ipso august 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Sep 2021
Lumea Satului

Lumea Satului

Goji, cultura de nișă care aduce profit soților Militaru

În urmă cu 9 ani, Iulică și Viorica Militaru din localitatea Puieștii de Jos, județul Buzău, au plantat pentru prima oară goji. Ca și pentru mulți alți agricultori, o noutate la acel moment, care a venit și cu deznădejdea de a nu avea unde comercializa marfa. Însă lucrurile au evoluat într-un mod pozitiv, iar astăzi fructele pe care le obțin sunt aduse la un centru de colectare goji din apropierea Bucureștiului, iar mai departe pe rafturile supermarketurilor și respectiv pe masa cumpărătorilor.

Debut cu fără prea multe cunoștințe

Soții Militaru sunt oameni gospodari, au locuri de muncă, însă nu neglijează pământul de care dispun în spatele casei. La început și-au construit solarii pentru a-și cultiva propriile legume, dar au mizat și pe culturi de nișă cum ar goji, aronia, mure, zmeură și căpșuni. Astăzi, cultura care le aduce cele mai mari venituri este cea de goji, însă au existat momente dificile, care mai că i-au determinat să desființeze cultura.

„Totul a început ca un vis. Am urmărit o emisiune la televizor, unde domnul Marin Constantin (n.r. – producător de material săditor) vorbea despre goji. Așa am luat hotărârea să încercăm să plantăm și noi. Așa că am mers la dumnealui, am luat plantele foarte micuțe, le-am pus în alte ghivece, pe care le-am lăsat o perioadă mai lungă în solar, unde le-am format un pic de coroană. În noiembrie am înființat plantația“, a declarat Viorica.

Chiar dacă au primit sfaturile necesare de la cel care le-a furnizat materialul săditor, aceștia încă aveau nevoie de mult mai multe informații pentru a transforma mica plantație într-o investiție care să aducă profit.

„Știam că această plantă are nevoie de soare și apă, ceea ce i-am și oferit. Inițial am avut 150 de plante, iar după 4 ani am mai înființat o altă mică plantație, pe locul unde am avut viță-de-vie. Acum avem în jur de 9 ari plantați cu goji, însă există diferență de producție între cele două parcele. Diferența de producție între cele două culturi ar fi de 1 kg de fructe per plantă în plus la prima înființată. Trebuie spus că de pe o plantă culegem într-un sezon între 7 și 10 kg de fructe“, a precizat Iulică.

Inițial comercializau fructele cunoscuților, apoi au început să vândă și prin intermediul rețelelor de socializare și să-și formeze clienți fideli în Brașov și București.

Centrul de colectare, salvarea micilor producători

De obicei, plantele de goji fructifică în perioada iulie-noiembrie, dacă se mențin temperaturi ridicate. În primul an de producție, cei doi nu aveau niciun plan de valorificare a fructelor, motiv pentru care precizează că le-a fost și foarte greu. În acel moment au început să caute și alți producători în ideea de se sfătui și a face împreună un plan. Nu au reușit inițial, au mai trecut câțiva ani și au luat legătura cu domnul Adrian Nicolae, inițiatorul Goji Bio Brașov. Acela a fost momentul în care le-a fost recomandat centrul de colectare, implicit pe Andrei Iosif, care deține un depozit de legume-fructe și care a reușit să ducă gojiul românesc pe rafturile marilor magazine. Sunt foarte mulțumiți de faptul că în acest moment știu că pot valorifica întreaga producție la un preț mulțumitor și de două ori pe săptămână merg la depozit pentru a preda fructele.

Până în prezent au recoltat în jur de 200 kg pe care le-au comercializat în stare proaspătă, însă Viorica pregătește și adevărate specialități din goji, cum ar fi dulceața. A fost un sezon bun, chiar dacă ploile din primăvară au întârziat coacerea fructelor, iar prima producție a fost culeasă la începutul lunii august.

Despre întreținerea culturii, Iulică Militaru spune că nu este atât de complicat, a implementat un sistem de prindere, unul de irigații și a acoperit plantațiile cu o plasă specială împotriva vrăbiilor, cel mai mare dăunător din această cultură. Primăvara fertilizează cu gunoi de grajd, însă în ceea ce privește intervențiile în vegetație ele lipsesc deoarece își doresc să pună la dispoziție fructe netratate. Pentru culesul lor a creat un suport special unde așază caserolele, iar în perioada de recoltat este ajutat de câțiva oameni din zonă, de soție, bineînțeles, dar și de mama dumnealui, care cu mândrie vorbește despre reușita copiilor.

Spre viitor țintesc ambii cu optimism. Și-ar dori să modernizeze plantațiile și chiar să mai înființeze una, însă iau totul pas cu pas, așa cum au făcut și până acum, pentru că li s-a dovedit că prin pasiune, curaj și muncă pot să transforme un simplu vis într-o afacere cu potențial.

