update 2 Feb 2023

AFIR: Baza de date cu echipamente, mașini și utilaje va cuprinde doar elemente conforme cerințelor de mediu

Preocuparea constantă pentru protejarea mediului prin măsuri concrete care să contribuie direct și decisiv la reducerea poluării a determinat Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale să demareze procesul de verificare și de eliminare a tuturor mașinilor, echipamentelor și utilajelor din Baza de date cu prețuri de referință (BDPR) care sunt echipate cu motoare care au normă de poluare sub Etapa V/ Tier V/ Stage V. Normele sunt stabilite în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/ 1628[1].

De asemenea, în acord cu noile angajamente asumate pentru implementarea Planului Național Strategic, AFIR va accepta includerea în BDPR doar a elementelor care au norma de poluare de minim Etapa V.

„Protecția mediului este o preocupare constantă pe care o avem în ceea ce privește investițiile pe care le sprijinim financiar și este strâns legată de strategiile pe care Uniunea Europeană le are în acest domeniu. Banii europeni aduc nu doar calitate, ci și tehnologii moderne care să țină cont de potențialul de afectare a naturii. Eliminarea echipamentelor, mașinilor sau a utilajelor cu norme de poluare depășite este esențială pentru protejarea mediului și a sănătății umane. În plus, acestea sunt adesea mai puțin eficiente, ceea ce înseamnă un consum mare de energie”, a precizat George CHIRIȚĂ, Director general AFIR.

În urma verificării fiecărui element, experții AFIR le vor șterge direct pe cele neconforme din Baza de date cu prețuri de referință și vor notifica traderii, în acest sens.

Baza de date cu prețuri de referință include în acest moment peste 41.000 de elemente distincte care pot fi consultate on-line pe www.afir.ro, fiind astfel un instrument de lucru unic la nivel național, prin care AFIR facilitează accesul solicitanților de fonduri europene la investiții, simplificând considerabil procedura de achiziție – beneficiarii pot achiziționa produsul dorit fără a mai trece prin procedura de achiziții, conform prevederilor procedurale în vigoare.

INFORMAȚII SUPLIMENTARE

Pentru a răspunde realităților din piața de profil, AFIR a modificat Ghidul BDPR și în ceea ce privește actualizarea prețurilor. Astfel, actualizarea prețurilor se va realiza o dată la 6 luni pentru fiecare marcă per trader, în limita a 5%, cu aprobarea conducerii AFIR și la solicitarea oficială a producătorului/ importatorului/ dealerului care a înscris elementele respective în Baza de date. Respectivul trader trebuie să însoțească solicitarea și de un tabel cu informațiile actualizate care au fost anterior verificate de experții din cadrul AFIR.

Procentul maxim acceptat al variației prețului este de 5%, chiar dacă perioada trecută de la ultima solicitare de actualizare a prețurilor este mai mare de 6 luni.

Actualizarea prețurilor cu un procent mai mare de 5% se acceptă numai dacă noile prețuri sunt comunicate oficial de producător (fie prin semnarea tabelului cu noile preturi, fie sub forma unei informări oficiale privind procentul de creștere) sau dacă este necesară corectarea unor erori produse la transmiterea informațiilor către AFIR.


[1] Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 şi (UE) nr. 167/2013 şi de modificare şi abrogare a Directivei 97/68/CE.

Sursa: afir.ro

Protecția turbăriilor în contextul schimbărilor climatice

Un studiu, publicat în revista științifică Nature, dezvăluie cum cea mai mare turbărie din lume a trecut de la a fi un depozit semnificativ de carbon la sursă de eliberare de emisii mari de dioxid de carbon din cauza schimbărilor climatice care au avut loc cu mii de ani în urmă.

În același timp în care se construia Stonehenge – acum aproximativ 5.000 de ani – clima din Congo favoriza seceta agresivă, forțând turbăriile să elibereze dioxidul de carbon stocat. Fenomenul a durat mult timp și s-a oprit doar în ultimii 2.000 de ani, potrivit unui studiu al unei echipe de cercetători de la Universitatea din Leeds.

Echipa susține că schimbările climatice din zilele noastre vor avea ca rezultat secete similare în zona Congo, care vor activa același mecanism de eliberare de dioxid de carbon, accelerând inevitabil schimbările climatice. Dacă se întâmplă acest lucru, autorii estimează că din turbării ar putea fi eliberate până la 30 de miliarde de tone de carbon. Acesta este echivalentul cu emisiile globale de la arderea combustibililor fosili pe parcursul a trei ani.

Dacă turbăriile se usucă peste un anumit prag, vor elibera cantități colosale de carbon în atmosferă, accelerând și mai mult schimbările climatice. Există unele dovezi că anotimpurile secetoase se prelungesc în bazinul Congo, dar nu este clar dacă acestea vor continua. Acesta este un mesaj important pentru liderii mondiali care se adună la discuțiile COP27 despre climă. Dacă emisiile de gaze cu efect de seră vor face ca turbăriile centrale ale Congo-ului să devină prea uscate, atunci turbăriile vor contribui la criza climatică mai degrabă decât să ne protejeze.

Rezultatele arată cum o perioadă de vreme mai uscată a început să se dezvolte în Africa centrală acum aproximativ 5.000 de ani. În timpul celei mai intense perioade de secetă, precipitațiile au fost de numai 800 mm pe an, ceea ce a cauzat scăderea pânzei freatice din turbele din Congo. Această scădere a expus straturile mai vechi de turbă la aer, provocând oxidare și eliberând dioxid de carbon. În plus, în această perioadă, noi straturi de turbă fie s-au descompus rapid, fie nu s-au acumulat cu adevărat.

Probele de turbă ne arată că a existat o perioadă de aproximativ 5.000 de ani în care aproape că nu a existat o acumulare de turbă, mai puțin de 0,1 mm pe an. Mostrele dezvăluie, de asemenea, cum erau precipitațiile și vegetația când s-a format turba. Împreună, ele oferă o imagine a unui climat uscat care a devenit progresiv mai uscat până acum aproximativ 2.000 de ani. Această secetă a dus la o pierdere uriașă de turbă, de cel puțin 2 metri. Seceta a transformat turbăria într-o sursă uriașă de carbon pe măsură ce turba s-a descompus.

Pe baza rezultatelor acestei lucrări, echipa avertizează că turbăriile pot fi încă în mare parte intacte în acest moment, dar pot deveni vulnerabile în viitor. Pe lângă riscul de secetă, regiunea este, de asemenea, supusă unor presiuni suplimentare care pot provoca daune acestui ecosistem fragil, inclusiv agricultura intensivă, exploatarea forestieră și explorarea petrolului.

Țările poluante trebuie să-și reducă rapid emisiile de carbon pentru a limita posibilitatea ca secetele să împingă turbăriile peste punctul lor de cotitură. Congo va trebui, de asemenea, să consolideze protecția turbăriilor. În joc este unul dintre cele mai mari ecosisteme sălbatice și bogate în carbon de pe Pământ.

  • Publicat în Mediu

Romsilva și-a depășit toți indicatorii economici prevăzuți pentru 2022

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva și-a prezentat bilanțul de activitate pentru anul care tocmai s-a încheiat. În continuare vă prezentăm spicuiri din acest bilanț.

Astfel, potrivit conducerii Romsilva, regia a obținut, în anul 2022, venituri de 3,3 miliarde de lei, în creștere cu 17,9% față de bugetul de venituri și cheltuieli aprobat. O creștere s-a înregistrat și la cifra de afaceri, aceasta fiind de 3 miliarde de lei la finalul anului, cu 20% peste indicatorii stabiliți. În același timp, cheltuielile au crescut cu doar 1,8% față de programul inițial.

Cea mai mare creștere se înregistrează în privința profitului brut, acesta fiind prognozat la peste 500 milioane de lei, față de 50 milioane de lei prevăzuți în bugetul de venituri și cheltuieli pentru anul 2022.

Pentru 2023, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva își propune să obțină venituri totale de 3,45 miliarde de lei, o cifră de afaceri de 3,1 miliarde de lei și un buget de cheltuieli de 3,2 miliarde de lei. În privința profitului, pentru anul 2023, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva estimează un profit brut de 250 milioane de lei, pe fondul creșterii salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată și a evoluției pieței lemnului pe anul viitor, prețul de vânzare a masei lemnoase rămânând relativ constant.

