reclama youtube lumeasatuluitv
Lumea Satului

Lumea Satului

Omida păroasă a dudului (Hyphantria cunea)

Este o omidă vorace care atacă numeroase specii de arbori, arbuști și plante erbacee, printre care dudul, arțarul, mărul, părul, cireșul, vișinul, nucul și altele. Din cauza voracității sale, acest dăunător poate provoca daune mari în livezi, în parcuri și pe șosele, prin defolierea în masă a arborilor, iar dacă atacul se repetă 2-3 ani la rând pomii se usucă. Omida păroasă a dudului are 2 generații pe an. Prima în lunile mai-iulie, iar a doua în lunile august-septembrie-octombrie.

Biologia dăunătorului

Acesta iernează în stadiul de crisalidă în scoarța exfoliată a copacilor, în scorbura acestora sau sub streșinile diferitelor clădiri.

Fluturii apar în primăvară, în mod eșalonat, începând din a doua jumătate a lunii mai și până în mijlocul lunii iunie. Zborul flutuilor este nocturn. O femelă poate depune 300-1.000 de ouă grupate pe partea inferioară a frunzelor. Incubația acestora durează între 8-12 zile. Larvele apărute trăiesc grupate în locurile unde au fost depuse ouăle. La început acestea trăiesc în cuiburi mici de 2-3 frunze, înfășurate în fire de mătase, pentru ca apoi să se răspândească de-a lungul ramurei și rod frunzele în întregime. Cuiburile pot atinge 60-80 cm. În cazul invaziilor mari întreaga coroană a pomilor poate fi împânziă cu astfel de cuiburi. Stadiul larvar la prima generație variază între 34 ș 46 de zile. Larva în ultimul stadiu este de culoare brun închis. Capul, picioarele, toracele și majoritatea negilor sunt de culoare neagră. Corpul întreg este acoperit cu numeroși peri de culoare brună sau neagră și lungi de 18-30 milimetri. Larvele au un aspect respingător și produc urticarii ale pielii.

La sfârșitul lunii iunie omozile părăsesc coroana pomilor, moment în care are loc transformarea acestora în crisalide. În generația a doua fluturii apar eșalonat, începând din mijlocul lunii iulie până la jumătatea lunii august. Ei depun ouăle ca și cei din generația întâi, iar omizile din generația a doua apar în lunile septembrie-octombrie, după care se transformă în crisalide hibernante.

Combatere

Combaterea se realizează pe cale mecanică, prin culegerea și distrugerea cuiburilor de omizi, când acestea se găsesc în primele stadii de dezvoltare. Pe cale chimică, prin folosirea insecticidelor: Fastac 10 EC în concentrație de 2 ml la 10 l de apă, Fury 10 EC 1 ml/10 l de apă sau Faster 10 EC 2ml/10 l de apă. Se pot folosi și alte insecticide omologate pentru combaterea acestui dăunător. La generația întâi nu se vor aplica stropiri la duzii ale căror frunze constituie hrana viermilor de mătase.

Stropirile se vor face dimineața și seara, iar în livezi se va respecta cu strictețe timpul de pauză până la recoltarea fructelor.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Ambiția lui Alexandru Stamatin: „Sper ca în următorii 5-10 ani, să ajung printre fermierii de top“

Mulți tineri încep afaceri de la zero fără niciun fel de experiență anterioară în agricultură, în timp ce alții vin din familii de agricultori și se înscriu la facultăți de profil care îi ajută să dezvolte o afacere în domeniu. Ambele cazuri se aplică „mănușă“ tânărului inginer agronom Alexandru Stamatin, care administrează o fermă vegetală, cu o suprafață nu foarte mare, de doar 240 ha, în localitatea Târzii, comuna Oltenești, județul Vaslui. Totul a pornit începând cu anul 2019, când era student la Facultatea de Agricultură din Iași, pe-atunci motivat să ducă mai departe visul părinților săi, ne spune tânărul vasluian.

rapita Oltenesti VS

Proaspăt inginer cu inițiativă, ferma familiei e pe mâini bune

„Am început să administrez această fermă din toamna anului 2019, când eram la începutul anului doi de facultate, în momentul în care părinții mei au luat decizia de a nu se mai ocupa de fermă, respectiv de o suprafață de 62 ha, cu utilaje vechi și neperformante. Pentru că am știut și am văzut cât de greu le-a fost părinților mei să țină toți copiii în școli și facultăți, dar și să strângă bani pentru a investi în teren, nu am putut să las să se aleagă praful de afacerea începută de ei și atunci am simțit că e momentul să intervin. Astfel am luat decizia de a mă ocupa și administra singur ferma. Așa că, în luna octombrie 2019, am reușit să accesez un leasing pentru un tractor nou de 150 CP, să îl pot folosi pentru lucrările grele ale solului (arat, scarificat, pregătit), astfel încât să pot lucra o suprafață de teren mai mare într-un timp mai scurt față de cât reușeam cu vechiul tractor și neperformant pe care îl aveam în fermă, la momentul respectiv. Tot în toamna acelui an am reușit să măresc suprafața la 82 ha de teren. Lucrurile au fost mai grele la început pentru că nu știam ce presupune această meserie, dar am avut și un mare sprijin de la fratele meu, care a terminat și el Facultatea de Agricultură, în anul 2014. În prezent, la nici 3 ani de când am început să administrez ferma de unul singur, am ajuns să lucrez o suprafață de cca. 240 ha, să achiziționez două tractoare noi și o combină (prin leasing-uri și credite), dar să și cumpăr utilaje noi și performante, cu care reușesc să fac lucrări de calitate. Momentan nu am accesat fonduri europene, însă urmează. Am așteptat să termin Facultatea de Agricultură din Iași pentru a obține titlul de inginer și pentru a avea mai mult timp să mă ocup doar de fermă. Sper ca pe viitor, în următorii 5-10 ani, să ajung printre fermierii de top din acest județ sau chiar din această regiune a României“, adaugă proaspătul inginer agronom vasluian.

Planuri de viitor: construirea unei hale de dimensiuni mari pentru stocarea cerealelor

Familia Stamatin a început să se ocupe de cultura mare încă de la începutul anilor 2000, dar pe o suprafață foarte mică de teren, adaugă tânărul vasluian. „Majoritatea culturilor erau destinate nutriției animalelor deoarece pe atunci creșterea animalelor era mai profitabilă decât o fermă vegetală, plus că ambii părinți sunt de profesie tehnicieni veterinari. În prezent, pe suprafața totală de teren cultivăm rapiță, grâu, orz, porumb, floarea-soarelui, mazăre și sfeclă pentru zahăr.

