoare şi minatoare, musca cireşelor (Rhagoletis cerasi ), antracnozei, moniliozei şi ciuruirii frunzelor astfel:

• tratamentul I – la intrarea în pârgă a soiului Ramon Oliva (tratamentul nu se va aplica la soiurile cu coacere timpurie şi semitimpurie (Timpurii de Mai, Ramon Oliva, Scorospelka etc.);
• tratamentul II – la 8-10 zile de la efectuarea tratamentului anterior (se aplică la soiurile cu coacere târzie şi foarte târzie în situaţia unei densităţi mari de Rhagoletic cerasi ) şi se vor folosi următoarele amestecuri de pesticide:

1. FOLICUR SOLO 250 EW – 0,1% sau SYSTHANE FORTE – 0,02% sau SCORE 250 EC – 0,015% + CALYPSO 480 CS – 0,02% sau LASER 240 SC – 0,06% sau DECIS 25 WG – 0,003% ;

2. TOPSIN 70 WDG – 0,07% sau CHORUS 75 WG – 0,02% + NOVADIM PROGRESS – 0,075% sau DECIS 2,5 CE – 0,05%

3. ROVRAL 500 SC - 0,1% + LASER 240 SC – 0,06% sau FASTAC 10 EC - 0,01% sau VANTEX 60 CS – 0,007%.

La PIERSIC şi CAIS – se va aplica 1 tratament (căderea coşuleţelor – fruct cât aluna) pentru combaterea moniliozei, başicării frunzelor, ciuruirii, făinării, moliei vărgate, acarienilor, afidelor cu unul din următoarele amestecuri de pesticide:

CHORUS 75 WG – 0,02% sau TOPSIN 70 WDG – 0,07% sau CHORUS 75 WG – 0,02% + FASTAC 10

EC – 0,02% sau DECIS 25 WG – 0,003% sau CALYPSO 480 SC – 0,02%.

BRAVO 500 SC – 0,15% sau CAPTAN 80 WDG – 0,15% sau DITHANE M 45 - 0,2% sau NOVOZIR MN 80

0,2% + KUMULUS DF – 0,3% sau KARATHANE M 35 CE - 0,06% + ACTARA 25 WG - 0,01% sau CALYPSO 480 SC – 0,02% sau FASTAC 10 EC – 0,01% sau NOVADIM PROGRESS – 0,1%.

În plantaţiile pomicole unde se constată atac de acarieni peste pragul economic de dăunare (3-5 acarieni pe frunzuliţă sau 5-10 acarieni pe inflorescenţă) se va folosi unul din produsele ENVIDOR 240 SC - 0,04% sau NISSORUN 10 WP – 0,03% sau SANMITE 20 WP 0,05% - 0,075% alături de produsele recomandate în reţetele de tratament.

Alte Recomandări importante:

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

- produsele se solubilizează separat, se omogenizează și apoi se pulverizează;

- resturile de soluții sau apa rezultată în urma spălării echipamentelor de stropit nu trebuie să ajungă în apropierea apelor de suprafață, sanțuri etc.

- este interzis pășunatul sau folosirea ierbii în hrana animalelor din livezile tratate timp de 14 zile.

- executarea tratamentului, pe timp liniștit, fără vânt. Nu aplicați tratamentul dacă viteza vântului este mai mare de 4-5 m/s.

- citiți cu atenție eticheta produsului pe care îl folosiți;

- la realizarea amestecurilor se verifică compatibilitatea pesticidelor, fizică și chimică.

- Se vor utiliza doar produse de protecţia plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR”, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI .

- Respectați cu strictețe normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor!, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA; 68/05.02.1992 Min. Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locală şi 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fito­sanitare si îndeplinirea conditiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 si specificate pe etichetă. Aceasta respectă, de asemenea, dispozițiile Directivei 2009/128/CE și, în special, principiile generale de combatere integrată a dăunătorilor prevăzute la articolul 14 și în anexa III la respectiva directivă.

În vederea protejării sănătății oamenilor și a animalelor, protecției albinelor și a mediului înconjurător, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care utilizează pe terenurile pe care le dețin produse de uz fitosanitar din grupele a III-a și a IV-a de toxicitate, au obligația să le depoziteze, să le manipuleze și să le utilizeze în conformitate cu instructiunile tehnice care le însoțesc, aprobate potrivit legii.

Sursa: Autoritatea Naţională Fitosanitară - Oficiul Fitosanitar Bistriţa-Năsăud

Astăzi, la această rubrică, pentru că ne aflăm în pragul sezonului rece, când lucrările în livezi sunt minime, dar și pentru că mai puteți face plantări în grădină, acum sau la primăvară, vă prezentăm câteva dintre cerințele principalelor specii pomicole la factorii de climă și sol.

Mărul

Această specie prezentă aproape în fiecare grădină crește și fructifică bine în zonele cu o medie anuală cuprinsă între 8-11°C. Temperatura optimă se situează între 14 și 27°C, iar cele absolute, în intervalul de 8°C și 33°C. În afara celor două limite absolute creșterea încetează. În cazul țării noastre, în anumite zone, maxima absolută este deseori depășită, acest lucru însemnând influențe asupra producției și calității fructului. Limita de rezistență la ger este considerată a fi -40°C. După ce a intrat în vegetație, rezistența mărului se încadrează în următoarele limite: -5°C în faza de boboc a florilor; -1,6°C până la -2°C în faza de deschidere a florilor; -1,1°C fructele abia formate.