Investiții de circa 170 de milioane de lei

Romsilva a realizat anul trecut investiții de circa 170 de milioane de lei, din care 110 de milioane din fondul de accesibilizare și 60 de milioane din fonduri proprii.

Din cele 110 milioane de lei din fondul de accesibilizare s-au construit 303,17 kilometri de drumuri forestiere, s-au reabilitat 1.473,76 kilometri de drumuri forestiere și s-au realizat proiectele pentru 254,9 kilometri de drumuri forestiere și 49,1 kilometri de cale ferată forestieră.

Cele 60 de milioane de lei din fonduri proprii au fost investite în utilaje destinate mecanizării lucrărilor silvice, pentru realizarea drumurilor forestiere, pentru exploatarea și prelucrarea lemnului, inclusiv tractoare articulate forestiere, instalații de irigat pentru pepinierele silvice, precum și mijloace de transport precum autocamioane pentru transportul lemnului, cu macara și autoutilitare cu benă.

Menționăm că Regia Națională a Pădurilor – Romsilva administrează o rețea de 26.514 kilometri de drumuri forestiere și 67 de kilometri de cale ferată forestieră.

Programul anual de regenerare a pădurilor

Până la finele lui 2022, Romsilva a regenerat 14.909 hectare, din care 10.206 hectare prin regenerare naturală și 4.703 hectare prin regenerare artificială, prin lucrări de împăduriri.

În cele două campanii de împăduriri, de primăvară și de toamnă, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a plantat, până la această dată, 24,5 milioane de puieți forestieri, produși în pepinierele silvice proprii.

Programul de regenerare a pădurilor de stat administrate de Regia Națională a Pădurilor – Romsilva pe tot anul 2022, în cele două campanii de împăduriri, de primăvară și de toamnă, prevede lucrări de regenerare pe 14.057 hectare, din care 9.354 hectare prin regenerări naturale și 4.703 hectare prin lucrări de împăduriri, pentru care s-a alocat un buget total de 220,4 milioane lei.

În ultimii cinci ani, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a regenerat 72.892 hectare fond forestier de stat, din care 47.335 hectare prin regenerări naturale și 25.557 hectare prin lucrări de împădurire, fiind plantați, în total, 141,37 milioane de puieți forestieri.

Romsilva a pus pe piață 10 milioane de metri cubi de lemn

Romsilva a oferit pe piață în 2022 un volum de 10 milioane metri cubi de lemn, cu 500.000 de metri cubi în plus față de programul anual. Suplimentarea volumului a fost aprobată de Consiliului de Administrație al Romsilva, la propunerea directorului general, pentru asigurarea necesarului de pe piața lemnului. 

Din acest volum, în primele 11 luni ale anului trecut au fost oferiți agenților economici de profil, ca masă lemnoasă pe picior, un volum de 6,13 milioane metri cubi, fiind adjudecați 5,53 milioane metri cubi, la prețul mediu de 326,95 lei/m.c. Menționăm că prețul mediu de pornire în cadrul licitațiilor a fost de 197,45 lei/m.c.

De asemenea, a fost oferit agenților economici și un volum de circa 1,1 milioane metri cubi de lemn fasonat, recoltat prin mijloace proprii sau prin contracte de prestări servicii cu operatori atestați în activitatea de exploatare forestieră. În primele 11 luni, a fost adjudecat un volum de 1 milion metri cubi lemn fasonat, la prețul mediu de 595 lei/m.c. La acestea se adaugă circa 2 milioane metri cubi de lemn pentru foc livrat, până la finalul anului, direct populației.

Tot volumul de lemn a fost oferit în cadrul licitațiilor electronice, fiind asigurată astfel transparența, eficiența, echidistanța, precum și condiții concurențiale sporite pentru toți agenții economici atestați care au participat la aceste licitații.

Menționăm că, pentru anul 2023, Consiliul de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva a aprobat punerea pe piață a unui volum de 10 milioane metri cubi de lemn, venind în întâmpinarea cererii crescute pentru această resursă.

A scăzut numărul de agresiuni la adresa personalului silvic

În 2022, s-au înregistrat șapte cazuri de agresiune la adresa personalului silvic din cadrul Regiei Naționale a Pădurilor, un număr semnificativ mai mic față de cele 35 de cazuri înregistrate în 2021.

Din cele șapte cazuri de agresiune, doar trei, înregistrate la direcțiile silvice Mureș și Argeș, au necesitat îngrijiri medicale. Toate cazurile de agresiune sunt în curs de cercetare penală.

Totodată, anul trecut, Romsilva a achiziționat 4.034 de arme letale pentru dotarea personalului silvic de teren cu atribuții de pază, în prezent fiind efectuate formalitățile necesare pentru înregistrarea armamentului nou achiziționat și pentru avizarea personalului silvic cu atribuții de teren.

Venituri din activitățile conexe silviculturii

Tot din bilanțul regiei aflăm că peste 34 milioane de lei au fost obținute de Romsilva în primele 11 luni ale anului trecut din activități conexe silviculturii, precum cinegetică, fructe de pădure, ciuperci sau plante medicinale.

Astfel, din activitățile de vânătoare și din valorificarea cărnii de vânat au fost obținuți 5.060.303 lei, iar alți 969.550 de lei au fost obținuți din vânzarea fazanilor vii. Valorificarea păstrăvilor de consum a generat venituri de 9.249.930 de lei.

De asemenea, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva a obținut 11.044.541 lei din vânzarea fructelor de pădure, 5.296.200 lei din valorificarea trufelor, 2.687.828 lei din vânzarea plantelor medicinale și alți 235.805 din cea a ciupercilor.

Regia Națională a Pădurilor – Romsilva gestionează 242 fonduri de vânătoare și administrează 27 de păstrăvării aflate în funcțiune, precum și 3 fazanerii, la Gherghița, Pișchia și Ghimpați.

Ce va fi în 2023?

Regia Naţională a Pădurilor (RNP) – Romsilva estimează, pentru acest an, obţinerea unui profit brut de 250 milioane de lei, la jumătate faţă de 2022, pe fondul creşterii salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată şi al evoluţiei pieţei lemnului în 2023, în condiţiile în care preţul de vânzare a masei lemnoase va rămâne relativ constant.

Astfel, pentru anul 2022, profitul brut estimat a fost de aproximativ 500 de milioane de lei, de zece ori mai mare faţă de prevederile din bugetul de venituri şi cheltuieli pe anul trecut. În privinţa veniturilor totale pentru anul în curs, Regia estimează obţinerea unei sume de 3,45 de miliarde de lei, în creştere cu aproximativ 5% faţă de veniturile consemnate în 2022.

De asemenea, în 2023, cifra de afaceri va creşte uşor la 3,1 miliarde de lei, de la 3 miliarde anul trecut, iar bugetul de cheltuieli este estimat la 3,2 miliarde de lei până la finele acestui an.

Conform declaraţiilor făcute de către directorul general al Romsilva, Daniel Nicolăescu, în acest an Regia va avea obligaţia, conform prevederilor Codului silvic, ca 50% din volumul de lemn pus pe piaţă să fie fasonat, ceea ce înseamnă aproximativ 5 milioane de metri cubi.

Romsilva administrează 3,13 milioane hectare de păduri proprietatea publică a statului, circa 48% din pădurile țării, și asigură servicii silvice pentru circa un milion hectare de păduri aflate în alte forme de proprietate. De asemenea, Romsilva administrează 22 de parcuri naționale și naturale, precum și 12 herghelii de stat. Din totalul pădurilor proprietatea publică a statului, 80% dețin certificarea managementului forestier în standard internațional.

 

Știați că… despre reciclare și protecția mediului

Începem să conștientizăm tot mai mult nevoia de a proteja mediul înconjurător, de a desfășura anumite acțiuni care să limiteze răspândirea deșeurilor și să mențină natura sănătoasă. Studiile arată că ceea ce facem în prezent nu-i de ajuns, este nevoie de mai mult. Așadar, haideți să cunoaștem mai bine mediul înconjurător și să aflăm ce altceva mai putem pentru protecția lui!

