Adama Sultan iulie 2020
update 8 Jul 2020

De vorbă cu Paul Torac, tânărul din Brodina care „scrie“ istoria huțulilor din Bucovina

Paul Torac are 25 de ani. După absolvirea studiilor pedagogice și de științe ale educației la Colegiul Național „Mihai Eminescu“, respectiv la Universitatea „Șefan cel Mare“ din Suceava, s-a întors acasă, la Brodina, unde a scris și scrie în felul său istoria huțulilor, acel grup de oameni ai munților care se lasă revendicat, când e vorba de poporul căruia i-ar aparține etnic, doar de păduri și crestele din Obcinile Bucovinei. Huțul din generație în generație și fascinat de istoria Brodinei, locul în care s-a născut Huțulca, cu o copilărie trăită sub magia încondeierii ouălor și a poveștilor străbunicii sale, Paul și-a legat numele de colecția etnografică amenajată într-una dintre casele familiei sale, un fel de muzeu care adună, în câțiva metri pătrați, secole de dăinuire pe aceste meleaguri a huțanilor.

Rep.: Paul Torac, să pornim și noi pe firul poveștii huțulilor și am vrea să aflăm cum s-a născut ideea organizării acestei colecții.

Paul Torac: Sunt născut la Brodina, mirificul tărâm dintre păduri, cum îmi place mie să spun, și am crescut într-o familie în care tradițiile au avut loc de cinste. În familia noastră se încondeiază ouă de patru generații. Străbunica mea a trecut la Domnul anul trecut, la 96 de ani; de la dumneaei și apoi de la bunica și mama am preluat dragostea pentru tradiție și meșteșuguri. După facultate am zis că e vremea să mă întorc acasă, să-mi cercetez etnia, să profit de faptul că încă mai avem bătrâni care ne pot povesti despre timpurile frumoase pe care le-au trăit. Mă gândesc uneori că, dacă am un regret în viață, e că nu m-am născut acum 100 de ani... Dar, probabil, nimic nu e întâmplător. Îmi zicea bunica: „Trebuie să înflorești unde ai fost sădit.“ Ideea unei colecții s-a născut în timp. Ea se leagă de Muzeul Obiceiurilor Populare de la Gura Humorului, unde noi eram frecvent invitați. În urmă cu vreo 20 de ani – eu și sora mea geamănă eram copii pe-atunci, dar însoțeam familia la toate manifestările din zonă – doamna fost director Vera Romaniuc a ținut neapărat ca toți cei care vin la expoziție să poarte costumul reprezentativ al zonei în care trăiesc. Domnia sa cumva ne-a îndemnat să căutăm în lăzile de zestre ale familiei sau ale celor din sat și să găsim portul specific Brodinei. Având-o alături și pe străbunica, am început să scotocim printre amintiri, am găsit costumele de miri ale străbunicilor și bunicilor, ni le-au dăruit ca să le putem îmbrăca la expoziții și apoi s-a născut pasiunea asta de a colecționa sau, cum îmi place mie să zic, de a da viață celor din trecut. Și așa, cu modernismul zilelor noastre, a cam început să se înlăture tradiționalul.

Rep.: Asta în sensul că tineretul nu mai păstrează bogăția tradiției înaintașilor?

P.T.: Eu dau mereu exemplul cu nora care nu se are bine cu soacra... După ce soacra se duce în lumea plină de dor, ea nu vrea să păstreze nimic și arde tot ce i-a aparținut. Aici am intervenit noi și am preluat cumva zestrea. Bătrânele spun așa: păi, decât să le arunce, mai bine luați-le voi și le găsiți o întrebuințare. Încet-încet am strâns din familie – noi avem foarte multe obiecte – și din sat sute de exponate. Colecția permanentă este organizată într-o casă de-a noastră situată la vreo 2 km de centrul comunei, la ieșirea înspre satul Sadău, iar de 6-7 ani este vizitată de turiștii care trec prin Brodina, dar acolo noi realizăm și ateliere de încondeiat ouă și tot acolo invităm oaspeții care vor să filmeze ori să scrie despre tradițiile de la noi.

Rep.: Facem un tur al colecției sau mai degrabă o scurtă incursiune în viața de ieri și de azi a huțulilor?

P.T.: Eu m-am raportat întotdeauna la vremea străbunicii mele, fiindcă ea mi-a fost călăuză în trecutul strămoșilor. Am amenajat așadar trei camere. Prima face referire la activitatea pe care o desfășurau femeile odinioară. Aici avem un fel de poveste a firului de lână, de la tunderea oii și până la caierul de tors; era și o vorbă în trecut, „oaia ține casa“, fiindcă ea oferea și produsele alimentare (lapte, brânză, carne), dar și materialul de bază pentru confecționarea obiectelor cu care se înfrumuseța casa ori se lucra vestimentația. Avem ustensile de prelucrat lâna, vârtelniță, furcă de tors, rășchitori, un război de țesut, o ladă de zestre din 1903, câteva costume huțule. A doua e o cameră a zestrei. În trecut, mirele avea casa, iar mireasa, tot ce trebuia ca să îmbrace... locuința. Când zestrea ajungea la tavan, atunci fata era bună de măritat. Tot ea cosea și costumul mirelui. Am expus aici scoarțe, covoare, costumul popular viu colorat al huțulilor, nelipsitele mărgele venețiene din portul femeilor, salbe, inele, o ladă de zestre a străbunicii și am creat și un soi de arbore genealogic, fotografii cu oameni care au confecționat straiele sau ustensilele din colecția noastră. În a treia cameră avem vase de care se foloseau în gospodărie, de la putineiul în care țineau merindele pentru iarnă și până la cofițe, untărițe, linguri, polonice, apoi un obiect specific zonei –păscărița – cu care mergeau huțulii în noaptea de Înviere la biserică. Tot aici avem ouă încondeiate în tehnici clasice (băi succesive în culoare) și până la cele mai noi (ceară gravată în relief), de la cele lucrate de străbunica și până la exemplarele realizate sau inovate de mama ori de femeile din sat. Brodina este unul dintre cele mai vechi centre de încondeiere a ouălor; la noi, 5 din 10 femei se ocupă cu această artă, căci încondeierea a devenit o operă de artă, iar ele fac asta din pasiune, dar și ca mijloc de existență.

foto hutuli

Rep.: Citesc așa: comunitatea de huțuli trăiește în zonele din nordul Sucevei (Moldova Sulița, Benia, Breaza, Izvoarele Sucevei, Cârlibaba, Moldovița, Vatra Moldoviței, Ciumârna, Brodina și Ulma) și în județul Maramureș (Bistra, Poienile de sub Munte, Repedea, Rona de Sus, Ruscova și Vișeu de Sus). Care este istoria huțulilor?

P.T.: Se spune că, nemaisuportând jugul austriac – birul mare, armata lungă și încercarea imperiului de a-i converti la catolicism, noi fiind prin tradiție ortodocși – huțulii s-au refugiat în munți. Există un hrisov al Mănăstirii Putna în care se consemnează că, prin anii 1700, nemaiavând cum se îngriji de avere, aceasta donează 8 munți unor oameni veniți din Galiția. Așa s-au stabilit huțulii pe cele mai înalte creste ale munților, practic s-au ascuns între păduri, să nu fie găsiți, și și-au întemeiat gospodării. În hrisov stă scris și numele primilor refugiați, iar printre ei se află și un Toma Torac, despre care noi credem că e un strămoș. Multă lume îi aseamănă cu ucrainenii, dar până și Mihai Eminescu spunea că huțulii ar fi daci slavizați în decursul istoriei. Acum, știți, fiecare popor ține să-i asimileze, dar huțulii spun că numai munții și doar munții au dreptul să îi revendice, nu popoarele lumii. Între timp, în comunitate sunt și persoane cu nume românești, fiindcă s-au făcut căsătorii mixte. La Brodina, din cele 10 sate ale comunei, 8 sunt cu populație majoritar huțulă.

Rep.: Care era ocupația de bază în trecut și cu ce se ocupă oamenii astăzi?

P.T.: Bărbații se ocupau cu creșterea animalelor, lucrul în pădure, cu agricultura de pe lângă casă, iar femeile încondeiau ouă; de altfel, acest obicei a fost adus în Bucovina de huțuli. În trecut, femeile țeseau și coseau straie populare. Din păcate, azi nu se prea mai confecționează costume populare huțule, care sunt și extrem de dificil de realizat, dată fiind compoziția bogată în motive și culori. Noi suntem la interferență cu satul Straja, unde s-a păstrat foarte bine tot ceea ce ține de costumul popular, iar huțulii nu și-au mai păstrat neapărat portul lor, l-au împrumutat pe cel de la Straja. Așadar, astăzi femeile mai lucrează costume, dar cu specific românesc.

Rep.: Și care era felul lor de a trăi deunăzi vreme?

P.T.: Păi în așa ceva constă unicitatea și farmecul comunității noastre. Îmi povestea străbunica că existau perioade în care nu aveau posibilitatea să ajungă la biserică și atunci oamenii se rugau în fața unui... brad! Era un cult al bradului în viața huțulului, pentru că l-a însoțit de la naștere până la moarte. Pe timpuri, a doua zi de la nașterea copilului, se făcea o scălduță, iar apa se arunca la rădăcina unui brad, pentru ca pruncul să crească drept ca bradul și să fie sănătos așa cum bradul e verde tot timpul. Apoi – obicei păstrat și azi – la construirea unei case, pe scheletul acoperișului se pune un vârf de brad împodobit cu ațe colorate, care să arate comunității că locuința e spre final. La nuntă, de asemenea, la porțile mirelui și miresei se prinde bradul, împodobit cu hârtie colorată. La fel și la înmormântare, pe căruța cu care este dus huțulul la cimitir se așază vârfuri de brad împodobite cu fire negre, în cele patru colțuri. Ei aveau în general respect și dragoste față de pădure că aceasta i-a adăpostit și i-a încălzit. Tot străbunica îmi povestea că tatăl ei, când mergea să taie un copac, îngenunchea în fața lui și îi cerea iertare pentru fapta ce va fi săvârșită, dar cu ideea că lemnul – că era un stâlp la cerdac, că era lemn pentru casă – va dăinui toată viața lui alături de el. Cât despre credință, huțulii erau printre singurii ortodocși care își etalau religia purtând la gât cruci mari de bronz sau alamă – bărbații, iar femeile aveau salbă din cruci. Așa își arătau și credința, dar și bogăția, în funcție de mărimea crucii.

Rep.: În afară de colecție, am văzut, Paul Torac, că lucrezi la alte două proiecte.

P.T.: La noi în zonă, la evenimente frumoase sau mai puțin frumoase, întotdeauna oamenii se înconjurau de cântece. Le-am înregistrat oarecum, pe unele le-am și scris, dar acestea nu erau înțelese de toată lumea. Venind prietenul meu Paul Anania prin Brodina, m-a îndemnat să le traduc în română și să le prind pe toate într-o carte. Am ales așadar cele mai frumoase cântece, le-am scris cu caractere chirilice, în dialect, și le-am tradus și în română. S-a născut astfel o culegere pe care am închinat-o Centenarului. Mai apoi, neavând cum să stau degeaba, am strâns undeva la vreo 350 de fotografii din toate satele. Aceste imagini sper eu să le putem cuprinde într-un album intitulat sugestiv Chipuri de huțuli.

Maria Bogdan

Performanţă în legumicultură la Bursuceni, Suceava

Vasile Mătrăşoaie, unul dintre cei mai cunoscuţi legumicultori din judeţul Suceava, iniţiatorul manifestării Ziua câmpului în legumicultură, prin care, în fiecare an, la ferma sa de la Dumbrăveni se întâlnesc, pentru a vedea la faţa locului cum arată legumele ajunse la maturitate din seminţele puse la dispoziţie de firmele de profil sau staţiunile legumicole, fermieri, cercetători, specialişti de la direcţiile agricole, reprezentanţi ai producătorilor naţionali şi internaţionali de seminţe, fertilizatori şi substanţe de combatere a dăunătorilor din gama bio, este un exemplu de urmat pentru a avea pe masă produse mai bune şi mai curate.

Noi provocări pentru legumicultori în condiţiile pandemiei de COVID-19

Nimic nu ar fi fost posibil fără foarte multă muncă, credinţă, colaborare şi dialog, mai ales că anul 2020 este unul dificil pentru întreaga agricultură românească, iar pandemia COVID-19 şi consecinţele sale dramatice au scos în evidenţă importanţa lanţurilor scurte de aprovizionare cu alimente, mai ales în cazul municipiului Suceava şi al celor opt comune din zona de carantină. În situaţia creată producătorii au rămas cu legumele timpurii nevândute fie din cauza fricii de a merge la piaţă, fie din lipsa cumpărătorilor care au evitat pieţele şi zonele aglomerate, dar şi a faptului că o mare parte din marile magazine îi evită pe producătorii locali, preferând importul. În situaţia cea mai dificilă au fost fermele mici, care întâmpină în continuare probleme în comercializarea producţiei din cauza perturbărilor în comerţ şi consum.

„La piaţă nu am mai comercializat legume în perioada carantinei pentru că nu se vindea nimic, cumpărătorii erau foarte puţini, trebuia să consum motorină cu maşina, să plătesc taxele aferente, iar marfa, dacă nu se vinde, se degradează și eram în pierdere. Nici cu pensiunile şi restaurantele care se aprovizionau cu legume proaspete de la mine nu ştiu cum va fi, când se vor redeschide, câţi clienţi vor avea. Ce am vândut a fost direct de acasă, acum îmi fac şi un mic spaţiu comercial la poartă în care voi comercializa legumele produse de mine, pentru că mulţi cunosc calitatea şi preferă să vină să le cumpere direct de acasă sau să le culeagă ei din câmp sau din solar. Dragostea pentru legume mă determină să muncesc, dacă ar fi posibil, chiar şi 25 de ore pe zi. Am muncit pentru a da gust acestor legume şi de aceea nu am folosit hormoni de creştere, iar de aici apare şi gustul aparte şi sunt căutate în tot judeţul“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie. 

Viitorul legumiculturii este în spaţii protejate

În contextul provocărilor multiple pentru agricultură şi securitatea alimentară, conform prognozelor şi condiţiile meteo afectează culturile agricole. 

Bursuceni 19

„Anul 2020 se anunţă unul foarte dificil pentru agricultură, cu o primăvară în care au fost dese schimbări de temperatură şi cu diferenţe foarte mari, care au dăunat în special legumelor. Ardeiul, vânăta, roşia sunt plante termofile, le place căldura şi lumina, iar schimbările bruşte de temperatură, la sfârşitul lunii mai având 10-11 grade Celsius ziua şi 3-4 grade Celsius noaptea, cam le-a dăunat, plantele sunt supărate. Având în vedere prognoza pentru perioada următoare, dar mai ales pentru anii următori, legumicultura cam trebuie să se mute în spaţii protejate. Mergem şi anul acesta cu culturi de legume în câmp deschis, dar fără mari speranţe pentru ardei, gogoşari şi roşii, mai ales că în ultimele luni am avut vânturi foarte puternice, iar, dacă va fi la fel şi în perioada următoare, nu va fi bine. Când bate vântul tare plantele care nu sunt viguroase se rup, dar există şi un risc foarte ridicat ca virozele să ajungă la plante şi să le îmbolnăvească, iar în cazul legumiculturii bio combaterea este mai dificilă. Viitorul legumiculturii este în spaţii protejate. Mă ocup de legumicultură de peste 40 de ani pentru că mi-a plăcut, toată ziua o petrec în câmp sau în solarii, plantele nu mă trădează, ele se bucură când stau şi vorbesc cu ele, dar nu am prins până acum asemenea condiţii, care se înrăutăţesc de la an la an. S-au tăiat pădurile, clima s-a schimbat şi asta se simte“, ne-a spus Vasile Mătrăşoaie.

Solar nou şi bani luaţi de vânt

Legumicultorul sucevean spune că în momentul de faţă există solarii şi sere inovative, care duc la un cost mai scăzut de producere şi întreţinere a legumelor prin sisteme de irigaţii încorporate şi diverse automatizări, cu o eficienţă a exploatării pentru o largă varietate de specii, dar trebuie găsite firme serioase cu care să colaborezi pentru achiziţionarea şi montajul lor.  Deşi a angajat o firmă specializată să îi construiască un solar cu o suprafaţă utilă de 30 de ari, la primul vânt puternic Vasile Mătrăşoaie a rămas fără solarul cel nou şi acum contabilizează pagube de zeci de mii de lei. Dintr-un solar pe structură din metal, a rămas un morman de fiare şi franjuri de folie. Fermierul răsuflă totuşi uşurat pentru că celelalte solarii vechi, cu o suprafaţă de 70 de ari, cu structură de lemn, au scăpat neavariate şi legumicultorul aştepta roade peste mai puţin de două luni.