Larissa DINU

Viața în Svinița, la o jumătate de secol de ultima strămutare

Comuna Svinița a trăit, la sfârșitul lunii august, trei zile de poveste. A fost a XXII-a ediție a Festivalului smochinelor, eveniment ce a adunat toată suflarea comunei, dar și de pe Clisura Dunării, din ambele județe de graniță, Mehedinți și Caraș-Severin, ori turiști veniți de la București. Acestei manifestări de tradiție i s-au subsumat alte trei acțiuni: „Cunoașterea și promovarea identității și culturii locale din teritoriul Gal“, un proiect european al grupurilor de acțiune locală Clisura Dunării (Mehedinți și Caraș-Severin), Ceahlău (Neamț), Calafat (Dolj), Țara Hațegului/Ținutul Pădurenilor (Hunedoara), Poarta Almăjului (Caraș-Severin și Gorj); prima înfrățire a unei așezări din Mehedinți cu o localitate din Basarabia, vorbim despre Hansca, actul fiind semnat, simbolic, chiar pe 27 august, de Ziua Națională (Independenței) a Republicii Moldova; lansarea volumului autoarei drd. Maria Gogu Zinovii, sugestiv intitulat

Ne-au povestit calvarul. Mărturii despre trista istorie trăită de basarabenii deportați în Siberia, editat și prezentat de fostul director al Centrului Cultural Drajna (Prahova), Marin Văcărelu.

Cum a ajuns o comună mică (925 de locuitori, peste 90% sârbi), de numai 76 kmp și cu un singur sat, să aibă notorietate națională, fie turistică, fie din punct de vedere cultural, am aflat de la Nicolaie Curici, primar al localității la cel de-al patrulea mandat.

Scurtă incursiune în istoria Sviniței

Svinița, denumire ce vine fie de la termenul „vinita“, care înseamnă viță-de-vie sau de la „svinita“ în slava veche, care se traduce prin „plumb“ sau „pușcă“, aluzie la prima întemeiere a satului, de cetate grănicerească sau organizare de tip militar, se află pe locurile de astăzi după a patra strămutare. Prima vatră a satului a fost stabilită prin anii 1020-1050, când au sosit primii migranți de la sud de Dunăre pe aceste meleaguri, fiind de fapt vorba despre trei sau patru cătune dispersate de-a lungul Dunării. A doua datează de prin 1400, când locanicii s-au refugiat din calea năvălitorilor (turci) la 3-4 km de fluviu, pe lângă cursurile de apă din munte, a treia s-a produs prin 1720, ca urmare a opresiunii austriece, cu stabilire în punctul cunoscut sub numele de „satul vechi“, iar a patra oară comuna s-a strămutat între granițele de astăzi în 1970, odată cu construirea barajului de la Porțile de Fier. Vechimea comunității este confirmată și de slavistul Mile Tomici, care a întreprins lungi cercetări: „graiul sârbesc din Svinița are o structură morfologică pe care nu o putem identifica cu structura niciunui alt grai sârbesc sau croat din România. În zona lingvistică sud-slavă, de pe teritoriul fostei Iugoslavii și a statului bulgar, nu există niciun dialect sau grai identic sau asemănător cu cel vorbit la Svinița. Este una dintre nenumăratele dovezi că grupul a emigrat din Balcani într-o epocă de dinaintea cristalizării limbilor sud-slave (...) Strămoșii svinicenilor de astăzi au venit dintr-o zonă unde se vorbea o limbă populară, balcanică, conținând elemente sârbești, macedonene, bulgare și vlahe, aflate într-o primă etapă de formare.“ Prima atestare documentară a localității este plasată la 24 februarie 1430, când numele comunei apare într-un document al cavalerilor teuroni, de preluare a inventarului de la cavalerii ioaniți, printre care și cetățile Zynicze și Tricule (Tri Kule).

Viața în 51 de ani de la ultima strămutare

Ultima strămutare a fost grea. În 51 de ani, oamenii au cunoscut momente bune și mai puțin bune. Ocupația de bază, deunăzi vreme, a fost mineritul. Prăbușirea industriei a fost o încercare dificilă. Atunci. Că efectele pe termen lung nu mai sunt la fel. Ortacii de altădată sunt azi pensionari și au venituri de pe urma muncii în subteran mai mult decât decente, în jur de 1.000 euro. Problema este alta, așa cum ne spunea și primarul: „tinerii care pleacă la muncă sau la studii cu precădere la Timișoară nu se mai întorc. Comuna, așadar, îmbătrânește, se depopulează continuu...“ Mineritul a fost înlocuit cu pescuitul (30-40 de pescari, ce au 15-16 bărci autorizate), turismul (în jur de 15 pensiuni la malul Dunării), activități în construcții și drumuri și, iată, agricultura. Dar nu oricare agricultură, ci una de nișă, așa cum poate fi cultura smochinului, care a livrat și ideea festivalului. Sau invers. Nicolaie Curici spune că „smochinul a fost adus de un pașă turc, Mustafa Ali Mehmet, dar nu numai aici, ci în toată clisura, poate chiar și mai sus, dar numai la Svinița și în insula dispărută Ada Kaleh s-au aclimatizat.“ De-a lungul timpului, fiecare gospodărie avea măcar 4-5 smochini în curte, pentru consum propriu. De când clima s-a îmblânzit cultura s-a extins până spre Drobeta-Turnu Severin. La Svinița, festivalul i-a inspirat pe cei mai gospodari dintre localnici, care au intuit posibilele avantaje de ordin economic. Așa că unii dintre aceștia și-au înființat livezi comerciale, unele cu 500 de pomi, și obțin venituri fie din vânzarea produsului ca atare, fie prelucrat sub formă de dulceață, gem, compot sau, ei da, țuică! Primarul știe că „nu se poate trăi din smochin, dar acesta vine în completarea veniturilor obținute din alte activități sau pensie.“

