Cel mai răspândit pom fructifer din România, cu o suprafață de 65.100 ha (INS reține că, în 2017, existau 34.591.325 de exemplare pe rod, cu o producție de 444.922 tone), prunul are o foarte mare plasticitate ecologică, pretându-se pentru toate zonele de cultură din România. Totuși, atunci când se înființează o plantație în zonele deluroase, se aleg pantele cu expoziție sudică și sud-vestică și de regulă treimea mijlocie a acestora, evitându-se treimea superioară cu vânturi puternice sau sol erodat și treimea inferioară, cu exces de umiditate cu curenți reci de aer. La altitudini mai mari de 300-350 m, spun specialiștii de la ICDP Pitești-Mărăcineni, în ghidul Pomi, arbuști fructiferi și căpșun, plantațiile se pot amplasa și pe pantele vestice, estice sau chiar nordice, iar în zonele secetoase de stepă și silvostepă sunt preferate bazele pantelor nord-vestice și nord-estice.

Amenajarea terenurilor pentru înființarea unei plantații de prun presupune lucrări care țin de: evacuarea excesului de umiditate, acolo unde se impune, prin canale de coastă; nivelarea de suprafață sau de adâncime; terasarea, dacă este cazul; scarificarea sau/și desfundarea terenului la 60-80 cm și încorporarea îngrășămintelor; nivelarea; pichetarea; efectuarea gropilor; fertilizarea de bază, plantarea; irigarea. Folosirea cu precădere a unui portaltoi viguros, așa cum este corcodușul, a făcut ca multă vreme cultura prunului să se preteze pentru sistemul livezilor clasice, cu distanțe de plantare de 6-7 m între rânduri și 5-6 m între pomi pe rând și o densitate de 238-333 pomi/ha. Însă, cu timpul însă, mai precis prin anii ’70-’80 ai secolului trecut, s-a trecut la o distanță mai mică de plantare, de 5 x 4 m (densitate de 500 pomi/ha, considerată intensivă la această specie). În prezent, folosindu-se și alți portaltoi de vigoare mică, se utilizează formula superintensivă, cu o distanță de plantare de 2 x 4 m și o densitate de 1.250 pomi/ha, dar musai în condiții de irigare și cu pomi conduși sub formă de fus-tufă. Ca lucrări de întreținere sunt irigarea (unde amplasarea permite), fertilizarea, înierbarea benzilor dintre rânduri, afânarea solului pe rând, tratamente împotriva bolilor și dăunătorilor.

Tăieri de formare în livezile de prun

Una dintre cele mai importante lucrări pentru eficiența ulterioară a plantației ține de formarea coroanei pomilor. În practică, pentru livezile clasice se recomandă coroana vas întârziat, pentru cele intensive – vas ameliorat și pentru plantațiile superintensive – fus subțire sau fus tufă. Astăzi, prezentăm tăierile de formare pentru primele două tipuri de coroane.

Vas întârziat (coroană întreruptă): înălțime finală coroană – 3,3/4 m; trunchi – 60 cm; ax scurt de 60-90 cm, cu 3 șarpante dispuse spiralat, distanțate la 25-30 cm; 3-4 subșarpante, la distanță de 50-70 cm, pe fiecare dintre cele 3 șarpante:

• Anul I: perioada de repaus vegetativ – se taie varga la 90-100 cm; perioada de vegetație – se aleg trei lăstari, primii doi, la 60 cm, respectiv 90 cm de la sol, pentru a forma primele două șarpante, iar al treilea va asigura prelungirea axului; se îndepărtează creșterile de pe trunchi;
• Anul II: perioada de repaus vegetativ – pentru proiecția șarpantei 3 se taie axul la 30-40 cm de șarpanta nr. 2 și se scurtează șarpantele 1 și 2 dacă au depășit 50-60 cm, pentru a permite formarea primelor subșarpante; perioada de vegetație – se aleg trei categorii de lăstari: pentru formarea șarpantei 3, pentru primele 2 subșar­pante de pe șarpantele 1 și 2 și de prelungire a subșar­pantelor;
• Anul III: perioada de repaus vgetativ – pentru formarea de noi subșarpante, se scurtează șarpantele, iar pentru formarea de ramificații de ordinul 3 se scurtează subșarpantele deja formate. Pentru consolidarea șarpantei 3, pe ax se lasă o prelungire de 20-30 cm; perioada de vegetație – se aleg lăstarii pentru formarea subșarpantelor și a ramificațiilor de ordinul 3;