„Îmi pare rău că am făcut un solar pe o suprafaţă de 30 de ari, cu o firmă specializată în construcţia de sere şi solarii din judeţul Botoşani, dar nu au fost meseriaşi. Un vânt mai puternic a rupt şi a luat aproape toată folia. Am muncit şi am dat toţi banii din casă unor oameni care nu au lucrat corespunzător. În loc să toarne pilonii de 40 de centimetri, i-au turnat la 15-20 cm. Firma de asigurări a venit la faţa locului, a măsurat, a constatat că pilonii de susţinere nu au fost îngropaţi în pământ corespunzător, acum aştept să văd cine mă despăgubeşte. Firma care a făcut solarul a luat câteva miliarde (bani vechi – n.r.) şi m-a lăsat cu botul pe labe, am pierdut şi prima tranşă prin Programul „Tomate“, acum trebuia să am roşii coapte.

Am investit bani, am oprit băiatul acasă, absolvent al Facultăţii de Silvicultură, să nu plece să muncească în alte ţări, ca să fac legumicultură la un standard ridicat de calitate şi producţie, el ocupându-se de ferma zootehnică pentru a putea astfel să ne asigurăm necesarul de îngrăşăminte naturale“, spune cu năduf Vasile Mătrăşoaie.

Bursuceni 15

Răsaduri alese special pentru oamenii vârstnici

„Anul acesta am pregătit pentru cei care doresc să cultive răsaduri din 14 soiuri de roşii provenite de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău. Sunt soiuri alese pentru a veni în sprijinul oamenilor bătrâni, roşii care se cultivau în urmă cu  60-70 de ani, care se lasă pe pământ, nu trebuie copilite, nu le trebuie araci şi au o producţie foarte bună, de 50-60 tone la hectar. Este vorba de Darsirius pentru bulion, un soi românesc foarte productiv, peste 50 de fructe de 80-100 grame, nu se copilesc, dar se susţin cu un tutore pentru ca fructele să nu ajungă pe pământ, soiurile Florina, Măriuca, Chilimbar, un soi de roşii de culoare galben-potocaliu, Siriana – un soi timpuriu, Aurora, şi alte sortimente de tomate produse de cercetătorii de la Buzău.

Au apărut acum tot felul de comercianţi de răsaduri, de la care nu ştii ce iei, te duci în piaţă şi nu îţi spun dacă e hibrid sau soi. Comerciantul de răsaduri scoate o plantă din sămânţă, ea creşte, dar producţia e mică sau uneori e zero. Eu tot ce produc, toate răsadurile sunt din seminţe de la staţiuni şi institute de cercetare, am şi câteva de la firme străine, doar toate sunt certificate, sunt probate de mine, ştiu ce producţie dau, ştiu ce gust au, ştiu ce trebuie folosit la fiecare plantă pentru un randament maxim. Cine cumpără răsaduri trebuie să primească şi sfaturi pentru întreţinerea plantelor pentru că acum s-a ajuns în situaţia ca, după ce ai plantat, trebuie să aplici şi tehnologie pentru a avea producţiile recomandate de cei care au creat soiul şi de aceea anul acesta răsadurile le vând de acasă. Aşa încerc să dau omului cât mai bun, să îi explic ce are de făcut, nu vreau ca cel care pune în grădină o legumă de la mine să muncească în zadar.

Oamenii nu investesc în sămânţă, de multe ori folosesc sămânţa obţinută din leguma crescută în grădină, dar fără o selecţie atentă a plantei, a fructului, pentru ca acesta să fie perfect sănătos. Fiecare trebuie să fie foarte atent de unde cumpără şi ce cumpără, pentru a avea pe cine trage la răspundere, pentru a valorifica aşa cum trebuie terenul pe care cultivă şi, nu în ultimul rând, pentru a nu munci în zadar şi în toamnă să nu recolteze nimic sau foarte puţin faţă de cât ar fi fost normal“, este sfatul legumicultorului Vasile Mătrăşoaie.

La Bursuceni continuă cercetarea în legumicultură şi plante medicinale

În solariile familiei Mătrăşoaie de la Bursuceni şi pe cele două hectare de teren, pe lângă producţia de legume continuă şi munca de cercetare şi aclimatizare de noi soiuri de legume provenite de la mai multe staţiuni de cercetare legumicolă din ţară. Sunt cultivate tot felul de ciudățenii, printre care roşii negre, castraveţi albi, pepeni cu gust de pară, bureţi vegetali, fructe şi condimente comestibile, dar şi plante cu rol de a înlocui sau completa tratamentele farmaceutice. Soiurile de roşii cultivate sunt din Olanda, Israel, Spania, Italia, Bulgaria, dar mai ales de la staţiunile legumicole de la Bacău, Vidra, Buzău.

„La Buzău s-au creat sute de soiuri de roşii, de gogoşari, iar prin colaborarea pe care o am, de peste 20 de ani, cu dr. ing. Costel Vînătoru, cel care a coordonat Laboratorul de genetică şi conservare ameliorativă din cadrul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură din Buzău, în fiecare an pun câte 20 de fire din fiecare soi primit, văd cum se aclimatizează, cum creşte, cum fructifică, ce producţii dau în câmp sau în spaţii protejate, calitatea obţinută şi transmit toate datele dumnealui. În urma colaborării cu

dl Vînătoru, contribui şi eu foarte puţin la cercetarea în domeniul legumiculturii, anul acesta, pe lângă tomate, având în studiu 10 sortimente de vinete, 30 de soiuri de ardei iuţi, dintre care se distinge ardeiul iute din linia 80 care se cultiva acum 80 de ani, un ardei crocant, foarte bun.

Am strâns sămânţă de la toate staţiunile legumicole din ţară. Este o concurenţă între institutele de cercetare şi staţiunile legumicole româneşti şi marile companii care importă seminţe din străinătate, care angajează ingineri români, pe care îi plătesc foarte bine şi fac lobby în favoarea acestor firme. Dar trebuie să fim conştienţi că, într-o situaţie critică, dacă nu se importă seminţe, ţăranul nu va mai avea ce pune în pământ pentru că nu se pune bază pe producţia autohtonă“, a conchis Vasile Mătrăşoaie.

Bursuceni 10

Vasile Mătrăşoaie are colaborări şi cu Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultura Iernut, județul Mureş, de unde a obţinut capia orange şi varza Mocira, un soi de toamnă caracterizat printr-o căpăţână semiîndesată, cu frunza foarte subţire şi care se păstrează foarte bine peste iarnă.

„Prin bunăvoinţa doamnei dr. ing. Aurelia Diaconu, de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Cultura Plantelor pe Nisipuri Dăbuleni, anul acesta voi cultiva în câmp vestiţii pepeni de Dăbuleni. Am în observaţie 10 soiuri de pepene galben zemos cu o aromă extraordinară şi 10  soiuri de pepene verde. Pentru că sunt rezultate bune în zona noastră şi este tot mai căutată, voi continua cu varza Silviana, un soi de toamnă foarte rezistent la crăpare, cu un potenţial de producţie ridicat şi foarte bună pentru sarmale, rodul a 11 ani de muncă de cercetare a unei întregi echipe de specialişti, coordonaţi de cercetătorul Silvica Ambăruş, de la Staţiunea de Cercetare şi Dezvoltare pentru Legumicultură Bacău. Este un soi foarte bine adaptat pentru zona noastră, motiv pentru care îl recomand şi celor care vor să-şi asigure necesarul de varză din cultura proprie“, consideră Vasile Mătrăşoaie. 

Plante aromatice şi medicinale

Alături de răsaduri de tomate şi de ardei gras, ardei iute, capia sau gogoşari, Vasile Mătrăşoaie oferă celor interesaţi numeroase soiuri de busuioc aclimatizat cu arome mai speciale, cele mai căutate fiind cele cu aromă de trandafir, de lămâie sau de scorţişoară, dar şi plante medicinale sau legume cu scop terapeutic.


„Pe lângă castravetele amar, considerat o plantă miracol care produce insulină vegetală, fiind soluţia naturală şi eficienta în diabet, am început cultivarea castravetelui pentru prostată, un castravete de mari dimensiuni, care ajunge la 4-5 kg. Încerc acum şi un alt sortiment, care ajunge până la 20 kg bucata, trebuie să crească şi să se dezvolte în saci, creşte sus, pe sârme. Mai am spanacul urcător, Basella rubra, aclimatizat la noi în ţară de SCDL Buzău. Chiar dacă planta preferă climatul umed şi altitudini de până la 500 m, iar la temperaturi scăzute are vigoare redusă şi producţia slabă, primele rezultate privind aclimatizarea şi cultura în spaţii protejate din nordul ţării par încurajatoare, la fel cum sunt şi cele pentru castravetele alb, Brâncuş.

Continui optimizarea a opt sortimente de busuioc cu diverse arome, lămâie, mir, trandafir, cuişoare, alături de Lophantus Anisatus, a patra plantă medicinală din lume, şi Sideritis scardica, cunoscută în popor sub denumirea de Mursalski chai, originară din zona Balcanilor, care, în urma analizelor efectuate, s-a demonstrat că are o compoziţie chimică deosebită, conținând cupru, zinc, magneziu, cobalt, fier, seleniu, calciu, sodiu şi potasiu; planta este folosită cu succes ca remediu natural în bolile cardiace, renale, digestive, în prevenţia bolii Alzheimer“, susţine legumicultorul sucevean.


Silviu BUCULEI

Campania de primăvară, debut excelent în județul Suceava

Campania agricolă de primăvară a debutat cu dreptul la nivelul județului Suceava. Vremea favorabilă, cu temperaturi optime, i-a determinat pe mulți dintre fermierii din nordul țării să semene mult mai devreme terenurile cu porumb, floarea-soarelui, rapiță sau cartofi.

Datorită condițiilor climatice favorabile, care au dus la o creștere a temperaturii solului, campania de primăvară a început anul acesta mult mai devreme, încă din luna martie, cultivatorii lucrând pământul în condiţii destul de dificile. Principalele probleme au fost legate de secetă, judeţul fiind ocolit complet de precipitaţii în această perioadă, iar zăpada din timpul iernii a fost foarte puțină.

Campania de însămânțări de primăvară a fost încheiată la 1 mai

Directorul executiv al Direcţiei pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală Suceava, Haralampie Duţu, ne-a declarat că actuala campanie de însămânţări a trebuit accelerată pentru toate culturile din cauza temperaturilor ridicate și pentru a valorifica foarte mica rezervă de umiditate din sol. Până la începutul lunii mai au fost însămânțate pe 105.186 de hectare, singurele culturi pe care fermierii le mai aveau de însămânțat fiind fasolea boabe (însămânțată pe 76% din suprafață până pe 6 mai) și legumele de câmp, unde din cele 6.940 hectare erau însămânțate până la aceeași dată 5.800 hectare. În județul Suceava, cea mai mare suprafață însămânțată în această primăvară este cu porumb, 37.853 hectare, urmată de cea cu plante de nutreț (20.601 hectare), cartofi (17.794 hectare), ovăz (7.948 hectare).

„Pentru prima dată în cei 40 de ani de activitate în domeniul agricol, campania de însămânțări de primăvară a fost încheiată la 1 mai. Culturile din prima fază sunt deja răsărite și aș da ca exemplu cerealele de primăvară, mazărea, floarea-soarelui, chiar și porumbul, vegetația fiind avansată cu 15 zile. Deși deficitul de apă din sol este încă foarte mare, ploile din ultimele zile au creat condiții pentru o dezvoltare corespunzătoare a culturilor de porumb, soia, cartofi și nu numai“, ne-a spus directorul DADR Suceava, Haralampie Duţu.

Chiar dacă este secetă, în județul Suceava nu se poate vorbi de un an prost în agricultură. Culturile de primăvară sunt abia la început şi au tot timpul de a se dezvolta, în timp ce culturile de toamnă au trecut cu bine peste iarnă, se prezintă deocamdată bine, chiar dacă nu au avut parte de umiditate suficientă în sezonul rece şi nici în această primăvară.

Pe lângă secetă, fermierii suceveni sunt afectați și de carantină

Criza sanitară generată de COVID-19 a lovit puternic și în agricultura județului Suceava. Pe lângă secetă, fermierii suceveni din zona de carantină instituită pe perioada stării de urgență prin Ordonanța Militară nr. 6 din 30 martie 2020, zonă formată din municipiul Suceava, orașul Salcea și comunele Adâncata, Ipotești, Bosanci, Moara, Șcheia, Pătrăuți și Mitocu Dragomirnei, s-au confruntat, la începutul lunii aprilie, cu imposibilitatea de a ajunge la terenurile situate pe raza altor localități. Abia pe 9 aprilie, în urma discuțiilor purtate cu prefectul județului Suceava, Alexandru Moldovan, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență Suceava a aprobat ca persoanele care locuiesc în zona de carantină, dar activează în domeniul agriculturii, pomiculturii, creșterii animalelor și apiculturii, să poată intra și ieși din zona de carantină, pe baza documentelor justificative certificate de autoritățile competente, care să confere natura activității. În favoarea acestei derogări au fost transmise mai multe sesizări, venite atât din partea agricultorilor care solicitau derogarea pentru deplasarea din interiorul zonei carantinate, în vederea executării unor lucrări care nu suportă amânare în domeniile agriculturii, pomiculturii și creșterii animalelor, cât și a oamenilor de afaceri. Demersuri similare au făcut Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Suceava, care a informat Prefectura asupra riscurilor care există asupra stării de sănătate a familiilor de albine și a animalelor din fermele zootehnice, în situația în care apicultorilor le este interzis să părăsească zona carantinată.

Fiind o perioadă în care se fac lucrări agricole au fost și situații în care magazine cu piese de schimb pentru tractoare și utilaje agricole sau care comercializeză semințe și îngrășăminte au fost închise pentru că angajații nu au primit derogare de a intra sau ieși din zona carantinată.

Fonduri europene și ajutoare de minimis

Și conducerea Consiliului Județean a discutat cu reprezentanţii agriculturilor, ferme vegetale şi crescători de animale, şi ai industriei alimentare sucevene despre problemele cu care se confruntă şi modalităţile în care pot depăşi criza actuală, agravată şi de secetă, concluzii specifice judeţului Suceava urmând a fi trimise şi la Guvern.

Ca o primă soluție, pentru fermele mici şi mijlocii, peste 30.000 în judeţ, care deţin, fiecare, suprafeţe cuprinse între 1 și 5 hectare, ar fi bine-venite agregate de irigat, cu pompe şi coloane de irigat, care ar costa în jur de 30.000 euro și pentru care fermierii au la dispoziţie fonduri europene de 40 de milioane de euro care ar putea să fie atrase şi pentru combaterea secetei.

În urma discuțiilor s-a tras concluzia că pentru zootehnie sprijinul ar putea veni prin ajutoare de minimis pentru achiziţia de juninci pentru carne şi lapte, purcei şi berbecuţi. În pomicultură este importantă continuarea finanţărilor cu fonduri europene pentru reconversia livezilor îmbătrânite.

Fermierii din legumicultură resimt cel mai tare problema accesului la piață pentru desfacerea mărfii. Chiar dacă acum pot să iasă din zona de carantină, ei nu reușesc să desfacă cantitățile de legume pe care le produc în sere și solarii pentru că nici cumpărătorii nu se mai înghesuie în piețe. ​Marii retaileri au promis că vor încerca să primească produse de la fermieri, dar motivează lipsa de asociere a agricultorilor, lipsa de viziune pentru o perioadă determinată în ceea ce privește asigurarea unui anumit sortiment și a unei anumite cantități de produse, așa încât doar câțiva au decis să se aprovizioneze de la fermele legumicole. Un alt segment de fermieri suceveni care au mari probleme sunt cei care aveau contracte și produceau legume, brânzeturi sau asigurau produse de carmangerie pentru industria HoReCa, inclusiv produse bio. O parte dintre ei s-au orientat către comerțul on-line cu legume și produse lactate, cu livrare la domiciliu, dar spun că cheltuielile cu ambalarea și transportul nu acoperă de multe ori costurile și nu știu dacă își vor recupera pierderile atât timp cât o parte din producția timpurie nu este valorificată, iar în solarii trebuie să pună răsadurile de roșii, ardei etc.

Fermierii suceveni spun că multe probleme vor fi și în sectorul zootehnic pentru că, din cauza secetei, furajul va fi mai puțin și mai scump, iar creșterea costurilor per angajat, scăderea eficienței muncii și declinul vânzărilor sunt doar câteva dintre schimbările prin care trece industria alimentară în acest moment ca urmare a restricțiilor impuse de pandemie. Marea majoritate a agenților economici din industria alimentară au fost nevoiți să scadă numărul de angajați prezenți în fabrici pentru a păstra distanța socială între posturile de lucru, motiv pentru care societăți care lucrau într-un singur schimb acum lucreză în două, iar altele fie au renunțat la schimbul trei, din cauza scăderii vânzarilor, cum este cazul mai multor producători din domeniul panificației și al procesării laptelui, dar care au costuri pentru funcționare și pe timpul nopții, pentru cuptoare care trebuie menținute calde, autoclave de pasteurizare etc., ceea ce ridică prețul produsului alimentar.