De exemplu, știați că…

  • În ultimii 40 de ani s-au generat mai multe gunoaie decât s-au generat de la originea omului până în 1970?
  • Unele produse nereciclabile din celuloză, cum ar fi șervețelele și cartoanele pentru ouă, pot fi adăugate în compost? Fibrele acestora vor aera compostul şi vor ajuta organismele care favorizează descompunerea.
  • Industria de haine și materiale textile se situează în topul celor mai mari poluatori din lume? Textilele nu se degradează ușor în gropile de gunoi din cauza lipsei luminii soarelui și a oxigenului, iar incinerarea lor poluează aerul.
  • Prin reutilizarea fibrelor și textilelor nu mai sunt consumate materii prime noi, cum ar fi bumbacul, lâna sau fibrele sintetice? În acest fel, se evită consumul de energie și poluarea provocată pe durata proceselor de fabricare.
  • Aproximativ 60% din deșeurile textile sunt repurtabile? 70% din populația lumii folosește haine la mâna a doua.
  • Impactul anual asupra mediului înconjurător al articolelor de îmbrăcăminte dintr-o gospodărie este echivalentul apei necesare pentru a umple 1.000 de căzi de baie și a emisiilor de carbon rezultate din condusul unei mașini moderne pentru 10.000 de km.
  • Reciclarea unei singure cutii de aluminiu este echivalentă cu salvarea unei cantități de energie electrică care este îndeajuns pentru a alimenta un televizor timp de 3 ore?
  • Dacă arunci la gunoi o doză de aluminiu, s-ar putea să rămână în forma aceasta chiar și 500 de ani?
  • Dintr-un kilogram de sticle reciclate se obține tot un kilogram de sticle noi? Sticla nu-și pierde calitățile atunci când este reciclată, iar recipientele din sticlă permit reciclarea pe termen nelimitat.
  • Din 5 sticle de 2 litri de plastic de tip PET se pot produce fibre de umplere suficiente pentru o jachetă de schi?
  • Reciclarea unei sticle de plastic economisește energia necesară pentru a menține un bec aprins timp de 6 ore?
  • Din 1.000 de baterii portabile se pot obține 190 kg de fier, utilizat în industrie?
  • Cantitatea de lemn și hârtie care este aruncată anual este suficientă pentru a încălzi 50 de milioane de case timp de 20 de ani?

Larissa DINU

  • Publicat în Magazin

PRIA Enviroment: noutăți despre Sistemul de Garanţie-Returnare

În cadrul conferinței de presă „PRIA Environment 2022“ din luna noiembrie au fost reunite companiile din domeniul mediului, producătorii, retailerii și autoritățile pentru dezbaterea legată de temele esențiale de mediu precum: implementarea sistemului depozit – garanție, transpunerea Directivelor UE, industria și tranziția spre o economie verde, colectarea și reciclarea.

În luna august a acestui an a fost aprobat actul normativ privind desemnarea administratorului sistemului de garanție-returnare (SGR) pentru ambalaje. Astfel,

SC RetuRo Sistem Garanție Returnare SA, persoană juridică română, unică la nivel național, a fost desemnată exclusiv pentru a implementa, gestiona, opera și a asigura finanțarea sistemului de garanție-returnare. SC RetuRo Sistem Garanție Returnare SA este o entitate în care se regăsesc reprezentanții producătorilor, ai comercianților, dar și statul român, reprezentat de autoritatea centrală pentru protecția mediului, cu un procent de 20% din acțiuni.

În acest context, consumatorii vor putea returna ambalejele din PET, sticlă și metal, începând din 30 noiembrie 2023, când în România va începe să funcționeze Sistemul de Garanție-Returnare, conform ultimelor modificări și completări aduse la HG 1074/2021. La cumpărarea unei băuturi din următoarele categorii: apă, băuturi răcoritoare, bere, vin, băuturi spirtoase de la un comerciant, consumatorii vor plăti o garanție de 0,50 RON, care va fi recuperată odată cu returnarea ambalajului.

„În perioada următoare trebuie construită o întreagă infrastructură în spatele sistemului, care să permită colectarea ambalajelor returnate de consumator la comercianți, numărarea acestora, compactarea, trimiterea către reciclare, activități care se vor desfășura în centrele de sortare și de numărare pe care urmează să le construim în cadrul RetuRO“, declară Julia Leferman, director general al Asociației Berarii României pentru Mediu, asociație acționar al companiei RetuRO. Așadar, în aproximativ un an, producătorii vor epuiza stocurilor cu ambalaje neinscripționate SGR.

În perioada de tranziție vor exista ambalaje cu și fără etichetă SGR pe rafturile magazinelor. Începând cu data intrării în funcțiune a SGR, nu se vor mai putea introduce pe piață produse neinscripționate SGR, cu excepția produselor care se află în stocul producătorilor și ale comercianților, acestea putând fi comercializate până la data de 31 decembrie 2024.

„Comercianții vor organiza puncte de returnare în cadrul magazinului, pentru colectarea ambalajelor manuală sau prin aparate de tip RVM, având și posibilitatea, îndeosebi pentru comercianții cu suprafețe de vânzare sub 200 mp, să organizeze puncte de returnare în asociere cu unitățile administrativ-teritoriale pe a căror rază teritorială își desfășoară activitatea. Dorim să asigurăm consumatorilor finali o cale cât mai facilă pentru recuperarea garanției plătite de aceștia la achiziționarea produselor care intră sub incidența SGR“, Maria Maxim, președinte al Asociației Retailerilor pentru Mediu, asociație acționar al companiei RetuRO.

Anca LĂPUȘNEANU

  • Publicat în Mediu

Să fie lumină… prin Programul Iluminat Public Ecologic

Se tot vorbește despre creșterea eficienței energetice, despre o mai bună valorificare și apreciere a resurselor de care dispunem, astfel încât să contribuim la reducerea poluării, deci să avem grijă de întreaga planetă. Se creează tot felul de programe ce au în vedere susținerea acestor demersuri și, recent, președintele Administrației Fondului pentru Mediu, Lóránd-Árpád FülöP, a semnat dispoziția de demarare a Programului privind creșterea eficienței energetice a infrastructurii de iluminat public.

Acest program se adresează unităților administrativ-teritoriale organizate la nivel de comună, oraș sau municipiu care pot beneficia de fonduri pentru îmbunătățirea sistemului de iluminat public stradal prin folosirea unor tehnologii mai eficiente care să reducă semnificativ consumul de energie şi, implicit, factura publică.

Începând cu data de 21 octombrie 2021, unitățile administrativ-teritoriale și-au putut crea conturile de utilizator în aplicația informatică pusă la dispoziție pe site-ul Administrației Fondului de Mediu – AFM, iar din 25 octombrie solicitanții au putut depune cererile de finanțare, împreună cu documentația aferentă, în aplicația informatică prin intermediul conturilor de utilizator create.

„Anul acesta am îmbunătățit semnificativ atât programul, cât și modul de aplicare. În primul rând, am digitalizat întregul proces, astfel toată procedura se derulează exclusiv online. Acest fapt reprezintă un avantaj major pentru beneficiari, care nu mai sunt nevoiți să se deplaseze la sediul AFM cu sute de pagini de documente sau să piardă ore întregi la cozi, așa cum se întâmpla în anii trecuți. Totodată, am redus termenele și am eficientizat procedura de analiză pentru ca beneficiarii să poată începe implementarea cât mai rapid. O altă noutate importantă este că acum programul prevede și extinderea sau completarea sistemelor existente și nu doar înlocuirea acestora. Prin toate aceste demersuri ne dorim să ne adresăm unei plaje cât mai largi de beneficiari și să aprobăm cât mai multe astfel de proiecte“, a specificat președintele AFM, în cadrul comunicatului de presă transmis de instituție.

Bugetul alocat acestei sesiuni de finanțare este de 500 de milioane de lei. Finanțarea se acordă în procent de până la 100% din cheltuielile eligibile ale unui obiectiv de investiție și în limita sumelor ce pot fi acordate pentru fiecare categorie de solicitanți, astfel:

  • pentru comune cu o populație de până la 5.000 de locuitori — maximum 1.000.000 lei;
  • pentru comune cu o populație de peste 5.001 de locuitori — maximum 2.000.000 lei;
  • pentru orașe — maximum 3.000.000 lei;
  • pentru municipii de rang 0 — municipiul București — maximum 25.000.000 lei;
  • pentru municipii de rang I — maximum 6.000.000 lei;
  • pentru municipii de rang II — maximum 5.000.000 lei.