Față de precipitații, mărul are cerințe relativ mari, necesitând o medie de 700-900 mm precipitații anual pentru soiurile care se păstrează peste iarnă și o minimă de 500 mm în cazul soiurilor de vară și de toamnă. Nu suportă excesul de umiditate (pânza de apa freatică trebuie să fie la 2,5 m adâncime), dar nici seceta prelungită. În ceea ce privește lumina, cerințele sunt mai mici față de alte specii. În privința substratului de cultură, mărul dă cele mai bune rezultate pe soluri fertile, profunde, bine structurate, luto-argiloase sau lutoase, suficient de umede, cu un pH moderat spre slab acid (5-7).

Cireșul

Rodește bine în zonele cu medii anuale de 9-10,5°C. Temperaturile orare optime se situează între 18 și 28°C, iar cele absolute, între minime de 6°C și maxime de 40°C. Suportă greu căldurile excesive din vară, mai ales când acestea sunt însoțite de insuficiența apei în sol, caz în care necesită irigații. Iarna, cireșul rezistă la -27°C, dar mugurii florali pier în masă la temperaturi mai scăzute de -24°C, uneori chiar la -20°C. În perioada de vegetație, florile în faza de buton alb, adică nedeschise (buton alb), rezistă până la -2,8°C (la -4,4°C, 90% dintre butoni sunt afectați), iar când sunt complet deschise, numai până la -2,2°C (la -3,9°C, 90% dintre flori sunt afectate). Față de apă, cerințele sunt moderate (600-800 mm precipitații anuale). Cireșul iubește foarte mult lumina, preferând versanții însoriți. Agreează solurile mijlocii și ușoare, permeabile, potrivit de umede, care se încălzesc ușor, cu un conținut de calciu de maximum 6%, o reacție slab acidă spre neutră (pH de 5,8 – 7,4), cu pânza de apă freatică la sub 1,2-2 m. Câteva recomandări: în solurile argiloase vegetează slab, scăzând și rezistența la ger, nu suportă sărăturile și nici apa stagnată chiar și pentru perioade scurte (se produce asfixia radiculară), dar la fel, nu tolerează nici seceta îndelungată.

Prunul

În comparație cu mărul, este mai exigent față de căldură, comportându-se mai bine în zona dealurilor mici ori la câmpie (soiuri de masă). În zona dealurilor înalte, exceptând soiul Grase românești, prunul dă recolte mici, iar fructul e slab calitativ. Temperaturile orare optime se situează între 18 și 33°C, iar cele absolute între minime de 8°C și maxime de 36°C. Prunul are o rezistență mai mică la ger, respectiv -35°C, iar mugurii florali suportă temperaturi cuprinse între -31 și  -33°C. Florile, în schimb, sunt sensibile la ploile reci, ceață persistentă și brume; în faza de boboc rezistă până la -3,3°C, cel mult -5,5°C, când sunt deschise degeră începând de la -2,2°C, iar la -5°C distrugerea florilor se produce în masă (90%). Fructele abia formate sunt compromise la temperaturi de -0,5°C până la -1,1°C. Prunul reușește bine în zonele cu precipitații de peste 600 mm precipitații anual, din care 300-350 mm în intervalul mai-iulie. În silvostepă, soiurile Agen, Anna Spath, Renclod D’Althan, Tuleu gras, Stanley, care au o mai bună rezistență la secetă, vor produce recoltă, dar fructele sunt inferioare calitativ. La câmpie se impune obligatoriu irigarea. Față de lumină, cerințele nu sunt foarte mari, dar, plantat pe versanți mai puțin însoriți, fructul este slab calitativ. Prunul valorifică aproape toate tipurile de sol din țară, cu un pH de 5,8-7,4, dar nu agreează solurile sărăturoase și nici pe cele cu calciu în exces.

Vișinul

Este mai rezistent la ger decât cireșul și are și cerințe mai mici față de căldură. Temperaturile orare optime se situează între 15 și 25°C, iar cele absolute se încadrează între minime de 4°C și maxime de 30°C. Mugurii florali rezistă iarna până la -29°C, florile încă nedeschise (buton alb) – până la -2,8°C, iar când sunt complet deschise, până la -2,2°C. Sub -4,4°C, în ambele cazuri (buton alb sau flori deschise), 90% dintre flori sunt afectate. Specia are o capacitate mai mare de adaptare față de umiditate, reușind la fel de bine și în zonele secetoase, cu 400-500 mm precipitații medii anuale, cât și în cele umede, cu 700-900 mm precipitații medii anuale. Nu este foarte exigent nici față de lumină, putându-se cultiva și pe terenuri cu expoziții mai puțin însorite, valorifică solurile mai puțin fertile (se aseamănă, din acest punct de vedere, cu prunul), cu un pH de 5,8-7,4.