Silviu Buculei

În plină pandemie de coronavirus, Corteva Agriscience sprijină agricultorii și Spitalul Județean Suceava

Perioada dificilă prin care trecem ridică multe semne de întrebare din partea tuturor. Fiecare dintre noi are temeri, mai mari sau mai mici, nelămuriri cu privire la viitor, la hrana pe care o vom pune pe masă, la ce va fi mâine. Pandemia de coronavirus ne pune pe toți la grea încercare, însă fermierii sunt acum cei care nu au timp de astfel de îngrijorări, ei merg pe câmp și se asigură că acest sector extrem de important nu va avea de suferit în România. Asta nu înseamnă că nu au și ei temeri, nu întâmpină dificultăți cu privire la furnizarea de produse de care au nevoie, însă companiile distribuitoare de inputuri fac eforturi pentru a la distribui al timp tot ceea ce au nevoie pentru a-și desfășura munca. În acest sens am stat de vorbă cu doamna Maria Cîrjă, directorul de marketing al companiei Corteva Agriscience România și Republica Moldova.

Foto Maria Cirja

  • Unii dintre fermieri susțin că au sau au avut întârzieri în livrarea de sămânță sau produse pentru protecția plantelor. În acest moment, care este situația fermierilor care se bazează pe produsele Corteva, au ei produsele în ferme?
  • Este adevărat că traversăm o perioadă foarte dificilă, știm cu toții că agricultura este și ea în linia întâi, iar Corteva răspunde la nivel global tuturor cerințelor fermierilor. În România pot să vă spun că am pregătit sezonul 2020 încă de anul trecut. O mare parte a cantității de sămânță a fost livrată, iar în momentul de față 99% din sămânță a fost livrată, iar în ceea ce privește produsele de protecția plantelor, peste 70% din comenzi sunt deja la agricultori și urmează să livrăm conform planurilor de distribuție, dar și a planului de tratamente în culturi. Este adevărat că am avut și câteva probleme, pentru că o parte dintre hibrizi, care au fost livrați cu întârziere din fiind produși la stația noastră din nordul Italiei, acolo unde știm că au existat probleme în ceea ce privește răspândirea coronavirusului cu mult timp înaintea României. A fost o întârziere de două săptămâni, dar am reușit să le livrăm si acesta cantitate. Trebuie să spun că stația noastră de la Afumați lucrează la foc continuu și în fiecare zi zeci de tiruri pleacă cu marfă către fermieri.
  • În unele zone din țară fermierii trebuie să întoarcă culturile de toamnă și atunci trebuie să reînsămânțeze cu porumb sau floarea-soarelui. Aveți sămânță pentru a acoperi cerințele fermierilor?
  • Dispunem de sămânță de porumb și de floarea-soarelui astfel încât să suplinim fermierilor care au fost afectați de secetă și sunt nevoiți să întoarcă culturile. Vreau doar să reamintesc faptul că în ceea ce privește floarea-soarelui, este obligatorie respectarea unui asolament de cel puțin 3 ani.
  • Știm că echipa Corteva din teritoriu are o legătură strânsă cu fermierii, îi vizitează în ferme, le răspund întrebărilor și oferă soluții. Care este situația în acest moment, în care iată, se impune o distanțare socială?
  • Așa este, avem grijă să păstrăm o legătură strânsă cu fermierii, iar acest lucru nu se întrerupe în aceste momente dificile. Este adevărat că nu ne putem deplasa în ferme, însă colegii mei din țară, avem peste 100 de agenți de vânzări, răspund solicitărilor fermierilor la telefon, oferă consultanță și îi îndemn pe colaboratorii noștri să facă acest să apeleze reprezentantul din zonă atunci când au întrebări sau nevoie de o recomandarile nostre.
  • Dincolo de distribuirea de produse, informații și recomandări către fermieri, compania pe care o reprezentați se implică și în ceea ce privește situația dificilă prin care trecem, respectiv stoparea pandemiei de coronavirus?
  • Sigur că nu putem sta deoparte. La nivel global compania Corteva a început să ia măsuri încă din luna ianuarie. Aici, am respectat recomandările autorităților încă de la început. Unii dintre colegi au lucrat și lucrează de acasă, însă suntem mereu în legătură prin teleconferințe, între noi, colegii din țară, și bineînțeles cu cei din străinătate. Avem impuse anumite restricții și încercăm să ne luăm toate măsurile posibile de precauție pentru a avea grijă de noi și cei dragi nouă.
  • Conform unor surse de încredere, am înțeles că nu ați rămas impasibili la ceea ce se întâmplă acum în județul Suceava, respectiv la Spitalul de Urgență “Sfântul Ioan cel Nou”.

Așa este. Nu putem rămâne nepăsători la tot ceea ce se întâmplă în lume. La nivel global, compania Corteva Agriscience va ajuta comunitățile și persoanele afectate de COVID-19 și va dona peste 1.5 milioane de dolari în acest an. Noi am făcut deja o donație spitalului județean Suceava în primul rând pentru că este spitalul cu cele mai multe cadre medicale infectate cu COVID-19, iar numărul localnicilor infectați crește alarmant de la o zi la alta. În al doilea rând, sunt suceveancă, provin din comuna Mălini și cred că fiecare dintre noi are datoria morală de a sprijini locurile natale, indiferent de situație, dar mai ales în cea de față când pandemia de coronavirus afectează întreaga populație a țării. Profit pe această cale să îi îndemn pe toți cei care au posibilitatea de a ajuta autoritățile în demersul lor de a opri răspândirea coronavirusului să facă acest lucru, pentru că doar împreună vom reuși.

 LARISSA SOFRON

Poiana Stampei - locul unde copiii sunt păstrătorii tradițiilor bucovinene

Aflată la hotarul dintre Moldova și Ardeal, în lungul Drumului Național 17, Vatra Dornei – Bistriţa, comuna Poiana Stampei este amintită documentar încă din anul 1593, de pe vremea domniei lui Aron Vodă. Poziţia geografică, frumuseţea peisajului și Rezervaţia Naturală Biologică „Tinovul Mare“, unică în ţară, fac ca această localitate să se afle printre atracţiile turistice din zona Bucovinei. Casa-Muzeu, amplasată în centrul comunei, oferă vizitatorilor o imagine inedită despre arhitectura zonei, frumuseţea portului popular, tradiţii şi obiceiuri păstrate până astăzi. În incinta acesteia, dar și în Casa de Cultură „Elisei Todașcă“ se desfășoară periodic activități care marchează diferite evenimente din viața comunității, punând în valoare potențialul local. Formațiile artistice, din care fac parte în primul rând elevii școlii, participă la manifestări cultural-artistice zonale și naționale, expoziții, concursuri, concerte, spectacole, promovând zestrea spirituală și valorile specifice localității și Bucovinei. Printre acestea se numără și Cercul ,,Micii meșteșugari“, îndrumat de prof. drd. Dorina Paicu, directoarea Școlii Gimnaziale Poiana Stampei.

Zestrea unei naţiuni o constituie graiul, portul, obiceiurile şi religia

Cercul ,,Micii meşteşugari“, a apărut la inițiativa unei iubitoare a tradițiilor din această zonă, profesoara Dorina Paicu, din necesitatea familiarizării tinerilor cu activităţile cu caracter folcloric din zonă: şezători, hore, clăci, descântece, nunţi, botezuri, înmormântări, formarea deprinderilor de a practica meserii tradiţionale cum ar fi ţesut, cusut, lemnărit, cojocărit şi de a se iniţia în tainele meşteşugurilor, precum încondeierea ouălor de Paşti, pictura religioasă pe lemn sau pe sticlă, sculptură în lemn. Un alt obiectiv al cercului a fost și a rămas cunoașterea și culegerea de folclor autentic din zonă, formarea simţului estetic şi a dragostei pentru tot ce înseamnă folclor şi tradiţii, recunoaşterea portului popular şi a obiectelor tradiţionale locale prin caracteristicile de autenticitate, dar și cunoaşterea etapelor de lucru pentru a obţine obiectele populare finite.

„Zestrea unei naţiuni o constituie valorile sale culturale şi tradiţionale: graiul, portul, obiceiurile şi religia. Când acestea sunt pe cale de dispariţie putem vorbi de un proces ireversibil de degradare a naţiunii şi chiar de dispariţie a acesteia.

Astăzi, când facem parte din familia unită a ţărilor europene, când relaţiile dintre aceste state, bazate pe încredere şi într-ajutorare, sunt mult mai prietenoase, când graniţele devin treptat doar imaginare, naţiunile pot dăinui în timp prin ce au mai trainic şi mai valoros.

Pentru ca generaţiile care ne urmează să cunoască rădăcinile poporului şi evoluţia sa pe treptele istoriei, este de datoria noastră, a celor cu misiunea de educatori, să le lăsăm cât mai puţin alterată zestrea de care vorbeam, pentru a ne recunoaşte şi a nu uita că am fost şi că suntem români.

Oriunde, în Europa şi în lume, oricâtă unitate în diversitate ar exista, ceea ce ne păstrează identitatea sunt graiul, portul şi obiceiurile.

Această preocupare de transmitere spre viitor a tradiţiilor şi obiceiurilor locale s-a păstrat de-a lungul timpului şi în localitatea noastră prin activităţi de ţesut, cusut, cojocărit, cântece transmise prin viu grai, dansuri populare, obiceiuri etc.“, ne-a spus prof. drd. Dorina Paicu.

Cercul ,,Micii Meşteşugari“, locul de familiarizare a tinerilor cu activităţile cu caracter folcloric

Întâlnirile periodice ale membrilor Cercului „Micii Meşteşugari“ au făcut posibilă organizarea şezătorii tradiţionale și a obiceiului de nuntă prezent în repertoriul formaţiei „Flori de merișor“, colecţionarea de la bătrâni a unor elemente de folclor: strigături, cimilituri, ghicitori, zicători, proverbe, legende etc., adunarea obiectelor vechi pentru activităţile proprii şi pentru Casa-Muzeu, participarea la festivaluri naţionale şi internaţionale de folclor.

În prima lună a acestui an, în cadrul activității „Din bătrâni se povesteşte…“ copiii au avut o întâlnire cu bătrânii din sat pentru a investiga date despre istoria localităţii, datinile şi obiceiurile locale, iar până în luna mai, pe lâgă atelierele de încondeiat ouă, pictură pe hârtie/lemn/piatră/sticlă, cusut, sculptat, micii meșteșugari și-au propus să participle la numeroase activităţi organizate în programul Consiliului Județean Suceava, „Paştele în Bucovina“, dar și la festivaluri și concursuri naționale dedicate meşteşugurilor artistice tradiţionale.

„Aceste activităţi s-au practicat şi se mai practică încă în grupuri mici, pe familii.

În rândul copiilor, ca forme de manifestare liberă a aptitudinilor şi deprinderilor însuşite în familiile cu tradiţii, s-au creat Cercul «Micilor meşteşugari», formaţiile «Flori de pe Dorna» și «Flori de merișor» care au în repertoriu un obicei de nuntă din zonă, o şezătoare tradiţională, colinde şi obiceiuri de Crăciun şi Anul Nou.

Printre obiectivele propuse cele mai importante ar fi: promovarea culturii şi tradiţiilor locale şi zonale; dezvoltarea abilităţilor practice în materie de confecționare de obiecte de artă populară/gastronomie locală; interpretarea folclorului autentic; aplicarea criteriilor estetice şi morale în aprecierea valorilor“, consideră profesoara Dorina Paicu.

Premii naționale și internaționale în cei 10 ani de activitate

La nici un an de la înființare, în 2010, Cercul „Micii meșteșugari“ obține Premiul I, apoi Premiul Special în 2011 și în 2012, precum și Marele premiu al Festivalului Național al Ouălor Încondeiate, Ciocănești. Începând cu anul 2012, cel puțin un membru al cercului este prezent la faza națională a Olimpiadei „Meșteșuguri artistice tradiționale“ de la Sibiu, aducând premii importante județului Suceava: Czutka Alina, la ouă încondeiate (premii I și Premiul special al Muzeului „Astra“ pentru păstrarea tradiției), Chiperi Geanina (pentru cusături), Pentelescu Ionela, Chiforescu Medeea, pentru ouă încondeiate. Membrii cercului obțin în fiecare an numeroase premii la Concursul Interjudețean „Tradiție – valoare sacră“ și sunt laureați la Festivalul Internațional „Cătălina“, Iași, Festivalul Național „Cocoșul de Hurez“, Vâlcea, Concursul Național „Târgul copiilor meșteșugari”, organizat la Vatra Dornei, Concursul  Interjudețean „Paștele din sufletul copiilor“ de la Vlădeni, Botoșani, „Paștele în Bucovina – Culorile credinței“. O mare parte dintre membrii cercului au devenit meșteri populari foarte talentați. 

Silviu BUCULEI


GALERIE FOTO

Producții agricole bune în anul 2019, perspectivă rezervată pentru anul acesta

Județul Suceava este cunoscut ca o zonă de excelență pentru cultura cartofului, pomicultură, în special măr, fiind renumit pentru murăturile din bazinul Milişăuţi – Iaslovăţ, dar și pentru partea zootehnică din zona montană. Suprafața agricolă a județului este de 354.820 ha (41,47%), structurată astfel: pajiști permanente – 171.456 ha (din care 93.052 ha pășuni, restul fiind fânețe); livezi – 3.140 ha; teren arabil – 180.224 ha (pe culturi: 60.230 ha plante de nutreț; 39.189 ha cereale păioase; 37.759 ha porumb; 21.053 ha cartofi; 21.993 ha alte culturi (legume, floarea-soarelui, rapiță, soia).

Conform specialiștilor din cadrul Direcției pentru Agricultură a Județului Suceava, pierderea majoră, ca suprafață, în structura culturilor județului o înregistrează cultura cartofului, cauzele fiind multe și greu de rezolvat pe termen scurt.

Agricultura suceveană, influențată de trei factori

Realizările în agricultura suceveană sunt determinate, în principal, de trei factori importanți, respectiv: factorul tehnologic, factorul genetic și factorul mediu. Primii doi factori sunt factori controlabili de către producătorii agricoli, în schimb intervențiile asupra celui de-al treilea factor sunt reduse.

„Caracterizate pe scurt, condițiile meteorologice pentru anul agricol 2018-2019 au fost cât se poate de grele. Afirmația este susținută de faptul că la înființarea culturilor de toamnă am avut o secetă puternică, cu efecte negative asupra procesului de germinație și răsărire la culturile de rapiță și cereale păioase de toamnă. Au fost situații în care, pe anumite suprafețe, rapița nu a răsărit, iar cerealele păioase au răsărit pe parcursul iernii sau chiar în primăvară. Pentru culturile de primăvară campania de semănat a fost lungă, cu temperaturi scăzute mai ales în timpul nopților, fapt ce a determinat înființarea culturilor până aproape la sfârșitul lunii mai. A urmat apoi o perioadă lungă cu precipitații care au îngreunat mult executarea lucrărilor de întreținere a culturilor. Reușita fiecărui producător agricol la executarea lucrărilor de întreținere a fost cuantificată prin prisma producțiilor realizate. Perioada cu temperaturi scăzute din primăvară, urmată de cea cu precipitații de durată și în cantități mari, a afectat toate speciile cultivate, dar a avut efecte negative semnificative în producție la cartofi, legume și pomicultură, în special la cireș și vișin. Trebuie adăugate aici și pierderile la culturile furajere la care în multe cazuri prima coasă a fost compromisă. Cu toate acestea, la sfârșit de an, analizând producțiile realizate la nivelul județului Suceava, se poate sublinia faptul că bilanțul este unul pozitiv“, ne-a spus ing. Haralampie Duțu, director executiv Direcția Agricolă Suceava.

Rezultatele bune obținute în agricultura județului Suceava în anul 2019

Anul trecut, pe cele 21.176 ha cultivate cu grâu, producția medie a fost de 3.958 kg/ha, la secară – 3.900 kg/ha, la triticale – 3.922 kg/ha, la ovăz – 2.051 kg/ha, rapiță – 2.016 kg/ha, cartofi – 12.188 kg/ha, floarea-soarelui – 2.705 kg/ha, porumb – 6.081 kg/ha, sfeclă de zahăr – 46.339 kg/ha.

Analizat prin prisma producțiilor medii realizate, se poate evidenția faptul că anul agricol 2018-2019 a fost unul bun pentru producătorii agricoli din județul Suceava. Trebuie menționat faptul că în ultimii ani se constată o creștere semnificativă a producțiilor și asta nu numai la nivelul marilor cultivatori, dar și la micii producători.

„Creșterile sunt ca urmare a abordării cu mai multă atenție a celor doi factori determinanți controlabili, respectiv factorul genetic = soi sau hibrid și factorul tehnologic.