„Te dau afară pe ușă, intri pe geam“

În condițiile unei localități mici, cu venituri modeste la bugetul local, este foarte interesant cum a reușit administrația locală să rezolve problemele care țin de infrastructura publică. Să aibă, de exemplu, toate drumurile asfaltate. Mă rog, un răspuns ar fi, cum spune primarul Curici: „te dau afară pe ușă, intri pe geam“, asta apropo de insistența de a susține proiectele ba la Consiliul Județean Mehedinți, ba la Guvern. Majoritatea investițiilor au fost realizate prin parteneriate cu județul, prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL) și din fonduri europene (mai ales în asociere cu alte localități, fiindcă punctajul dezavantajează comunele mici). Tot primarul a făcut un inventar: „ Ideea este să ai proiecte, să le scrii bine, să le depui atunci când e momentul oportun. Noi avem toate clădirile publice – cămin cultural, școală, bibliotecă, dispenar, primărie – reabilitate. Avem apoi alimentare cu apă și rețea de canalizare, cu stație de epurare modernă. Am pus la punct și un centru de informare și promovare turistică. Sunt 3-4 proiecte pe fonduri europene, unul ce vizează construirea unui centru multifuncțional pentru persoanele de vârsta a treia, cu beneficiari din mai multe comune. Dar planurile privesc și realizarea unei capele, a unor drumuri agricole, extinderea alimentării cu apă și a rețelei electrice pe DN 57, pentru a da posibilitatea edificării altor pensiuni turistice. De suflet imi sunt două proiecte: refacerea Cetății Tricule și dezvoltarea potențialului turistic.“ Apropo de turism, în afară de oferta generoasă a Dunării, nu ar fi de neglijat nici fructificarea legendelor Muntelui Trescovăț („cel care trăznește“) sau Olimpul din Clisura Dunării, care își leagă povestea cumva cu cea mai veche așezare umană din Europa, ce datează de acum 9.000 de ani, din cultura Schela Cladovei-Lepenski Vir. Se spune că oamenii primitivi se speriau de tunetele și de fulgerele ce ar fi venit de la „Soare Răsare“ (răsăritul se ivea de după munte) și de aceea îmbunau Olimpul cu jertfe. Bine, ar mai fi de adăugat Muzeul etnografic din Svinița, morile cu ciutură, două dintre ele, de pe Valea Povalina, reabilitate de Primărie și musai festivalurile care pun în valoare tradiția și cultura populară: al Smochinelor, cel ce a inspirat articolul de față, Festivalul Satelor Dunărene, Festivalul Sportului și Festivalul Muzical al Minorităților.

Maria BOGDAN

  • Publicat în Sate
  • 0

Fermierii din Republica Moldova vor fi premiați vineri, 24 septembrie 2021, în cadrul Galei Pria destinata fermierilor moldoveni

PRIAevents vă invită să luați parte la unica Gala a Fermierilor din Republica Moldova in 24 septembrie 2021, un eveniment deosebit, care mai ales in acest an, în premieră, este conceput pentru a celebra și aplauda realizările remarcabile ale acelor fermieri care aduc o contribuție semnificativă la agricultura din Republica Moldova, care sunt exemple de urmat.

Mulțumim tuturor partenerilor noștri, care susțin astfel fermierii din Republica Moldova.

Astfel, vom organiza cel mai important eveniment destinat agriculturii și creșterii acesteia, dar si dezvoltării fermierilor din Republica Moldova din acest an și puteți urmări LIVE transmisiunea galei de premiere si a discursurilor  care vor avea loc on-site.

Partenerii evenimentului sunt: Kaufland Moldova, FinComBank, Smart Credit, Federatia Nationala a Fermierilor și Grawe Asigurari.
 
Dezbatem alături de fermieri, autorități si companii conexe si găsim cele mai bune soluții pentru aceste momente de încercare, dar descoperim și oportunitățile pe care le pot avea.

Ceremonia de Premiere va avea loc la Radisson Blu Chisinau si va fi transmisa live pe Facebook PRIAEvents, dar si pe paginile partenerilor noștri. Cca 10,000 de oameni vor urmări acest eveniment.

Așadar, vă invităm la unica Ceremonie de Premiere a Fermierilor din Republica Moldova din acest an!