Tânărul fermier a început, ușor-ușor, să achiziționeze utilaje cât mai noi și mai performante pentru o agricultură de precizie, începând de la prelucrarea terenului până la întreținerea culturilor și respectiv recoltarea acestora. „În fiecare sezon cumpărăm câte 1-2 utilaje, fie prin plata cash, fie prin leasing. La momentul actual dispun de toată gama de utilaje de care am nevoie pentru a efectua toate lucrările la momentul cât mai optim și cu o calitate a lucrărilor cât mai ridicată. Distribuția materiei prime se face cu vânzare directă din câmp la traderii de cereale din zonă, fiind în plan construirea unei hale de dimensiuni mari pentru stocarea unei părți din recoltă“, mai specifică acesta.

Culturi compromise aproape în totalitate, salvarea poate veni de la cultura de sfeclă pentru zahăr

Legat de situația dramatică din câmp, respectiv seceta cruntă care bate la poarta fiecărei ferme în parte din județ, culturile de toamnă, rapiță, grâu și orz din ferma de la Târzii s-au menținut destul de bine până la începutul lunii iunie. „Păreau destul de promițătoare, dar lipsa precipitațiilor în momentul înfloririi și a umplerii boabelor și-a spus cuvântul. Pentru anul acesta producțiile nu sunt mulțumitoare față de anul agricol 2021, dar putem să spunem că sunt cât de cât decente. Cultura de floarea-soarelui are nevoie de foarte multă apă în această perioadă și de la momentul înfloritului până la umplerea boabelor, a fost o perioadă critică din cauza lipsei apei. Putem spune că dacă nu va ploua în perioada următoare în cazul florii-soarelui eventuala producție nu va reuși să achite nici măcar cheltuielile de înființare a culturii. În schimb, la porumb, lucrurile sunt și mai rele. Până în momentul de față cultura de porumb este compromisă în procent de circa 70%. În mare parte, în această zonă a județului, dar și a acestei regiuni, porumbul s-a uscat sau este în proces de uscare fără a-și mai forma inflorescențele, existând riscul să nu recoltăm niciun bob de pe majoritatea parcelelor sau doar izolat și acolo producția de boabe va fi foarte slabă din punct de vedere cantitativ. Putem spune că ne confruntăm cu un an foarte asemănător celui din 2020, când producțiile la cereale păioase și floarea-soarelui nu au trecut de 1.000-1.200 kg/ha, iar la porumb producțiile au lipsit pe întreaga suprafață cultivată la vremea respectivă. La cultura de sfeclă pentru zahăr avem însă ceva speranțe, încă se prezintă destul de bine față de florea-soarelui și porumb. Fiind primul an în care cultivăm sfeclă, așteptările nu sunt foarte mari. Până la venirea temperaturilor foarte ridicate din luna iunie și începutul lunii iulie se prezenta foarte bine, însă seceta își spune cuvântul încă. Sperăm ca măcar la această cultură să ne putem scoate investiția în acest an pentru că la celelalte culturi de primăvară nu am reușit“, încheie Alexandru Stamatin din Târzii, comuna Oltenești, județul Vaslui.

Beatrice Alexandra MODIGA

Crama Metamorfosis sau despre metamorfoza vinului românesc

Vechi și nou în același timp. Transformare. Metamorfosis este despre renaștere, o poveste care îmbracă forma unor vinuri românești de calitate. Crama care poartă acest nume se află în podgoria Dealu Mare din Prahova, iar omul care a construit acest brand este Fiorenzo Rista, un italian pentru care România nu a fost niciodată doar o țară adoptivă, ci un cămin îmbogățit cu frumusețea plantațiilor de vie. În 1998 pune bazele cramei Vitis Metamorfosis și începe să rescrie istoria vinurilor românești. Le dă o nouă identitate, proaspătă, cu parfumuri și arome diferite.

Patru game de vinuri, fiecare cu o poveste specială

Crama are 100 ha în proprietate, din care 70 ha le reprezintă plantații de viță-de vie realizate cu fonduri europene. Anul trecut au fost plantate 4 ha, iar anul viitor suprafața va ajunge la 75 ha. Din cele 100 ha, maximum 90 ha vor fi plantate cu vie. În cultură există 6 soiuri albe, printre care Fetească albă, Fetească regală, Tămâioasă românească, dar și soiuri roșii precum Fetească Neagră și Negru de Drăgășani. Din varietatea internațională, crama are Merlot, Cabernet și Pinot Noir, iar la soiurile albe Sauvignon Blanc, Chardonay și Muscat Ottonel. Strugurii obținuți din aceste soiuri în parcele diferite sunt folosiți pentru producerea de vin din patru game diferite.

Potrivit lui Fiorenzo Rista, „o gamă de bază o reprezintă cea a vinurilor obținute din trei soiuri albe, unul roze și patru soiuri roșii. Acestea se vând cel mai bine și au cel mai accesibil preț. Următoarea gamă este de un alt nivel și o reprezintă Colțu’ Pietrei. Vinurile acestei game, comercializate în principal către HoReCa, se obțin dintr-o plantație bine delimitată, amplasată pe o zonă foarte calcaroasă care a inspirat, de fapt, numele vinurilor. Pe eticheta acestor sticle este desenată o hartă cadastrală care arată exact parcela de unde provin strugurii. Ultimele două game, Via marchizului și Cantus Primus, se comercializează, în special, în supermarket.“

Procesul tehnologic pornește în vie prin atenția acordată lucrărilor agrotehnice. Strugurii destinați producerii de vinuri albe sau roze ajung, în funcție de soiuri, în buncăre și apoi sunt împinși cu un melc într-un utilaj care separă boabele de ciorchini. În aceeași mașinărie boabele sunt crăpate în două, iar apoi, prin intermediul unei pompe, ajung în presă. Aici are loc separarea părții lichide, a mustului, care va intra în fermentare, de partea solidă. În ianuarie vinurile albe și roze sunt limpezite și apoi îmbuteliate. Practic, în februarie ajung pe piață vinurile din ultima campanie viticolă.

Ce implică procesul de maturare a vinurilor roșii

Soiurile de struguri roșii nu ajung în buncăre, prima lor destinație fiind mesele de sortare. Aici are loc o a doua sortare (prima are loc în vie). Sunt aleși doar ciorchinii frumoși și de calitate. După desciorchinare și zdrobire strugurii pentru vin roșu ajung în  vase de inox, unde începe fermentarea (15-20 de zile, în funcție de soi, cantitatea de zahăr, calitate). De trei ori pe zi are loc o recirculare, astfel încât mustul de jos ajunge la suprafață și revine la locul lui. Prin această recirculare vinul se îmbogățește în tanini și culoare. Potrivit lui Fiorenzo Rista, în pulpă există zahăr, aciditate și apă, iar toate substanțele importante care trebuie să se găsească în vin sunt conținute de coaja bobului de strugure.