În anul 2017 condițiile meteorologice au favorizat realizarea unor producții deosebite la cultura grâului, fiind o creștere medie de 2.500-3.000 kg/ha în condițiile în care factorii controlabili s-au menținut la același nivel ca în anii anteriori. În condițiile în care s-a utilizat același soi, s-a aplicat aceeași tehnologie de cultivare, iar pe anumite parcele s-a realizat și 10 tone de grâu pe hectar (SC Nordintermed Dornești).

În anul 2018 cultura favorizată de condițiile meteorologice a fost porumbul. Sunt mulți producători agricoli, mari și mici, care au realizat producții de peste 10 tone porumb boabe pe hectar.

În anul 2019 speciile în top, cu rezultate bune ca producție și eficiență financiară, au fost sfecla de zahăr, cultivată doar pe 675 ha, floarea-soarelui, care a ocupat o suprafață de 5.206 ha, și soia, care a fost recoltată de pe 2.052 ha. În legumicultură rezultatele sunt la un nivel mediu ca urmare a condițiilor meteorologice nefavorabile din primăvară și de la începutul verii. În pomicultură 2019 a fost anul cu producții la nivel mediu pentru pruni, dar cu producții foarte bune la mere, ponderea celorlalte specii fiind mică“, a precizat directorul Haralampie Duțu.

Perspectivă rezervată pentru anul agricol 2019-2020

Perspectiva anului agricol 2019-2020, analizată prin prisma condițiilor meteorologice înregistrate până la această dată, este una rezervată, dar cu o pornire mai bună față de anul agricol încheiat datorită faptului că toamna anului 2019 „a fost și bună, și rea“. A fost o toamnă de excepție din punctul de vedere al temperaturilor înregistrate, dar săracă în precipitații. Au existat condiții deosebite pentru recoltarea culturilor și satisfăcătoare pentru înființarea culturilor de rapiță și cereale păioase și destul de grele pentru executarea arăturilor. Cu toate acestea, suprafețele semănate cu rapiță arată bine la această dată, iar cele semănate cu cereale păioase sunt în stadii de vegetație diferite, în funcție de data și condițiile în care s-a executat semănatul. Pentru a avea siguranța unor rezultate sunt necesare precipitații pentru echilibrarea regimului hidric în sol, nivelul de umiditate în sol fiind destul de scăzut.

Agricultorii suceveni speră ca scăderea temperaturilor cu mult sub zero grade să nu găsească culturile însămânțate în toamnă fără stratul protector de zăpadă. Și livezile sunt în pericol, perioada de repaus vegetativ fiind perturbată. Pomicultorii din Bazinul pomicol Fălticeni–Rădășeni spun că temperaturile ridicate din lunile decembrie și ianuarie influențează negativ formarea mugurilor, care nu se află complet în repaus vegetativ și încep să se dezvolte mai devreme, existând riscul înghețării lor în cazul unor temperaturi foarte scăzute la începutul primăverii. Temperaturile ridicate din această iarnă vor afecta și producția de miere, remarcă apicultorii. Potrivit lor, albinele trebuiau să stea în cuib în această perioadă, în stare de anabioză, dar în zona de șes, acolo unde este mai cald, au ieșit prea devreme din hibernare și au consumat deja hrana din stupi.

Silviu BUCULEI

La Suceava, ziua şi incendiul din cauza coşurilor de fum care nu sunt curăţate

În ciuda numeroaselor campanii de prevenire susținute de către Inspectoratul pentru Situații de Urgență „Bucovina“ al județului Suceava, pompierii militari se confruntă în continuare cu incendii specifice sezonului rece. Din nefericire, unele dintre ele s-au soldat și cu pierderi de vieți omenești.

Statisticile Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) Suceava arată că, de la începutul lunii decembrie şi până pe 8 ianuarie, s-au înregistrat 45 de incendii din cauza coşurilor de fum care nu au fost curăţate. Cu toate că în toate cazurile, majoritatea produse în mediul rural, pompierii militari suceveni şi cei de la serviciile voluntare pentru situații de urgență au intervenit prompt la faţa locului cu autospeciale cu apă și spumă și cu ambulanțe SMURD și cu toate eforturile depuse, din păcate, aceste incendii nu doar că provoacă pagube materiale însemnate, fiind mistuite de flăcări gospodării întregi, dar sunt şi cazuri în care s-a ajuns la pierderi de vieţi omeneşti. La fiecare incendiu pagubele materiale sunt foarte mari, aici adăugându-se o altă problemă, aceea că familiile afectate trebuie să-şi găsească un acoperiş deasupra capului, mai ales pe timp de iarnă.

Curățarea unui coș de fum costă cel puțin 150 de lei

Potrivit legislaţiei, verificarea coşurilor de fum trebuie făcută anual, înainte de începerea sezonului rece. Curăţarea hornurilor se face în general mecanizat şi foarte rar manual, cu sârma și cu peria. La Suceava costurile de curăţare a unui horn pleacă de la 150 de lei, dar suma finală depinde de lungimea coşului, materialul din care acesta este construit, dar şi de grosimea depunerilor de pe pereţii coşului.

Curățarea mecanică este obligatorie, fiind prevăzută de legislație. Prin această curățare se îndepărtează depunerile și se verifică dacă au apărut probleme structurale la horn și care necesită reparare. Coșarii recomandă și o inspecție video la care se poate vedea dacă este afectat coșul de fum la interior. Există și curățarea catalitică, dar care nu o exclude pe cea mecanică, când se folosesc produse chimice care pot curăța coșul sau pot reduce depunerile. Aceste produse se pun direct pe jăratec, când hornul este cald. Întreţinerea periodică a coşurilor de fum are ca scop asigurarea unui tiraj corespunzător, necesar funcţionării la randament optim a sobelor și a centralelor termice pe combustibili solizi și asigură exploatarea în siguranţă a instalaţiilor termice bazate pe arderea diferitor tipuri de combustibil.

Coșurile sobelor pe gaz metan, degradate de condensul acid

Și cei care își montează centrale sau sobe cu gaze trebuie să își verifice hornurile. În timpul funcționării centralei sau a sobei racordată la gaze naturale se produc depuneri pe interiorul coșului de fum. În plus, gazele rezultate în urma arderii provoacă un condens acid care macină treptat interiorul coșului de fum tradițional, din cărămidă. Și unele specii de păsări obișnuiesc să își facă cuib în hornurile caselor deoarece aici fumul aduce și căldură.

Legislaţia prevede şi amenzi pentru proprietarii de imobile care nu îşi curăţă hornurile. Amenda este cuprinsă între 500-1.000 de lei şi poate fi aplicată în baza HG 357/2007, în virtutea articolului 1, aliniat i, care prevede sancţiuni pentru „neexecutarea verificării, reparării şi curăţării periodice, cel puţin o dată pe an, a coşurilor pentru evacuarea fumului, precum şi nerealizarea elementelor de izolare termică a acestora“.

Recomandările pompierilor trebuie tratate cu maximă seriozitate

Purtătorul de cuvânt al ISU Suceava, slt. Alin Găleată, roagă cetăţenii să trateze recomandările pompierilor militari cu maximă seriozitate pentru a se proteja şi pentru a transforma propria locuinţă în cel mai sigur şi confortabil loc atât pentru ei, cât şi pentru întreaga familie. Recomandările pompierilor militari pentru sobe cu şi fără acumulare de căldură sunt: sobele vor fi obligatoriu verificate, curăţate şi reparate de persoane specializate şi autorizate; pardoseala combustibilă din faţa uşilor sobelor va fi protejată cu o tablă de dimensiunile 50x70 centimetri, asigurând astfel protecţia faţă de căderea accidentală a jarului sau a lemnelor aprinse; focul din sobe va fi supravegheat în permanenţă; nu lăsaţi copiii să alimenteze soba; evitaţi supraîncălzirea sobelor; nu se va încărca soba cu lemne pe parcursul nopţii; cenuşa şi jarul provenite de la sobe vor fi depozitate într-un loc special amenajat şi se vor stinge cu apă; aprinderea focului la sobele alimentate cu gaze naturale se va face pe principiul „gaz pe flacără“.

Pentru coșurile de evacuare a fumului recomandările sunt: coşurile, burlanele şi canalele vor fi curăţate obligatoriu cel puţin o dată pe an; în podul casei coşul de fum va fi obligatoriu tencuit pentru a nu prezenta fisuri prin care scânteile să se răspândească şi să constituie surse de aprindere; coşurile, burlanele şi canalele de fum vor fi izolate faţă de elementele combustibile ale pereţilor, planşeelor şi acoperişurilor.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Social

După apariția gripei aviare în Maramureș și Suceava interzice comercializarea păsărilor în târgurile de animale

Comercializarea păsărilor în târgurile de animale din județul Suceava a fost interzisă, după apariția unui focar de gripă aviară în județul vecin, Maramureș. Pe 14 si 15 ianuarie s-a întrunit Centrul Local pentru Combatere a Bolilor cu scopul de a prezenta măsurile de prevenție/intervenție necesare pentru gestionarea în condiții corespunzătoare a prevenirii introducerii și răspândirii virusului influenței aviare (gripa aviară) pe teritoriul județului Suceava.

Prefectul județului Suceava, Alexandru Moldovan, a dispus activarea și implementarea Planului actualizat  de prevenire a introducerii și combatere a influenței aviare și a bolii Newcastle pe teritoriul județului Suceava prezentat de Dănuț Corneanu, directorul executiv al Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor în cadrul ședinței Comitetului Local de Combatere a Bolilor, care instituie următoarele măsuri de prevenire a apariției focarelor de influență aviară și de boala Newcastle. Astfel, s-a dispus interzicerea comercializării păsărilor în târgurile de animale; comunicarea efectivă între autoritățile sanitar-veterinare, practicienii veterinari și crescătorii de păsări; respectarea perioadei de carantină profilactică; verificarea respectării regulilor de biosecuritate în exploatațiile comerciale de tip A de păsări din județul Suceava; controlul riguros al mișcărilor de păsări pe teritoriul județului Suceava; continuarea campaniilor de informare/avertizare destinate crescătorilor de păsări din toate sistemele de creștere; limitarea contactului păsărilor de curte cu păsările sălbatice.

Informarea operativă asupra evoluției situației

Centrul de intervenție în teren al Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Suceava, coordonat de dr. Viorel Gașpar, este responsabil pentru implementarea Planului de acțiune și are rolul de a raporta imediat și nemijlocit activitățile legate de evoluția și controlul bolii către Comitetul Local de Combatere a Bolilor.

În județ au fost instituite „toate măsurile oportune, menite să asigure cel mai scăzut risc posibil de pătrundere și răspândire a virusului pe teritoriul județului“.

Totodată, Instituția Prefectului din județul Suceava va menține o legătură permanentă cu instituția similară din județul Maramureș, pentru informarea operativă asupra evoluției situației în județul Maramureș – unde a fost diagnosticată prezența virusului – astfel încât să fie asigurată o reacție imediată a autorităților responsabile din județul Suceava, în cazul în care aceasta poate avea consecințe negative asupra efectivelor de păsări din județ.


Gripa aviară a fost diagnosticată la o fermă de tip comercial din localitatea Seini, județul Maramureș, la păsările staționate într-o hală a societății. Virusul nu afectează oamenii, neexistând risc de îmbolnăvire, dar acesta poate avea un impact social din punct de vedere economic.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Social

Staţia de epurare de la Fălticeni: Cea mai mare problemă rămâne utilizarea nămolului rezidual

La Fălticeni, în judeţul Suceava, începând cu anul 2015 există cea mai bună staţie de epurare din judeţ. Staţia a fost construită prin intermediul unui proiect european finanţat prin POS Mediu. Compania care s-a ocupat de întregul proiect se numeşte Veolia Water Solutions & Technologies şi este liderul mondial în tot ceea ce înseamnă tratarea apelor şi presupune reabilitarea infrastructurii de apă şi apă uzată din cinci aglomerări urbane din judeţul Suceava.

Nu există legislaţie bine pusă la punct

La Fălticeni totul este automatizat, staţia este mecano-biologică şi cu tratare terţială. Aici, monitorizarea se face non-stop şi se lucrează zi şi noapte, ne specifică ing. Alice Dulceanu, SC ACET SA Suceava. „Reducem azotul amoniacal şi fosforul, tratăm nămolul, mult mai complex şi mult mai evoluat decât o fac acum francezii. Staţia a fost modernizată de firma Veolia şi este o putere în domeniu deoarece montează, instalează, construiesc în toată lumea, sunt foarte bine văzuţi şi au reuşit extraordinar de bine ca pe partea de apă, să ieşim în parametri şi nu sunt probleme. Ce era bine înainte la staţia veche era faptul că noi, netratând nămolul, efectiv îl deshidratam pe paturi de uscare, în condiţii naturale. Acum, mai nou, marea noastră problemă este ce facem cu nămolul final, după deshidratare. În prezent nu există soluţii la nivel naţional, deci nu există legislaţie care să prevadă unde trebuie să se ducă acest nămol care este considerat deşeu, cu toate că nu este considerat ca fiind unul nociv sau agresiv. De altfel, problema noastră este să producem nămolul, să-l eliberăm din apă (...). În străinătate se foloseşte pentru infrastructuri, iar până să-şi facă străzi sau autostrăzi, în alte părţi, înalţă, îndreaptă şi refac drumurile forestiere; de exemplu, ungurii îl amestecă cu scoarţă de copac şi ni-l vând nouă ca pământ de flori. Deci, în acest sens, în cazul nostru, legislaţia nu este bine pusă la punct şi nu există nicio finalitate. Totodată, trebuie respectate normativele ca să ne putem încadra în legislaţia europeană. Noi ne încadrăm atât cu apa, cât şi cu nămolul. Nici în staţia veche, dar nici în aceasta nouă nu există mirosuri.“

 Specialistul staţiei de epurare de la Fălticeni, ne mai precizează faptul că este ultrasofisticat tratamentul la nămol şi presupune o serie de trepte de tratare a acestuia, respectiv nămolul brut şi activ se îngroaşă, apoi se omogenizează, după care se bagă la fermentaţie, apoi îl condiţionează şi îl deshidratează. „În schimb, noile metode pe care le aplică cei de la compania Veolia ni le-au prezentat în timp ce construiau staţia. De exemplu, în staţiile orăşeneşti din Franţa fac paturi de uscare, cum am avut noi cu deshidratare naturală, şi aplică papură deoarece este foarte bună, efectiv absoarbe metalele grele“, mai subliniază ing. Alice Dulceanu.

La staţia de epurare se produce şi biogaz, dar în cea mai mare parte excesul este ars în atmosferă. „Cu biogazul produs încălzim clădirea administrativă, atelierele de lucru, îl utilizăm pentru încălzirea nămolului la fermentaţie şi câteodată, dacă avem şi exces, este ars în atmosferă. În alte părţi se poate reutiliza şi transforma în energie şi ar putea să funcţioneze pentru o treaptă de pompare“, încheie ing. Alice Dulceanu, SC ACET SA Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

  • Publicat în Mediu

Tradițiile de Sărbători sunt păstrate cu sfințenie de străjerii din Dolheștii Mici

Visăm tot mai mult la acel sat idilic, cu oameni calzi și primitori, cu ulițele pline de zăpadă, cu hornurile caselor din care iese fumul gros în zilele geroase, satul acela care, în preajma Sărbătorilor de iarnă, să devină, dintr-o comunitate, o mare familie. Ei bine, aș putea spune despre satul Dolheștii Mici din județul Suceava tocmai acest lucru.

Tradiții de peste 150 ani

Dolheștenii sunt oameni credincioși care știu cât de important este să păstrezi tradițiile și portul popular. Încă de cum începe postul Nașterii Domnului, sătenii se pregătesc de marea sărbătoare. Își pregătesc sufletul prin post, casele și curțile cum știu mai bine și repetă pentru obiceiurile de iarnă. Glumind, aș spune că poștașul Gherghiță Ciocîrlan are o baghetă magică cu ajutorul căreia adună întreaga suflare dolheșteană pentru a pune la punct fiecare detaliu al spectacolului pe care-l oferă ansamblul Străjerii în preajma Sărbătorilor. Bagheta magică este de fapt cuvântul în cazul dumnealui, pentru că doar auzindu-l vorbind despre tradițiile și oamenii locului îți dai seama cum reușește să facă atâtea lucruri minunate.

traditii Bucovina

„La noi Sărbătorile de iarnă sunt mirifice iar trăirile sunt extraordinar de puternice. Practic, din ziua de 5 decembrie, atunci când la noi în sat este hram și se arvonește muzica, și până după Anul Nou suntem într-o sărbătoare continuă. Ansamblul a fost înființat în 2006, însă obiceiurile de iarnă nu au încetat niciodată. Spectacolul pe care noi îl oferim are o vechime de peste 150 ani, noi nu facem altceva decât să ducem mai departe ceea ce strămoșii noștri au născocit“, spune nenea Gheorghiță.