Printre temele foarte importante pe care le vom aborda enumerăm:

- Ce masuri concrete ia statul pentru companiile din agricultură – ferme, procesatori si producători?
- Care este bilanțul pentru 2020? Cum prevedem că va fi anul agricol 2021?
- Cum ne putem pregăti din timp ca sa fie un 2021 cu mai multe rezultate?
- Agricultura de precizie - folosirea tehnologiei pentru a eficientiza costurile în procesul de producție agricolă
- Agricultura bio. Se poate dezvolta mai repede?
- Ce provocări si ce oportunități sunt pentru agricultura in aceasta perioada?
- Fondurile europene sau alte modalități de finanțare pentru fermieri
- Ce spun consultanții si avocații? Cum pot ajuta prin expertiza lor?
- Cum sunt finanțate fermele de familie si fermele mai mari din Republica Moldova?
- Cum se face pregătirea forței de munca in acest domeniu?
- Rolul asociațiilor și clusterelor agricole
- Cu ce provocări se confruntă fermierii români în agricultură? De ce au nevoie pentru a-și crește afacerile?
- Care sunt poveștile lor de succes? Cum au învățat să facă business și cum ne pot împărtăși din experiența lor? Ce sfaturi au pentru cei care se vor să înceapă un business în sectorul agricol?

Premiile recunosc și recompensează excelența, încurajează inovarea și creează un mediu de lucru care inspiră creativitatea și schimbul de bune practici. Apreciem, de asemenea, crearea locurilor de muncă, implicarea în comunitate, tinerii fermieri, femeile din agricultură.

Pentru câștigători, primirea unui astfel de premiu , mai ales în aceasta perioadă, când activitatea fermierilor este una de importanță crucială, este un moment foarte special.

Ceremonia Pria Gala Fermierilor din Moldova este un eveniment major pentru agricultură și o sărbătoare a tot ceea ce este minunat în agricultura moldoveană.

Acest eveniment face parte din seria evenimentelor de succes organizate de către PRIAevents în Republica Moldova si Romania.

Cum putem scăpa de insomnie cu tratamente naturiste

Una dintre problemele tot mai frecvente este insomnia, anumite studii arătând că aproape jumătate din populația lumii se confruntă cu așa ceva. Și tot la nivel mondial, aproximativ 20% din populație acuză că nu doarme suficient. Practic, doar 30% din semenii noștri nu se confruntă cu insomnia.

Un organism obosit va deveni vulnerabil în fața bolilor, astfel că, în cazul în care insomnia este de durată, este bine să apelăm la medic. Iar dacă apar semne ale depresiei, insomnia ducând la o astfel de afecțiune, putem apela la un ajutor specializat. Un exemplu este terapia cognitiv-comportamentală, psihologii fiind cei care ne-ar putea ajuta. O altă variantă este dată de Maria Treben în cartea sa Sănătate din farmacia Domnului, un ceai din plante care a dat rezultate în cazul unui pacient care nu reușea să doarmă, deși lua somnifere puternice. „În ciuda somniferelor foarte puternice, nu putea dormi. Neurologii din Linz și Viena nu l-au putut elibera de acest calvar. Când se întinde seara în pat, mort de oboseală, îl cuprinde o durere de parcă i-ar stinge cineva o țigară aprinsă pe partea anterioară a labei piciorului. Din această cauză este fizic și sufletește la pământ și în pragul disperării. I-am spus că știu un ceai excelent contra insomniei. Dar va avea el oare efect imediat din pricina administrării îndelungate a unor somnifere dintre cele mai puternice? A încercat. Am făcut cunoștință pe 7 decembrie 1976. Șapte zile mai târziu am mers în vizită la niște amici de-ai lui care mi-au comunicat încă din ușă bucuria că prietenul nostru comun își recăpătase somnul. În același timp îi dispăruse și durerea din laba piciorului. Ceaiul îl ajutase să-și regăsească sănătatea în cel mai scurt timp, înlăturând și toate tulburările nervoase“, scria Maria Treben în cartea sa devenită bestseller.

Ceai vs somnifere chimice

Ceaiul ar trebui să înlocuiască toate somniferele chimice deoarece, acestea „distrug sistemul nervos, pe când ceaiul înlătură toate tulburările nervoase“, mai notează Treben în cartea sa. De altfel, fitoterapeuta mai povestește în aceeași carte că mama sa obișnuia să culeagă în fiecare primăvară ciuboțica-cucului deoarece știa din bătrâni ce influență liniștitoare are asupra inimii și a nervilor. Pentru a fi leac în astfel de cazuri, se adună întreaga umbrelă florală superioară.