„Vinurile roșii sunt păstrate la maturare în butoaie de lemn. Lemnul folosit pentru maturare este stejarul, dar dimensiunea butoaielor sunt diferite. Un sistem de maturare a vinului în butoaie de lemn de mici dimensiuni e originar din Franța. Într-un butoi de dimensiuni mai mici poți obține într-un an sau un an și jumătate aceleași rezultate pe care poți să le obții dintr-un butoi de 7.500 de litri, spre exemplu. Taninii, culoarea și aroma obținute în fermentare nu sunt stabilizate decât după ce sunt puse la maturare în lemn timp de un an sau doi pentru că oxigenul trece prin porozitatea lemnului și produce această stabilizare. Unele dintre vinurile obținute astfel pot avea o viață de 50 de ani“, spune dl. Rista.

„Ne dorim ca oamenii să ne cunoască la noi acasă“

Crama Metamorfosis are avantajul de a fi foarte aproape de București, la doar o oră. Astfel cei interesați pot veni în podgoria Dealu Mare pentru a o vizita. Peisajele de aici sunt sublime, iar în ultimii șase ani zona s-a dezvoltat suficient încât cei care vin aici pot rămâne peste noapte la diferite pensiuni și pot petrece apoi câteva zile într-un tur al cramelor. Cel puțin povestea cramei Metamorfosis merită ascultată.

„Metamorfosis presupune o împletire între latinitate, italiană și limba română și înseamnă o renaștere a viei și vinului românesc. Numele ales are legătură cu poetul Ovidiu, care a fost exilat în Dobrogea și care în acea perioadă a scris poemele Metamorfozele. Am asociat primul poem al lui Ovidiu cu primul nostru vin. În preajma noastră, chiar și la 10 minute de mers pe jos, sunt alte crame care pot fi vizitate, dar și obiective turistice. Îi întâmpinăm pe oaspeții noștri cu poveștea nașterii acestui loc, a procesului de obținere a vinurilor, le prezentăm crama cu toate încăperile ei, iar turul se termină în sala de degustare, unde vorbim despre soiurile din care a fost făcut vinul pe care îl degustă, anul de producție. Ne dorim ca oamenii să ne cunoască la noi acasă. În ultima sâmbătă din fiecare lună organizăm Sâmbăta sticlelor deschise, eveniment la care participă mai multe crame din Dealu Mare. Cu ajutorul Asociației Dealu Mare avem și un eveniment numit Evadare în Dealu Mare, care durează două zile și anul acesta va avea loc în octombrie“, spune Beatrice Elisei, marketing manager al cramei.

casetă

„Vinul este artă, este complex, este de fiecare dată diferit, este un mister.“ – Beatrice Elisei

Laura ZMARANDA

„Creșterea oilor, optimă pentru nevoile noastre“

SC Urabial Comp SRL din Ciuleni, județul Cluj, este o societate care are principal domeniu de activitate creșterea ovinelor și caprinelor și al cărei unic asociat este Composesoratul Urbarial Ciuleni. Composesoratele sunt niște forme de asociere a pădurilor și pășunilor în devălmășie, iar scopul lor este de a administra aceste proprietăți, ne spune ing. în protecția mediului Nicoară Bogdan Adrian, administrator și manager în cadrul unei companii multinaționale, dar care are și un efectiv de 160 oi din rasa Țurcană, varietatea Bălă.

Inițial s-a vrut o fermă de bovine Angus

„Am pornit activitatea în 2016, în primul rând din dorința de a valorifica pășunea composesoratului, care cuprinde cca. 60 ha. Până la finalul anului 2014 aici a fost izlazul satului Ciuleni, dar  animalele fiind din ce în ce mai puține pășunea nu a mai fost folosită. La început am cochetat cu ideea de a achiziționa vaci Angus, dar vizitând mai multe ferme de vaci din această rasă am constatat că toate articolele în care se prezintă cât de ușor se cresc aceste animale de carne este doar marketing. Atunci am decis că activitatea de creștere a oilor se pliază cel mai bine pe nevoile noastre. Astfel, am achiziționat de la un cioban din sat 160 de oi cu miei pe care le-am dat în grija unui alt fermier pe care l-am angajat, iar acesta gestiona toată activitatea. După o evaluare făcută la un an de activitate am constatat că nu este ceea ce ne dorim și astfel ne-am decis să ne despărțim de acest fermier și să organizăm singuri toată activitatea. A urmat o perioadă în care am lucrat cu diferiți ciobani până când am găsit pe cineva cu care să putem lucra. Numărul maxim de animale l-am avut în 2019, când aveam 220 de oi mame, dar din cauza mai multor factori a trebuit să restrângem activitatea. Acum suntem din nou la aproximativ 160 de oi-mame și avem ca și obiectiv creșterea numărului acestora“, ne spune crescătorul clujean.

Berbeci și oi mame, cu valoare genetică ridicată

Rasa pe care se axează familia Nicoară este Țurcană, varietatea Bălă. „Nu putem să avem un număr foarte mare de animale din cauza spațiilor limitate de care dispunem momentan și am considerat că această lipsă de volum trebuie suplinită de calitate, dar și pentru a aduce o plusvaloare activității. Astfel, de aproximativ 4 ani am început să investim în berbeci și oi mame, cu valoare genetică ridicată. Această politică a ajutat și la uniformizarea turmei, dar și la creșterea performanțelor obținute, având o creștere anuală continuă a mediei de kilograme a mieilor la vânzare. Bineînțeles că mai avem încă de lucru deoarece se mai observă în turmă genele primelor animale achiziționate, dar considerăm că suntem pe drumul cel bun“, adaugă administratorul fermei.