A consemnat, Larissa DINU

Care este costul real al mașinilor electrice? Copii sclavi în mine și consecințe grave asupra mediului

Dacă te afli pe partea privilegiată a planetei ești cu siguranță unul dintre susținătorii producerii mașinilor electrice. Pentru că aici, în această parte a lumii, mașinile electrice sunt prezentate ca o alternativă extraordinară pentru reducerea poluării și a emisiilor de gaze. Nu se vorbește însă atât de deschis sau aproape deloc despre implicațiile etice și de mediu pe care producerea acestor autovehicule le are. Ce poate fi greșit în această abordare aparent inofensivă și pur ecologică? Fabricarea bateriilor folosite la punerea în funcțiune a autoturismelor electrice presupune exploatarea resurselor miniere din țările aflate în curs de dezvoltare. Concret, vorbim despre forță de muncă foarte ieftină și tehnologii de minerit rudimentare. Zeci de mii de copii din Republica Democratică Congo, spre exemplu, coboară zilnic în mine pentru a asigura materiale necesare pentru fabricare bateriilor folosite la mașinile electrice.  Este prețul pe care îl plătesc pentru a supraviețui în continuare într-o sărăcie lucie. Așa cum spuneam, drama lor se consumă și rămâne puțin cunoscută celor care cred că mașinile electrice reprezintă o soluție pe termen lung. Este într-adevăr o alternativă, dar trebuie îmbunătățită până într-acolo încât să nu mai existe această vină morală și nici implicațiile pe care le are asupra mediului.

O situație care ridică probleme de etică

Presiunea de a realiza tranziția de la automobilele ce funcționează pe baza combustibililor fosili crește constant. Germania, spre exemplu, și-a luat angajamentul ca până în 2030 să oprească vânzarea tuturor mașinilor noi pe benzină și diesel. Scoția va face același lucru din 2032, iar Franța și Marea Britanie din 2040. Pe baza și a acestor previziuni, Agenția Internațională pentru Energie estimează că vânzările mașinilor electrice vor crește la 23 de milioane în 2030 (aceeași instituție spune că aproximativ 3 milioane de vehicule electrice au fost comercializate în 2017). Privind prin prisma eforturilor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, utilizarea pe scară largă a autoturismelor electrice este un lucru extraordinar. Dar există și reversul medaliei. Organizația Conferinței Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare cu sediul la Geneva arată într-un raport recent că acest lucru presupune o creștere implicită a exploatării materiilor prime utilizate pentru fabricarea bateriilor reîncărcabile, situație  care ridică probleme de mediu și sociale ce trebuie abordate urgent. Potrivit directorului general UNCATD Pamela Coke-Hamilton, „majoritatea consumatorilor sunt conștienți doar de aspectele ecologice, curate ale vehiculelor electrice pentru că aspectele murdare ale procesului de producție nu sunt vizibile și asta pentru că, în timp ce majoritatea celor care solicită mașini electrice trăiesc în țări industrializate, cea mai mare parte a materiilor prime este concentrată în câteva țări în curs de dezvoltare.

Săracele țări bogate

Spre exemplu, mai mult de jumătate din resursele mondiale de litiu se află în regiunile andine din Argentina, Bolivia și Chile, unde fermierii indigeni de quinoa și  crescătorii de lame trebuie acum să concureze cu minerii pentru apă într-una dintre cele mai uscate regiuni ale lumii. Potrivit UNACTD, exploatarea litiului necesită cantități uriașe de apă subterană care trebuie pompate în puțurile forate. De fapt, există unele estimări care arată că sunt necesare aproape 2 milioane de litri de apă pentru a produce o tonă de litiu. În raportul UNACTD se arată că în Salar de Atacama din Chile, litiul și alte activități miniere au consumat 65% din apă, provocând epuizarea apei subterane, contaminarea solului și alte forme de degradare a mediului. În această situație comunitățile locale au fost forțate să-și abandoneze așezările ancestrale. „Pe măsură ce cererea de litiu crește și provocările privind reducerea riscului de mediu vor crește“, se mai arată în raport. Revenind la repartiția resurselor naturale pe glob, aproape 50% din rezervele mondiale de cobalt se află în Republica Democrată Congo. Acestea reprezintă peste două treimi din producția globală de cobalt, iar statisticile arată că aproximativ 20% din cobaltul congolez provine din mine artizanale. Un iad cât se poate de real pentru cca 40.000 de copii care lucrează în condiții extrem de periculoase, potrivit UNICEF. Aproximativ 60% din cele 125.000 de tone de cobalt extrase la nivel global în fiecare an sunt folosite pentru bateriile mașinilor electrice.

Impactul mineritului

Dincolo de aspectele morale ale acestei chestiuni există și impactul asupra mediului. Siturile miniere de cobalt conțin minerale de sulf care pot genera acid sulfuric atunci când sunt expuse la aer și apă. Acest proces, cunoscut sub numele de drenaj acid al minelor, poate distruge râurile, cursurile de apă și viața acvatică de sute de ani. Impactul grafitului minier asupra mediului este similar. Utilizarea explozivilor poate arunca praful și particulele fine în atmosferă, metalele toxice, inclusiv uraniu provocând probleme de sănătate în comunitățile din apropiere și contaminând solurile din jurul sitului. Raportul afirmă că impactul negativ asupra mediului ar putea fi redus investind mai mult în tehnici și tehnologii miniere durabile orientate mai degrabă spre reciclarea mai eficientă a materiile prime din bateriile litiu-ion uzate. UNCTAD recomandă, de asemenea, ca industria să găsească modalități de a reduce nevoia de minerit în primul rând. De exemplu, oamenii de știință testează înlocuirea grafitului din baterii cu siliciu disponibil pe scară largă. Prima provocare pentru cercetători este reducerea cantităților de metale care trebuie extrase pentru bateriile EV. Cantitățile materiilor prime folosite variază în funcție de tipul bateriei și de modelul vehiculului, dar un pachet de baterii litiu-ion pentru o singură mașină (de tipul cunoscut sub numele de NMC532) ar putea conține aproximativ 8 kg de litiu, 35 kg de nichel, 20 kg de mangan și 14 kg de cobalt, conform cifrelor avansate de Laboratorul Național Argonne.

(D.Z.)

  • Publicat în Mediu

Nechita-Adrian Oros anunță un nou proiect cu accent pe Zona Montană: Sunt așteptați 4,9 milioane de euro!

În zi de mare sărbătoare pentru creștinii ortodocși, Ziua Crucii sau Înălțarea Sfintei Cruci, 14 septembrie, este și Ziua Națională a Muntelui, ce se sărbătorește an de an din 2002 încoace în România. Cu ocazia Zilei Muntelui, la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), s-a organizat o conferință de presă în care ministrul Adrian Oros a prezentat un proiect ce sună bine, mai ales că pune accent pe zona montană, această „Cenușăreasă” a dezvoltării rurale. 

Potrtivit ministrului Oros, proiectul „Consolidarea capacității administrative a MADR susținută de planificare strategică și un sistem de politici publice bazate pe dovezi, sistematizarea și simplificarea procedurilor de lucru cu mediul de afaceri și cu cetățenii din România, cu accent pe zona montană”, este cofinanțat din Fondul Social European, prin Programul Operațional Capacitate Administrativă. Valoarea totală a proiectului este de aproximativ 4,9 miloane de euro, respectiv 24.399.058,31 de lei, din care: 20.491.271,68 de lei asistență financiară nerambursabilă din FSE, prin POCA și 3.907.786,63 de lei cofinanțare din bugetul MADR. 