Atenție! Lipsa somnului are efecte mai grave decât credem

Poate părea greu de crezut, dar lipsa de somn ne poate afecta sănătatea mai mult decât am crede. Somnul și odihna sunt esențiale pentru buna funcționare a creierului și pentru menținerea energiei în timpul zilei, dar la fel de benefice sunt și pentru sănătatea inimii. De altfel, medicii recomandă câteva reguli pentru un somn odihnitor. În primul rând, programul zilnic trebuie să fie bine organizat, astfel încât ora de culcare și cea de trezire să fie relativ fixe. Totodată, la fel de importantă este evitarea consumului de alcool cu 3-4 ore înainte de culcare și a consumului de cafea cu 6 ore înainte de culcare. La insomnie ar putea duce și ceaiul verde sau negru, unele băuturi carbogazoase energizante și ciocolata. De aceea este bine să le evităm înainte de a merge la somn. Și mâncarea grea, condimentată sau dulciurile ar trebui evitate cu 3-4 ore înainte de culcare, acestea fiind înlocuite cu o gustare ușoară sau cu un iaurt ori chefir. Deși benefice, sportul și exercițiile fizice nu trebuie efectuate înainte de culcare. Recomandările mai includ și îndepărtarea de capul patului în timpul somnului a aparaturii electronice, inclusiv a telefonului mobil, a smartwatch-urilor (excepție făcând acele device-uri ce monitorizează  pulsul în somn, de pildă). Ideal ar fi ca înainte de a ne culca să citim câteva pagini dintr-o carte, în niciun caz să privim la televizor sau să adormim cu televizorul deschis. Mai mult decât atât, este bine să înlăturăm orice sursă de zgomot și de lumină, mai ales cea albastră deoarece lumina diminuează secreția fiziologică de melatonină, hormonul implicat în inducerea somnului normal.


Ceai recomandat în special contra insomniei

  • 50 grame de ciuboțica-cucului
  • 25 grame de flori de levănțică
  • 10 grame de sunătoare
  • 15 grame de con de hamei
  • 5 grame de rădăcini de odolean

Cum se prepară acest ceai? Ei bine, potrivit Mariei Treben, se opărește o linguriță (cu vârf) din acest amestec de plante cu ¼ litru de apã și se lasă să stea 3 minute. Ceaiul se bea foarte cald, în înghițituri mici, chiar înainte de culcare. După preferințe, acesta se poate îndulci cu miere sau se poate consuma și așa.


Cine a fost Maria Treben?

Născută Günzl, în 1907, Maria Treben a fost o botanistă și scriitoare austriacă. Considerată o specialistă în domeniul medicamentelor pe bază de plante și a altor metode alternative de tratament în tradiția lui Sebastian Kneipp, Treben a sintetizat puterea plantelor în cartea sa Gesundheit aus der Apotheke Gottes (Sănătate din farmacia Domnului), publicată în peste 20 de limbi străine, în mai mult de opt milioane de exemplare. În ianuarie 1947, în urma expulzării germanilor din Cehoslovacia, Maria Treben a fost adăpostită într-o tabără de refugiați din Wülzburg (Bavaria), scrie Wikipedia. Acolo a avut o erupție cutanată și, după o ședere de trei săptămâni, s-a îmbolnăvit de febră tifoidă. A fost transferată din tabără la un spital, unde, din cauza războiului, nu existau prea multe medicamente și nu era nicio perspectivă de salvare. Surorile i-au dat să bea suc de rostopască, iar starea ei de sănătate s-a îmbunătățit imediat. Această experiență cheie a determinat-o să înceapă să studieze herbalismul. În următorii ani, Treben a studiat ca autodidactă medicina pe bază de plante (fitoterapie). A practicat în Austria și Germania, fără a fi o practicantă recunoscută. Recomandarea folosirii bitterului suedez („ierburile suedeze“) a devenit deosebit de cunoscută, această practică bazându-se pe redescoperirea unei rețete a medicului suedez Claus Samst, care la rândul său a atribuit-o lui Urban Hjärne (1641-1724).


Simona Nicole DAVID

  • Publicat în Social
  • 0

Liliacul indian, un arbust perfect pentru o grădină de vis

Cine nu a auzit de liliac, arbustul care înflorește primăvara? Cu siguranță majoritatea dintre noi, însă de liliacul indian cu siguranță mult mai puțini. Ce este liliacul indian? Un arbust originar din Asia, asemănător prin flori cu liliacul atât de întâlnit la noi, dar care înflorește în altă perioadă a anului.

Lagerstroemia indica, căci despre acest arbust este vorba, este tot mai întâlnit în grădinile din sudul și vestul țării. Înălțimea unui astfel de arbust poate ajunge și la 5 metri și este un adevărat spectacol în fiecare anotimp: primăvara este verde complet, cu frunze dese, vara este plin de flori colorate timp de 3 luni, toamna are frunzișul colorat în nuanțe de la galben, la maro și roșu cărămiziu, iar iarna este ochios datorită scoarței care se desprinde.