În ceea ce privește furajarea, clujeanul spune că în perioada primăvară-vară-toamnă oile sunt pe pășune, doar toamna suplimentează rația cu porumb și doar la nevoie. Iarna furajează animalele cu fânul cumpărat de la oamenii din sat. „Acesta este un alt scop al acestui proiect, stimularea economiei satului prin crearea lanțului de aprovizionare cu furaje a fermei. Pe lângă fân, pe timp de iarnă le mai dăm și porumb. Ca rație furajeră, noi calculăm undeva la 14 baloți (cca. 20 kg/balot) de fân pe an și între 80 și 100 kg de porumb per animal. La toate acestea se mai adaugă ovăz, sare minerală și melasă.“

Investiții pe măsură

O astfel de investiție costă în funcție de obiectivele pe care le ai, specifică bărbatul. „Noi am început în 2016, cu o investiție de 350 lei/oaia cu miel, iar astăzi costul începe, în funcție de exemplar, de la 4-500 de lei, dar poate sări cu ușurință peste 1.000 de lei/bucată. Depinde foarte mult de rasa pe care o ai și de performanțe. De exemplu, noi deținem în momentul de față tineret de prăsilă pentru care dacă ni s-ar oferi 1.500 de lei/bucată nu l-am vinde. La costul animalului se mai adaugă costul de întreținere anuală, care este undeva la 500 lei/bucată.“

În momentul de față familia Nicoară produce strict miei pe care îi vinde diferiților colaboratori angro. „În principal, vindem masculi deoarece aproape toate femelele care corespund standardelor noastre le oprim pentru îmbunătățirea genetică continuă a efectivului pe care îl avem. Producția de lapte am oprit-o acum 2 ani din cauza faptului că nu putem produce o cantitate destul de mare, astfel încât procesatorii să ne asigure transport pentru laptele crud, iar în momentul de față producem lapte doar pentru consum propriu. Lâna o vindem pe bani de nimic, cât să nu o aruncăm.“

Lâna ar putea fi resursa viitorului!

Despre problema lânii clujeanul crede că este un subiect de viitor, în condițiile economiei globale. „Totuși, deținem printre cele mai mari efective de oi din Europa, care produc o lână de o înaltă valoare și cu caracteristici deosebite. Din păcate, se observă lipsa de implicare a statului în aceste domenii și absența unor politici coerente care să ofere soluții reale fermierilor. Toate țările dezvoltate oferă subvenții pentru sectoarele deficitare, unde se pot oferi locuri noi de muncă, se pot produce materiale eco-friendly și în sectoarele care nu au fost dezvoltate suficient. Este păcat ca o resursă ce poate oferi atâtea posibilități să ardă an de an pe toate dealurile.“

În viitor se vrea o fermă de reproducție, cu o înaltă valoare genetică

Planul familiei Nicoară este transformarea acestei ferme într-o fermă de reproducție, care să ofere exemplare cu o înaltă valoare genetică. „Bineînțeles, în paralel avem în plan și o creștere a volumelor, pentru a mări plaja de selecție. Sfatul meu pentru cei care vor să se îndrepte spre acest sector este să aibă un scop clar definit și să fie consecvenți pentru că nu este o afacere care oferă venituri de pe o zi pe alta. Poate fi transformată în ceva sustenabil doar dacă ai o politică clară și reală bazată exact pe posibilitățile materiale pe care le ai și pe condițiile climatice și de sol“, încheie Nicoară Bogdan Adrian, administratorul SC Urbarial Comp SRL.

Beatrice Alexandra MODIGA

Efectul șrotului de rapiță asupra inflamației și stresului oxidativ la purcei după înțărcare

Comisia Europeană a interzis în 2006 utilizarea antibioticelor în hrana animalelor de fermă, fapt care a avut un impact semnificativ asupra sectorului zootehnic, în special asupra purceilor după înțărcare, știut fiind că aceștia sunt o categorie foarte sensibilă în perioada înțărcării.

Această reglementare a deschis multe oportunități pentru cercetarea din domeniul nutriției animalelor pentru a găsi alternative la antibiotice: compuși/ molecule biologic active cu proprietăți antimicrobiene.

Subprodusele secundare rezultate din industria agroalimentară sunt o alternativă promițătoare întrucât sunt bogate în compuși bioactivi de tipul polifenolilor, vitaminelor, mineralelor etc. În plus, aceste produse secundare pot fi procesate cu ușurință prin biotehnologiile moderne de astăzi care le măresc valoarea nutritivă și energetică și reduc sau elimină factorii antinutriționali nedoriți. Fermentarea este un proces biotehnologic care a câștigat interes, dovedindu-se o modalitate eficientă de îmbunătățire a calității nutriționale a subprodselor agroindustriale. De exemplu, fermentarea microbiană cu bacterii acido-lactice sau drojdii este foarte eficientă pentru a îmbogăți subprodusele în componente bioactive precum enzime, acizi organici, vitamine, etc. și pentru a elimina factorii antinutriționali.

Șrotul de rapiță, un produs secundar rezultat în urma extragerii uleiului, bogat în proteine de înaltă calitate (bogată in cisteină, arginină), fibre, lipide nesaturate și compuși bioactivi (de exemplu, polifenoli, acizi organici, vitaminele B, C și E) a fost utilizat în alimentația porcilor ca alternativă la șrotul de soia, dar cu limite din cauza factorilor antinutriționali de tipul glucozinolaților pe care îi conține.

Fermentarea șrotului de rapiță a fost propusă ca o soluție viabilă pentru a reduce conținutul de glucozinolați, a crește palatabilitatea și a îmbunătăți digestibilitatea proteinei brute și a fosforului.

Până în prezent, au fost utilizate mai multe tipuri de fermentație pentru șrotul de rapiță: fermentația lactică (Lactobacillus fermentum, Bacillus subtilis) sau fermentația fungică (Aspergillus sp.). Conform cunoștințelor noastre, fermentarea cu drojdii a șrotului de rapiță nu a fost încă investigată la porc. Utilizarea drojdiilor pentru fermentarea subproduselor ar putea fi de interes deoarece peretele celular al drojdiilor conține polizaharide ca ß-glucani și manani cu proprietăți antioxidante și care, datorită structurii lor polimerice, pot capta radicalii liberi prin capacitatea lor de a încapsula toxine precum endotoxina LPS (lipopolizaharid), reducând apoi efectul lor negativ în celule.

În IBNA am realizat un studiu în care am fermentat șrotul de rapiță cu drojdii Saccharomyces cerevisiae pe care l-am introdus într-o rețetă de nutreț combinat în procent de 10% și l-am testat într-un experiment la purcei după înțărcare.

Rezultatele au arătat că fermentarea cu drojdie a scăzut semnificativ concentrația de factori anti-nutriționali (glucozinolați) la jumătate comparativ cu rapița nefermentată și a îmbogățit șrotul în proteină (+4,7%), microelemente: Fe (+28,0%), Mn (+29,5%) și fibre (+41,9%). Se știe că fibrele îmbunătățesc acțiunea peristaltică în tractul intestinal și promovează activitatea bacteriană în colon, fiind transformată de microflora intestinală în lactat, acetat și butirat, cu beneficii pentru mediul intestinal și inflamație. Fermentarea a crescut de asemenea concentrația unor compuși bioactivi ca polifenoli și acizi grași polinesaturați.

Furajul combinat cu șrot de rapiță fermentată nu a modificat performanțele, dar, fapt foarte important, a scăzut semnificativ incidența diareei specifice în perioada de post înțărcare. Numărul de purcei cu diaree a fost mai mic în lotul care a primit furajul cu rapiță fermentată, comparativ cu lotul martor.