Care este obiectivul acestui proiect, ce arată atât de bine pe hârtie? Ei bine, proiectul cu denumire pompoasă vizează întărirea capacității MADR de a elabora politici publice bazate pe dovezi, de a reduce povara administrativă pentru mediul de afaceri și de a implementa unele măsuri de simplificare pentru cetățeni, realizat prin obiectivele specifice, cum ar fi de pildă:

  1. Realizarea analizei-diagnostic a entităților, serviciilor, personalului de execuție și conducere cu atribuții în elaborarea și aplicarea politicilor publice, respectiv MADR, ANZM, DAJ-uri, în scopul clarificării mandatelor, rolurilor și competențelor între acestea; 
  2. Elaborarea unui pachet de politici publice specifice pentru activitatea MADR cu accent pe zona montană, în concordanță cu SCAP 2014-2020, însoțit de instrumentele adecvate de gestionare de către MADR, Agenția Națională a Zonei Montane și Direcțiile Agricole Județene; 
  3. Dezvoltarea și implementarea unui mecanism pentru coordonare și consultare cu factorii interesați privind elaborarea, implementarea, monitorizarea și evaluarea politicilor publice privind domeniul de competență al MADR; 
  4. Eliminarea redundanțelor informaționale, reducerea și simplificarea anumitor documente de informare și raportare pe care fermierii și mediul de afaceri le furnizează periodic către instituții publice din sistemul MADR; 
  5. Realizarea unui sistem de videoconferință cu 49 de terminale, a unei aplicații interactive prin telefon și a unui portal web. 

Alături de ministrul Adrian Oros, au mai participat Violeta Vijulie - responsabilul de comunicarea acestui proiect și Veronica Țăran Baciu - Director General, Agenția Națională a Zonei Montane. 

Deși un proiect interesant, mai ales că zona montană este un alt domeniu cu potențial uriaș pentru dezvoltarea satului românesc, ce poate deveni o locomotivă pentru economia țării, prin turism și agroturism, ministrul a ținut conferința într-o sală aproape goală. Să fi fost dezinteres pentru ce mai spune ministrul, să fi fost sărbătoare mare religioasă - Ziua Crucii, despre care, apropos, ministrul nu a menționat nimic. Poate că nu știa sau a uitat, dar este bine că s-a prezentat în cămașă tradițională românească, o ie încărcată de simboluri ale satului românesc. Grăbit, ministrul a plecat ca un fulger de la propria conferință de presă, lăsând responsabilul de comunicare pentru proiect și directorul general al ANZM să mai spună câte ceva despre proiect și să răspundă întrebărilor ziariștilor prezenți - vreo trei. 

Pentru că mi-e dragă lumea satului din care mă trag, aș fi vrut să știu și când vom vedea rezultatele acestor proiecte ce sună atât de bine în teorie, așa cum aș fi vrut să știu și ce se întâmplă cu pesta porcina africană care distruge sectorul zootehnic din temelii.

Aș mai fi vrut să știu și cum comentează ministrul Oros îngenuncherea producătorului român și din cauza puterii de negociere a marilor lanțurilor de magazine în raport cu acesta, la care se adaugă și creșterea prețurilor la toate inputurile din sectorul agricol între 15 și 50%, ceea ce duce cu mult în jos, creșterea efemeră a prețului cerealelor!

Mi-aș fi dorit ca ministrul să explice de ce dispare zootehnia și de ce materiile prime, în loc să fie transformate în carne, lapte sau ouă vor fi în continuare exportate. Îmi amintesc că ministrul Oros, la începutul mandatului său, în toamna blândă a anului 2019, chiar înainte de Indagra, repeta continuu că „exportăm subvenții”. Se referea fix la acest lucru, dar iată că suntem în 2021 și, ca român, sper să nu vorbim de dispariția zootehniei. Că tot suntem înainte de Indagra, apropos. 

Modificări pentru fermieri privind Directiva Nitrați

Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a anunțat că Hotărârea de Guvern nr. 964/2000, prin care Directiva „Nitrați” a Comisiei Europene este transpusă în legislația internă din România, a suferit modificări substanțiale. Acestea au intrat în vigoare din data de 4 iunie 2021, când HG 587/2021 a fost publicată în Monitorul Oficial.

Într-un comunicat de presă se arată:

Cea mai importantă modificare, în ceea ce îi privește pe fermieri, se referă la obligațiile legale ale acestora, care sunt acum cuprinse în Programul de acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (Programul de acțiune). Până la modificarea adusă de această Hotărâre de Guvern, prevederile obligatorii erau cuprinse în Codul de bune practici agricole. Prin separarea normelor obligatorii de recomandări se simplifică textul legislativ și, pe cale de consecință, se ușurează înțelegerea și aplicarea prevederilor legale.

Totodată, Codul de bune practici agricole a devenit un document consultativ pentru fermieri. Atenție însă: aplicarea de agricultori în mod voluntar nu se referă și la acele măsuri care sunt cuprinse și în Programul de acțiune, acestea din urmă fiind obligatorii.

„Pentru a fi eficienți în eforturile noastre de a diminua poluarea apelor cu nitrații proveniți din surse agricole, am venit în întâmpinarea fermierilor cu această simplificare a normelor obligatorii. Programul de acțiune este un document clar și succint, a cărui respectare asigură atingerea obiectivelor în ceea ce privește reducerea poluării cu nitrați a apelor subterane și de suprafață. Totodată, Codul de bune practici agricole rămâne un document important, întrucât conține multe recomandări de bune practici, foarte utile celor care vor să facă o agricultură profitabilă și care este conformă cu prevederile legale în domeniu” a declarat secretarul de stat din cadrul Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, Vasile Panaite.

Obiectivele Planului de acțiune, conform textului legal, sunt două, foarte concrete: reducerea poluării apelor provocate sau induse de nitrații proveniți din surse agricole și prevenirea oricărei noi poluări de acest tip.

Planul de acțiune stabilește, între altele, prevederile care trebuie incluse în Programul de acțiune și în Codul de bune practici agricole. Între acestea, enumerăm: perioadele de interdicție a aplicării îngrășămintelor, condiții de aplicare a îngrășămintelor pe diverse terenuri, capacitatea și construcția spațiilor de stocare a îngrășămintelor de origine animală, tehnologiile și procedurile de aplicare a îngrășămintelor de origine animală pe terenuri și altele.

O altă prevedere din Planul de acțiune arată că, pe lângă întocmirea Codului de bune practici agricole, Comisia pentru aplicarea Planului de acțiune poate elabora și  un program care prevede instruirea și informarea fermierilor în vederea promovării punerii în aplicare a Codului de bune practici agricole, dacă acest lucru este considerat necesar.>>

Forma actualizată a HG 587/2021 poate fi consultată la adresa http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/243077, iar Planul de acțiune, în forma sa consolidată, poate fi consultat la adresa http://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/242569.

  • Publicat în Mediu

Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor pregătește reducerea poluării cu nitrați

Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor (MMAP) are în vedere planificarea începerii lucrărilor pentru 11 noi platforme pentru gunoiul de grajd și pentru o stație de compostare, pe lângă cele 117 investiții finalizate în perioada 2002 – 2020 și cele 27 actualmente în construcție.

Localitățile care vor beneficia de aceste tranșe de finanțare sunt în număr de 12, și anume: Parva - județul Bistrița Năsăud, Unguraș - județul Cluj, Colibași - județul Giurgiu, Șotânga - județul Dâmbovița, Valea Mărului - județul Galați, Vetrișoaia - județul Vaslui, Saraiu - județul Constanța, Tîrgușor - județul Constanța, Dobrosloveni - județul Olt, Vadu Pașii - județul Buzău, Gogoșari - județul Giurgiu, pentru platforme și Prisăcani - județul Iași, pentru stația de compostare. Astfel, MMAP, prin proiectul „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” (CIPN), a început, în data de 17 septembrie 2020, procedura privind licitația pentru atribuirea lucrărilor de construcții care continuă dezvoltarea infrastructurii de gospodărire a gunoiului de grajd.