Frunzele sunt simple, cresc sub formă ovală, de culoare de verde intens, iar florile au aspect bătut în nuanțe de roz, mov, dar și alb, cu aspect de hârtie creponată. Perioada de înflorire este lungă deoarece primele flori se deschid în luna iulie și se păstrează chiar și până la finalul lunii septembrie. Cel mai important aspect de care trebuie să ținem cont la plantare este poziționarea arbustului astfel încât să aibă parte de mult soare, pentru că atunci înflorește mai abundent. Se dezvoltă foarte bine dacă este amplasat în soluri cu umiditate medie și care au un drenaj bun. Necesită udare în perioadele de secetă, însă nu foarte frecvent și nici abundent, iar pentru o înflorire mai amplă, primăvara trebuie aplicat îngrășământ cu eliberare lentă, iar în momentul în care apar primele flori, fertilizarea trebuie oprită pentru că, dacă are parte de prea mult îngrășământ vor fi mai multe frunze și mai puține flori.

În ceea ce privește înmulțirea trebuie cunoscut faptul că se poate realiza prin butași, dar și prin semințe, însă în cel de-al doilea caz este nevoie de mai multă pricepere.

Ca în cazul oricărui arbust, plantarea acestuia poate fi realizată de regulă toamna, însă, dacă este la ghiveci sau container, el poate fi plantat în aer liber în orice moment al anului, cu condiția ca solul să nu fie înghețat.

Trebuie menționat faptul că există și soiuri care se pretează pentru interior, dar atunci înălțimea lui este controlată prin tăieri. În acest caz, are nevoie de un ghiveci bine ales, pe fundul căruia trebuie așezat un material de drenaj, cum ar fi pietrișul. De asemenea, poate fi o alegere ideală și pentru iubitorii de bonsai.

Indiferent de locul în care doriți să țineți liliacul indian sau de dimensiunea pe care doriți să o aibă, trebuie să țineți cont de faptul că are nevoie de multă lumină!

Larissa DINU

Vremuri faste pentru Mănăstirea Aninoasa

Mănăstirea Aninoasa din Argeș, monument istoric și de arhitectură, așezată la 20 km de Câmpulung-Muscel și la 30 km de Curtea de Argeș, cunoaște momente faste. Curând biserica cu hramurile Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Cuvios Pafnutie Pârvu Zugravul și paraclisul cu hramul Sfinții Mari Mucenici Gheorghe și Dimitrie au fost resfințite de Înaltpreasfințitul părinte Calinic, arhiepiscop al Argeșului și Muscelului, după finalizarea proiectului POR, în valoare de 17,98 milioane de lei, denumit „Eradicare umiditate, amenajare muzeu, restaurare pictură biserică și paraclis, reparații curente, amenajări exterioare.“

Avem așadar un timp nou pentru zidirea din așezarea musceleană, un timp de adus istoria în prezent, întru-împrospătare și pregătirea de a traversa alte veacuri de prezență sacră pe pământurile de la poalele Carpaților, pline de codri de anini, de unde și numele comunei și al lăcașului de maici. Și musai timp de rememorat trecutul oarecum zbuciumat. Cum i-a fost și ctitoria, de altfel, din 1677. Pe atunci clucerul Tudoran Vlădescu a ridicat biserica pentru curtea sa boierească. Dar s-a întâmplat ca în acel an să-i moară soția, Alexandra, dar și cumnata Safta, ambele înmormântate în pronaosul bisericii. Și tot în acel an s-a mai abătut o năpastă asupra sa: domnul țării (n.n. probabil Gheorghe Duca) l-a condamnat la moarte pentru o datorie a unui prieten pentru care se pusese chezaș. Boierul s-a rugat lui Dumnezeu să scape cu viață, promițând că se va călugări; clemența chiar a venit cu puțin timp înainte de execuție. Tudoran Vlădescu și-a lăsat copiii în grija rudelor, s-a călugărit sub numele Teodosie și a înființat mănăstirea în jurul bisericii, pe care a înzestrat-o cu toată averea sa.

Se afirmă că Aninoasa a devenit una dintre cele mai bogate mănăstiri românești, cu mii de vite, nenumărate metocuri, moșii întinse în șapte județe și sute de robi țigani. De altfel toată istorioara este povestită în pisania bisericii, așezată deasupra ușii de la intrare: „Cu vrerea Tatălui și Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, ziditu-se-au această sfântă biserică den temelia, cu îndemnarea cinstitului marelui arhiereu părintele nostru Sfântul Nicolae cutotvoret, ca să fie biserica de mir, dentru osteneala robului lui Dumnezeu Tudoran biv vel Clucer i Jupanița ego Alexandra. Iar când au fost la sfârșitul sfintei biserici, despărțindu-l Dumnezeu de soție de s-au pristăvit, primit-au cinul îngeresc de s-au călugărit și-i fu numele Teodosie monah. Și au numit sfânta biserică să fie mănăstire de obște de călugări, în zilele luminatului Domn Io Duca Voievod. M-ta Septevrie, din 20, leat 7186 (1677). Pis popa Stan ot Băjești.“ Pridvorul bisericii, zidurile împrejmuitoare, groase de 1,5-2 m, chiliile și celelalte anexe de trebuință au fost realizate mai târziu, între anii 1722-1730, prin grija episcopului Daniil, mitropolitului Ungro-Vlahiei. Pictura îi aparține renumitului Pârvu Mutu și se pare că este prima după întoarcerea sa de la studii, mai înainte de a deveni zugravul familiei Cantacuzino. Paraclisul mănăstirii a fost construit prin anul 1773. După secularizarea averilor, mănăstirea se închide. Biserica este folosită ca lăcaș de mir, iar anexele folosesc drept sediu de jandarmi și apoi de CAP. Ansamblul a fost redeschis în 1993, iar prin truda măicuțelor trimise de la mănăstirea Robaia așezarea a recăpătat strălucirea de altădată.