Gutuiul

Este cea mai exigentă specie pomicolă față de căldură din grupa semințoaselor; iubește căldura și este sensibil la ger, în orice caz mai sensibil decât părul. Din această cauză reușește în zone cu veri călduroase și ierni mai blânde sau locuri bine adăpostite natural. Gutuiul suportă temperaturi de până la -26°C, dar pomii tineri sunt vătămați și la -20°C. Vorbind despre alte cerințe, este pretențios față de lumină (în condiții de umbrire se dezvoltă și fructifică slab), poate fi cultivat deopotrivă în zone cu precipitații scăzute și în cele cu ploi moderate și preferă solurile adânci, fertile, bine structurate, calde, suficient de revene, cu textură mai argiloasă, rezistând în același timp și la excesul de apă din sol.

Părul

Este mai pretențios față de temperatură decât mărul, prunul și vișinul, reușind în zone cu temperaturi medii anuale cuprinse între 9,5 și 11°C, cu condiția ca în perioada de vegetație media să fie de 16-18°C. Temperaturile absolute minime sunt de 10°C și maxime de 37°C (în afara acestor limite creșterea încetează). Se știe de fapt că în veri mai răcoroase (în funcție de zonă) acesta rodește slab. Părul are o rezistență mai scăzută și la frig: mugurii de rod degeră la -26 ... -23°C; ramurile anuale, la sub -26 ... -28°C; florile, în fenofaza de boboc înainte de înflorire -3,3°C... -5,5°C (procent de distrugere – 10%, la teme­peratura de -3°C și 90%, la sub -5°C); florile deschise degeră la -2,2... -4,4°C; fructele tinere, de curând formate, încep să fie distruse de la -1,5°C. Față de umiditate, soiurile de toamnă și iarnă preferă zonele cu 650-900 mm precipitații anuale, iar cele de vară, cu 500-600 mm medie anuală. Părul are cerințe mari și față de lumină, recomandându-se plantarea pe terenuri cu expoziție sudică, dar și față de sol. În general nu suportă terenurile grele și reci. În funcție de altoi, necesită soluri profunde, calde, cu textură mijlocie, suficient de afânate și revene, cu apă freatică sub adâncimea de 2-2,5 m (franc) sau soluri mai subțiri, suficient de fertile, revene și calde, cu apa freatică la sub 1-1,5 m adâncime (gutui). În ambele cazuri, pH ideal este de 6,4-7,4.

Piersicul

Arealul ideal de cultură este cel care are o temperatură medie anuală de 10-11,5°C. Tempera­turile absolute minime sunt de 7°C și cele maxime, de 35°C (în afara limitelor încetează creșterea). Rezistența la ger este mică: pomul -25°C, iar mugurii florali,  -24° ... -25°C. Totuși, dacă răcirea vremii este progresivă și revenirea la temperaturi normale este lentă, piersicul rezistă și la -32°C și rodește aproape ca în anii normali din punct de vedere climatic. La variații bruște de temperatură, specia are foarte mult de suferit, mugurii florali putând fi compromiși la -20°C.

Pragul biologic pentru umflarea mugurilor florali este de 6,5°C, iar optimul termic pentru înflorit – 13-16°C. În timpul vegetației, rezistența la brume târzii sau îngheț scade mult, putându-se înregistra distrugeri la -4,9°C în faza de buton roz, la -3... -4°C florile deschise și la -1,1°C fructele abia formate. Altfel spus, îngețurile târzii sunt mai periculoase decât gerul din perioada de repaus.

Altoit pe migdal și franc, piersicul rezistă bine la secetă, dar cele mai bune și de calitate producții se obțin în condiții de irigare, atenție, fără să fie provocată vreodată, involuntar, băltirea de apă. Cerințele față de lumină sunt mari, recomandându-se terenurile cu expoziții sudice, sud-estice și sud-vestice. Piersicul necesită soluri profunde și bine drenate, cu un pH de 6,4-7,4.

Caisul

Are cerințe mari față de căldură, mai ales în lunile de vară, fiind cultivat în zonele cu o medie anuală a temperaturii de 9,6-11 °C și o medie a lunilor iulie și august de peste 19°C. Temperaturile absolute minime sunt de 7°C și cele maxime, de 40°C. Rezistența la ger este mică: mugurii florali degeră la -20° ... -22°C; florile în fenofaza de buton alb suportă minime de -4,4°C, cu o pierdere de 10% a recoltei (la -10°C este compromisă integral recolta); florile deschise, -2,7°C până la -5,5°C; fructul abia format, 0° până la -2,8°C. Este specia care, din cauza timpurietății, suferă cel mai mult la înghețurile târzii de primăvară. În funcție de soi, rezistența la secetă este diferită, cele europene fiind sensibile la secetă prelungită. Caisul nu suportă excesul de apă, este o specie iubitoare de lumină, iar solul agreat este aproximativ același ca în cazul piersicului, cu diferența că pH poate să fie cuprins între 6,4 și 8. În solurile argiloase, grele, compacte vegetează slab și are o durată scurtă de viață.

Maria BOGDAN