Cheltuielile de finanțate sunt suportate de Guvernul României. Sumele provin dintr-un împrumut de la Banca Mondială. România are peste 3 milioane de ferme mici (sub 5 ha), majoritatea practicând  agricultură de subzistență. Mici fermieri, fie din lipsă de informare, fie din lipsă de mijloace, nu respectă condițiile minimale pentru gospodărirea corespunzătoare a gunoiului de grajd. De cele mai multe ori acesta este depozitat pe pământ, iar scurgerile ajung direct în prima pânză de apă freatică și, de acolo, în fântânile oamenilor. În acest context, gospodărirea gunoiului de grajd la nivel de comună s-a dovedit cea mai eficientă soluție pentru combaterea poluării cu nitrați, având în vedere specificul României. Investițiile finanțate de MMAP oferă autorităților locale beneficiare, pe lângă platforma propriu-zisă, și un set de utilaje destinat colectării, manevrării, compostării și împrăștierii gunoiului de grajd: un tractor, două remorci, un încărcător frontal, o mașină de împrăștiat compostul și o cisternă vidanjă. Practic, UATurile sunt însărcinate cu implementarea  unui serviciu public pentru managementul dejecțiilor provenite de la animalele din gospodării și din fermele mici. Stația de compostare de la Prisăcani este destinată accelerării procesului de transformare a gunoiului de grajd în compost (mraniță), fiind utilizat ulterior ca îngrășământ organic de bună calitate. Se obțin astfel, atât beneficiile de mediu, cât și posibilitatea ca fermierii și gospodarii care au încheiate contracte cu platforma și fac dovada predării gunoiului de grajd să fie considerați de către APIA și AFIR conformi din punctul de vedere a capacităților de stocare, ceea ce le aduce scutrea de investiții proprii în platforme individuale. „Nevoia clară a reducerii poluării apelor cu nutrienți din surse agricole și necesitatea alinierii țării noastre la prevederile Directivei Nitrați sunt motivele pentru care proiectul „Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” este, în acest moment, la faza de finanțare adițională. Având o fază pilot între 2002-2007 și o primă etapă la nivel național între 2008-2017, Proiectul va continua să aibă intervenții până în 2022, în zona finanțării de investiții, a întăririi capacității instituționale și a informării și instruirii fermierilor”, a declarat Costel Alexe, ministrul mediului, apelor și pădurilor.

Volumul de gunoi de grajd care poate fi procesat anual prin aceste investiții este de cca. 28.500 mc, ceea ce înseamnă o cantitate de aproximativ 21.370 tone. Beneficiarii investițiilor făcute în cadrul proiectului sunt exclusiv UAT-uri, care au fost selectate în cadrul unui program competitiv de finanțare.

Eforturile investiționale sunt suportate în proporție de aprox. 95% de către MMAP, contribuția locală a beneficiarilor de aprox. 5% constând în contravaloarea proiectării platformelor. După finalizare, investițiile sunt transferate către UAT, urmând să fie exploatate de către acestea și monitorizate de către MMAP. Bugetul de investiții pentru perioada 2017-2022 este de 36,32 milioane de euro.

Proiectul ”Controlul Integrat al Poluării cu Nutrienți” este parte a demersurilor Guvernului României de asigurare a implementării Directivei Nitrați, prin care se urmărește reducerea poluării cu nutrienți din surse agricole. Proiectul, început în 2008 și încheiat în 2017, a finanțat 86 de platforme de management de gunoi de grajd, iar acum se află în a doua fază, cea de finanțare adițională, alocată pentru cinci ani, până

în martie 2022 și va finanța peste 80 de comunități locale.

Anca Lăpușneanu

  • Publicat în Mediu

Daniel Alexandru: „Ritmul civilizației nu ia în considerare implicațiile asupra naturii și a mediului“

Comunitatea științifică a atras atenția de multă vreme asupra faptului că tiparele meteorologice se schimbă radical și că vectorul principal al acestor modificări este omul. Dacă măsurile implementate pentru a încetini ritmul acesta au fost suficiente este mai mult decât discutabil. Cert este că natura, cu toate forțele ei, ne demonstrează că încă îi suntem tributari. Daniel Alexandru, șeful Laboratorului de Agrometeorologie din cadrul Administrației Naționale de Meteorologie, are câteva mențiuni importante referitoare la acest subiect.

Fermierii trebuie să își adapteze activitatea la schimbările climatice

Reporter: Când vorbim despre schimbările climatice ni se prezintă tot felul de scenarii apocaliptice. Cum se văd aceste schimbări prin prisma omului de știință?

Daniel Alexandru: Schimbările climatice nu sunt recente, ele au început încă de acum 20 de ani. Este important însă ca de fiecare dată când facem referire la acest lucru să observăm faptul că inclusiv în România perioada climatică și orarul anotimpurilor și-au schimbat configurația. Și asta nu neapărat prin prisma evenimentelor care au loc pe parcursul unui an, ci prin prisma faptului că există aceste fenomene meteorologice extreme care au influență asupra unor sectoare economice, cum este, spre exemplu, agricultura. Acest lucru se manifestă preponderent prin apariția unor fenomene meteorologice periculoase cum ar fi grindina, temperaturi foarte ridicate prin comparație cu rezistența plantelor, lipsa precipitațiilor precum și coroborarea acestor componente. Lipsa precipitațiilor și a apei în sol, precum și apariția temperaturilor foarte ridicate generează foarte mari neplăceri în agricultură. Schimbarea nivelului de temperatură, diurn și nocturn, adică diferența și amplitudinea dintre zi și noapte în ceea ce privește temperaturile (au început să apară tot mai des astfel de diferențe) are o influență negativă în ceea ce privește dezvoltarea culturilor. La fel, odată instalat fenomenul de secetă, atât la nivel atmosferic, cât și la nivelul solului – seceta pedologică – acesta are acțiune directă și indirectă asupra evoluției plantelor. Din aceste considerente există planuri privind adaptarea la condițiile climatice pentru toate sectoarele economice, printre care și agricultura. Astfel, fermierii și alți vectori importanți din acest sector pot lua măsurile necesare pentru a-și adapta structura culturilor la aceste schimbări climatice.

Nu există un echilibru în ceea ce privește producerea de energie și alte resurse

Rep.: Ce anume a accelerat ritmul schimbărilor climatice?

D.A.: Activitatea umană a contribuit la această accelerare. Practic, atunci când vorbim despre aceste schimbări climatice se face o referire la condițiile climatice actuale raportate la condițiile climatice inițiale.

Adică înainte de anul 1900, când a început procesul de industrializare la nivelul țărilor cele mai dezvoltate la acea vreme. Practic, ritmul civilizației nu ia în considerare implicațiile asupra naturii și a mediului. Gazele cu efect de seră sunt principala cauză a schimbărilor climatice. Nu există un echilibru în ceea ce privește producerea de energie și alte resurse. Inclusiv agricultura contribuie la producerea gazelor cu efect de seră prin aplicarea îngrășămintelor și a tuturor genurilor de pesticide. Acestea au o acțiune remanentă în sol, ajung în pânza freatică și ulterior în izvoare și în sursele de aprovizionare cu apă. Este un efect indirect pe care omul îl are asupra naturii și care, în timp, a contribuit la deteriorarea condițiilor pe care natura ni le asigură. Felul în care ne comportăm față de sol, de păduri și modul în care înțelegem să nu poluăm natura sunt foarte importante. Toate astea au dus la apariția unor astfel de fenomene climatice și este deja confirmat faptul că acestea au o frecvență mult mai ridicată în ultima perioadă. Spre exemplu, în prezent fenomenul zăpezilor foarte târzii, din luna martie sau aprilie, a devenit foarte frecvent și afectează direct toate sectoarele economice și alte ramuri directe care derivă din acestea.

Previziunile meteorologice pe termen lung sunt un hazard

Rep.: În ce măsură restricționează aceste schimbări climatice și modul lor imprevizibil de succesiune realizarea previziunilor meteorologice?

D.A.: În general, previziunile de durată scurtă și medie sunt cele care au un grad de realizare foarte mare. Gradul de realizare a previziunilor pe o perioadă mai mare de o lună se reduce cu 65%. Pentru că, așa cum am spus, există aceste fenomene meteo extreme care pot apărea într-o perioadă foarte scurtă  și care modifică tot ceea ce s-a previzionat pe o anumită perioadă de timp.

Anul acesta, în lunile mai și iunie au fost cantități de precipitații foarte mari care au avut efecte negative în sectorul agricol. Deși era nevoie de umiditate pentru culturile care se aflau în sol, efectele excesului de apă au fost mai degrabă negative pentru că au coincis cu perioada în care avea loc maturarea completă a culturilor cerealiere de toamnă. Chiar dacă s-au obținut producții mari, excesul de apă a dus la deprecierea boabelor și la angrenarea unei serii de agenți patogeni care au contribuit atât la scăderea calității produselor la recoltare, cât și la deprecierea produselor depozitate ulterior și la momentul desfacerii lor pe piață.


