Valorificarea şi consumul unor produse alimentare în unităţile de învăţământ se efectuează prin cantine cu funcţionare permanentă sau sezonieră și prin Programul „Laptele şi cornul“, volumul acestor activităţi crescând odată cu începerea anului şcolar.

Funcţionarea cantinelor şi comercializarea unor produse alimentare de origine animală şi vegetală, în incinta unităţilor de învăţământ, este permisă în condiţiile înregistrării sanitare veterinare şi pentru siguranţa alimentelor pentru activitatea de vânzare cu amănuntul a acestor produse și a respectării măsurilor generale de igienă prevăzute în normativele legale specifice acestui domeniu de activitate.

În acest context, un rol important îl are şi însuşirea cunoştinţelor de educaţie alimentară a elevilor sau a altor consumatori de alimente care se aprovizionează din astfel de obiective.

Valorificarea şi consumul unor produse alimentare în unităţile de alimentaţie publică (cantine) sau în unităţile de învăţământ ori prin Programul „Laptele şi cornul“ în condiţii de securitate alimentară şi fără periclitarea sănătăţii elevilor impune autorităţilor judeţene, conducerii unităţilor de învăţământ şi, nu în ultimul rând, administratorilor acestor obiective, ca responsabilitate şi obligaţii, următoarele:

La cantinele şcolare sau cu alt regim administrativ de funcţionare

• Să deţină documentul de înregistrare sanitară veterinară şi pentru siguranţa alimentelor în conformitate cu prevederile legale, eliberat de DSVSA judeţeană.
• Să respecte condiţiile generale de igienă, referitoare la aspectele structurale şi la facilităţile privind dotarea după specificul obiectivului.
• Să existe sursă de apă potabilă, care să fie utilizată atât la procesarea alimentelor, cât şi la menţinerea stării de igienă.
• Să se folosească echipamente de protecţie sanitară a personalului angajat, precum şi să existe documente care să ateste starea de sănătate a personalului angajat.
• Să dovedească prin documente calitatea şi salubritatea materilor prime, precum şi faptul că au fost achiziţionate din unităţi autorizate/înregistrate sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor şi respectă programul de autocontrol prin afuirea de probe la laboratorul de specialitate acreditat.
• Să asigure condiţii de depozitare a produselor alimentare, în special a celor care necesită condiţii deosebite de temperatură, congelare sau refrigerare (carne, peşte, produse lactate, ouă etc.) şi să monitorizeze funcţionarea permanentă a spaţiilor frigorifice.
• Să utilizeze ustensile de lucru care pot fi uşor curăţate şi igienizate (blaturi de plastic, cuţite de inox, tăvi de inox etc.).
• Să asigure încadrarea alimentelor în termenele de valabilitate.
• Prepararea şi expunerea spre comercializare a alimentelor trebuie să fie făcută astfel încât să se evite orice risc de contaminare şi depreciere a acestora.
• Servirea alimentelor trebuie să se realizeze numai în recipienţi igienizaţi corespunzător sau în recipienţi de unică folosinţă.
• Să se efectueze periodic acţiunile de dezinfecţie, dezinsecţie şi deratizare.
• Gestionarea corectă a deşeurilor şi subproduselor rezultate, precum şi neutralizarea rapidă a acestora astfel încât să nu constituie o sursă de contaminare.

La unităţile de învăţământ care sunt incluse în Programul „Laptele şi cornul“

• Contractarea pentru producerea şi distribuirea produselor alimentare numai cu unităţi de profil autorizate / înregistrate la DSVSA judeţeană, în condiţiile legii.
• Verificarea acestor unităţi de către autorităţile competente, a condiţiilor de funcţionare tehnologică şi de igienă, prin controale şi evaluări perioadice, prin afluirea de probe la laboratoare acreditate, pentru examene de calitate şi salubritate a produselor alimentare care se distribuite prin acest program.
• Unitatea şcolară să deţină un spaţiu frigorific, exclusiv pentru depozitarea acestor produse, care să fie transportate şi distribuite în cursul aceleiaşi zile.
• Manipularea alimentelor să se facă de către personal stabilit în acest sens, cu respectarea normelor de igienă specifice.
• Fructele destinate elevilor, pentru consum, să fie bine spălate la sursă cu jet de apă curentă verificată și analizată de specialiștii din domeniu.
• Să se elimine de la consum produsele cu ambalaj deteriorat sau cu termen de valabilitate expirat ori alimentele care nu sunt recomandate pentru anumite categorii de elevi.
• Să se efectueze curăţenia şi igienizarea periodică a spaţiilor unde se manipulează şi depozitează alimentele, precum şi să se asigure protecţia împotriva insectelor.
• Prelucrarea şi însuşirea cunoştinţelor de educaţie alimentară a elevilor.

Chioşcurile prin care se comercializează produse alimentare în incinta unităţilor de învăţământ