Ansamblul este invitat peste tot în țară pentru a oferi spectacole, însă în sat fiecare sătean are parte de această prestație în propria curte. Dacă ajungi în Dolhești în această perioadă te poți considera un om norocos pentru că una este să vezi pe scenă jocul țiganilor, de exemplu, și alta este în curtea unei case, acolo unde poți observa reacțiile oamenilor și mai ales ale copiilor. Și chiar dacă unii dintre ei au văzut spectacolul de zeci de ori, încă așteaptă cu nerăbdare să-l privească.

De prin munți și de prin văi, adunați-vă flăcăi…

Este de fapt strigătura care, acompaniată de muzică, dă startul spectacolului. Ce înseamnă până la urmă acest spectacol? Aș îndrăzni să spun că este o reprezentare a unei piese de teatru, un alt fel de teatru tradițional în care umorul ocupă rolul principal.

Primele interpretate sunt colindele, care, rostite de copiii din ansamblu, transmit acea emoție pură a bucuriei nașterii lui Hristos. De fapt, ei asta fac și în seara de Ajun, când străbat fiecare uliță din sat și intră pe fiecare poartă deschisă cu dorința de a încânta gazdele.

Nici urăturile nu sunt mai prejos, au versurile culese din popor și sunt rostite cu tâlc de străjeri. Însă acestora li se adaugă ideile pe care membrii ansamblului le pun laolaltă pe parcursul anului, atunci când se întâlnesc la clacă, iar aceste noi versuri țin cont și de gazda în curtea căreia are loc reprezentația.

„Gâscă, rață, câine, pui
Sfântă-i urma plugului
Tăți mâncăm în urma lui…“.

Adevărate piese de teatru

20181207 153351

Un moment deosebit îl constituie jocul caprei. Poate ați fi tentați să spuneți că ați mai văzut, că mai toate-s la fel, însă nu-i chiar așa. Nu sunt doar strigături, ci o întreagă scenetă, care printr-un text cu iz caragialian stârnește rumoare. Capra, baba și moșneagul, acompaniați de membrii ansamblului, transmit pe linia melodică unică în țară o scenă care arată ce se întâmplă atunci când, din vina babei, capra se îmbolnăvește, iar moșneagul apelează la așa-zisele leacuri băbești pentru a o face bine.

20181207 153847

„Melodia pe care o avem la jocul caprei și a căluților este unică. Este energică, emană bucurie și ți-e mai mare dragul să privești spectacolul. Jocul căluților este interpretat de 6 tineri, 4 îmbrăcați în căluți și doi comedianți care conduc momentul“, a mai punctat Gheorghiță Ciocîrlan.

Un moment unic în spectacolul dolheștenilor îl ocupă jocul țiganilor. Este inspirat din traiul coșarilor, adică cei care curățau hornurile. Și înfățișarea lor aduce aminte de coșari: pe față au funingine, pe cap au o podoabă confecționată din strujeni de porumb, adică planta uscată, iar în mână au un fel de „instrument“ confecționat tot din porumb. În mijlocul curții se aprinde un foc mic, tot din pănuși de porumb, iar țiganii joacă-n jurul lui. Au costume amuzate, nu neapărat tradiționale, dar atrag atenția prin sunetul clopoțeilor cusuți pe haine.

20181207 154210

După jocul țiganilor urmează jocul măștilor. Ce înseamnă acest lucru? Domni îmbrăcați în straie populare, cu măști confecționate în stil tradițional, au strigături specifice pe care le rostesc într-un mod comic pentru a le atrage atenția gazdelor. Rămânem în același stil pentru că în spectacolul străjerilor urmează jocul babei și al moșului, un moment amuzant, plin de umor, care reflectă în primă fază cererea în căsătorie, însă baba are și alți pretendenți, dar totuși răspunde afirmativ. Scena continuă cu afișarea femeii „cochete“ care are și parfum, iar jocul își păstrează nota comică inclusiv în momentele de tandrețe dintre protagoniști.

Nu lipsește din program nici jocul urșilor sau hora de final în care gazdele sunt invitate să se prindă în jocul dolheștenilor, care este de fapt o horă a prieteniei și a bucuriei în care fiecare este îndemnat să cânte.

Sub bagheta poștașului

Așa arată spectacolul ansamblului în zi de sărbătoare. El este coordonat de nenea Gheorghiță de la un capăt la altul. El nu se sfiește să-i certe pe cei care greșesc; chiar dacă-i vorba despre un ansamblu mic, cu oameni simpli, dar iubitori de tradiții, profesionalismul trebuie să fie literă de lege. Sunt susținuți și de primărie, însă nu le este ușor, de cele mai multe ori pleacă în țară pe banii lor, dar fac totul din dragoste pentru tradiție și locul natal. Iubirea pentru tradiție se citește și în ochii copiilor care așteaptă cu entuziasm fiecare moment artistic.

20181207 154525

20181207 154823

20181207 155218

Pentru mine a fost o experiență unică. Chiar dacă văzusem acest ansamblu și la București, acasă, pe Valea Șomuzului, transmit o altfel de bucurie. Și pentru că de multe ori cuvintele scrise nu pot transmite întru totul emoția și trăirile, vă invit să urmăriți spectacolul pe canalul de YouTube LUMEA SATULUI TV.

Larissa SOFRON

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

  • Publicat în Traditii

Livada lu’ Costică din Brădăţel, județul Suceava

Constantin Cozma din satul Brădăţel, comuna Horodniceni, judeţul Suceava, se ocupă de o bună perioadă de timp de cultivarea fructelor seminţoase şi sâmburoase, pe o suprafaţă de 4 ha. La o astfel de suprafaţă, producţia este una consistentă, de aceea s-a gândit să realizeze şi sucuri naturale, din mai multe sortimente, prin pasteurizare.

O parte din livada lui Constantin este în Brădăţel, iar restul în împrejurimi, ne spune suceveanul. „O suprafaţă considerabilă din livadă a fost înfiinţată în urmă cu 6 ani, iar restul de până la 4 ha, în timp, până în prezent. Ca soiuri de meri avem (Jonathan, Idared, Florina, Golden Delicious şi Jonagold), pruni (Stanley şi Centenar), cireş (Stella) şi peri de vară şi de toamnă“, ne prezintă bărbatul soiurile pe care le are în portofoliu. Plantarea a avut loc manual, iar întreţinerea mecanic, adică cu tractorul şi utilajele aferente. Tratamentele fitosanitare sunt administrate şi ele la timp, mai adaugă Constantin. „Administrăm tratamente pe bază de cupru, toamna târziu şi primăvara devreme, utilizând insecticidele şi substanţele pentru rapăn şi făinare. În schimb, în perioada de iarnă le pun gunoi de grajd, îngrăşământ natural sau bio. Numărul stropirilor pe sezon nu trece de 4 sau 5.“

mere Bradatel Suceava

Ca producţie, anul acesta la prun Constantin a avut în jur de 5 tone, iar la măr cca 40 de tone. Acesta mai spune că depozitarea fructelor o realizează în beci, urmând ca în primăvară să construiască un depozit. Dar, până a ajunge fructele pe piaţa liberă, acesta realizează sucuri. „Distribuţia fructelor o realizăm pe piaţa liberă, completând piaţa şi cu sucuri naturale, mai multe sortimente, de exemplu: suc natural de măr şi gutui; măr, morcov şi sfeclă de zahăr, cât şi măr, morcov şi ţelină, pasteurizate la 90°C. Pentru a ajunge la aceste sortimente de sucuri, merele trec prin procesul de tocare, apoi merg spre presare, urmând mustul amestecat cu gutui şi astfel ajung în bazin; apoi o pompă îl trage prin utilajul de pasteurizare, urmând a fi introdus în pungi prin staţia de umplere. Aşa procedez cu toate cele trei reţete“, adaugă bărbatul.


În ceea ce priveşte accesarea de fonduri europene, Constantin Cozma a accesat unul în urmă cu 6 ani, iar acum are trei proiecte depuse. Investiţia este atât cu fonduri proprii, cât şi europene.

Beatrice Alexandra MODIGA

Fermierii campioni la floarea-soarelui din județele Suceava, Botoșani și Iași

Pentru agricultorii din nordul și nord-estul țării, 2019 a fost un an cu producții îmbucurătoare la cultura de floarea-soarelui. Atât în județul Suceava, cât și în Botoșani sau Iași, fermierii fideli hibrizilor Pioneer® au avut de câștigat la proba cântarului, motiv pentru care vor continua să aleagă genetica Pioneer®.

Domnul George Rotari din localitatea Dănila, județul Suceava, a ales în acest an  hibridul de floarea-soarelui P64LE99 și a obținut o producție de 4.496 kg/ha. “Lucrez o suprafață de  460 ha, iar floarea-soarelui a ocupat în acest an 92 ha. Am semănat și pe sole unde am întors rapița, dar și pe terenuri unde plantă premergătoare a fost porumbul. Terenul a fost arat, apoi pregătit cu combinatorul, în două treceri, am semănat la jumătatea lunii aprilie, densitatea a variat între 65.000 – 70.000 b.g/ha și tot atunci am aplicat 350 kg/ha de îngrășământ triplu 15. Am erbicidat doar cu Express® 50 SG, am tratat floarea cu fungicidul Tanos® 50 WG până la apariția butonului floral și am mai administrat un îngrășământ foliar pe bază de bor. Nu am mai aplicat nimic altceva și nici nu a fost cazul să prășesc. Am recoltat la începutul lunii septembrie, cred că anul viitor voi semăna în jur de 100 ha și sigur voi alege tot hibrizi Pioneer®”, a declarat fermierul campion.

rotari george

În județul Iași cea mai bună producție a obținut-o fermierul Plumbu Spiridon din localitatea Movileni, care a ales hibridul P64LE99 și a obținut 4.400 kg/ha.

plumbu spiridon

În localitatea Bivolari din județul Iași își desfășoară activitatea și următorul fermier campion - Ionuț Rusu. Acesta lucrează 800 ha, dintre care 300 ha au fost semănate în acest an cu floarea-soarelui, iar hibridul P64HE118 i-a oferit 4.100 kg/ha. “Respectăm rotația culturilor, de aceea au avut și diferite plante premergătoare. Arăm întotdeauna și pregătim terenul în primăvară  dintr-o singură trecere. În acest an am fertilizat înainte de semănat cu 400 kg/ha de îngrășământ triplu 16, am semănat apoi la jumătatea lunii aprilie, 65.000 - 67.000 b.g/ha. Am aplicat 2 erbicide, în două treceri și am prășit cultura. Recoltatul a avut loc în perioada normală, astfel că am început la finalul lunii august. Pentru anul viitor voi alege hibrizii P64LE99 și P64HE118, pentru că oferă producții stabile”, a precizat fermierul.

rusu ioan

Un alt fermier campion din județul Suceava este domnul Petre Atomulesei, care a obținut 4.033 kg/ha cu hibridul P64LE99. “Lucrez 336 ha, floarea-soarelui am avut pe 47 ha, iar rezultatul acesta foarte bun l-am obținut pe un teren care nu a fost arat în jur de 30 de ani. Am aplicat aici și gunoi de grajd, de aceea cred că a fost producția așa mare. Am arat, am intrat cu combinatorul și freza, după care am semănat până în data de 20 aprilie. Am mai fertilizat cu   250 kg/ha de îngrășământ complex 18.46.0 și am administrat îngrășământ foliar în două faze. Am erbicidat în 3 treceri și am prășit cultura, cam aceasta a fost tehnologia. Am recoltat pe data de 27 septembrie și chiar a fost îmbucurătoare producția pe care am obținut-o”, a punctat fermierul.

atomulesei petru

Nicolae Zamoșteanu este agricultorul cu cele mai bune performanțe la cultura de floarea-soarelui din județul Botoșani. Acesta lucrează 136 ha, pe 45 ha a avut în acest an  floarea-soarelui, iar hibridul P64LE25 i-a oferit 4.020 kg/ha. “Am întors rapiță în primăvară, pentru că nu a avut densitatea corespunzătoare și am semănat floare. Am mai semănat și pe parcele unde plantă premergătoare a fost grâul, însă producția acesta am obținut-o pe solele unde a fost întoarsă rapița. Noi scarificăm și apoi pregătim terenul pentru semănat. În acest an am semănat 65.000 b.g/ha la începutul lunii aprilie. Am administrat erbicidul Express® 50 SG și fungicidul Tanos® 50 WG, iar în ceea ce privește fertilizarea am aplicat inițial la rapiță 200 kg/ha de îngrășământ 18.46.0 și atunci când am semănat am mai dat 150 kg/ha de îngrășământ complex 20.20.0. A fost un an fără probleme, nu am prășit cultura, dar hibridul s-a comportat foarte bine. Am recoltat la sfârșitul lunii august, iar anul viitor voi semăna circa 50 ha cu floare și cred că voi alege același hibrid”, a specificat agricultorul.

zamosteanu nicolae

În comuna Miroslava din județul Iași, Adrian și Ionel Voinescu  lucrează 80 ha, iar cu floarea-soarelui au avut 15 ha, semănate cu hibridul P64LE99, iar producția pe care au obținut-o a fost de 4.000 kg/ha. “Am semănat floarea-soarelui după grâu, astfel că terenul l-am pregătit foarte bine cu discul, am fertilizat cu azot apoi am încorporat uree, în total 300 kg/ha. Am semănat la finalul lunii martie 75.000 b.g/ha, am aplicat un fungicid și un îngrășământ foliar, precum și erbicidul Express® 50 SG. Cultura a mers foarte bine și am recoltat la începutul lunii septembrie”, a punctat Adrian Voinescu.

voinescu ioan

Andrei Amariei este un alt fermier campion din județul Iași. Acesta a mizat pe hibridul P64LE99 și a obținut 4.000  kg/ha.

amariei andrei

Din Maramureş la Suceava cu o căruţă „omologată“ conform unei legi din 1939

Căruţa la români este autentică, românească şi veche „de când lumea“, după expresia bătrânilor. Existenţa acestui mijloc de transport se duce mult către popoarele tracice sau în preistorie, Bătălia de la Termopile din anul 480 î.Hr., cele mai populare sporturi din acele vremuri, cursele carelor de luptă din Grecia antică, Imperiul Roman şi Imperiul Bizantin, fiind doar câteva exemple despre existenţa acestui mijloc de transport din cele mai vechi timpuri. Astăzi, România rămâne una dintre puţinele ţări din lumea civilizată în care căruţele sunt întâlnite pe drumurile publice, ca mijloc de transport, sau pe trasee turistice, pentru a-i duce pe vizitatori în zone de o frumuseţe rară.

De la căruţa obişnuită la cea standard

În anul 1939, România a fost printre primele ţări în care s-a dat o lege care să reglementeze construcţia căruţelor. Decretul – Lege şi Regulament „Căruţa românească standardizată“, standardizarea dimensiunile şi construcţia căruţelor ţărăneşti din întreaga ţară, nevoia venind din motive militare prin participarea la al Doilea Război Mondial. În motivarea emiterii acestui decret, un exemplar original aflându-se în Muzeul Satului „Ion Grămada“ din Capul Satului, Câmpulung Moldovenesc, stă scris: „Căruţele în uz la noi în ţară nu pot fi folosite ca vehicule de povară deoarece ori sunt prea grele, ori prea uşoare şi puţin solide şi deteriorează şosele, având şinele prea înguste. În ceea ce priveşte nevoile apărării naţionale, parietatea tipurilor de căruţe şi lipsa lor de soliditate au provocat totdeauna mari neajunsuri, atât pe timpul concentrărilor dar mai ales pe timpul mobilizărilor“.

Arsenalul Armatei a experimentat diferite modele de căruţe, ajungându-se la tipul „ţărănesc model 1939“, folosite de unităţile armatei în concentrări şi care „au dat foarte bune rezultate la toate întrebuinţările la care au fost supuse dovedindu-se a fi uşoare, rezistente şi proprii la orice treburi“.

Pentru asigurarea dotării armatei pe timp de război cu acelaşi tip de căruţe, „pentru trebuinţele populaţiei civile, ale autorităţilor, instituţiilor, întreprinderilor“ s-a emis Decretul lege prin care se putea construi doar un model – MD.1939, suportând următoarele încărcături: Tipul nr. 1 – până la 700 Kg, Tipul nr. 2 – până la 1.500 kg, Tipul nr. 3 – până la 2.000 kg“. Vehiculul era construit din fier şi lemn, pe patru roţi, fără arcuri, detaliile de construcţie fiind stabilite prin planurile din Regulament. Toate fabricile şi atelierele care construiau componente au fost obligate să respecte planurile de detaliu autorizate prin acest act normativ. Alte vehicule cu tracţiune animală pentru întrebuinţări speciale (în special pentru pompieri, transportul răniţilor şi al bolnavilor) s-au putut construi doar cu autorizaţie de construcţie eliberată de către prefecturile din judeţ sau poliţie.