Cu proiectul european de acum, finalizat în termen, am putea spune că așezarea monahală de la Aninoasa își trăiește a doua perioadă de glorie.

Maria BOGDAN

Peste două mii de hectare de păduri, incluse în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine

Încă 2.227,16 hectare de păduri de stat administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva au fost incluse în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine, în urma proiectului lansat anul trecut de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor pentru identificarea de noi suprafețe de păduri virgine și cvasivirgine și realizarea studiilor de fundamentare, după cum informează Romsilva într-un comunicat.

Au fost identificate 1.831,16 hectare de păduri de stat administrate de Direcția Silvică Argeș și alte 396 hectare păduri de stat administrate de Direcția Silvică Prahova, aceste păduri îndeplinind criteriile de identificare a pădurilor virgine și cvasivirgine.

Pădurile respective sunt administrate de ocoalele silvice Aninoasa, Domnești, Mușătăști și Vidraru în județul Argeș și ocoalele silvice Azuga, Doftana și Sinaia în județul Prahova.

Până în acest moment, în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine au fost introduse 60.911,87 hectare de păduri, din care 46.535,5 hectare, adică 76,4%, sunt păduri aflate în proprietatea publică a statului, fiind administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva.

Prin introducerea acestor suprafețe în Catalogul Național al Pădurilor Virgine și Cvasivirgine, aceste păduri valoroase vor beneficia de o protecție strictă. Procesul de identificare și includere este unul continuu, în fiecare an fiind analizate sute de mii de hectare de păduri aflate în proprietatea publică a statului.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează 3,13 milioane hectare păduri aflate în proprietatea publică a statului, circa 48% din pădurile țării, și asigură servicii silvice pentru circa un milion de hectare de păduri aflate în alte forme de proprietate. Din totalul pădurilor proprietatea publică a statului, 80% dețin certificarea managementului forestier în standard internațional.

(I.B.)

Erbicidarea de toamnă asigură un start bun al culturilor de cereale păioase! Soluția Corteva - erbicidul Bizon™!

Buruienile sunt plante fără valoare economică atunci când sunt întâlnite în culturi și reduc producția. Buruienile consumă apa și nutrienții din sol în detrimentul plantelor cultivate. De asemenea, acestea reduc spațiul care revine plantelor cultivate, le umbresc, determină scăderea temperaturii la suprafața solului. Într-un lan în care sunt buruieni, plantele cresc mai firave, au rezistență mai mică la cădere, fructifică mai slab și devin sensibile la atacurile de boli și dăunători.

Combaterea buruienilor este principala lucrare de îngrijire din cultura cerealelor păioase. Din cercetările Corteva Agriscience, pierderile de producție în cazul culturii de grâu din cauza concurenței buruienilor sunt aproximativ de 10 – 20%, dar pot ajunge în situații extreme până la 60 – 70%. Este foarte importat să scăpăm de concurența buruienilor problemă, precum: iarba vântului, toate speciile de veronica, turița, macul, samulastra de rapiță și rocoina (care încep să răsară în toamnă), prin aplicarea, încă din toamnă, de produse cu o activitate prelungită la sol.

Compania Corteva Agriscience are soluția! Erbicidul Bizon™.

Lider de piață pe segmentul erbicidelor la cultura de cereale păioase, compania Corteva deține soluții inovatoare pentru combaterea buruienilor atât monocotiledonate cât și dicotiledonate din cultura de cereale păioase atât în toamnă cât și în primăvară.

Vă recomandăm produsul Bizon™, erbicid cu un spectru foarte larg de combatere și efect de lungă durată împotriva buruienilor problemă din culturile de cereale păioase.

Bizon™, erbicid postemergent, selectiv pentru cereale păioase, se aplică în toamnă pentru combaterea buruienii monocotiledonate (iarba vântului, eficacitate >95%) și a buruienilor dicotiledonate precum: samulastră de rapiță  (eficacitate >95%), speciile de mușetel (eficacitate >95%), mac (eficacitate >95%),  albăstrea (eficacitate >95%), viorele de ogor (eficacitate >95%), rocoină (eficacitate >95%), speciile de veronica (eficacitate >95%), traista ciobanului (eficacitate >95%), nu-mă-uita (eficacitate >95%), specii de sugel (eficacitate >95%),  turiță (eficacitate >95%) si urzică mică (eficacitate >95%). Datorită efectului combinat al celor 3 substanțe active (diflufenican, penoxsulam și florasulam), Bizon™ are acțiune atât la nivelul solului, cât și la nivel foliar, având un efect foarte bun, chiar și în condiții mai puțin favorabile, fiind independent de precipitații.