• Să fie înregistrate sanitar veterinar la DSVSA judeţeană.
• Agentul economic respectiv să deţină aprobarea conducerii unităţii, de amplasare a obiectivului pentru a comercializa produse alimentare atestate şi omologate de autorităţile oficiale responsabile cu acest drept.
• Chioşcurile să fie confecţionate din materiale uşor de curăţat şi dezinfectat.
• Să fie dotate cu: apă potabilă, frigider, rafturi pentru depozitarea alimentelor, echipament de lucru şi carnet de sănătate pentru personalul angajat
• Se pot comercializa alimente ambalate, dulciuri, produse de panificaţie, patiserie, sandvișuri, calde sau reci, fructe şi băuturi răcoritoare. Nu recomandăm comercializarea unor produse de tip hamburger, hot-dog, cheese-burger şi alte sortimente similare, care necesită condiţii specifice de preparare, depozitare şi valorificare şi care sunt uşor perisabile.
• Alimentele care se comercializează să fie etichetate, cu informaţii vizibile privind unitatea producătoare, data fabricaţiei, elementele componente, de preferat menţionate în procente, cu referire specială la conţinutul în sare, zahăr, grăsimi, aditivi etc. şi data valabilităţii.
• Să fie însoţite de documente care să ateste provenienţa şi indicii de calitate.
• Să se elimine de la comercializare produsele cu ambalaj deteriorat sau cu termen de valabilitate expirat ori alimente care nu sunt recomandate pentru anumite categorii de consumatori.
• Să se efectueze curăţenia şi igienizarea periodică a spaţiilor unde se manipulează şi depozitează alimentele, precum şi să se asigure protecţia împotriva insectelor.

Se recomandă ca reprezentanţii unităţilor şcolare să informeze personalul sanitar veterinar şi pentru siguranţa alimentelor din zona arondată despre situaţiile deosebite constatate pentru a se putea interveni cu profesionalism şi pentru a evita afectarea sănătăţii elevilor.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Prețuri derizorii, producții condiționate de schimbările climatice și de hibrizii folosiții în agricultură, importuri de miere la preț de dumping, etichetare care dezavantajează apicultorii români. Sunt ideile principale dintr-o cronologie a falimentării unui sector important, respectiv apicultura.

Vasilică Marino, apicultor din Însurăței, județul Brăila, a spus multe lucruri la obiect și a semnalat niște probleme grave din apicultură pe care, chiar dacă le știu, autoritățile le ignoră.

„Apicultura este nu păguboasă, ci dezastruoasă acum“

Reporter: Aveți 40 de ani de experiență în apicultură și ați fost martor la toate schimbările care au survenit în acest timp. Care este concluzia dvs. legată de evoluția sau involuția apiculturii?

Vasilică Marino: Mă ocup cu apicultura intensivă și dețin o stupină cu 150 de familii. Fac apicultură convențională care nu mai este rentabilă sub nicio formă pentru că prețul mierii este foarte mic și nu o mai ia nimeni. Dacă acum 10 ani spuneam că apicultura este o ramură rentabilă, mierea mergea la export, acum aș fi mult mai rezervat. M-aș abține să spun cuiva acum să investească în apicultură.

Având în vedere că ultimele generații de pesticide care au apărut în agricultură îți distrug stupina, e un dezastru. Asta, coroborat cu prețul mierii, face apicultura nu păguboasă, ci dezastruoasă.  Apicultura, această ramură a economiei, a fost scoasă și din Legea Zootehniei. Una peste alta, nu este nimic de bine.

Rep.: Ce măsuri de sprijin sunt necesare din punctul dvs. de vedere?

VM: Atât timp cât guvernanții nu se uită către noi, să vadă problemele noastre și nu se înclină și în direcția asta, nu e bine. Ei zic că ne dau. Ce ne dau? Ceva pe care îl cumpărăm cu banii noștri și din care decontează prin PNA doar un sfert. Ce măsuri de sprijin aș propune? Practic, nu aș avea nevoie de nimic. Aș vrea să plătesc un impozit mai mare la stat, dar să mă ajute într-adevăr. Să scăpăm de neonicotinoide, să avem contracte prin care să ne ni se plătească mierea la un preț real. Nu aș avea nevoie de nimic altceva, să se dea pomană, ci să se eticheteze miere corect. Nu ca acum, pe surogaturile care vin să scrie miere și dedesubt să scrie din China și non-UE. Măcar atât să facă și chiar m-aș oferi să dau către stat o cotă mai mare decât ceea ce mi se impune acum. Nu am nevoie de pomană, dar să știți că pesticidele, etichetarea făcută așa cum se face acum și importurile de miere ne fac pe noi, apicultorii români, necompetitivi și chiar falimentari. Asta e părerea mea.

„Mulți apicultori sunt în pragul falimentului“

Rep.: Problemele continuă și când vorbim despre valorificare.

VM: Prețul care se oferă acum pe kilogramul de miere este rușinos, dar pentru că eu asta produc și din asta trăiesc trebuie să vând. La începutul lunii septembrie se ofereau 9,7 lei pe kilogramul de miere polifloră și prețul era în scădere la tei, 11 lei. Prețurile de achiziție ar trebui să fie cel puțin duble ca să putem vorbi despre o minimă rentabilitate, să poți achita facturi și să ai un trai cât de cât decent. Eu am construit o casă, dar din veniturile obținute din apicultura veche, nu din ce se practică acum. Acum mulți apicultori sunt în faliment. Dacă înainte apicultura mergea și așa, iar stupii se dezvoltau de la sine, acum oricât de mult ai investi și oricât de mult ai fi pasionat de apicultură și ai cunoaște meserie vezi că stupina tot nu se dezvoltă. Este atât de multă chimizare și poluare încât ființa asta, care este un vector al sănătății, nu are cum să se dezvolte și să mai facă și producțiile de odinioară. Cine știe apicultură o să îmi dea dreptate.

„Cine ignoră realitatea este răuvoitor sau nu cunoaște situația din teren“

Rep.: Intenționați să vă restrângeți activitatea?