• Anul IV: perioada de repaus vegetativ – după ce a treia șarpantă s-a consolidat, se suprimă axul; perioada de vegetație – vor continua intervențiile pentru formarea subșarpantelor și a ramificațiilor de ordinul 3.

Vas ameliorat: înălțimea coroanei – 2,5/3,5 m; trunchi – 50/60cm; un ax foarte scurt, cu 3 sau 4 șarpante dispuse la 10-12 cm între ele; pe fiecare șarpantă, ramificații de ordinul 2 (subșarpante), situate bilateral altern, la 40-50 cm distanță.

- Anul I: perioada de repaus vegetativ – varga se scurtează la 80-100 cm de la suprafața solului; perioada de vegetație – se aleg, în treimea superioară (cu începere de la 50-60 cm de la sol), pentru a forma cu 4 șarpante 4 lăstari dispuși la 10-12 cm unul de celălalt, iar restul se suprimă, pentru a nu-i concura în creștere pe cei patru. Dacă nu rezultă pe vargă patru creșteri, se poate lăsa un lăstar de prelungire a axului, ce se va suprima anul următor;

- Anul II: perioada de repaus vegetativ – cei 4 lăstari păstrați (șarpantele) se scurtează deasupra unui mugure cu dispoziție exterioară, la lungimea de 50-60 cm; perioada de vegetație – dintre lăstarii rezultați pe șarpante, la punctul de tăiere, se alege unul exterior pentru formarea primei subșarpante și, de asemenea, se mai alege unul pentru prelungirea creșterii șarpantelor; se elimină lăstarii apăruți în poziții nedorite; se elimină ori se ciupesc lăstarii care concurează elementele de schelet;

- Anul III: perioada de repaus vegetativ – se scurtează prelungirea șarpantelor la 40-50 cm în vederea formării celei de a doua subșarpante; perioada de vegetație – când lăstarii crescuți din tăierea șarpantelor au 10-15 cm, se aleg 2 dintre aceștia, unul pentru formarea celei de a doua subșarpante, altul pentru prelungirea creșterii șarpantei; dacă lăstarii de prelungire a șarpantelor depășesc 40-50 cm lungime, aceștia pot fi ciupiți, pentru formarea cu anticipație a următoarei subșarpante. Restul lucrărilor sunt cele din anul II.

- Anul IV: perioada de repaus vegetativ – se scurtează prelungirile șarpantelor pentru formarea subșarpantei 3, la 40 cm de cea anterioară; dacă subșarpanta 3 a fost proiectată în verde anul anterior, se alege un lăstar lateral extern, opus celui anterior și la 40 cm de acesta, pentru formarea subșarpantei 3, și un lăstar pentru prelungirea șarpantelor care, tăiat la 30-40 cm, va forma șarpanta a 4-a; se elimină ramurile cu poziție nedorită; perioada de vegetație – tăierile sunt asemănătoare cu cele din anul III.

(Va urma)

Maria BOGDAN

Sistemul de cultură superintensivă, acele livezi adevărate fabrici de făcut fructe, dotate cu plasă antigrindină, sistem de fertirigare şi care cultivă în principal soiuri cerute de piaţă reprezintă în acest moment şansa de a reface patrimoniul pomicol din ţara noastră. În acest tip de livezi se pot dirija factorii de producţie astfel încât să se obţină fără periodicitate de rodire producţii mari, de calitate, care pot concura cu orice piaţă din Europa.