Se știe că trecerea la hrana solidă și prezența patogenilor în perioada de post înțărcare, în care purceii au un sistem imun și digestiv slab dezvoltate, produce inflamații și stres oxidativ. Furajul cu șrot de rapiță fermentată a scăzut semnificativ concentrația unor markeri inflamatori și de stres oxidativ la nivel intestinal (jejun, ileon colon). Acest furaj a crescut statusul antioxidant prin stimularea activității enzimelor antioxidante (SOD și CAT) la nivel sistemic în plasmă și a redus markerul de peroxidare a lipidelor – TBARS atât în plasmă, cât și în intestin.

Dr. biolog Ionelia ȚĂRANU

Ambrozia, o buruiană care și-a găsit leacul

Folosirea unor produse inovatoare de protecția plantelor în culturile agricole va reduce la minimum răspândirea alergenilor periculoși în societate

Ambrosia artemisiifolia (ambrozia) este una dintre cele mai periculoase și invazive buruieni, răspândită inclusiv în România, care, în perioada de înflorire, cauzează boli alergice severe. Aceasta este răspândită în toată Europa și reprezintă o cauză majoră a alergiilor la polen, buruienile invazive răspândindu-se în părți tot mai mari ale Europei Continentale și, prin urmare, amenințând tot mai mult sănătatea publică.

De asemenea, ambrozia provoacă preocupări agricole majore la scară largă deoarece este o buruiană persistentă și dificil de combătut. Costurile asociate cu combaterea ambroziei sunt estimate la câteva sute de milioane de euro, atât din motive de sănătate publică, cât și din motive agricole.

Particularitățile morfologice, biologice si ecologice ale acestei plante duc la o răspândire rapidă și pe suprafețe din ce în ce mai mari. Planta poate produce aproximativ 3000 de semințe anual care încep să germineze în luna martie. Înflorirea are loc în mijlocul lunii august, iar polenul este produs continuu până în luna octombrie. Activitățile umane, inclusiv agricultura sunt printre mijloacele de distribuire a semințelor de ambrozie.

Ambrozia este prezentă în special ca buruiană în culturi precum sorg, mazăre și floarea soarelui. În culturile de primăvară, ambrozia poate fi extrem de distructivă dacă nu este bine controlată.

Ambrozia a apărut în Europa în secolul al XX-lea, în special în timpul Primului Război Mondial și în prezent poate fi găsită în mai multe țări din Europa precum: Franța, Italia, Germania, Austria, Republica Cehă, Bulgaria, Ucraina, Rusia și România.

În România, ambrozia este extrem de răspândită în aproape toate zonele (cu excepția zonei dealurilor înalte și a zonei montane). Conform Ministerului Sănătății din țara noastră (www.ms.ro), se apreciază că, din populația activă a României (9.000.000 persoane), un număr de 482,000 de persoane sunt alergice la polenul de ambrozia. Datele colectate evidențiază o prevalență crescută a alergiei la ambrozia de 5,35% în populația activă. De asemenea, țara noastră a promulgat legea nr.62/2018 privind combaterea buruienii ambrozia, cu metodologia de aplicare aferentă prin care proprietarii sau deținătorii de terenuri, administratorii drumurilor publice, căilor ferate, cursurilor de apă, lacurilor, sistemelor de irigații și ai bazinelor piscicole au obligația să desfășoare lucrări de prevenire, combatere și distrugere a buruienii ambrozia, denumită științific Ambrosia artemisiifolia, pentru evitarea instalării, răspândirii și eliminarea ei în cazul prezenței pe terenurile intravilane sau extravilane.

Această buruiană periculoasă infestează de asemenea aproape toate culturile de câmp și are un impact negativ asupra fertilității solului. Fermierii joacă un rol important în reducerea impactului ambroziei, prin menținerea terenurilor curate cu ajutorul metodelor agrotehnice. Utilizarea erbicidelor pe terenurile agricole va permite combaterea ambroziei, dar trebuie să fie foarte precisă, fără impact negativ asupra mediului. Mai mult,  ambrozia dezvoltă, în timp, rezistență la erbicide și astfel, produsele de protecție a plantelor folosite de ani de zile devin ineficiente.

Fermierii primesc ajutor din partea oamenilor de știință, care examinează comportamentul buruienilor și pot descoperi soluții care funcționează eficient și rapid și controlează dezvoltarea buruienilor periculoase, atât pentru oameni, cât și pentru randamentul culturilor. La nivel mondial, marile companii au investit sute de milioane de dolari pentru cercetările efectuate în ultimii ani pentru a descoperi noi molecule, care vor sta la baza produselor de protecție cu eficiență ridicată.

Fermierii din România au acces la o soluție unică, bazată pe molecula inovativă Arylex™Active dezvoltată de cercetătorii companiei R&D Corteva Agriscience, prezentă în mai mult de 130 de țări, inclusiv România. Pachetul Pixxaro™ Super, care conține 1L Pixxaro™ (fluroxipir 280 g/L și halauxifen-metil 12 g/L, cunoscută sub denumirea de brand Arylex™ Active, prima moleculă care aparține noii clase Arylpicolinate) și 120 g Frontal 50 SX (500 g/kg tribenuron metil), reprezintă inovația cu cel mai larg spectru de buruieni dicotiledonate anuale și perene combătute din cultura de cereale păioase.. Utilizarea erbicidului Pixxaro împiedică răspândirea ambroziei în câmp, reducând în același timp posibilitatea răspândirii acestei buruieni către orașe.

Folosit în mod corespunzător, acest produs nu are un impact negativ asupra mediului. Utilizarea la scară largă a unor astfel de produse inovative de către fermieri va ajuta la protejarea oamenilor față de impactul unor alergeni puternici, așa cum este ambrozia. De asemenea, un nou produs care va fi lansat în România anul viitor de către Corteva Agriscience va fi erbicidul Viballa™- tot o soluție care conține Arylex™ Active, erbicid destinat combaterii buruienilor dicotiledonate din cultura de floarea soarelui cu o eficacitate extraordinară în combaterea ambroziei.

Una dintre valorile principale ale companiei Corteva Agriscience este de a trăi în siguranță. Inovăm în fiecare zi pentru a ajuta societatea să trăiască mai bine și în același timp protejăm mediul înconjurător. Toate produsele Corteva sunt dezvoltate pentru a asigura o agricultură sustenabilă, atât pentru generațiile de acum, cât și pentru generațiile viitoare.

APIA: Acordarea plăților în avans - Campania 2022

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că începând cu data de 16 octombrie 2022 va demara Campania de plată în avans pentru fermierii care au depus Cereri unice de plată în anul 2022.