VM: Dacă familiile de albine nu se dezvoltă sunt obligat să le restrâng și să păstrez un nucleu biologic cât mai puternic ca să poată ierna. Am totuși prea multă experiență în spate ca să rămân fără stupi, nu aș putea, dar nu pot să spun că tind către efectivele care sunt în Statele Unite, spre exemplu, unde apicultura este protejată. Anul acesta, în unele zone ale țării a fost dezastru, iar eu sunt la pe linia de plutire. Am obținut în jur de 20 de kilograme la toate sortimentele pe care le-am făcut. Înainte producția asta puteam să o obțin numai de la floarea-soarelui dintr-o singură extracție. Cea mai bună producție am avut-o la floarea-soarelui pentru că am prins niște hibrizi care au fost meliferi. Poți să te duci la floarea-soarelui, să arate frumos, dar nu faci niciun fel de producție de miere. Am avut norocul să mă duc într-o zonă în care hibrizii au înflorit eșalonat. În general, hibrizii de acum rămân înfloriți 10 zile și apoi se usucă, înainte te duceai la floarea-soarelui, era un singur lan de sute de hectare, dar florile rămâneau înflorite cel puțin trei săptămâni. Acum, în 10 zile spargi bobul de sămânță. Asta este realitatea, cine ignoră lucrul ăsta înseamnă că este răuvoitor sau nu cunoaște ce se întâmplă în teren.

Laura ZMARANDA

Primăria Municipiului Pașcani, Consiliul Local Pașcani, în colaborare cu Direcția pentru Agricultură Județeană Iași și Consiliul Județean Iași, au organizat la începutul lunii septembrie 2023 Târgul Comunelor, care s-a desfășurat pe esplanada din Pașcani.

Evenimentul a fost organizat cu sprijinul și implicarea primăriilor comunelor Butea, Ciohorăni, Heleșteni, Mircești, Miroslovești, Ruginoasa, Sireṭel, Tătăruṣi, Todireṣti, Valea Seacă și a Grupului de Acțiune Locală ,,Siret – Moldova“, care au prezentat la standurile proprii proiectele implementate, perspectivele ṣi oportunitățile locale.

La eveniment au participat producători locali și meșteri populari din cele 10 localități din apropierea municipiului, care și-au promovat produsele, iar prestatorii de servicii și-au  prezentat oferta. Tot în cadrul acestui eveniment au răspuns pozitiv invitației artiști din localitățile participante.

Evenimentul a constat în expunerea cu vânzare a diverse produse meșteșugărești realizate de meșteri populari, produse tradiționale și agroalimentare, flori și fructe, iar în cadrul expoziției au avut loc acțiuni de promovare a valorilor economice şi tradiționale ale producătorilor locali, furnizorilor de servicii și antreprenori din Municipiul Pașcani şi din comunele participante.

Participanții la eveniment au avut asupra lor, în ziua evenimentului, documentele care fac dovada legalității de autorizare și funcționare (certificat de producător, certificat de înregistrare la registrul comerțului pentru agenții economici și alte documente de care dispune) și suport de expunere a produselor (masă).

Beatrice Alexandra MODIGA

La începutul lunii septembrie, NATUREVO, în parteneriat cu OMYA, a organizat Conferința „Ziua Sănătății Solului“ pentru un grup select de fermieri din România. Acest eveniment deosebit s-a desfășurat la prestigioasa Universitate Oxford din Anglia și a avut ca scop furnizarea de noi abordări și perspective fermierilor interesați în contextul actual al agriculturii durabile, concentrându-se pe importanța îmbunătățirii solurilor.

Evenimentul a fost onorat de prezența a trei cercetători de prestigiu în domeniul agricol din Elveția și Marea Britanie, alături de reprezentanții OMYA și domnul Ioan Enoiu, fondator al companiei NATUREVO și doctor în științe agronomice. Fermierii au avut privilegiul de a accesa informații relevante și valoroase despre sol, bazate pe experiența și cercetările acestor specialiști.

Conferința a debutat cu un discurs al lui Jamie Rickard, director pentru Dezvoltare de Piață și Inovații în Agricultură la compania OMYA, producătorul cunoscut pentru produsele sale de ameliorare a solului: Calciprill și Sulfoprill. Acesta a prezentat fermierilor metodele naturale de îmbunătățire a solurilor dezvoltate de OMYA.

Prezentarea lui Jamie Rickard a fost urmată de intervenția lui Franz Bender, cercetător în biochimia solului la Agroscope, un centru guvernamental de excelență în cercetarea agricolă din Elveția. Bender a prezentat fermierilor rezultatele celebrei sale cercetări, experimentul cu lenjeria de bumbac, care evidențiază legătura dintre bumbacul îngropat în sol și fertilitatea solului, experiment care a avut un mare succes și a subliniat importanța gestionării vieții microbiene din sol.

Sajjad Awan, inginer agronom specializat în sol și nutriția plantelor, a captivat audiența cu o prezentare despre chimia solului, fertilizanți și importanța pH-ului solului în nutriția plantelor. „pH-ul solului este în mijlocul tuturor elementelor: microbiologice, structură fizică, structură chimică. Când pH-ul este corect/neutru, tot angrenajul este antrenat, exact ca motorul unui autoturism“, a subliniat cercetătorul Sajjad Awan.

Domnul John Enoiu a continuat seria prezentărilor, abordând toate aspectele esențiale pentru o agricultură durabilă, cu solul în centrul atenției. Fermierii au beneficiat de informații valoroase despre agricultura regenerativă și programele ICM (Integrated Crop Management) dezvoltate de NATUREVO pentru a ajuta fermierii să conserve și să îmbunătățească fertilitatea solurilor.

Evenimentul a inclus și prezentări din partea reprezentanților OMYA, iar conferința s-a încheiat cu o sesiune de întrebări, răspunsuri și discuții constructive, în cadrul căreia cei 14 antreprenori din agribusiness au avut ocazia de a interacționa direct cu unii dintre cei mai buni specialiști în știința solului și de a împărtăși experiențele din fermele lor.