Tocmai pentru că modul de formare a coroanei este unul dintre factorii care pot influenţa producţia şi calitatea acesteia vă supunem atenţiei principiul de tăiere a pomilor, după profesorul Gonda Istvan, recomandat atât pentru tăierile la pomii tineri cât şi pentru tăierile de rodire. În acest sens ar fi de preferat să ţineţi cont de următoarele aspecte:

– prin tăieri trebuie să favorizăm formarea unui număr ridicat de ramificaţii, să evităm fructificările reduse, alternanţa de rodire. Pentru aceasta trebuie să folosim la plantare pomi de 1-2 ani, dar cu mulţi lăstari anticipaţi, caz în care nu trebuie să facem tăieri de scurtare a pomilor la plantare, ne vom concentra pe formarea de axe şi eliminarea lăstarilor concurenţi (principiul treimii);

– se vor face lucrări de orizontalizare pentru stimularea lăstarilor de rod şi incizii pe ax pentru realizarea a minimum trei lăstari pe fiecare etaj;

– alura coroanei va fi realizată cu 1, 2, 3 axe verticale în funcţie de distanţa de plantare şi vigoarea portaltoiului pentru realizarea unor coroane aplatizate care să permită mecanizarea lucrărilor de tăiat, rărit, recoltat.

– din primul an vom controla raportul între mugurii vegetativi şi cei de rod şi vom încerca să limităm tendinţele de centrifugare a celor de rod, pentru a aduce rodul cât mai aproape de ax.

La măr distanţa de plantare de 3,25/1 m este cea mai bună. Pomii de tip Knip, altoiţi pe M9, se vor conduce pe un singur ax vertical în sistem solex fără aplecarea ramurilor – la soiul Golden – şi solex modificat cu aplecarea lăstarilor – la soiurile Gala şi Elstar. În ambele cazuri vom tăia anual concurentele şi vom opri creşterea axului.

Caisul este o specie uşor de condus. La plantare se pot folosi pomi de un an în ghivece (facem economie); în 2-3 ani, prin tăieri de ramuri principale şi concurente aceştia vor forma o coroană cu trei axe verticale care vor umple distanţa de 2 m între pomi (se plantează la 4/2 m). Tăierile vor fi făcute pentru aplatizare, rodirea va avea loc pe lăstarii medii de 1-2 ani, dar şi pe formaţii scurte de 3 şi 5 cm. Acestea se încarcă cu muguri de rod şi din anul 3-4 se obţin producţii eficiente (15-40 t/ha).

La plantare prunii trebuie să aibă minimum trei lăstari anticipaţi sau se forţează creşterea uniformă prin executarea de incizii pentru stimularea de noi lăstari. Este bine ca în primii ani să nu scurtăm singurul ax al pomului, să lăsăm să crească toţi lăstarii, suprimând numai concurentele. Din anul 3-4 se fac tăieri pentru aducerea rodului către ax, dar numai la soiurile ce manifestă tendinţa de centrifugare.

Piersicul se plantează la 1 an, când are minimum 5-10 lăstari, aceştia fiind conduşi pe un singur ax vertical. Tăierile se vor face prin scurtarea lăstarilor lungi, iar pe aceştia vom tăia în sistem cep şi lăstar scurt.

La specia cireş vom conduce pomii pe un ax vertical dacă portul este de vigoare slabă (Gisela 5) şi pe trei axe (trident) dacă portaltoiul este de vigoare medie (Maxma, Cab), deoarece pomii întârzie 2 ani cu rodul, pierderea fiind compensată în anii următori. La plantare nu se taie axul, doi ani se fac incizii pentru stimularea lăstarilor, astfel încât aceştia să crească pe toată lungimea axului sau axurilor, după caz.

Petre EREMIA