În conformitate cu Regulamentul (UE) nr.1352 din 3 august 2022 de derogare, pentru anul 2022, de la articolul 75 alineatul (1) al treilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește nivelul avansurilor pentru plățile directe și pentru măsurile de dezvoltare rurală legate de suprafață și de animale, statele membre pot plăti avansuri de până la 70 % în cazul plăților directe indicate în anexa I la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 și de până la 85 % în cazul sprijinului acordat în cadrul dezvoltării rurale menționat la articolul 67 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1306/2013.

Precizăm că plăţile pentru schemele finanțate din FEGA (Fondul European de Garantare Agricolă) se fac în lei, la cursul de schimb valutar stabilit de Banca Centrală Europeană în data de 30.09.2022 şi publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Plăţile pentru schemele finanțate din FEADR (Fondul European Agricol de Dezvoltare Rurală) se fac în lei, la cursul de schimb valutar de 4,9490 lei/euro, stabilit de Banca Centrală Europeană în data de 01.01.2022.

APIA eliberează adeverințe fermierilor crescători de animale care doresc să acceseze credite bancare

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) informează că începând de luni, 8.08.2022, eliberează adeverințe pentru beneficiarii ajutoarelor naționale tranzitorii și/sau sprijinului cuplat în sectorul zootehnic, care doresc să acceseze credite bancare.

În acest sens, pentru a veni în sprijinul fermierilor, APIA a încheiat convenții cu instituțiile bancare și nebancare și cu fondurile de garantare din domeniul agricol privind finanțarea capitalului de lucru pentru desfășurarea activităților curente pentru beneficiarii ajutoarelor naționale tranzitorii și/sau sprijinului cuplat în sectorul zootehnic.

Astfel, potrivit convențiilor, la solicitarea scrisă a fermierului, APIA eliberează o adeverință care atestă depunerea de către beneficiar, în Campania 2022,  a Cererii unice de plată pentru schemele de ajutoare naționale tranzitorii și/sau sprijin cuplat în sectorul zootehnic, precum și numărul de animale confirmate în urma efectuării unui prim control administrativ.

Totodată, prin adeverința eliberată de APIA, se confirmă că fermierul, la data emiterii Adeverinței, nu face obiectul excluderilor de la plată pentru schemele din sectorul zootehnic și că acesta îndeplinește condițiile generale pentru acordarea sumelor cuvenite, în conformitate cu legislația în vigoare.

Cuantumurile înscrise în convenții sunt următoarele:

  • Ajutorul Național Tranzitoriu în sectorul lapte - schema decuplată de producție, specia bovine, în sectorul lapte (ANTZ 7 - L) – 61,25 lei/ tonă;
  • Ajutorul Național Tranzitoriu în sectorul carne - schema decuplată de producție, specia bovine, în sectorul carne (ANTZ 8-C) - 213,20 lei/cap;
  • Ajutorul Național Tranzitoriu speciile ovine/caprine - schema cuplată de producție, (ANTZ 9) – 15,21 lei/cap;
  • Sprijin cuplat categoria bivoliţe de lapte – 510,10 lei/tonă;
  • Sprijin cuplat categoria taurine din rase de carne - 824,60 lei/cap;
  • Sprijin cuplat categoria vaci de lapte – 1159,00 lei/tonă;
  • Sprijin cuplat viermi de mătase – 289,40 lei/kg gogoși;
  • Sprijin cuplat categoria ovine / caprine – 54,61 lei/cap.

Conform prevederilor Convenției, dobânda aferentă contractului de finanțare pentru beneficiarii sprijinului acordat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură este de RON-ROBOR 6M + maxim 2%.

Fondul de Garantare a Creditului Rural IFN - SA (FGCR) şi Fondul Național de Garantare a Creditului pentru Întreprinderi Mici şi Mijlocii IFN - SA (FNGCIMM) garantează creditele acordate de bănci fermierilor.

Toate convențiile încheiate între APIA, instituțiile bancare și nebancare și FGCR/ FNGCIMM vor fi postate pe site-ul instituției, la adresa: www.apia.org.ro, în secțiunea Convenții, Acorduri, Protocoale.

Gastronomia locală la Romanian Beef Master - chefi și produse demne de stele Michelin

Miercuri, 3 august, a avut loc la Moara Vlăsiei a doua ediție a celei mai mari manifestații din România, dedicate cărnii de vită.

Romanian Beef Master 2022 a reunit cei mai pricepuți bucătari de vită din țară, stelați Michelin, reprezentanți oficiali din Guvernul României, geneticieni, specialiști în reproducția și creșterea bovinelor, chefi juniori și alți reprezentanți de vază ai sectorului gastronomic internațional.

Concursul profesioniștilor - trofeul Romanian Beef Master

Competiția culinară principală, dedicată cărnii de vită produse exclusiv în România, a cuprins 5 echipe de bucătari profesioniști care au gătit chiulotă Permium Angus. După câteva ore de muncă intensă, de talent și tehnică, trofeul a fost obținut de chef Rares Moga din Sibiu, alături de echipa Bloj Răzvan  si Carmen Siminie.

„Un vis devenit realitate! În calitate de concurent am trăit o experiență cu adevărat unică! Concursul Romanian Beef Master by chef Radu Zărnescu 2022 a fost o provocare plină de adrenalină si de o intensitate dusă la cote maxime! Cu toate acestea am reușit să câștigăm această competiție formată din 5 echipe puternice, un juriu de bucătari cu experiență, cu stele Michelin si cu cei mai buni fermieri din România! De acum port o responsabilitate în ceea ce privește carnea de vită, mă reprezintă si încerc sa o respect de fiecare dată când o voi găti!”

Au jurizat 16 membri, dintre care Samuel Widmer- Karpaten Meat, cel mai mare producător de carne de vită Angus din țară, Aurel Simion- Secretar General În Ministerul Agriculturii, Ted Janssen- Președinte De Onoare Euro-Toques Olanda, Ramon Rotteta - Președinte Euro-Toques Spania, Jacques Barnachon- Secretar General Euro-Toques International, Franța, Bernard Delle- Genetician, Germania, Veronica Baciu- Directorul General Al Agenției Produsului Montan, precum și alți fermieri, procesatori, specialiști în gastronomie din toată țara. Cu participarea coordonatorului Departamentului de Dezvoltare Durabilă din cadrul Guvernului României, domnul Laszlo Borbely & Enrico Derflingher- președinte Euro-Toques International, stelat Michelin.

Pentru a decide câștigătorul, jurații au urmărit: modul interpretării rețetei propuse de echipă, care aparținea repertoriului clasic sau putea fi o creație de moment, asocierea cărnii de vită cu legume, leguminoase, verdețuri, fructe, condimente, mirodenii, plante aromatice, corectitudinea gătirii cărnii de vită, sosul, coloristica folosită în vederea evidențierii „reginei farfuriei”, respectiv a cărnii de vită Premium Angus.