Pe lângă oportunitatea de învățare, fermierii care au participat la evenimentul de la Universitatea Oxford au avut privilegiul de a explora locuri inedite, inclusiv vizitarea Christ Church, locul unde au fost filmate scene din seria Harry Potter, și celebra sală de mese de la Hogwarts.

Corteva Agriscience și Bioceres Crop Solutions accelerează disponibilitatea produselor biologice în Europa

Corteva Agriscience (Corteva) (NYSE: CTVA) și Bioceres Crop Solutions Corp. (Bioceres) (NASDAQ: BIOX) au anunțat încheierea unui acord comercial exclusiv pentru a crește disponibilitatea soluțiilor biologice pe piața din Europa.

Astfel, Corteva Agriscience și Bioceres Crop Solutions vor lucra împreună în scopul accelerării proceselor de reglementare necesare pentru a introduce, pe piața europeană un bioinsecticid de ultimă generație, dezvoltat de Subsidiara Pro Farm a Bioceres.

Produsul este un insecticid biologic, care este la fel de eficient ca și insecticidele convenționale și este adecvat pentru practicile agricole tradiționale, culturile țintă fiind cele de porumb, cereale, precum și culturile de floarea-soarelui și de rapiță. Odată omologat, Corteva Agriscience va deveni distribuitorul unic în Europa, cu ajutorul echipei Seed Applied Technologies (SAT), și va putea aplica această tehnologie și pe genetica marca Pioneer®.

În plus, Corteva Agriscience va continua să comercializeze Lumidapt™, de la Pro Farm, un tratament fertilizant pentru sămânță și stimulator de creștere a culturilor.

Matti Tiainen, președintele Pro Farm, o filială a Bioceres care operează în Europa, a declarat: „În Europa, cererea pentru soluții eficiente, cu un profil de mediu optim, este într-o creștere continuă, pe măsură ce condițiile de reglementare devin din ce în ce mai dificile, iar fermierii caută produse noi, inovatoare pentru combaterea dăunătorilor și a bolilor care afectează culturile agricole. La Pro Farm avem unul dintre cele mai importante portofolii de produse biologice din lume, cu soluții unice pentru fermieri, testate pe teren, pentru a răspunde cât mai bine tuturor nevoilor. Prin intermediul acestui parteneriat ne vom baza pe Corteva Agriscience pentru a le pune la dispoziție fermierilor din regiune cele mai recente inovații ale noastre.“

Jean-Philippe Riffat, EMEA Marketing Leader la Corteva Agriscience, a declarat: „Corteva Agriscience își ia angajamentul de a le oferi fermierilor o gamă largă de soluții durabile, care să contribuie la obținerea unor recolte ridicate și profitabile. Acest angajament permite satisfacerea cererii de produse naturale, venite din partea societății și a factorilor decidenți, progresând, astfel, către îndeplinirea misiunii noastre de a crea produse inovatoare, care să aducă valoare agricultorilor.“

„Achizițiile de la Symborg și Stoller reflectă angajamentul nostru de a investi în sectorul produselor biologice, consolidându-ne poziția de lider global pe acest segment. În ceea ce privește tehnologiile aplicate semințelor, cum ar fi Lumidapt™ de la Pro Farm, care implică tratarea semințelor, acestea îi ajută pe fermieri să aibă un start optim al culturilor, reducând, totodată, amprenta agriculturii asupra mediului.“

Acum, în aceste vremuri de restriște, nimeni nu mai crede în nimeni și nimic… Iar nebunia e mai mare ca niciodată… Ce se poate face? Cert e că realitatea „adevărată“ nu apare la televizor. Niciodată… Cel puțin de câțiva ani încoace… Ce se poate face? Să revenim la noi, la cei care mai suntem aici și care, în sufletul nostru, nu am uitat… Nu am uitat de noi…

Românii au un spirit blând, bun, creștinesc, chiar dacă nu o conștientizează. Am fost bombardați și am făcut monument eroilor care au căzut la noi în timp ce ne bombardau. D-asta am supraviețuit ca nație. Am dat de la noi. Nu am judecat (decât superficial, printre dinți), nu am blamat. Ne-am văzut de treburile, nenorocirile și bucuriile noastre cum am putut. Și am avut mereu ca motto vorbele poetului, chiar dacă erau încă nescrise: „Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea.“ Și exemple sunt multe. Sigur, ultimii 20 de ani parcă vin să contrazică toate acestea. Milioane și milioane de români au plecat în Vest pentru un trai mai bun. Da, poate au găsit un trai material mai bun… Dar traiul sufletesc, esența lor, le-a înghețat în vine… Pentru că în Vest „povestea sufletului“ e doar o poveste de adormit copiii, nu-i așa? Și d-asta mulți aleg să se întoarcă. Și se întorc…

La prima vedere, în decursul istoriei, românul a fost precum un îndrăgostit, trădat de marea iubire. Dezamăgit și părăsit de omul iubit îl judecă și îl blamează pentru că l-a părăsit. Dar, în sinea lui, îl iubește cu un dor nesfârșit. Așa și cu România… Zice vrute și nevrute, dar în sinea lui își iubește țara mai mult decât orice.

Și cu năvălirile de toate felurile care s-au petrecut de-a lungul istoriei românul a fost răbdător. Dacă a putut să le facă față din punct de vedere militar, a luptat vitejește. Dacă nu, a „bătut palma“ cu dușmanul, știind că, în cele din urmă, acesta va pleca și el tot aici va rămâne. Pentru că era convins în sinea lui că Dumnezeu nu greșește niciodată, de aceea nimic nu are cum să fie întâmplător. Și și-a iubit dușmanul, chiar dacă nu era întotdeauna conștient de asta.