Mai rezistentă, mai încăpătoare şi mai bine lucrată

„Până atunci atât gospodarul cât şi meşterul făceau căruţa cum doreau ei. Mai mare, mai mică, cu roţi mai late sau mai înguste, folosind şi elemente de metal sau nu. În preajma celui de-al Doilea Război Mondial a apărut acel Decret – Lege şi Regulament pentru căruţa standard, prin care aceasta trebuia să corespundă acestor noi nevoi, să fie cât mai suplă pentru a se putea strecura pe front, să ducă muniţie, armament şi tot ce era nevoie. Vedeţi cum evenimentele istorice modifică şi unele lucruri pe care gospodarul şi meşterul le făceau pentru gospodărie. Este o carte veche din 1939, este o dovadă cum au evoluat lucrurile, de la căruţa obişnuită la cea standard. Oamenii au fost nevoiţi să respecte aceste standarde, iar în preajma războiului au trebuit să dea frontului, pe lângă căruţă, caii sau boii. Câteva atuuri ale căruţei standard: mai bună decât căruţele ţărăneşti de până atunci pentru că era mai rezistentă, mai economică, mai încăpătoare, mai bine lucrată şi era mai ieftină. În plus, componentele fiind impuse prin standard, căruţele se puteau repara mult mai uşor şi repede de către meşteri.

În carte sunt precizate şi probele finale la care erau supuse căruţele: constructorii de căruţe sunt obligaţi a anunţa Primăria care va delega pe notar sau pe specialistul angajat în acest scop să verifice orice căruţă construită încheind un proces verbal din care un exemplar se va păstra la Primărie, al doilea de către constructor şi al treilea de către proprietarul căruţei. Acest proces verbal se va face pe un formular tip, tipărit, şi nu se va încasa nicio taxă. Fiind vorba de un decret lege nu s-a lăsat la îndemâna meşterului să facă căruţa după cum doreşte. Era supus unui control minuţios şi, neavând încotro, a trebuit să se conformeze.

Această căruţă fiind mai mică – nu încăpea acelaşi volum de recoltă cu care era obişnuit agricultorul – a fost privită cu rezervă, dar decretul i-a obligat pe oameni să se conformeze“, ne-a spus Ion Grămadă, proprietarul uneia dintre cele mai interesante colecţii etnografice din Moldova, cu peste 10.000 de exponate.

Aceste modele de căruţă au fost folosite aproape nemodificate până în anii ’70 atât în gospodăriile ţărăneşti cât şi în CAP-uri.

din Maramures 3

Pe urmele voievodului Bogdan

Pentru a reînvia frumoasele tradiţii ale schimburilor comerciale, când Baia era traversată zilnic de zeci de căruţe ale comercianţilor, dar şi pentru a marca 660 de ani de legături dintre Transilvania şi Moldova, la mijlocul lunii august a ajuns la Baia, judeţul Suceava, un convoi de căruţe care, cu o săptămână înainte, a pornit din satul Bogdan Vodă, Maramureş, pe Drumul Voievozilor Maramureşeni, unul dintre aceştia fiind Bogdan. Pe parcursul drumului, maramureşenilor li s-au alăturat căruţaşi din zona de munte a judeţului Suceava.

La Biserica Albă, ctitorită de Ştefan cel Mare în secolul al XV-lea în satul Baia, după bătălia de la Baia din 14-15 decembrie 1467 dintre oştile moldoveneşti conduse de domnitorul Ştefan cel Mare şi oştile ungureşti conduse de regele Matia Corvin, primarul comunei Maria Tomescu, împreună cu preoţii din sat şi câţiva copiii îmbrăcaţi în costume populare i-au întâmpinat, cu pâine şi sare, pe oaspeţii de peste munţi care s-au „îmbarcat“ în opt căruţe: Ioan Doru Dancuş, vicepreşedintele Consiliului Judeţean Maramureş, primarul comunei Bogdan Vodă din judeţul Maramureş, Ana Enea – Bizău şi viceprimarul aceleiaşi comune, Maria Saplontai, Gheorghe Fron, primarul comunei Cornu Luncii, dar şi una din cele mai cunoscute familii care cântă muzică populară maramureşeană, Florentina şi Petre Giurgi. Pe drumul până la primărie s-au alăturat şi căruţele localnicilor, spectatorii putând admira frumuseţea cailor, a căruţelor, ce „au bătut“ în negura timpului drumurile de dincolo de Baia, până în Polonia, Turcia sau portul Odesa, pentru negoţul ce a adus belşug oraşului Baia. De la vizitii maramureşeni am aflat că o parte dintre ei au parcurs anul trecut, în luna noiembrie, distanţa de 300 de kilometri până la Alba Iulia pentru refacerea simbolică a traseului străbătut de maramureşenii care au participat la Marea Unire din 1918, un omagiu adus înaintaşilor maramureşeni care au înfăptuit Unirea.

Baia este una dintre localităţile judeţului Suceava atestată din Evul Mediu, fiind cea mai veche reşedinţă domnească a ţării Moldovei. Oraşul Baia, prima capitală a voievodului Dragoş, a servit ca loc de popas pentru comercianţii care circulau între porturile de la ţărmul Mării Negre şi oraşele din nordul Transilvaniei. În secolul al XIV-lea scaunul Moldovei era la Baia, pe sigiliul oraşului Baia/Moldavia fiind scris în latină „Sigiliul oraşului Moldavia, capitala Ţării Moldoveneşti“. Localitatea era situată la răscrucea a două artere comerciale mari, care făceau legătura între Ţaratul Vlaho-Bulgar, Transilvania, Polonia şi Imperiul Otoman, şi avea statut de vamă, fapt care a determinat evoluţia locului, fiind unul dintre cele mai importante centre economice, strategice şi administrative medievale ale Moldovei.

  • Căruţa este vehiculul medieval ce a dus civilizaţia imperială în zona dintre Siret şi Nistru. Bogdan şi Dragoş au colonizat şi creştinat zona Jijiei şi Ozanei.

Silviu BUCULEI

  • Publicat în Social

Mănăstirea Arbore, ctitoria boierească prea puțin vizitată

Despre Bucovina se spune, printre altele, că ar fi Ținutul Mănăstirilor și nu degeaba, pentru că unele dintre cele mai cunoscute mănăstiri se află în această zonă a țării. N-aș ști să spun care este numărul lor exact, dar cu siguranță știu că Voroneț, Putna, Moldovița sau Sucevița sunt printre cele mai vizitate. Aș vrea însă să aduc în atenție o altă mănăstire, despre care nu mulți dintre cei care vizitează zona știu foarte multe lucruri: Mănăstirea Arbore, o ctitorie a unui boier ce purta același nume – Luca Arbore.

Situat în localitatea cu același nume, Arbore, sfântul lăcaș a fost ridicat în anul 1502 de către Luca Arbore, portar al Cetății Sucevei în perioada lui Ștefan cel Mare. Acesta a cumpărat moșia Solca, din care făcea parte și satul Arbore, și a început construcția unei curți boierești și a unei biserici. Construită din cărămidă și piatră, mănăstirea nu are turlă, însă prezintă un excelent echilibru al proporțiilor. Are plan dreptunghiular, iar unul dintre aspectele care atrage atenția este spațiul din spatele bisericii. Acesta a fost obținut datorită prelungirii zidurilor laterale care, unindu-se în partea superioară, oferă un spațiu semideschis despre care se spune că ar fi fost destinat clopotelor. Intrarea în biserică se realizează prin lateralul construcției, iar în interior se remarcă grosimea zidurilor. În pronaos se află mormântul ctitorului, care a fost ucis în anul 1523 din porunca lui Ștefăniță Vodă. Naosul este lărgit la nord și la sud prin două nișe în arc de cerc, săpate în pereții laterali, deasupra naosului se ridică o calotă semisferică, iar abisa altarului este semicirculară.

Pictură rară

Manastirea Arbore 3

În ceea ce privește pictura bisericii încă există multe discuții în ceea ce privește pictorii, însă trebuie menționat că păstrează iconografia stabilită în vremea lui Ștefan cel Mare. La fel ca întregul monument, pictura avea să aibă de suferit în anul 1538, atunci când în urma invaziei armatelor lui Soliman Magnificul fețele personajelor au fost distruse. Așa cum poate era de așteptat, în interiorul bisericii apar și două tablouri votive ale familiei Arbore. Este vorba despre portretele de boier și nu de voievod, iar pictorii au redat nu doar o reprezentare fidelă a trăsăturilor fizionomice, ci și a obiectelor vestimentare. Ei prezintă în detaliu costumele de boier: caftane din materiale bogate, lucrate cu fir de aur și argint, podoabe aur, perle și pietre prețioase, iar cămașa Iulianei, soția lui Luca Arbore, amintește iile care încă se mai poartă în Bucovina.

În ceea ce privește exteriorul bisericii se remarcă asemănarea cu alte sfinte lăcașe din zonă, atât în ceea ce privește culorile folosite, cât și tipologiile figurilor feminine sau scena banchetului din Legenda Sfântului Gheorghe.

În prezent, pictura a fost refăcută în mare parte, chiar și iconostasele, de fapt de-a lungul timpului au existat mai multe reparații, biserica fiind adesea în stare de degradare și chiar a stat în jur de 100 de ani fără acoperiș.

Puțini turiști

Manastirea Arbore 2

Am vizitat mănăstirea pentru prima oară acum 12 ani, timp în care mereu mă gândeam cât de frumoasă este, nu doar mănăstirea, ci și curtea. Mereu îmi aminteam că erau puțini turiști față de câți vizitau alte sfinte lăcașe mai mult promovate. În vara aceasta am mers din nou, la fel de puțini turiști erau în curte, iar în mănăstire era doamna Ileana, o localnică din zonă care voluntar se ocupă de bunăstarea construcției de mai mulți ani. „De la măturat și făcut curățenie, până la a sta de vorbă cu turiști, cei care vin că nu-s așa de mulți cum sunt la mănăstirile mari. Mă înțeleg cât de cât și cu străinii… asta fac“, a spus tanti Ileana. Tot de la ea am aflat că pe fiecare suport pe care este așezată o icoană sunt puse țesături specifice zonei donate de o altă localnică De fapt, în pronaos erau expuse și obiecte tradiționale, majoritatea țesute de localnice și respectând însemnele specifice zonei, pe care turiștii le pot achiziționa.

Am ieșit din mănăstire și am mai zăbovit puțin în curtea destul de bine întreținută, am privit spre turnul clopotniță, construit în anul 1867, impunător și el, spunându-mi că astfel de edificii trebuie mai mult susținute, chiar și de noi, vizitatorii, pentru că reprezintă o parte din trecutul nostru, sunt o comoară pe care ar trebui să o prețuim mai mult acum, când consumerismul ne preocupă zi de zi și parcă uităm de adevăratele valori.

Larissa SOFRON

Ferma de capre din Verești, județul Suceava

Radu Adrian Bejenariu este un tânăr de 38 de ani, născut în comuna Verești, județul Suceava. De câțiva ani s-a reîntors în comuna natală din Italia, unde a stat 10 ani și a lucrat într-un caseificio; acolo a învățat să facă specialități italiene precum mozzarella, ricotta, scamorza affumicato și formaggio con arome. Dorul de familie și de acasă l-au determinat pe acesta să investească la Verești într-o fermă de capre. Întreaga afacere l-a costat pe crescător cca12.000 de euro.

Mulți ani a furat meserie, apoi a revenit în locul natal…

Ferma Bejenariu este una de familie, în care cu mic cu mare produc produse bio și de calitate. Radu, stâlpul familiei, a învățat să facă specialități din lapte de capră peste hotare și a zis să aplice în comuna natală toate cele învățate, ne spune acesta. „Lucrând în Italia într-un caseificio, timp de aproximativ 10 ani am învățat să fac specialități, de exemplu mozzarella, ricotta, scamorza affumicato și formaggio con arome. Pasiunea pentru animale, în special capre, m-a determinat să încerc să fac ce am învățat în străinătate și să aplic în țara mea, în comuna mea natală. Într-o astfel de afacere am investit mult, în jur de 10.000-12.000 €, și, cu toate că am început doar cu 80 de capre, în prezent am ajuns la un efectiv de 250 capete“, ne mărturisește crescătorul.

ferma capre 2

Suceveanul spune că a fost nevoie de multă dragoste, grijă și răbdare pentru a ajunge în momentul de față. „În primul rând, caprelor noastre le oferim multă dragoste. Rasa lor este una mixtă amestecată cu Saanen. Acestora le oferim o cantitate de alimente suficiente pentru ca ele să-și mențină greutatea și cantitatea de lapte zi de zi. Caprelor femele în timpul gestației li se oferă o cantitate în plus de grăunțe pentru ca fătul să se dezvolte în condiții de sănătate bune. Acestea sunt mulse începând din luna aprilie-mai până în noiembrie, zilnic dimineața și seara. Producția de lapte este de aproximativ 200 litri/zi“, adaugă crescătorul sucevean.

Produsele fermei Bejenariu sunt apreciate de comunitate, mai ales că mulți sunt cei interesați, cu toate că își vând produsele direct de la fermă. „Noi facem următoarele produse zilnic: caș de capră (cu cheag de ied), urdă cu mărar și ceapă, brânză de capră cu ardei iute, brânză de capră cu măsline, brânză de capră cu nucă, brânză de capră cu nucă și miere, cașcaval simplu și afumat. Cu toate că din această afacere nu ai un câștig de milioane, îți permite să trăiești cât de cât în țara ta și să fii alături de familie“, încheie Radu Adrian Bejenariu, crescător de capre din județul Suceava.

Beatrice Alexandra MODIGA

Povestea trufelor sau „diamantul negru“ de la Brăiești

„Tanola-colecţia de mirodenii“ este marca sub care soţii Daniela şi Constantin Tanasă (foto) din satul sucevean Brăieşti produc trufe, legume şi fructe deshidratate. Împreună cu şase câini caută trufe în pădurile de la noi, după care le adaugă plus valoare prin prepararea şi împachetarea lor în condiţii deosebite, refuzând să le mai exporte în stare brută. De la ţăranii care îşi cultivă pământul cu responsabilitate şi respect, fără îngrăşăminte chimice şi fără tratamente care să altereze proprietăţile, achiziţionează fructe şi legume pe care, prin tehnologia de deshidratare, le oferă spre consum în cea mai proaspătă formă, indiferent de sezon.

trufele Constantin Tanasa

Două trufe, aurul din poveştile bunicului

Constantin Tanasă a descoperit trufele în urmă cu cinci ani, dintr-o întâmplare. Fiind căutător de metale din vremuri dacice şi medievale, a găsit când se plimba prin pădure cu detectorul de metale două gâlme care păreau a fi de pământ. Nu i-au fost semnalate de detector, dar i-au stârnit curiozitatea şi le-a luat acasă.

„Toată copilăria, bunicul meu mi-a povestit despre aurul pe care l-a văzut pe câmp şi mi-a spus să caut aur. Aşa m-am hotărât să-mi iau detector de metale şi, fiind prin pădurile din zonă, am găsit două trufe. Nu mi-au fost semnalate de detector. Neştiind ce sunt, le-am luat acasă, le-am studiat, m-am uitat pe Internet şi am văzut despre ce e vorba, am întrebat specialiştii și mi-au confirmat că sunt trufe. Cele două trufe s-au dovedit a fi aurul pe care îl căutam, un aur pentru gastronomia internaţională şi pentru sănătate, şi m-am gândit să valorific această oportunitate care, la noi, pe plan gastronomic, nu este prea dezvoltată, dar pe plan internaţional, în Italia, Spania, Franţa trufele sunt foarte căutate. Am investit 2.000 de euro în primii doi pui de căţei pentru căutarea trufelor. Soţia a spus că sunt nebun, sora la fel, mama m-a întrebat cum să dai 9.000 lei pe doi căţei? Numai fata mea a spus: «Lasă, tată, că o să îţi scoţi banii.» În primul an, neştiind locurile, pentru că şi aici sunt anumite locuri unde se fac trufele, mă rugam la Dumnezeu la rugă­ciunea de seară să îmi scot banii pe câini. Aşa am aflat în fiecare an de câte două-trei locuri şi la un moment dat ajungi să ştii unde sunt trufe. Am contractat zone de căutare şi cantităţi pentru recoltare, acum am şase câini, nu am mai cumpărat, eu îi dresez“, ne-a spus Constantin Tanasă.

Alternative gustoase şi trainice la produse procesate şi nesănătoase

După ce a găsit trufele în flora spontană, Constantin Tanasă s-a interesat cum se poate face legal această afacere, a licitat suprafeţe de pădure, şi-a înmulţit şi a dresat cei şase câini care să îl ajute la culegerea trufelor. În primii doi-trei ani a livrat trufele culese la parteneri italieni, iar de un an le dă plus valoare la Brăieşti, prin achiziţionarea unui dezhidrator la rece. Deshidratarea a fost dintotdeauna cea mai bună opțiune pentru conservarea naturală a alimentelor. În felul acesta se păstrează majoritatea enzimelor, a vitaminelor și a sărurilor minerale. Realizat la temperaturi scăzute, procesul asigură o calitate superioară pentru produsul final. Tehnologia folosită la Brăieşti se bazează pe un sistem de răcire sistematică a aerului. Acesta ventilează progresiv curenţii de aer şi garantează o deshidratare de până la 5-6% umiditate reziduală. Produsele se usucă repede, fără să fie alterate savoarea, culoarea și proprietățile.