  • În ultimii ani, într-adevăr, în afara perioadei de vară, când era un lucru comun lipsa precipitațiilor, acum acest fenomen se înregistrează încă din primăvară și este prezent apoi și în toamnă. Acest lucru afectează atât culturile de toamnă, cât și pe cele din primăvară.
  • În decada 2000-2010 fenomenele meteo extreme aveau o anumită frecvență, dar în ultimii zece ani numărul aparițiilor lor a crescut foarte mult. Seceta apărea, în mod normal, în regiuni precum Dobrogea, Oltenia, deci se manifesta preponderent în zona sudică a țării, dar în ultimii 5-6 ani acest fenomen se face simțit și în zona nordică a țării.

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

  • Publicat în Mediu

Pădurea, plămânul perfect al pământului

Echilibrul bioecologic se poate păstra în natură atunci când componentele mediului ambiant sunt judicios repartizate și cu mare atenție menținute.

Se apreciază că limita fertilității pământului este determinată, în primul rând, de coeficientul folosirii energiei solare prin plantele verzi. Acestea captează energia solară pe care o transformă în energie chimică și o depozitează în substanțele complexe pe care le sintetizează.

Din imensa cantitate de energie solară numai o mică parte ajunge pe pământ și din aceasta cca 1/3 absorb frunzele, iar 2/3 este reflectată sau străbate frunzele.

Din energia solară absorbită de frunze cca 90% se transformă în energie termică utilizată, în cea mai mare parte, în fenomenul de transpirație, iar restul este iradiată în mediu și 10% se transformă în energie chimică prin procesul de fotosinteză.

Există un paralelism între fotosinteză și respirație:

  • intensitatea fotosintezei este de 12-20 mg CO2/dm2/oră cu eliberare de oxigen;
  • intensitatea respirației este de 0,5-2 mg CO2/dm2/oră cu eliberare de CO2.

Se știe că în atmosferă se găsesc 21% oxigen și 0,03% CO2.

Acest raport se menține prin fenomenul de fotosinteză și respirație.

Valorile intensității de mai sus arată un raport fotosinteză/respirație 6/1-10/1. În realitate, acest raport este mai mic deoarece fotosinteza se realizează numai ziua și numai de componentele verzi ale plantelor,  pe când respirația are loc în toate organele plantelor, atât ziua cât și noaptea, ajungând la un raport de 4/1 sau 2-3/1, depinzând de condițiile climatice.

Plantele au această capacitate de fotosinteză datorită clorofilei care se găsește în citoplasma celulelor, câte 15-200 cloroplaste, acele baterii solare care convertesc energia fotonilor în substanțe organice.

Referindu-ne la pădure trebuie avut în vedere că aceasta conține o suprafață mai mare de frunze, iar procesul de fotosinteză este mai mare.

De ce socotim pădurea un plămân perfecționat al pământului?

Pentru că pădurea este mai eficientă decât culturile agricole, producând de 3-4 ori mai multă biomasă, ceea ce înseamnă că produce și mai mult oxigen, elementul atât de necesar tuturor viețuitoarelor, dar și consumă CO2 care, în concentrație mai mare, devine toxic.

Fotosinteza netă în pădure este de 580 g/m2/an, iar pe teren agricol 290 g/m2/an.

Se apreciază că un hectar de pădure, pe timp de un an, absoarbe 30-80 tone praf, fixează 8-10 t carbon și degajă 10-12 tone oxigen.

Pădurea asigură o îmbunătățire generală a climatului, atenuează extremele de temperatură, mărește umiditatea atmosferică, reduce viteza vântului și transpirația plantelor, reduce eroziunea solului și alunecările de teren.

Urmărind situația precipitațiilor în pădure se constată că 65% le reține solul, 15% ajung în pânza freatică, 15% sunt restituite prin respirație și numai 5% se scurg la suprafața solului. Dacă pe un teren în pantă solul spălat prin eroziune este de 2,5-5 cm, în pădure este numai de 0,002 cm.

Exploatată în regim silvic corect, pădurea asigură lemne pentru construcții și foc. Totodată, asigură fructe de pădure, ciuperci, plante medicinale, vânat etc.

În trecut, suprafața mare de pădure pe glob a făcut ca o secetă să apară la 50 de ani, iar pe măsură ce s-a redus suprafața apare la 40-25-10 ani iar în prezent, cum aprecia acad. D. Davidescu, din 10 ani 4 sunt foarte secetoși, 2 secetoși și 4 ploioși.

În aprecierile FAO, în ultimii 50-60 de ani frecvența secetei a crescut de 8 ori.

În țara noastră, în anul 1800 existau 8,5 mil. ha pădure, în anul 1948 aveam 6.486.000 ha, iar în 2014 au scăzut la 6.387.000 hectare.

La nivelul Europei suprafața împădurită este de 29,3%, în România este de 26%, repartizată astfel: 66% la munte, 27% în zona de deal și sub 6% la câmpie.

Acoperirea optimă cu pădure în zona de câmpie ar fi de 14-16%, însă în realitate este de 6,8% în Câmpia Transilvaniei; 5,5% în Câmpia Olteniei; 4,1% în Câmpia Moldovei; 3,2% în Câmpia de Vest și 3,5% în Câmpia Bărăganului.

Pe județe este: 4,4% Călărași; 5% Constanța; 5,1% Teleorman; 5,8% Ialomița; 4,3% Brăila; 10,2% Giurgiu; 9% Tulcea și 9,8% Galați.

Cunoscând multiplele avantaje oferite de pădure, este necesar să fie urgent lichidate tăierile ilegale și să se treacă masiv la împădurirea suprafețelor defrișate și a terenurilor improprii pentru agricultură și în paralel să se realizeze atât de necesarele perdele forestiere de protecție.

Asigurând suprafețe masive de pădure și caroiaje de perdele forestiere de protecție pe tot cuprinsul țării, vom beneficia de un climat mai echilibrat și de un regim de viață favorabil omului și celorlalte viețuitoare.

Organismele vegetale nu creează energie, ci numai o transformă, iar prin procesul de respirație eliberează energia chimică necesară proceselor de sinteză, de circulație și proceselor de creștere.

Dr. ing. Vasile POPESCU

  • Publicat în Mediu

Agenția Fondului pentru Mediu nu are planuri pentru 2018

Administrația Fondului pentru Mediu este – sau ar trebui să fie – una dintre cele mai urmărite instituții publice. În egală măsură, ar trebui să fie și deosebit de activă. Totuși, îndrăznesc să întreb: câți dintre cititorii noștri au auzit de această instituție și, dintre aceștia, câți știu cu ce se ocupă? Sunt convins că puțini cunosc răspunsul la întrebare, deși mare parte dintre ei interacționează de multe ori cu instituția în cauză.

AFM ne interesează pe toți...

Pe scurt, așa cum însăși se prezintă, „Administraţia Fondului pentru Mediu gestionează programe finanţate din fonduri naţionale şi este finanţată integral din venituri proprii şi răspunde de gestionarea Fondului pentru mediu. Acesta este fond public, deductibil din punct de vedere fiscal, iar veniturile acestuia constituie venituri publice, ce fac parte din bugetul general consolidat, constituite printr-o lege specială ce stabileşte şi destinaţiile acestora.

Administraţia Fondului pentru Mediu susţine finanţarea a 26 de categorii de proiecte şi programe naţionale în vederea dezvoltării durabile a României.“ (www.afm.ro/prezentare.php)

Aceeași sursă mai informează că „Administraţia Fondului pentru Mediu se adresează unei categorii largi de beneficiari: operatori economici; ONG-uri; unităţi administrativ-teritoriale; unităţi şi instituţii de învăţământ; composesorate şi ocoale silvice; unităţi de cult; instituţii publice; asociaţii de dezvoltare intercomunitară; institute de cercetare-dezvoltare; asociaţii de proprietari; persoane fizice; persoane fizice autorizate; întreprinderi individuale şi întreprinderi familiale, care prin implementarea şi derularea de programe contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi, în acelaşi timp, conştientizează publicul asupra problemelor de mediu.“

În sinteză, pe fiecare dintre noi ne atinge, mai mult sau mai puțin direct, cel puțin unul dintre programele gestionate de AFM, fie că este vorba despre „Rabla“, „Casa Verde“, „Compost“, „Biodiversitate“, „Împăduriri“ sau despre „Ecobusiness“, „Ecoturism“, „Bicicliști“, „Alimentare cu apă și canalizare“, „Energii regenerabile“. Și nu am numit decât o parte dintre programele care, cel puțin în teorie, sunt deosebit de importante pentru dezvoltarea satului românesc.