Prin acest demers, bucătarii și-au arătat susținerea pentru consumul de produse românești, folosindu-se de această oportunitate pentru a încuraja cât mai multă lume să vină în sprijinul fermierilor români, prin achiziția de produse de pe plan local.

Culinariada - locul de afirmare a tinerilor bucătari

Pentru a sprijini viitoarele generații de profesioniști și artiști gastronomici, creându-se un context în care să se afirme, la evenimentul Romanian Beef Master de anul acesta, a avut loc competiția de juniori Culinariada, în parteneriat cu Guvernul României, Departamentul pentru Dezvoltare Durabilă. Cele 13 echipe participante s-au întrecut în prepararea chiulotei de vită Premium Angus. Câștigătorul probei a fost Palancianu Armand, Universitatea de Științele Vieții Ion Ionescu de la Brad, Iasi, Facultatea de Ingineria Resurselor Animale și Alimentare.

Carnea de vită produsă în România apreciată de stelați Michelin

Fiindcă scopul principal al evenimentul a fost promovarea cărnii de vită produsă în România și accesibilizarea gătirii acesteia, pe lângă competițiile profesioniștilor, au avut loc demonstrații cu multiple tehnici și bune practici de gătire a cărnii de vită. Publicul prezent a putut descoperi și chiar învăța la fața locului iar apoi degusta preparate diverse din piese precum brisket, rasol cu os, picannha, limbă, coadă, vrăbioară, burtă, skirt steak, antricot, etc.

Nu doar publicul dar și chefii prezenți la eveniment, reprezentând  Italia, Spania, Franța, Olanda si Turcia au fost profund impresionați de calitatea cărnii Premium Angus care a fost degustată la eveniment. Oricare dintre preparatele degustate la fața locului, fie în competiții sau la standurile de gătire liberă, au fost unanim lăudate de public, de specialiști și chefi stelați Michelin, unii dintre ei spunând chiar că ” nu au mai gustat o carne de vită cu atâta aromă și savoare”.

Despre maturarea cărnii de vită Premium Angus

Pasionații de produse rafinate și preparate creative au putut lua parte chiar și la un seminar despre maturarea cărnii de vită în mediu uscat. Lui Chef Radu Zărnescu,  vice președintele Euro-Toques International, i s-au alăturat invitații Marian Ochea - Medic veterinar specializat în creșterea și exploatarea bovinelor și Ioan Costa - specialist și cercetător în conservarea, cultivarea și prepararea ciupercilor, pentru a dezbate importanța maturării cărnii, impactul pe care o bună maturare îl are asupra fibrelor și frăgezimii cărnii dar și pentru a propune câteva experimente de maturare în grăsime ridicată, whisky, pastă de trufe sau Koji.

Tombola zilei 

Câștigătorii nu au fost doar în rândul bucătarilor! La finalul zilei organizatorii au răsplătit  prezența participanților la a doua ediție Romanian Beef Master cu o tombolă. Cel care a intuit cel mai exact greutatea unei bucăți de roastbeef Premium Angus aflate în frigiderul de la eveniment a câștigat un frigider de maturare original, din partea DRY AGER România.  Ionela Olteanu, fericita câștigătoare a unui frigider DX500, alături de soțul ei, chef bucătar, sunt renumiți pentru rețetele romane vechi de mii de ani pe care le gătesc. De acum vor putea pune în practică cele învățate pe parcursul evenimentului pentru a-și matura singuri specialitățile din carne de vită produsă în România.

Carnea de vită locală - vedeta evenimentului

Evenimentul își propune să fie punctul de plecare al dialogului, promovării și susținerii produselor locale, poate chiar creării unei strategii naționale de turism gastronomic în jurul producătorilor din țara noastră și a celor care reușesc niște preparate extraordinare, plecând de la produsele autohtone.

”Romanian Quality Beef = Karpaten Premium Angus! Dacă spui carne de vită locală, nu ai cum să nu te referi la cel mai mare producător de carne de vită Angus din România, Karpaten Meat Group. Nu doar că sunt primii care au reușit să creeze un business de încredere în România, lucrând la standarde internaționale  dar mențin calitatea în toate produsele lor, reprezentând Transilvania la nivel mondial. Iar astăzi s-a văzut acest lucru. Fiecare piesă de vită Angus a fost impecabilă, indiferent de tăietură sau cum a fost gătită. Frumoasele și gustoasele platinguri realizate astăzi au fost posibile doar pe baza cărnii impecabile!” - Bernhard Delle - genetician și expert în carnea de vită, Germania.

Totodată, prin acest tur de forță, evenimentul facilitează accesul publicului la modalități corecte de preparare și gătire a cărnii de vită, astfel încât să se bucure pe deplin de toate calitățile acesteia. O bună cunoaștere a produsului începe cu proveniența, trasabilitatea, modul de obținere a cărnii, modul de tranșare, etc. Toate influențează produsul final. De aceea este important consumul de carne de vită care provine din ferme sigure, care se supun unui sistem de producție natural, complet controlat, cu o furajare bazată pe iarbă și cereale, fără hormoni, soia și premixuri, care asigură și garantează o carne proaspătă cu un grad de marmorare ridicat, frăgezime și un gust deosebit.  Consumați produse locale cu trasabilitate de la fermă la farfurie, cu autentificarea genetică a bovinelor și o promisiune de administrare a mediului durabilă.

Adevărat tur gastronomic al cărnii de vită produse în România, acest eveniment a fost pe de o parte o provocare pentru bucătarii participanți la competiție și pentru jurați, iar pe de altă parte, un regal pentru publicul larg care s-a bucurat de minunatul gust al cărnii de vită Angus, de complexitatea creațiilor pe care masterchefii le-au etalat pe farfurii, dar și de poveștile de degustare a preparatelor gătite care mai de care mai impresionant.

Cunicultura, între ferma de subzistență și hobby

A fost o vreme când în România existau ferme de creștere intensivă a iepurilor, ferme deschise pe lângă întreprinderile avicole din unele județe. Se dezvoltase un hibrid de carne românesc-supercuni, care era destul de performant la acea dată. Până în 1992 aceste ferme au dispărut din peisajul zootehnic românesc, baza genetică a hibridului românesc de carne pierzându-se treptat.

După anul 2000, unii entuziaști au încercat prin forțe proprii sau accesând fonduri europene să revitalizeze creșterea iepurilor prin înființarea unor ferme de creștere semiintensive. Chiar dacă unele proiecte s-au concretizat (extrem de puține), ele au sucombat în scurt timp. Motivele sunt diverse, de la lipsa experienței, a personalului calificat, a abatoarelor specializate, la lipsa contractelor de desfacere ș.a.m.d.