„Împreună cu soţia culeg trufele, le aducem acasă, le spălăm, le feliem, le preparăm, le ambalăm. Am achiziţionat un dezhidrator la rece şi am descoperit din mers că putem prepara în mod natural legume şi fructe, fără pierderea calităţilor care le fac atât de necesare organismului.

În prezent ne pregătim să desfacem produsele noastre peste hotare, dar numai cu certificare BIO. Am făcut contract cu o firmă acreditată din Cluj pentru a emite Certificatul bio, au venit inspectorii şi s-au uitat pe terenurile de unde strângem trufe, cultivăm sau achiziţionăm legume şi fructe, au analizat modul de preparare şi în câteva săptămâni voi putea pune pe etichetele produselor noastre BIO.

trufele 10

Pentru trufe, fiind culese din flora spontană, cerinţele nu sunt foarte drastice, cea mai importantă condiție fiind ca pădurile din care se culeg să nu fie stropite în ultimii trei ani. A fost necesar să obţin documente care să arate că nu s-au aplicat tratamente de la cei de la care am contractat suprafeţele de pădure“, ne-a precizat Constantin Tanasă.

Simbioza dintre trufă şi arbore

Trufa sau „diamantul negru“ al pământului este o ciupercă subterană, comestibilă, clasa Ascomycete din familia Tuberaceae, genul Tuber, având o multitudine de beneficii terapeutice şi nutritive. Trufa neagră de vară (Tuber aestivum Vitt) a fost descrisă pentru prima dată în lume de micologul italian Carlo Vittadini (1800-1835), care i-a dat şi numele ştiinţific de Tuber Aestivum, nume care a rămas până în zilele noastre.

„Trufa este o ciupercă care trăieşte în simbioză cu un arbore. Este o ciupercă a arborelui care se formează pe rădăcinile acestora printr-un contact foarte subţire, ca firul de păr. Se formează ca un tubercul, de aici şi numele ciupercii Tuber aestivum. Gustul ciupercii depinde de arbore; la stejar are o aromă, un iz, la fag alt iz, la tei alt iz. Fiecare are alt gust, la fel ca şi mierea de albine. Cea de salcâm are un gust, cea de tei altul, iar cea din livezile de măr altul“, susţine Constantin Tanasă.

Trufa are o aromă puternică de mosc, ozon, nuci şi ciuperci, iar prin procesul de uscare la rece se obţine cea mai bună textură şi aromă naturală pentru trufa uscată. Astfel, trufa îşi păstrează intacte valorile nutriţionale, iar organoleptic şi structural este similară trufei proaspete.

Materia primă din păduri poate avea plus valoare în ţară

trufele 4

Aşa cum am aflat de la familia Tănase, trufele sunt foarte greu de cules; la comercializare, trufa neagră de vară, cea mai răspândită, ajunge la 30-35 euro kilogramul, iar la trufa neagră de iarnă, care apare din septembrie – octombrie, preţul urcă la 60-70 euro kg iarna.

„Asta la mâna noastră. În străinătate ajung la 300-400 euro kilogramul. Câştigul nu îl facem noi, îl fac cei care preiau marfa. Eu împreună cu soţia am început cu trufele ca un hobby şi, văzând că se poate câştiga şi un ban, l-am transformat într-o mică afacere. M-am gândit atunci că, decât să vând aceste minunate daruri ale pământului la preţuri impuse de ei, mai bine să încerc să prelucrez această materie valoroasă şi să o vând la raft ca produs finit. De ce să plece în Italia, italienii fiind cei mai buni la trufe, unde se prelucrează, se pune ştampilă de Italia şi apoi pleacă în Franţa sau Elveţia la un preţ şi de 10 ori mai mare, ele fiind Made in Romania? De ce să nu le prelucrăm, să le ambalăm şi să le dăm mai departe? Ce rost are ca toată materia primă să plece în afara ţării, când putem să dăm noi plus valoare, putem prepara, ambala şi să ducem produsul finit direct pe raft? Există această mare bogăţie a pădurii, de la bureţi la fructe de pădure, plante medicinale şi lemn, care pleacă toată afară, fără ca noi să reuşim să-i adăugăm o cât de mică plus valoare. Cu ocazia asta puteam da de lucru unor oameni care ar putea să lucreze aici în ţară alături de copiii şi familiile lor“, consideră Constantin Tanasă.

Mirodenii naturale procesate manufacturier

Din dorinţa de a da valoare roadelor pământului, familia Tănase a achiziţionat un uscător, în ideea de a exporta aceste trufe în stare deshidratată, însă costurile mari îi arătau în final venituri mici, aşa că a trebuit să privească în continuare spre alte moduri de folosinţă a lui.

„Deshidratorul l-am cumpărat din Italia, a costat 30.000 de euro. Cu el pot conserva trufa pentru a o vinde uscată, dar pot usca fructe sau legume, păstrându-le proprietăţile care le fac atât de dorite de consumatori. Am început să fac întâi mere uscate, cunoscute deja în zona noastră sub denumirea de cipsuri de mere, căpşuni şi kiwi, pe care le-am dat vecinilor să le guste şi care au fost foarte apreciate. M-am autorizat pentru o mică fabrică de conserve în care să pot produce de la legume şi fructe uscate la condimente. Fac totul manual, manufacturier, sper în reuşita unui proiect pentru tehnologizare, îmi trebuie utilaje ca să cresc producţia, dar este foarte greu. Mi s-au făcut analize la apă, a fost verificată organizarea fluxului tehnologic, pentru ca totul să fie în regulă în ceea ce înseamnă producţia şi îmbutelierea. Uscătorul folosit este deosebit faţă de cele clasice pentru că realizează o uscare prin intermediul aerului rece. Neexistând căldură pentru preparare, substanţele preţioase din produs nu sunt alterate, păstrând vitaminele care nu se dizolvă şi conţinutul de fructoză care nu este distrus, produsul menţinându-şi culoarea şi gustul. Producţia a fost diversificată în amestecuri de mirodenii, uleiuri cu trufe, mixuri de legume şi fructe deshidratate, fără a folosi compuşi chimici. Am realizat şi un mix de legume, unde prepar şi usuc separat rădăcinoase precum ţelină, morcov, pătrunjel, păstârnac, ceapă în amestec cu pătrunjel frunze şi alte legume. Producem usturoi simplu pulbere sau granulat, uscat la rece sau pulbere de sfeclă roşie, un amestec de condimente pentru sosuri, o pulbere de ardei, toate uscate la rece. Fiind uscată la rece se deshidratează, se elimină apa şi în contact cu atmosfera pulberea de ardei gras se întăreşte, aducând umiditate absorbită din aer. M-am interesat la specialişti cum să fac să fie la fel ca produsele paprika clasice, din comerţ, şi mi-au spus că trebuie să adaug E-uri şi sare. Când am auzit am preferat să îl las aşa, natural, fără niciun fel de conservant. Oricine poate face orice analiză şi tot ce scrie pe etichetă asta este.

Şi produsele pe bază de trufe sunt foarte căutate, având o mulţime de beneficii terapeutice şi nutritive. Acestea se găsesc preparate prin uscare în pungi speciale şi borcane cu Trufe Negre sau conser­vate în ulei de măsline de cea mai bună calitate. Aşa a început afacerea şi aşa am început să învăţăm şi noi lumea să mânânce sănătos. Încerc să intru pe piaţă, dar este foarte greu“, este concluzia lui Constantin Tanasă.

Silviu BUCULEI

În judeţul Suceava, ploile de lungă durată afectează culturile agricole

În judeţul Suceava, campania agricolă de primăvară din acest an a fost una cu totul aparte. La porumb, însămânţările s-au făcut până la începutul lunii iunie, soia şi floarea-soarelui nu au fost semănate la timp, iar grâul a rămas neerbicidat din cauza temperaturilor scăzute şi a precipitaţiilor abundente şi de lungă durată. Tot din cauza ploilor sunt probleme în legumicultură şi în zootehnie.

După o desprimăvărare destul de timpurie, agricultorii suceveni şi-au programat să finalizeze campania de primăvară imediat după sărbătorile pascale. Din cauza temperaturilor scăzute, mai ales pe timpul nopţii, şi a precipitaţiilor abundente care au căzut în momentul în care erau programate lucrările de înfiinţare a culturilor de primăvară, respectiv semănarea florii-soarelui, a porumbului şi soiei, culturi care au nevoie de căldură, s-au înregistrat întârzieri de cel puţin două săptămâni la semănat. Agricultorii sunt optimişti pentru că umiditatea din sol a ajuns la un nivel optim, iar, în condiţiile în care vor fi temperaturile prognozate, porumbul are timpul necesar pentru a ajunge la maturitate.

Cadru propice pentru înmulţirea bolilor

„Precipitaţiile abundente şi de lungă durată, precum şi nopţile reci din această primăvară au creat probleme atât la înfiinţarea culturilor de primăvară, cât la întreţinerea acestora ca urmare a precipitaţiilor care deocamdată nu vor să se oprească. Până la urmă campania de însămânţări s-a finalizat, dar este foarte greu de întreţinut culturile. Nu se poate intra în câmp şi în aceste condiţii sunt situaţii în care la cerealele de toamnă nu s-a putut erbicida. Bine ar fi dacă cei care lucrează suprafeţe mari, dar şi micii agricultori ar putea să facă măcar tratamentele contra bolilor pentru că avem condiţii foarte bune pentru manifestarea acestora întrucât precipitaţiile au fost destul de multe, temperaturile sunt ridicate, iar pentru apariţia şi înmulţirea bolilor este un cadru propice.

Recomandarea noastră, a celor care suntem alături de cei care trudesc în agricultură, ar fi ca orice moment prielnic să fie folosit la maximum, să fie pregătiţi şi, atunci când timpul permite şi există posibilitatea, să se intre pe teren. Acesta este cel mai important lucru la această dată, să se facă lucrările de întreţinere, fie cele de erbicidare, fie cele de combatere a bolilor sau dăunătorilor. Şi la culturile prăşitoare, porumb, floarea-soarelui, sunt întârzieri, trebuie intrat cu mijloacele mecanizate, efectuate lucrările şi combătute buruienile“, subliniază Haralampie Duţu, directorul executiv al Direcţiei Judeţene pentru Agricultură.

Cu toate acestea, lanurile de păioase arată bine, inclusiv cele semănate în primăvară, specialiştii fiind optimişti şi speră că, dacă nu va fi grindină, vijelii şi ploile îndelungate vor fi mai rare, în cea de-a doua jumătate a lunii iulie se va putea intra la recoltat, producţia anunţându-se bună.

Pentru al doilea an consecutiv, cartofii sunt ameninţaţi de mană

Dacă în domeniul vegetal agricultorii sunt cât de cât optimişti, nu acelaşi lucru se poate spune despre marii cultivatori de cartofi, unde viitoarea producţie s-ar putea să aibă de suferit atât din punctul de vedere al cantităţii, cât mai ales al calităţii. Vara lui 2018 a fost una cu ploi masive şi culturile au fost afectate pe suprafeţe mari de mană pentru că nu au existat condiţiile necesare efectuării tratamentelor de combatere şi boala a ajuns la tuberculi. În primăvară, o parte din producătorii de cartofi s-au bazat pe sămânţa din cultura proprie, dar atunci când au vrut să o folosească la înfiinţarea culturii au constatat că nu este bună şi fie au diminuat suprafeţele cultivate, fie au apelat la sămânţă din import, care a dus la creşterea costurilor.

„Şi în acest an o problemă va fi la cultura cartofului pentru că sunt condiţii foarte bune pentru apariţia şi dezvoltarea manei. Dacă nici pentru mană nu se vor putea face tratamentele la timp, lucrurile se complică“, a precizat ing. Haralampie Duţu.

Suprafaţa cultivată cu cartofi este de 18.627 ha, cu 300 ha mai mică faţă de anul trecut şi cu 1.500 ha mai puţin faţă de 2017, chiar dacă în această primăvară, în judeţul Suceava, un kilogram de cartofi s-a vândut cu 3-4 lei.

Vremea capricioasă afectează zootehnia

Cu necazuri se confruntă şi cei care se ocupă de zootehnie.

„În zootehnie suntem în faza în care trebuia făcută prima coasă la culturile pentru nutreţ şi mă refer aici la suprafeţele cu leguminoase furajere cum ar fi trifoi şi lucernă, precum şi la gramineele care au ajuns în faza în care se pot cosi. Nici în zona pajiştilor nu sunt condiţii pentru a face fân la această dată. Nu suntem din categoria plângăreţilor, dar acesta este adevărul: este foarte greu să faci lucrările care se impun la acest moment ca urmare a condiţiilor pe care le avem din cauza precipitaţiilor“, a conchis ing. Haralampie Duţu.

Silviu Buculei

Direcţia Silvică Suceava - peste 1.600 ha de terenuri forestiere regenerate şi împădurite

Direcţia Silvică Suceava şi-a propus pentru această primăvară lucrări de împăduriri şi regenerarea pădurilor în fond forestier de stat, în fond forestier privat administrat cu contracte şi în fond forestier ce aparţine persoanelor fizice cu contracte de servicii silvice. Suprafaţa vizată este de 1.670 ha, din care 800 ha regenerări naturale şi 870 ha împăduriri în fond forestier. Concomitent cu lucrările la regenerări se vor efectua lucrări de completări curente pe 159 ha.

În România, Luna plantării arborilor datează din anul 1936

Luna plantării arborilor este unul dintre cele mai importante evenimente silvice şi ecologice care se desfăşoară în fiecare an în judeţul Suceava, sub coordonarea Direcţiei Silvice, fiind o modalitate de sensibilizare a cetăţenilor şi a factorilor decizionali cu privire la importanţa pădurilor şi a rolului lor esenţial în menţinerea echilibrului ecologic. Luna plantării arborilor îşi are începuturile în SUA, în anul 1872, când s-a organizat sărbătoarea sădirii arborilor. În România, Luna plantarii arborilor este marcată din anul 1936, la iniţiativa profesorului universitar Marin Drăcea, de la Facultatea de silvicultură a Universităţii Politehnice Bucureşti, întemeietorul şi timp de 15 ani directorul Institutului de Cercetări Forestiere şi promotorul introducerii în ţara noastră a silvotehnicii moderne. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, acţiunea a fost întreruptă, fiind reluată în 1964 sub denumirea de Luna Pădurii. Din anul 2008, odată cu reeditarea noului Cod Silvic – Legea nr. 46/2008, se revine la vechea denumire, respectiv Luna plantării arborilor, sub care se desfăşoară şi în prezent activităţile la care participă membrii comunităţilor rurale şi urbane, personalul silvic, elevi, studenţi.

Acţiunile şi manifestările care au loc în judeţul Suceava, organizate de Regia Naţională a Pădurilor – Romsilva prin Direcţia Silvică Suceava în parteneriat cu societatea civilă, în cadrul Lunii plantării arborilor, au ca scop să reamintească şi să sensibilizeze oamenii şi factorii de decizie despre rolul pădurii, despre importanţa menţinerii echilibrului ecologic al mediului. În cadrul acestor acţiuni se desfăşoară evenimente ca: plantări de puieţi forestieri în şantiere de împăduriri din fond forestier şi din afara acestuia, conferinţe pe teme ecologice, expoziţii pe teme specifice pădurii, concursuri profesionale, sponsorizări cu material forestier pentru plantat.

O componentă importantă a activităţii de regenerare a pădurilor o reprezintă susţinerea din punct de vedere tehnic şi logistic, prin sponsorizări cu material forestier pentru plantat, a acţiunilor promovate de societatea civilă, pentru dezvoltarea conştiinţei apărării, conservării şi dezvoltării pădurii, a respectului pentru pădure.

Temperaturile scăzute au prelungit Luna pădurilor

„Luna pădurii este în toi în judeţul Suceava. Am început în zona colinară, Dolhasca, Gura Humorului, Pătrăuţi Adâncata, ocoale aflate la altitudine mai joasă, pentru că în zona de munte, cum ar fi la Cârlibaba, abia se deszăpezesc drumurile pentru acces la şantierele de împăduriri.

În momentul de faţă suntem la jumătatea programului propus pentru anul 2019. Din aproape 900 ha de teren pe care trebuie să îl împădurim, avem în jur de 500 ha plantate. Avem şi câteva hectare în terenul forestier al persoanelor fizice, unde avem un program de 180 ha de împăduriri; acolo se merge mai lent pentru că majoritatea proprietarilor sunt în zona de munte. Avem împădurite 25 ha în zona colinară, dar sunt sigur că le vom termina dacă va permite timpul. La Suceava temperaturile sunt foarte scăzute, iar în unele zone, deşi este trecut de 15 aprilie, există încă îngheţ la sol, ceea ce nu ne permite să scoatem puieţii din pepiniere, existând şi un pericol pentru cei pe care îi plantăm. Avem şi operaţiuni de completări, de ajutorare a regenerării naturale pe 800 ha.