Și acum, în aceste vremuri tulburi, de restriște, românul continuă să spere și, așa cum istoria a dovedit, bine face! Da, e conștient că țărișoara lui nu mai e „a lui“ de vreo 30 de ani. E conștient că țărișoara lui nu este decât un biet „județ“ arondat marilor puteri și că nu are ce să facă. E conștient că acum lumea e condusă de nebuni. D-abia acum înțelege și el spusele citite din Biblie, în copilărie de bunica lui, despre „vremurile din urmă, când nebunii vor conduce lumea“. În sinea lui știe că toate astea vor avea un final… Pentru că nimic nu este veșnic. Pentru că nimic nu se poate pune cu Natura și nici cu Dumnezeu. De aceea credința lui e nestrămutată. Pentru că această credință e, de fapt, sufletul lui. Nu pot fi rupte una de alta. Nu pot fi separate. Și, în credința lui, românul știe că țărișoara lui e iubită, a fost și va fi iubită până la sfârșitul timpurilor. De aceea, pentru el, mai presus de pământul pe care se află, România e un sentiment, o trăire, o împlinire, chiar dacă de multe ori nevăzută sau neînțeleasă. 

Ion BOGDAN

Mihail Dumitru, directorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Pedologie, Agrochimie și Protecția Mediului, ne-a acordat de curând un interviu. Discuția a fost amplă și cu multe subiecte interesante. În rândurile următoare puteți citi o parte a interviului acordat de domnia sa.

„Interzicerea lucrărilor de dezmiriștire nu ar trebui aplicată peste tot“

Reporter: Agricultura din țara noastră trebuie să se supună unor condiții și limitări impuse de Uniunea Europeană. Este momentul în care fermierii ar fi trebuit să pregătească terenurile pentru culturile viitoare sau au făcut deja acest lucru pentru anumite culturi, dar respectând, așa cum spuneam, niște decizii venite din afara țării.

Mihail Dumitru: Este îngrozitor ca unele norme să fie aplicate în același mod la nivel de țară. Spre exemplu, GAECO, cu interzicerea lucrărilor după recoltatul grâului, orzului, rapiței. Ideea avansată este că terenul trebuie să fie protejat, trebuie să stea acoperit. Nu este greșită ideea, dar nu poate fi aplicat peste tot în țară. Într-o zonă a plouat. Acolo este normal să îl țin acoperit? În altă zonă nu a plouat. Este normal să îl țin acoperit? Nu știu. Trebuie să vedem de la caz la caz. Din punctul meu de vedere, și normele spun că, dacă ai 30% acoperit, este în ordine. Deci putea să accepte dezmiriștitul în urma căruia resturile vegetale se încorporau foarte puțin în sol, iar o parte chiar rămâneau la suprafață. Anul acesta nu prea a plouat, așa că, dacă nu ai pregătit terenul la ultima ploaie, ce faci? Poți în vreme de secetă să lucrezi terenul, astfel încât să fie suficient de mărunțit pentru viitoarele culturi și semințele să răsară? Avem noi posibilitatea să pregătim acum terenul ca să semănăm orzul și grâul?

„Extinderea perioadei în care terenul nu poate fi lucrat este prea mare“

Rep.: Ce este de făcut?

MD: Extinderea aceasta în care nu poți lucra terenul, de la 15 iunie până la 30 septembrie, este extrem de mare. Cel puțin luna septembrie trebuia scoasă complet din discuția aceasta, astfel încât terenul să fie lucrat. Nu avem o uniformitate. Dacă terenul este irigat, pot fi de acord cu restricția respectivă pentru că, dacă am apă, pot realiza și lucrările așa cum trebuie chiar și mai târziu. Dar, dacă eu las mulciul respectiv, toate resturile vegetale la suprafață și nu pot să fac nicio lucrare de încorporare sau semiîncorporare – nimeni nu spune să arăm vara, ci doar să aplicăm o discuire de dezmiriștire despre care Gheorghe Ionescu Șișești spunea că aduce un spor de producție de 20% – atunci nu este bine. Deci, dacă s-a hotărât la nivel european sau național că trebuie să lăsăm terenul cu resturi vegetale pentru că solul are nevoie să fie protejat, putem accepta ideea, dar să nu fie excesivă. Nimeni nu făcea arătură, un disc de semiîncoporare le era util.

Rep.: Este o situație care, coroborată cu seceta de anul acesta, complică și mai mult situația fermierilor.

MD: Trebuie să înțelegem că dirijarea agriculturii precum industria nu este întotdeauna favorabilă. În agricultură dreptul de a alege al fiecărui fermier ar trebui să fie mult mai mare decât este la ora actuală. A-l amenința continuu că îi tai subvenția pentru că nu a aplicat nu știu ce măsură nu este soluția cea mai bună. La americani, spre exemplu, problema se pune altfel. Faci lucrul ăsta, te plătim, și așa fermierul face voluntar. La noi este obligat pentru că altfel pierde banii de subvenție și fără ei se știe clar că fermierii noștri își vor închide porțile. După seceta de anul acest, dar și din cauza unor condiții nepotrivite în relația de agricultori și condiția politică, foarte mulți fermieri vor închide fermele.

Prezența produselor ucrainene în țară a fost o decizie împotriva fermierilor români

Rep.: O altă piatră de moară atârnată de gâtul fermierilor o reprezintă și deciziile cu privire la ajutorul pe care România îl acordă Ucrainei, asta dacă privim din perspectiva problemelor pe care agricultorii locali le au din cauza importurilor de produse ucrainene.

