Ciobănescul Românesc Carpatin cel mai bun câine de pază a șeptelului

În 2014 la Lepșa, în cadrul proiectului WolfLife, inițiat de Agenția pentru Protecția Mediului Vrancea, a fost înființat Centrul de Reproducere, Îngrijire și Supraveghere a Câinilor de Pază a Șeptelului. Scopul a fost acela de a dona pui de Ciobănesc Românesc Carpatin, pereche mascul și femelă, ciobanilor care au înregistrat pagube produse de prădători. Potrivit studiului realizat după implementarea proiectului, prezența câinilor din această rasă la stâne a redus semnificativ reușita atacurilor prădătorilor precum lupii sau urșii. Potrivit interlocutorului nostru, Silviu Chiriac, expert carnivore mari în cadrul APM Vrancea, câinii de pază a şeptelului sunt utilizaţi în mod tradiţional în majoritatea zonelor de păşunat din România. Capacitatea de a apăra turma sau stâna se bazează pe o strânsă legătură socială apărută între câinele de pază şi specia domestică (oaia) şi a fost selectată de-a lungul a mii de ani. Prin creşterea câinilor laolaltă cu oile începând de la câteva săptămâni, aceştia le percep ca fiind membri ai haitei de câini și le apără în cazul unui atac.

Omologarea a avut loc după 70 de ani de la primul proiect standard

În România există trei rase de câini care au fost selectate timp de sute de ani, și anume Ciobănesc Românesc Carpatin, Ciobănesc Românesc Mioritic şi Ciobănesc Românesc de Bucovina. Acestea şi-au dovedit eficienţa în paza şeptelului şi reducerea pagubelor produse de lupi şi urşi. Motivul pentru care au fost alese aceste rase în cadrul proiectului WolfLife a fost provenienţa locală, faptul că se potrivesc condiţiilor de teren şi faunei existente aici. Echipa proiectului a făcut o analiză şi evaluare a celor trei rase în funcţie de aptitudinile cele mai bune pentru paza şi protecţia şeptelului, stadiul de omologare, considerând că cea mai potrivită rasă pentru cerinţele din arealul proiectului este Ciobănesc Românesc Carpatin.

Încă din anii 1920 s-a adus în discuţie problema „câinelui naţional“, o rasă reprezentativă pentru România. Astfel, s-au înfiinţat organizaţii chinologice precum Societatea pentru îmbunătăţirea rasei canine din România şi Asociaţia proprietarilor de câini de rasă din România, care aveau printre obiectivele lor şi selecţia câinelui naţional. În decembrie 1998, la Piatra Neamţ, în prezenţa unor reprezentanţi ai Asociaţiei Chinologice Române, a fost elaborat noul proiect de standard pentru Ciobănescul Românesc Carpatin, principala sursă de inspiraţie a autorilor fiind proiectul de standard din 1937. În ianuarie 1999, proiectul a fost aprobat de AChR. După mai bine de 70 de ani de la primul proiect de standard al rasei, munca depusă de crescători reprezentaţi de către Asociaţia Chinologică Română a fost încununată de succes în iunie 2005, când Federaţia Chinologică Internaţională a recunoscut ca rasă de sine stătătoare Ciobănescul Românesc Carpatin. În data de 9 iunie 2015 rasa de câini româneşti Ciobănesc Românesc Carpatin a obţinut omologarea definitivă din partea Asociaţiei Chinologice Internaţionale.

Caracteristicile rasei

Ciobănescul Românesc Carpatin este un câine viguros, folosit de secole de către ciobani pentru paza turmelor. Are nevoie de libertate şi spaţiu de desfăşurare, drept pentru care nu se recomandă creşterea lui în apartament.

Ciobănescul Românesc Carpatin este un câine de zonă alpină, selecționat dintr-o rasă endemică din spaţiul Carpato-Danubian. Are o talie relativ mare, este agil, cu corp rectangular, crupa înaltă, cutie toracică amplă şi înaltă şi umăr lung. Dimorfismul sexual este bine marcat. Astfel, masculii sunt mai înalţi şi mai puternici decât femelele. Dimensiunile masculilor sunt cuprinse între 65 şi 73 cm, iar cele ale femelelor, între 59 şi 67 cm. Capul este de tip lupoid, puternic, dar nu greoi. Fruntea este lată, iar craniul este mai lat între urechi, îngustându-se progresiv către stop. Stopul este moderat, nu foarte marcat. Corpul este bine legat, cu linia superioară dreaptă şi fermă şi greabănul puțin marcat. Coada este stufoasă, prinsă sus. Membrele, atât cele anterioare, cât şi cele posterioare, au osatura puternică şi sunt musculoase. Pielea sa este cenuşie, cu trufa, marginile pleoapelor şi buzele negre. Blana este deasă şi aspră, nisipie-cărbunoasă (lupie), în diverse nuanţe. Petele albe existente nu trebuie să fie extinse.

Ciobănescul Românesc Carpatin este un câine calm, devotat, inteligent şi curajos, capabil să ţină piept urşilor şi altor prădători periculoşi care riscă să îi atace stăpânul şi turmele pe care le are în pază. Instinctul său de vânator este bine dezvoltat. Este loial stăpânului sau turmei şi prietenos cu membri familiei acestuia, precum şi cu persoanele cu care a avut ocazia să se acomodeze. Pe necunoscuţi îi tratează cu suspiciune şi chiar cu agresivitate, dacă nu este obişnuit cu prezenţa oamenilor de timpuriu. Este important ca membrii familiei să îşi impună autoritatea în faţa câinelui, astfel încât acesta să nu îi considere „inferiori“ propriului statut în cadrul „haitei“ sale şi să îi trateze cu agresivitate. Speranţa sa de viaţă este de 12-14 ani.

În urma monitorizării exemplarelor adulte a fost realizată o bază de date cu informațiile provenite de la ciobani privind atacurile animalelor sălbatice asupra fermelor/stânelor și reacția câinilor CRC în timpul desfășurării acestor atacuri, pagubele suferite, condițiile de producere a pagubelor etc. Astfel, la 16 stâne au avut loc atacuri de lup (preponderent) și urs, 9 dintre acestea înregistrând pagube ale efectivelor de oi, vaci, viței, dar nesemnificative. Patru câini, unul pui, parte din rețeaua WolfLife, au fost omorâți de lupi.

(D.Z.)