În campania de împădurire din acest an vom folosi 5,6 milioane de puieţi forestieri, din care peste 80% sunt din specia molid şi brad, celelalte fiind foioase. Avem întregul necesar de puieţi asigurat, existând şi un excedent pe care putem să îl vindem persoanelor fizice sau juridice interesate. Sunt stabilite tarifele şi îi putem ajuta şi pe ei să îşi facă împăduririle“, ne-a spus inginerul silvic George Celsie, purtător de cuvânt al Direcţiei Silvice Suceava.

Tot de la inginerul silvic George Celsie am aflat că persoanele juridice care au păduri şi contracte de administrare cu Direcţia Silvică, contractul de administrare presupune inclusiv împădurire. Persoanele fizice care nu au contract de administrare, după lege, obligatoriu trebuie să aibă contract de pază, acestea refăcându-şi pădurile prin Garda Forestieră, instituţie la care îşi depun documentaţia şi după ce se aprobă se plantează prin forţe proprii.

Puieţi pentru populaţie la preţuri avantajoase

Materialul săditor necesar (puieţi, butaşi, seminţe forestiere) pentru Direcţia Silvică Suceava este asigurat în totalitate din surse proprii. Până în prezent s-au executat lucrările de butăşiri şi sunt în curs de a fi executate semănături în solarii, semănături în câmp și repicaje. Suprafeţele pe care se vor amplasa culturile în această primăvară au fost cultivate cu plante amelioratoare în anul 2018, s-au erbicidat şi s-au arat din toamnă, astfel încât există premisele unei bune reuşite a culturilor.

Excedentul de puieţi disponibili din speciile pin silvestru, frasin, plop pot fi livraţi contra cost, la preţuri avantajoase. Totodată, Direcţia Silvică Suceava pune la dispoziţie contra cost, prin Pepiniera Silvică Salcea, pentru cei interesaţi, puieţi din specii ornamentale dintr-o gamă variată de specii pentru amenajarea spaţiilor verzi. Din speciile de răşinoase, talie mică şi mijlocie, se pot livra contra cost puieţi de tuia, ienupăr, brad alb şi argintiu, molid canadian, pin negru. Din speciile răşinoase, talie mare, pepiniera salcea are disponibili puieţi de chiparos de California, chiparos japonez, ienupăr de Virginia, molid Canadian, molid înţepător, pin de munte, tuia de Canada, iar din gama foioase – arbuşti, cei interesaţi găsesc dracilă japoneză, liliacul de vară, gutuiul japonez, cornul, lemnul câinesc, iasomie, bulgăraş. Din cele câteva mii de specii puse la dispoziţie de cea mai mare pepinieră a Direcţiei Silvice Suceava sunt şi cele de foioase arbori şi arbuşti talie mare, cum ar fi arţarul roşu, casta­nul porcesc, mesteacănul, carpenul, cornul, salcia mirositoare, frasinul globular, cătina albă, magnolia, mărul roşu ornamental, dudul plângător, platanul, cireşul păsăresc, mălinul, părul plângător, stejarul roşu american, rozmarinul, salcia japoneză, scoruşul, cununa miresei, teiul pucios, ulmul plângător, călinul. Tot pentru grădini sunt disponibili puieţi ornamentali de plante agăţătoare, plante perene, arbuşti fructiferi (zmeur, mur, goji, alun, afin, aronia), dar şi gazon tip fin sau tip sport. 

Pentru persoanele fizice şi juridice interesate de amenajarea unor spaţii verzi, Pepiniera Silvică Salcea oferă consultaţii de specialitate, iar informaţii suplimentare privind dimensiunile puieţilor ornamentali şi prețurile de livrare a acestora pot fi obţinute la Pepiniera Silvică Salcea, tel. 0230/529321 sau 0751/164370.

Silviu Buculei

În judeţul Suceava nu s-a vânat nici jumătate din porcii mistreţi din cota stabilită

Efectivele de porci mistreţi de pe raza judeţului Suceava sunt cu mult peste optim. Săptămânal se monitorizează numărul acestora în contextul gripei porcine africane. În judeţul vecin, Botoşani, unde a fost depistat un caz de pestă porcină africană la un porc mistreţ, există un număr mare de porci mistreţi, dar nu au mai fost depistate alte cazuri.

Fermierii din judeţul Suceava au noi motive de îngrijorare, cerealele semănate în toamnă (în special grâu, dar şi secara, triticale, orz, orzoaică) fiind ameninţate de invazia de porci mistreţi după topirea zăpezilor. Aceeaşi ameninţare există şi pentru culturile care urmează a fi însămânţate în primăvară, cei mai afectaţi fiind în special agricultorii din zona colinară şi cei ale căror culturi sunt situate în apropierea pădurilor sau mlaştinilor şi râurilor unde mistreţii se adăpostesc. Fermierii spun că mistreţii ajung în fiecare an în culturile agricole, problema fiind privită din două perspective: să dai mai multă hrană, şi atunci creşte sporul natural, se înmulţesc necontrolat, dar nu mai ajung în gospodăriile oamenilor unde fac stricăciuni; a doua este să nu dai hrană şi atunci vin în culturile agricole.

Pentru judeţul Suceava, cota de porci mistreţi la care vânătoarea este permisă în perioada de vânătoare 15 mai 2018 - 14 mai 2019, aprobată prin Ordinul ministrului apelor şi pădurilor nr. 540/2018, a fost de 1.020 exemplare, iar prin OM nr. 827/2018 numărul de mistreţi care pot fi recoltaţi a crescut cu încă 623 de exemplare din cota de intervenţie. Din cota totală pentru judeţul Suceava de 1.645 exemplare, au fost recoltate până la începutul lunii februarie 799 de exemplare. Cota aprobată la nivelul județului Botoşani a fost de 873 de exemplare, la care se adaugă 521 de exemplare din cota intervenţie. Din cota totală de 1.394 de exemplare alocată judeţului Botoşani au fost recoltaţi 788 de mistreţi.

Este nevoie de echilibru...

Conform şefului Gărzii Forestiere Suceava, Mihai Găşpărel, efectivele de porci mistreţi sunt peste optim. „Este nevoie de echilibru în măsurile de gestionare a faunei. Garda Forestieră monitorizează permanent efectivele de mistreţi în sensul respectării de către gestionarii fondurilor de vânătoare a numărului optim şi a cotelor de recoltare aprobate. Săptămânal urmărim aceste evoluţii ale efectivelor. Acolo unde efectivele depăşesc optimul riscul este foarte mare ca porcii mistreţi să intre în culturile agricole sau din nefericire, în cazul apariţiei pestei porcine, aceasta să fie răspândită.

La ora actuală cred că toţi gestionarii de fonduri cinegetice de pe raza Gărzii Forestiere Suceava (judeţele Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău) au fost informaţi şi sunt conştienţi de faptul că sunt obligaţi să realizeze acele cote de recoltă şi să respecte întru totul exigenţele planurilor de măsuri privind combaterea pestei porcine africane. Din fericire, până la această dată pe raza Gărzii Forestiere Suceava avem doar un singur focar de pestă porcină în judeţul Botoşani şi din datele preliminare este un caz izolat“, ne-a spus ing. Mihai Găşpărel, inspector şef al Gărzii Forestiere Suceava.

La tot ce s-a vânat în judeţul Botoşani, nu a mai fost depistat virusul pestei porcine africane (PPA), după diagnosticarea, în luna ianuarie, la un porc mistreţ găsit mort pe raza fondului de vânătoare 40 Suharau, în pădurea Alba, într-o zonă situată la aproximativ trei kilometri de limita de frontieră cu Ucraina.

Respectarea cotelor de recoltă

Sezonul de vânătoare de mistreţi este 1 iulie – 31 ianuarie, când se pot vâna atât mistreţi masculi, cât şi femele. Totuşi, Legea vânătorii (149/2015), arată că se pot vâna mistreţi masculi tot anul. Stabilirea numărului de exemplare care pot fi vânate se face în urma unei evaluări a efectivelor de vânat, o estimare a numărului de animale.

„Calcularea cotelor de recoltă pleacă de la o operaţiune de estimare. Este foarte posibil ca între estimare şi realitate să existe o diferenţă, care este foarte greu de cuantificat sau o poţi cuantifica doar în situaţia în care recoltezi integral ceea ce există pe acel fond de vânătoare.

Am cerut respectarea cotelor de recoltă şi am observat că în toate cazurile în care s-a respectat cota de recoltă evoluţia efectivelor pe care am urmărit-o de-a lungul anilor s-a menţinut în limite normale. Au fost şi situaţii în care s-a produs o migrare a vânatului de pe un fond de vânătoare pe altul şi atunci am cerut reaşezări de cotă în funcţie de aceste mişcări. Este o adaptare a gestionarului fondului de vânătoare la realitatea din teren.

Trebuie înţeles faptul că am încercat în toate cazurile diminuarea efectivelor la exigenţele şi planul de măsuri pe care îl impune combaterea pestei, respectiv la doi kilometri pătraţi să existe un singur exemplar de porc mistreţ. Este o situaţie echilibrată pentru că am încercat să monitorizăm, în toate cele cinci judeţe care intră în subordinea gărzii şi la toţi gestionarii de fonduri de vânătoare, evoluţiei acestei boli. Gestionarii sunt mult mai atenţi la ceea ce se întâmplă pe fondul lor de vânătoare pentru că sunt conştienţi că, în momentul în care ar apărea un focar de pestă porcină africană pe un fond de vânătoare, acesta ar avea efecte economice foarte mari şi pentru gestionarul fondului de vânătoare“, a precizat Mihai Găşpărel.

Silviu Buculei

Aproape 1.500 ha de pădure cu proprietari necunoscuţi, în pază la ocoalele silvice sucevene

În anul 2018, în judeţul Suceava au fost preluate în pază 758 ha de pădure deţinute de proprietari identificaţi. Pentru o suprafaţă de 1.428 ha pădure, în cazul căreia proprietarii nu mai pot fi identificaţi ori cu proprietari decedaţi şi dezbatere succesorală neefectuată, preluarea în pază s-a făcut în baza unor acte de constatare întocmite de ocoalele silvice.

O activitate cu impact major în gospodărirea durabilă a pădurilor este cea de asigurare a pazei pădurilor prin ocoale silvice. Această activitate are două componente, respectiv asigurarea serviciilor silvice pentru proprietarii de pădure identificaţi, precum şi preluarea în pază a pădurilor cu deţinători neidentificaţi. Pentru deţinătorii de pădure care nu au asigurate serviciile silvice prin contract s-au trimis notificări privind această obligaţie, iar în cazurile în care deţinătorii nu s-au conformat s-au întocmit 109 procese-verbale de constatare a contravenţiei, majoritatea cu avertisment, dându-se termene de conformare şi de revenire.

„În ceea ce priveşte preluarea în pază a suprafeţelor de fond forestier, la nivelul judeţului Suceava am reuşit să preluăm 10% din suprafaţa neadministrată, respectiv 1.450 ha. Această operaţiune este destul de dificilă pentru că implică cunoaşterea proprietarilor actuali de fond forestier, iar aceasta necesită eforturi deosebite. Este vorba de proprietăţile care au fost puse în posesie prin Legea nr. 18 din 1991 şi în care, de cele mai mult ori, proprietarul nu a urmărit menţinerea limitelor de proprietate și gospodărirea acelor păduri. La această dată suntem nevoiţi să le preluăm pentru a asigura paza şi pentru a nu permite executarea de tăieri ilegale pe aceste suprafeţe. Pentru realizarea acestui deziderat am avut o corespondenţă destul de intensă cu 63 de unităţi administrativ-teritoriale de pe raza judeţului Suceava pentru preluarea cu servicii silvice a suprafeţei totale de 12.776 ha, solicitând situaţia actuală a proprietăţilor şi informaţii suplimentare pentru că preluarea în pază trebuie să fie obligatoriu corelată cu datele referitoare la proprietar. Ea este permisă doar în situaţia când proprietarul a decedat şi nu s-a realizat dezbaterea succesorală sau nu este cunoscut la această dată proprietarul. Principiul de la care s-a plecat este cel de asigurare a suprafeţei pădurilor constantă. În plus, suprafeţele fără pază au constituit de regulă un debuşeu pentru tăierile ilegale. Câtă vreme se asigură acea pază şi statul şi-a asumat acest lucru, posibilitatea de a tăia ilegal este mult diminuată“, ne-a asigurat Mihai Găşpărel, şeful Gărzii Forestiere Suceava.

Sprijin pentru servicii silvice şi compensaţii

Cu 437.903 ha, judeţul Suceava are cea mai mare suprafaţă de fond forestier din ţară, reprezentând 6,8% din cel al ţării şi 51,2% din suprafaţa judeţului.

Conform Codului silvic, serviciile silvice trebuie obligatoriu asigurate pentru fondul forestier privat de maximum 30 ha, inclusiv pentru suprafeţele la care dreptul de proprietate nu este clarificat. În cazul în care proprietarii unor suprafeţe de pădure de sub 30 ha refuză încheierea contractelor de servicii silvice, pădurea respectivă va fi predată de către Garda Forestieră în pază unui ocol silvic autorizat, prin control silvic de fond.

„S-a acordat atenţie analizei documentaţiei privind acordarea sprijinului pentru servicii silvice, în special pentru pază, prin aplicarea Hotărârii de Guvern nr. 864 din 2016. În acest sens au fost verificate 1.622 de solicitări şi a fost alocată de la buget o sumă de 84.000 lei pentru servicii de pază. De asemenea, s-au acordat compensaţii pentru funcţiile de protecţie, cum este cazul proprietarilor care deţin suprafeţe de fond forestier situate în zone de protecţie şi de pe care nu poate recolta masă lemnoasă. În acest caz vorbim de 24 de solicitări aferente unei suprafeţe de 578 ha şi care au beneficiat de sume compensatorii în valoare de 196.000 lei. Consider că prin aceste măsuri statul încearcă şi îşi arată dispoziţia în a sprijini proprietarii de păduri pentru a le proteja şi pentru a asigura o gestionare durabilă a fondului forestier. În ceea ce priveşte împădurirea terenurilor forestiere, în judeţul Suceava, în cursul anului 2018, au fost aprobate 280  de devize pentru împădurire, realizându-se împădurirea unei suprafeţe de 325 de hectare suprafeţe din fond forestier proprietate privată“, ne-a precizat Mihai Găşpărel (foto).

Prevenirea tăierilor ilegale

Paza pădurilor, intensificarea controalelor, prevederile legislative care au sporit numărul şi valoarea sancţiunilor, implicarea societăţii civile în procesul de semnalare şi creşterea rolului instituţiilor statului în procesul de constatare şi sancţionarea au dus la scăderea numărului de cazuri de tăieri ilegale şi a numărului de infracţiuni la regimul silvic. Potrivit lui Mihai Găşpărel, şeful Gărzii Forestiere Suceava, în ceea ce priveşte activitatea de control, în anul 2018 Garda Forestieră Suceava a efectuat 2.800 de acţiuni de control pe raza celor cinci judeţe din subordine (Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău), care s-au soldat cu 1.067 de contravenţii, ceea ce înseamnă că la mai puţin de trei controale s-a aplicat o contravenţie.

„Valoarea amenzilor aplicate se ridică la 2.800.000 lei, iar volumul de lemn confiscat este semnificativ, 13.000 m.c. În ceea ce priveşte volumul arborilor tăiaţi ilegal, acesta totalizează 4.900 m.c. Dacă ar fi să facem o corelaţie, şi cred că este relevantă, volumul confiscat este de 3 ori mai mare decât cel tăiat ilegal. O parte  din acest lucru se datorează faptului că nu ai posibilitatea pe parcursul unui an să identifici tot ceea ce s-a tăiat ilegal, iar o altă explicaţie este că au existat confiscări generate de necunoaşterea sau nerespectarea unor proceduri de diminuare a riscului care nu au fost respectate de către operatorii economici.

Valoarea prejudiciilor generate de tăierile ilegale a fost cuantificată la suma de 2.5000.000 lei, numărul sesizărilor penale este de 98, iar la nivelul Gărzii Suceava au fost înregistrate şi verificate 186 de petiţii. Pentru a avea o imagine mai clară asupra activităţii gărzii trebuie să precizez că avem un număr de 81 de posturi şi lucrăm cu 70 de angajaţi. Avem 11 posturi vacante şi acest lucru se simte în activitate, în special în judeţele Bacău şi Botoşani. Încercăm, dacă legea ne va permite, să facem concursuri pentru angajarea personalului“, ne-a spus Mihai Găşpărel.

Silviu Buculei

Abonează-te la acest feed RSS