O vreme, mediul online era plin de oferte care promovau afaceri cu iepuri, promițând investiții mici cu câștiguri maxime și efort minim într-un timp scurt. La fel ca afacerile cu melci, chinchila, goji, cătină etc. A fost un „val“ și ce e val ca valul trece. Marea majoritate a crescătorilor au înțeles că creșterea iepurilor este o afacere profitabilă atunci când este practicată la scară mare, în ferme de creștere intensivă. Acesta este modelul de succes în țări cu tradiție în creșterea iepurilor de casă, precum Franța, Spania, Italia, Ungaria.

Care sunt, așadar, starea și nivelul cuniculturii în România? Este o întrebare la care cu greu răspundem atât noi, cât și autoritățile statului. Deși în Legea 32/2019 – Legea zootehniei, la art. 2 se precizează și iepurele ca specie de interes zootehnic, la art. 4 al aceleiași legi se precizează că, „în înțelesul prezentei legi, crescătorii speciilor de interes zootehnic sunt persoane fizice și juridice care dețin speciile prevăzute la art. 2.“ Tot aici, art. 9 spune că „Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale asigură un sistem informațional statistic și organizează recensăminte ale animalelor la toți deținătorii.“ În realitate, nu mai avem date statistice despre iepurii de casă de vreo 30 de ani. Ultimele date publice ne parvin de la un francez, Francois Lebas, în 1992. Aflăm astfel că, în 1990, înainte de desființarea fermelor de iepuri, efectivele erau în jur de 1.300.000 capete, din care jumătate în fermele intensive și restul în sistem gospodăresc.Tot de atunci avem și estimarea producției de carne de iepure: 8.000 tone în crescătoriile specializate și cca. 10.000 tone în crescătorii gospodărești.

Deci, unde suntem acum? Din păcate, suntem ca formă organizatorică de creștere a iepurelui de casă la nivelul anului 1979 (înainte de înființarea fermelor intensive), adică 99% din sistemele de creștere sunt crescătorii gospodărești, așa-numitele ferme de subzistență. Cea mai mare parte a acestora cresc iepuri pentru satisfacerea nevoilor familiale. O altă parte, din ce în ce mai consistentă, încadrează creșterea iepurilor ca hobby. Aici trebuie precizat că ultima categorie se concentrează doar pe iepuri de rasă pură, canalizându-și atenția pe ameliorarea raselor în conformitate cu un standard dat și ținând o evidență genealogică strictă. Tot la hobby putem pune și creșterea iepurilor ca animale de companie, mai puțin întâlnită în țara noastră.

Toate aceste forme de creștere pot, cu siguranță, produce și furniza un excedent de carne de iepure pentru piață. Sistemele gospodărești produc fără probleme mai mult decât nevoia familiei, iar creșterea iepurilor cu pedigree produce în mare măsură și animale pentru sacrificare (cele care nu se încadrează în standard sau reformate). Însă problema rămâne desfacerea lor pe piețele locale sau naționale. Este o problemă complicată și de noile legiferări europene în privința siguranței alimentare, dar și de lipsa unei asocieri la nivel național sau regional, care să ofere un plan de creștere și sacrificare, oferind predictibilitate activității și, totodată, făcând rentabilă existența unui abator specializat.

Dintre toate aceste sisteme de creștere din România, singurul pe care îl putem considera organizat este cel al crescătorilor de iepuri de rasă, fiind și singurul care face un recensământ anual al efectivelor. Organizat oarecum piramidal, are la bază, în fapt, sistemul gospodăresc de creștere în cuști individuale. Aceste ferme gospodărești se reunesc în asociații zonale sau pe criterii de rasă care, la rândul lor, fac parte din Federația Națională a Crescătorilor de Porumbei, Păsări și Animale Mici din România (FNCPPAMR). Această federație este membru cu drepturi depline în Entente Européenne d’Aviculture et de Cuniculture.

La recensământul din 2020 erau înregistrați peste 600 de crescători de iepuri de rasă, înscriși în 53 de asociații. Totalul animalelor înregistrate (efective de reproducție) se ridica la aproximativ 18.000 de exemplare, din peste 40 de rase. De menționat este faptul că cele trei rase românești (Uriașul de Transilvania, Iepurele Secuiesc și Iepurele de Cluj) sunt foarte bine reprezentate în crescătoriile noastre. Pe lângă aceste efective oficial înregistrate, mai avem un mare număr de animale crescute în gospodăriile țărănești.

Unii specialiști estimează că anual în România se cresc aproximativ 800.000-1.000.000 de capete, rezultând cam 12-15 tone de carne de bună calitate. Această cantitate ar putea fi mult mai mare, asigurând cel puțin cererea locală, cu condiția existenței unui cadru organizat și planificat al posibilității de abatorizare și, de ce nu, al unui ajutor din partea statului.

Reîntorcându-ne la creșterea iepurilor de rasă (cu pedigree), trebuie precizat că fenomenul s-a amplificat exponențial în ultimii 10 ani, iar calitatea atât a animalelor, cât și a crescătorilor a ajuns pe picior de egalitate cu cea din vestul Europei. Asta se datorează atât importului de animale de prăsilă de calitate, cât și aportului adus de asociațiile de crescători care, prin mijloace specifice (simpozioane, expoziții, prezentări de standarde, prezentări de animale, cursuri de pregătire etc.), au ridicat nivelul de pregătire a membrilor și au atras noi crescători în acest frumos hobby. Mai mult, începând cu anul 2017, sub egida FNCPPAM România a fost elaborat primul Standard românesc la iepurii de rasă care este armonizat cu cel european și cuprinde, pentru prima dată, standardele celor trei rase românești.

În concluzie, putem spune în momentul de față că singurul „sector“ cunicol organizat și cu potențial de dezvoltare este cel al creșterii iepurilor de rasă. În ce măsură în viitor acest sector, împreună cu fermele gospodărești, va putea furniza măcar local carne de iepure depinde de multitudinea de factori amintiți în acest articol. Nu excludem apariția unor ferme mijlocii sau mari de creștere intensivă a iepurilor, însă experiența și istoria recentă ne spun că nu va fi prea curând. De aceea, în colaborare cu publicații specializate am dori să prezentăm mutitudinea raselor de iepuri existente, standarde de rasă, crescători dedicați și chiar modele de miniferme de creștere a iepurilor de rasă. Promovarea, îmbunătățirea, conservarea raselor de iepuri existente, în deplin acord cu protecția mediului și bunăstarea animalelor, pot reprezenta o activitate mai mult decât economică, o activitate de educație și formare a tinerei generații. 

Valentin FILIP

Abonează-te la acest feed RSS