Erbicidul Bizon™ se aplică numai toamna, în postemergență, la culturile de grâu și orz de toamnă, triticale și secară, în doză de 1.0 litru/ha, începând cu faza de o frunză până la 3 frați ai culturii tratate, cu excepția culturii de secară, unde se aplică până la stadiul de 3-4 frunze. Perioada optimă de aplicare pentru combaterea buruienilor cu frunză lată este până la faza de 4 frunze ale buruienilor.

Produsul Bizon™ se aplică atunci când temperatura aerului este cuprinsă între 5°C și 25°C, pe plantele neatacate de boli și dăunători, neafectate de îngheț, secetă și umiditate excesivă.

Aplicarea în toamnă a produsului Bizon™ reduce competiția buruienilor cu plantele de cultură, pentru hrană și apă, încă din primele stadii de vegetație, asigurând un start mai bun al culturii de cereale și o trecere mai bună peste iarnă.

Conform cercetărilor Corteva Agriscience, erbicidarea din toamnă cu Bizon™ oferă un spor de producție potențial de 10% comparativ cu erbicidarea de primăvară.

Bizon™, aplicat conform recomandărilor din etichetă, poate menține cultura curată de buruieni până la recoltare!

Alexandra Petcuci
Category Marketing Manager Erbicide - Corteva Agriscience Romania & Moldova

Ferma Apicolă BIO Prisaca Moldovei. Gazda evenimentului „Hai la noi în Prisaca!“

Povestea Fermei Apicole BIO Prisaca Moldovei se scrie de mai bine de un deceniu, iar la sfârșitul lunii august putem spune că a mai adăugat o nouă filă prin organizarea evenimentului „Hai la noi în Prisaca“ la Vânători, județul Iași. Într-un cadru idilic, specific satului românesc, cei prezenți au putut parcurge circuitul de la degustare de miere până la a afla câteva dintre secretele prisacei și modul de preparare a mierii.

Despre cum se produce mierea… direct de la stupină!

„Sunt gazda evenimentului «Hai la noi», organizat de Asociația Producătorilor locali «Produs în Iași», suntem la a patra ediție, bineînțeles că urmează și altele, unde fiecare producător își va deschide porțile zonei de producție. Vizitatorii prezenți vor vedea ce facem noi, unde și cum ne desfășurăm activitatea, vor învăța câteva lucruri despre albine, despre cum se produce mierea, despre subproduse apicole, ș.a.m.d.; vor fi mici ateliere pentru copii, iar pentru adulți va fi o degustare de la toți producătorii noștri din asociație, este și o expoziție cu vânzare. Scopul evenimentului este de a căpăta încredere, de a arăta ce facem, cine suntem și cum facem. De doi ani am reușit să punem în practică lucrul acesta, toți suntem cam pe aceeași lungime de undă. Noi ne dorim să educăm lumea, să le arătăm oamenilor că suntem niște parteneri serioși care vor să ducă mai departe tradiția“, ne spunea la începutul evenimentului ing. Relu Cojocar, de la Ferma Apicolă BIO Prisaca Moldovei.

Se încearcă atestarea unui produs tradițional – Hidromel

În ultima perioadă stupinele din țara noastră le-au ajuns cu succes pe cele din străinătate datorită fondurilor europene, a implicării, cunoașterii și devotamentului față de meseria nobilă de apicultor. Așa crede Cojocar Relu, administratorul fermei de unde militează pentru o comunitate a pasionaților de apicultură și a specialiștilor, ca metodă potrivită de a progresa prin schimbul de idei și experiențe.

„Sunt unul dintre producătorii autorizați și certificați ecologic din județul Iași. Dețin o stupină formată din câteva sute de familii de albine; noi am încercat să închidem cercul, inclusiv partea de ambalare, comercializare. Am reușit să producem cinci tipuri de miere anul acesta, noi procesăm și comercializăm doar mierea produsă de noi, lucru foarte important. Din nefericire, am reușit să facem producție mai mare decât putem să comercializăm și trebuie să lucrăm și cu alți procesatori. Vestea bună este că mierea noastră este de calitate foarte bună și pleacă în mare parte în Germania, iar restul îl vindem pe piața internă. În categoria noutăților se încadrează încercarea noastră de atestare a unui produs tradițional, Hidromel, băutură obținută din miere, polen și apă. Pot spune că am reușit să aducem la nivelul de business tot ce am construit și am reușit să trăim din apicultură. Suntem foarte bine, dar cu sprijinul fondurilor europene; am investit undeva la 150.000 de euro. Apicultura este o meserie sustenabilă, avem contracte de polenizare, iar mai nou fermierii au început să conștientizeze că au nevoie de noi, ne caută“, mai adaugă apicultorul ieșean.

Beatrice Alexandra MODIGA

Abonează-te la acest feed RSS