MD: Prezența în țară a produselor ucrainene nu a fost în avantajul poporului român deloc, a fost chiar împotriva fermierilor din România. Să vii cu produse ieftine, fără niciun control al calității lor, fără niciun fel de control al faptului că trebuie să părăsească țara pentru a merge la comerț în altă parte unde a fost solicitat este o mare greșeală. A murit România de foame de a trebuit să luăm atâta grâu de la ucrainieni? Atâta floarea-soarelui sau ulei? Nu muream de foame! Cei din Africa mor de foame, așa că de ce nu au avut grijă să ducă acolo cerealele și au rămas pe teritoriul României ca să scadă prețul atât de mult și să îi facă ineficienți pe fermierii români? Acum 50% din suprafața țării este lucrată de fermierii români, dar avem cumva interesul ca toată suprafața agricolă a României să fie lucrată de fermieri străini? Se plâng fermierii că nu mai au acces la portul Constanța, dar este portul României, iar țara noastră nu este în război cu Rusia. Putem ajuta o altă țară din diferite motive, dar noi nu suntem în război și ar trebui să ne comportăm ca un stat liber care își protejează interesele naționale. Ajuți, că așa este firesc, dar nu îți distrugi economia prin ajutorul acordat. Protecția fermierilor români înseamnă să păstrezi un nivel al prețurilor nu corelat cu cel din Ucraina, ci al prețurilor de producție pe care le practici în țara aceasta. Noi avem niște restricții pe care trebuie să le respectăm și atunci trebuie să existe și o anumită disponibilitate. Ajutorul pe care l-am acordat Ucrainei, din acest domeniu al agriculturii, a fost excesiv, chiar împotriva interesului fermierilor români.

Laura ZMARANDA

VIDEO

Dovleacul sau bostanul este o legumă ușor de crescut din semințe. Acesta crește cel mai bine în soluri organice bogate, cu umiditate medie, fertile, bine drenate și cu soare din plin. Semințele pot fi plantate în aer liber, atunci când temperatura solului s-a ridicat la cel puțin 18,5°C, de obicei în jurul ultimului îngheț de primăvară. Este indicată plantarea a mai multor semințe împreună pe fiecare rând de plantare, pentru o dezvoltare a fiecărei legume în parte.

Mana dovleacului (Pseudoperonospora cubensis)

Boala se manifestă pe frunze. Pe acestea apar pete la început de culoare verde-gălbuie, apoi galbene, iar apoi devin brune deschis. În dreptul petelor se formează un puf cenușiu-violaceu, alcătuit din organele de înmulțire asexuată a ciupercii.

Boala atacă aproape toate frunzele plantelor, începând cu cele de la bază. Frunzele se usucă, devin sfărâmicioase și cad. Infecția apare în prezența picăturii de apă pe frunze la temperaturi cuprinse între 16-22°C. Transmiterea ciupercii se face prin apa de ploaie sau apa de irigație, iar de la an la an transmiterea ciupercii se realizează prin sporii prezenți chiar în resturile vegetale.

Făinarea la dovleac (Sphaeroteca fuliginea)

Și această boală apare numai pe frunze, pe ambele fețe sub forma unor colonii albe, de miceliu, care pot cuprinde tot limbul. Ciuperca este avantajată de temperaturi de peste 24°C și o umiditate a aerului de 70% și este răspândită în perioada de vegetație prin spori aduși de vânt, de apă sau insecte.

Antracgnoza la dovleac (Colletotrichum lagenarium)

Această boală este produsă de ciuperca Coletotrichum lagenarium, care atacă fructele, tulpina și frunzele dovleacului. Așadar, pe frunze apar pete cafenii care se măresc și frunza se distruge. Pe partea inferioară se face un mucegai roșiatic, iar frunzele atacate prezintă aceleași simptome. Petele respective au bacterii care provoacă în final putrezirea fructelor. În perioada de vegetație boala se răspândește cu ajutorul stropilor de apă, a vântului și a insectelor, iar de la un an la altul se transmite prin resturile vegetale sau prin sămânța infectată.

Pătarea unghiulară a frunzelor (Pseudomonas syringae pv. Lachrymans.)

Această boală produce pagube și la dovleci în seră, și la dovleci în câmp. Semnalele sunt mai vizibile la cele de seră. Primele simptome apar pe frunzele cotiledonate, sub forma unor pete mici, cu aspect uleios la început, apoi brune. Frunzele apar perforate din cauza țesutului uscat al frunzei care se deteriorează și se rupe. Pe fructe, petele sunt mai mici, ușor denivelate. Bacteria se localizează în tegument și în acest mod și semințele sunt infectate. În sere poate să apară și tipul de infecție sistematică, prin tulpină până la fruct. La acești dovleci, țesutul vascular este îngălbenit, iar fructele se înmoaie și pot prezenta exudat bacterian pe suprafață.

Bacteria se transmite cel mai des prin semințe infectate. Resturile vegetale nedescompuse prezintă, de asemenea, o sursă de infecție, dar și picăturile de apă care ajută la diseminarea bacteriei în cultură. Pot apărea în culturile irigate și în condiții de precipitații frecvente în câmp. Bacteria necesită temperaturi ridicate de 25-2°C, temperatura minimă fiind în jur de 0 grade, iar maxima de circa 35°C.

Prevenirea și combaterea bacteriei se poate realiza prin rotația culturilor (cel puțin un an) și descompunerea cât mai bună a resturilor vegetale.

Putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea)

Atacul cu putregai cenușiu se manifestă în sere, solarii, iar în anii cu precipitații abundente și în câmp. Simptomul cel mai frecvent la infestarea cu putregaiul cenușiu este ofilirea bruscă a tulpinilor și frunzelor tinere. Pe fructe atacul se prezintă sub forma unor pete adâncite, umede, de culoare brună, de forme și mărimi neregulate. În condiții de umiditate ridicată pe suprafața petelor se dezvoltă un puf cenușiu. Atacul ciupercii este favorizat de umiditatea ridicată (peste 95% mai multe zile la rând), lipsa aerisirii, nebulozitatea persistentă, fertilizarea și udarea.

Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor (Erwinia tracheiphila)

Ofilirea bacteriană a cucurbitaceelor atacă, frunzele se ofilesc, iar apoi atacă și tulpina, iar planta se usucă. În cultură, transmiterea bolii se realizează prin intermediul Gândacului dungat (Acalymma vittata) și al gândacului pătat (Diabrotica undecimpunctata), iar de la un an la altul prin intermediul resturilor vegetale.

Dăunătorii la cultura de dovleac

Păianjenul roșu comun (acarian) (Tetranycus urticae)

Prezența păianjenului roșu este anunțată de petele mici de culoare albă de pe frunze și a unei pânze de păianjen țesute în jurul plantei sau a anumitor părți ale plantei. Frunzele se înălbesc din cauza leziunilor multiple. Planta este în totalitate acoperită cu o pânză de păianjen, iar pe extremitățile frunzelor și ale mugurilor de floare se acumulează o masă de trupuri mișcătoare. Frunzele atacate au pete de culoare gălbui, se usucă și cad.

Tripsul tutunului (Trips tabaci)

Femela tripsului tutunului depune ouăle în țesuturile frunzelor și ale florilor. La 3-5 zile de dezvoltare embrionară apar larvele, care, timp de 8-10 zile de viață pe suprafața frunzei, năpârlesc de patru ori. Larvele pătrund în sol, unde peste 4-5 zile se transformă în insecte adulte aripate.

Păduchele verde (Myzodes persicae)

Păduchii formează colonii masive pe partea inferioară a frunzelor și se hrănesc prin sugerea sevei plantelor. Frunzele se necrozează și se răsucesc. Plantele atacate suferă și producția scade.

Anca LĂPUȘNEANU

Andrei Timotei Răchită, un tânăr inginer agronom din comuna Vultureni, sat Șoimeni, județul Cluj, administrează o mică fermă agricolă, atât cu culturi de câmp, cât și cu culturi de nișă, precum zmeură, coacăz negru și mentă. Povestea fermei a început în anul 2014, când, din pasiune pentru tractoare și utilaje agricole, clujeanul a pornit pe drumul agriculturii. Cu bani puțini la început, dar dornic de cunoaștere și dezvoltare, a evoluat treptat, iar în prezent administrează 60 de hectare.

Zmeura - cultura profitabilă pe suprafață relativ mică

Încă de la bun început, a mizat pe cultura de zmeură pentru a avea fructe proaspete pe masă și a face produse procesate pe placul întregii familii.

„Am înființat cultura de zmeură în anul 2018, din dorința familiei de a avea fructe proaspete pe masă și de a face produse procesate pe placul nostru. Ulterior, am extins paleta de culturi speciale prin coacăz negru, mentă și căpșuni. Am prins drag pentru cultura de zmeură abia după momentul înființării culturii. Îmi plăcea ideea și am crezut în ea împreună cu întreaga familie. Locuind în zona Clujului, prețul terenurilor au explodat în perioada în care noi am decis să facem agricultură și de aici a venit ideea că trebuie să avem o cultură profitabilă pe o suprafață relativ mică, pe care o putem controla și din punctul de vedere al irigațiilor, al spațiului și, mai ales, am decis ca, fiind aproape de Cluj, de o metropolă, putem ușor avea o piață mare de desfacere a fructelor sau a produselor“, specifică ing. Andrei Timotei Răchită.

Pentru înființarea culturii de zmeură sau a celorlalte culturi speciale din fermă, tânărul clujean a folosit doar fonduri proprii.

„Atât la începutul afacerii familiale, cât și pe parcurs am crescut și ne-am dezvoltat din venituri și fonduri proprii aduse din afacere pentru afacere“, mai adaugă acesta.

Pentru cultura de zmeur, alegerea locației este extrem de importantă, dat fiind faptul că este o cultură perenă, cu arbuști fructiferi care intră pe rod semnificativ abia în anul al treilea.

„În primul rând, avem nevoie de acces la apă, nu putem risca întreaga cultură într-o perioadă secetoasă sau să riscăm prin exces de umiditate pe un termen lung în cultură. În al doilea rând, planeitatea și uniformitatea parcelei pentru cultură este importantă pentru lucrările care se efectuează mecanizat. Pentru a evita patinarea, răsturnarea sau deteriorarea culturii din cauza amintită mai sus, trebuie luat în considerare pH-ul solului, lucru care trebuie analizat înainte de a bate vreun cui sau de a planta vreun arbust în teren. Recoltarea fructelor se face exclusiv manual, având zilieri, dar și împreună cu familia recoltăm fructele și pregătim materia primă pentru procesare“, spune fermierul.

Polka și Polana, soiuri remontante

Andrei a ales Polka și Polana, soiuri remontante, care îl ajută la controlul întregii supra­fețe, chiar și la curățarea și întreținerea culturii.

