Tehnologia de cultivare a usturoiului

Usturoiul (Allium sativum) este originar din Asia Centrală. Este cultivat cu precădere în Japonia, China, Coreea de Nord și de Sud, Filipine, SUA, Europa Centrală și de Sud-Est. În România, această legumă de tradiție și cu reale valențe terapeutice este răspândită în nordul Moldovei, centrul Munteniei, Banat și Oltenia.

Despre beneficiile consumului de usturoi s-au scris tomuri întregi; noi ne rezumăm la a vă spune că de preferat este să-l folosiți cât mai aproape de starea sa naturală (crudă - plantă verde ori bulbi sau sub formă de mujdei, în diverse preparate culinare) și să evitați miracolele „povestite“ despre praful sau capsulele-medicament de usturoi. Pe lângă proprietățile culinare, această legumă are și efecte asupra sănătății: sporește imunitatea, este bună pentru bolile aparatului cardio­vascular, uneori joacă rol de antibiotic etc.

Pretenții față de factorii de mediu

În perioada de vegetație, usturoiul suportă temperaturi negative de -7°C și maxime de până la 34°C. Temperatura optimă la care se dezvoltă este cuprinsă între 18 și 30°C. Bulbii încep să vegeteze la 4°C, iar în timpul iernii, dacă sunt bine înrădăcinați, rezistă și la -20°C. Față de lumină, are pretenții sporite, preferând locurile însorite; o expunere îndelungată la locuri umbrite dezvoltă excesiv sistemul foliar, în dauna formării unei căpățâni bine proporționate. Usturoiul are nevoie de apă, dar nu în exces. Specialiștii vorbesc despre o umiditate a solului de 80-90% în perioada de creștere, de 70-80% la formarea bulbilor și de 60-70% în perioada de creștere a acestora, până la maturarea lor. Preferă substraturile fertile, reavăne, afânate, cu un bun drenaj și un pH de 6,7-7,8.

Epoca optimă de înființare a culturii

În România se cultivă foarte multe varietăți locale de usturoi, dar în Catalogul oficial din anul 2018 sunt recomandate trei soiuri: Ager, Claudiu și Eduard. Cele mai bune premergătoare sunt considerate cartoful, tomatele, ardeiul, vinetele, varza, conopida, pepenele, dovlecelul sau castravetele. Se evită cultivarea după ceapă, mazăre, fasole sau usturoi păstrat pe aceeași suprafață mai mult de patru ani din cauza atacului de nematozi. Epoca de plantare este toamna, în septembrie-octombrie, sau primăvara, în martie-aprilie, în funcție de zonă (mai devreme în sudul țării).

Pregătirea solului și plantarea

Pentru cultura de toamnă lucrările încep cu eliberarea terenului de resturile vegetale (discuit), fertilizarea cu gunoi de grajd și îngrășăminte chimice pe bază de azot și potasiu, arătură la 28-30 cm, discuit și grăpat pentru mărunțirea solului, deschiderea rigolelor și formarea straturilor înălțate. Pentru cultura de primăvară terenul se ară toamna, nu înainte de aplicarea îngrășămintelor, iar în martie se afână superficial solul, la 8-10 cm, cu cultivatorul + grapa, se fertilizează cu azot, se modelează și se aplică o erbicidare preemergentă.

Plantarea

Norma de bulbi este de 600-800 kg/ha. Însă înainte de plantare se pregătește usturoiul prin desfacerea bulbililor (căței) din bulbi (căpățână) și sortare pe categorii de mărime. Greutatea ideală a bulbului este de 1,5 grame. Pe suprafețele mici plantarea se efectuează manual, la 35 cm între rânduri și 6-8 cm între plate pe rând, în cazul terenurile nemodelate și în benzi de câte 5 rânduri, la distanță de 40-50 cm între benzi și 20 cm între rânduri. Plantarea mecanică presupune 4 rânduri pe o brazdă, la distanță de 28 cm între rânduri și 6-8 cm între plante pe rând sau benzi de câte 2 rânduri, la 34 cm între benzi și 25 cm între rânduri (7 cm între plante pe rând). Adâncimea de plantare este de 4-5 cm.

Lucrări de întreținere

Lucrările de întreținere a culturii de usturoi presupun: fertilizare fazială în două etape (prima – când plantele au 2-3 frunze, a doua – la 20-25 de zile după prima), prășire, irigare și protejarea împotriva bolilor și dăunătorilor (mana, alternarioza, rugina, dungarea galbenă, putregaiul alb al bulbilor, fuzarioza, putregaiul roz, tripsul comun, nematozii, păianjenul bulbilor). Recoltarea începe atunci când frunzele se îngălbenesc și se usucă, tulpina plantei se înmoaie, indicii care semnifică ajungerea la maturitate a bulbilor. Aceasta se efectuează manual, prin smulgere, pe suprafețele mici, sau meca­nic, pe suprafețele industriale, prin dislocare. Producția medie este de 6-10 tone/ha.

Ajutor de stat pentru cultivatorii de usturoi

Din acest an, Guvernul României a aprobat schema de ajutor de minimis pentru aplicarea pro­gramului de susținere a producției de usturoi, valabilă până în 2021.

Acesta se acordă producătorilor agricoli persoane fizice care dețin atestat de producător, producătorilor agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale și întreprinderi familiale, constituite potrivit OUG nr. 44/2008, și persoanelor juridice cu activitate în agricultură. Pentru a fi eligibili, beneficiarii trebuie să îndeplinească următoarele condiții: să dețină o suprafață cultivată cu usturoi de minimum 3.000 mp, marcată la loc vizibil, cu o placă inscripționată cu textul „Program susținere usturoi“; să valorifice o cantitate de usturoi de minimum 5.000 kg/ha, dovedită cu documente justificative; să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol; să valorifice producția în perioada 1 iulie – 29 noiembrie. Valoarea sprijinului financiar este de 4.650 lei/ha (1.000 euro/ha). Plata se acordă proporțional cu suprafața efectiv cultivată. Cererile trebuie depuse la direcțiile agricole județene până la data de 15 mai.

Maria BOGDAN