„Avem un avantaj prin prezența fructelor până toamna târziu, dar și un început de recoltare ușor dezavantajos, dat fiind faptul că prima recoltă apare aproximativ în perioada 10-15 iulie. Momentan cultivăm suprafața de 0.5 ha cu culturi de nișă, dar avem în plan extinderea și dezvoltarea suprafețelor pentru anii care urmează. În privința tratamentelor fitosanitare am aplicat o politică proprie. Tratamentele de orice fel se fac până maximum la căderea petalelor sau începerea formării primelor boabe. După acest moment nu se intervine în cultură cu tratamente fitosanitare decât în cazuri excepționale și de extremă urgență. La cultura de zmeur întâmpin probleme diverse. În primul rând, dacă apar dăunători în sol trebuie ținut cont că această cultură nu dispare după un an sau după doi și soluțiile găsite trebuie să fie rapide și de durată, fără intervenție fizică sau chimică agresivă“, adaugă cultivatorul din județul Cluj.

Mâna de lucru este necesară și indisponibilă pentru că recoltarea se face manual și întreținerea culturii în cea mai mare parte se face tot manual de către familie sau zilieri, în plantația de la Șoimeni. Distribuția se face atât în mediul rural și preponderent în mediul urban, unde există o piață mare de desfacere în Cluj și zonele metropolitane ale orașului.

„Livrăm la domiciliu comenzile de minimum 150 de lei sau vindem din fermă orice fel de comandă. Kilogramul de zmeură variază de la an la an sau de la sezon la sezon, acesta fiind influențat de mulți factori externi pe care nu-i putem controla. Prețul mediu este de 25 de lei/kg. Atât în viitorul apropiat, cât și în cel îndepărtat avem ca perspectivă extinderea plantației și utilarea cu tehnică competitivă pentru a ne ușura munca fizică din câmp. Ne dorim creșterea productivității, dar fără a neglija calitatea produselor și a fructelor noastre, aspect care este primordial în afacerea noastră de familie“, menționează inginerul agronom.

Nu există business care să te facă milionar în 24 h, dar există business pentru care merită să lupți și să investești pentru a ajunge milionar, specifică tânărul din comuna Vultureni.

„Într-un astfel de business trebuie multă răbdare, calitate pe care, dacă nu o ai, o dobândești sau renunți. Acest aspect trebuie cunoscut înainte de a începe orice afacere. Pe lângă răbdare, trebuie perseverență și informare. Sunt atâția oameni care au încercat și care au reușit deja ce tu acum începi. Apelează la ei, apelează la informații pe care le dețin și întreabă, întrebările nu costă nimic, poate soluțiile costă puțin, dar învață acum ca să poți ajunge să creezi soluții.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Gigel-Radu Rîclea are 19 ani, este student în cadrul Facultății de Agricultură din Iași, iar în weekenduri și vacanțe revine acasă, în comuna Dodești, județul Vaslui, unde împreună cu familia administrează o fermă cu un efectiv de 400 de ovine și 70 ha de teren arabil. Acesta a ales un domeniu în care specialiștii adevărați au devenit greu de găsit şi visează să facă agricultură ca la manual, de aceea chiar de pe băncile facultății încearcă să-şi facă loc pe piaţă.

Povestea fermei din județul Vaslui începe în urmă cu 20 de ani, când tatăl său a achiziționat 25 de ovine, astăzi ajungând la un efectiv de 400 de capete de ovine din rasa Merinos de Palas, specifică tânărul fermier vasluian. Cum nu poate exista zootehnie fără producție vegetală, viitorul inginer ne spune și cum este anul agricol pentru ferma de la Dodești.

„La noi în familie, creșterea ovinelor este o tradiție care este dusă mai departe din generație în generație. În 2015 am achiziționat primul tractor, unul românesc U650, și utilajele necesare. Producțiile de grâu și orz au fost bune anul acesta, în schimb, culturile de porumb sunt compromise, lipsa apei și temperaturile ridicate le ofilește de la o zi la alta. Nu avem posibilitatea să construim un sistem de irigație, fiind mai mult o zonă de deal în comuna noastră. 2023 este un an problemă și nu doar în cazul meu, cred că în cazul multor fermieri; pășunile sunt uscate, animalele nu mai au ce mânca și culturile sunt compromise“, ne spune tânărul fermier din comuna Dodești, județul Vaslui.

Tatăl, un model demn de urmat

Fără pasiune, o fermă nu poate funcționa, punctează tânărul.

„Cei care doresc să investească într-o asemenea fermă trebuie să aibă dragoste pentru animale și natură. În viitor îmi doresc să accesez fonduri europene pentru dezvoltarea fermei, creșterea efectivului de animale, precum și a suprafeței de teren. De asemenea, doresc să achiziționez și un tractor nou. Peste 5-10 ani văd ferma acesta undeva mult mai sus, mult mai dezvoltată și mult mai frumoasă. Ca tânăr fermier, sunt mândru să activez în acest domeniu, cu toate că încă sunt la nivelul de a învăța.

Am ales acest domeniu în primul rând pentru a duce afacerea familiei mai departe și, mai ales, pentru că îmi place, având un bun exemplu în tatăl meu, care este un perfecționist în ceea ce face“, ne mai spune Gigel-Radu Rîclea.

Merinos de Palas, oi productive și bine adaptate

Prolificul de Palas este intens solicitat pentru încrucișări cu rasele locale, din care rezultă indici înalți de productivitate în asociație cu rezistența sporită specifică raselor autohtone.

Merinosul de Palas și liniile noi create ale acestuia se consideră rasă de top pentru creștere în regiunile noastre.

Animalele sunt căutate de crescătorii noi, ca rasă de profit, dar și de cei vechi pentru îmbunătățirea calităților turmei.

Beatrice Alexandra MODIGA