...dar nouă nu ne spune nimic!

Tocmai din acest motiv ne-am adresat reprezentanților acestei instituții, cu rugămintea de a ne prezenta prioritățile pe care AFM și le-a stabilit pentru anul 2018. Doream să știm care sunt principalele direcții asupra cărora această agenție guvernamentală își va canaliza atenția și eforturile. Dar drumul spre iad este pavat cu bune intenții, cum spune un vechi proverb englezesc. Iar realitatea românească nu-l dezminte. Răspunsul primit a fost bulversant. Spicuim, între altele: „AFM prevede în bugetul anual finanțarea anumitor programe, în funcție de obiectivele și prioritățile stabilite la nivel național. După aprobarea bugetului pentru anul 2018 se vor putea realiza, în măsura fondurilor disponibile, apeluri pentru lansarea unor sesiuni; toate informațiile vor fi publicate în timp util pe site-ul Administrației Fondului pentru Mediu (sic)“.

Deci, judecând după acest răspuns, semnat de dl Cornel Brezuică, președintele instituției, nu bugetul se face după priorități, ci programele se fac după buget. Adică, mai pe românește, deține banii, că îi cheltuim noi, n-aveți grijă. Păi tocmai de priorități întrebasem, domnule președinte, căci știam că încă n-aveți bugetul aprobat! De obicei, bugetul se solicită pe baza unor planuri de investiții și finanțare. Și e logic să fie așa, mai ales când e vorba de banul public! Dar AFM gândește altfel. Iar acest lucru este cu atât mai grav cu cât la Fondul de Mediu contribuie o serie întreagă de agenți economici, prevăzuți prin lege. Cu alte cuvinte, în niște limite destul de largi, e adevărat, dimensiunea lui poate fi estimată.

Și atunci, cum să interpretăm acest răspuns? Ca dezinteres, ca secretomanie ori, pur și simplu, ca pe un fel de „ce vă băgați și voi unde nu vă fierbe oala?“

Oricum ar fi, sperăm totuși că, la un moment dat, AFM ne va spune care sunt prioritățile sale din 2018!

Alexandru GRIGORIEV

  • Publicat în Mediu

Drept la replică pentru natură

Permiteți-mi să încep anul 2018 cu o confesiune. Sunt îndrăgostită iremediabil de natură. Și sper că și voi. Pentru că în asta stă șansa de a proteja ultimele bastioane ale sălbăticiei. Prin interviul de față natura primește dreptul la replică. Ovidiu Neculai Bufnilă, purtător de cuvânt al Societății Ornitologice Române ne-a vorbit despre proiectele anului 2018. Îmi ridic pălăria în fața muncii oamenilor care pledează pentru protecția păsărilor.

„Constituții“ pentru ariile protejate

— Ce priorități are Societatea Ornitologică pentru anul 2018?

— Primele două mari priorități sunt planurile de management pentru ariile naturale protejate care se află în custodia noastră și care sunt deja implicate în proiecte europene. Realizăm „constituțiile“ pentru aceste arii. Biologii identifică măsurile de conservare necesare pentru tot ce mișcă în aceste arii, de la plante la păsări, amfibieni, reptile și mamifere și apoi le discutăm cu factorii implicați. Este vorba de armo­nizarea protecției naturii cu dezvoltarea propusă de comunitățile locale, ne dorim ca natura să fie protejată în timp ce oamenii prosperă. Fie că vorbim de agricultori, de piscicultori, vânători sau autorități locale, specialiștii SOR vor avea discuții cu toți aceștia. Iar acest lucru va umple agenda pentru câteva sute de biologi cu ore de teren, concluzii, dezbateri. Vor urma seminare, tabere pentru copii, vor fi acțiuni pentru toți angajații.

Bugariu s

Școli prietenoase cu natura

— Știu că sunteți implicați și în proiecte care au o componentă extrem de importantă, și anume educarea copiilor.

— Legat de cei mici, continuăm două proiecte destinate lor. Primul este Școli Prietenoase cu Natura, program în care avem de la an la an tot mai multe școli, grădinițe și palate ale copiilor. În cadrul lui, realizăm și monitorizarea primăverii, prin programul Spring Alive, când cei mici ne semnalează sosirea a cinci specii de păsări în România: barza albă, rândunica, drepneaua neagră, cucul și prigoria. Un alt proiect permanent care li se adresează lor, dar și celor care sunt la început de drum în pro­tecția naturii și a păsărilor este Expediția Națională SOR. Peste 120 de persoane merg anual alături de specialiștii SOR în Delta Dunării, pentru a învăța ce specii de păsări sunt aici, dar și pentru o adevărată școală de biologie. Participanții au ocazia să vină și să învețe tainele Deltei de la biologii SOR prin tot felul de activități: de la plimbări pe canale la observațiile unor păsări precum codalbii.

România prinde aripi

fLORIN chirila

— Proiectele anterioare vor avea continuitate și anul acesta?

— Proiectul „România Prinde Aripi“, pe care l-am extins plecând de la București, devine ușor-ușor tradiție. Amplasăm hrănitori de iarnă pentru păsări, cuiburi artificiale și panouri informative în orașele din România. Am ajuns deja la un număr de 14 orașe, dar căutăm finanțare și pentru altele, am vrea să fim prezenți în toate parcurile din orașele reședințe de județ. Măcar aici. În același timp, instruim proprietarii de grădini cum să le amenajeze pentru a fi mai prietenoase cu natura, de la arici la păsările sălbatice. Nu am uitat nici de prima aplicație mobilă destinată păsărilor. „Uite Barza“ va intra în al doilea an, iar cu sprijinul Enel vom face un nou recensământ al berzelor albe. Alături de voluntari vom reuși să monitorizăm cele mai cunoscute păsări din România, astfel încât să le putem proteja mult mai eficient. Nu e ușor, dar ne-am asumat și misiunea de a schimba mentalități, de a educa. De aceea pagina de Facebook și site-ul SOR rămân un punct de educație. Vrem ca lumea să știe că bufnițele nu aduc ghinion și nu ucid pe nimeni, iar cei care iau un pui de pasăre acasă trebuie să conștientizeze că nu fac bine, ci îi fac un rău. Nu avem un centru de reabilitare a păsărilor sălbatice rănite, dar le vom oferi mereu consultanță celor care au găsit o pasăre cu probleme și care vor să o ajute.

bUGARIU

„Din toate activitățile de mai sus, la un moment dat apar și aspecte pe care ni le dorim tot mai des: descoperirea unor noi specii de păsări pentru fauna României, plante care se credeau pierdute sau a unor specii noi. Cât timp vom fi pe teren, vom lucra și sperăm să avem tot mai des întâlniri de acest gen. Iar, dacă tot vorbim de teren, vom discuta mereu și de combaterea unui flagel – braconajul. Echipele de biologi de la SOR vor raporta mereu autorităților ce se întâmplă când întâlnim braconieri, vom arăta aceste cazuri opiniei publice. Fie că discutăm de pițigoi confundați cu ciocârliile, fie că discutăm de sticleți capturați pentru colivii, SOR va combate aceste practici“ – Ovidiu Neculai Bufnilă

Laura ZMARANDA

  • Publicat în Mediu

Cum iese România din procedura de infringement?

În anul 2015, Comisia Europeană a deschis procedura de infringement împotriva României din cauza a 27 de microhidrocentrale amplasate în arii protejate și care au distrus ecosistemele de pe mai multe râuri de munte. Acestea au „secat“ cu totul cursurile de apă, cu consecințele deja știute. Mai multe proiecte au fost temporar blocate, iar meritul nu aparține instituțiilor care gestionează mediul și apa, ci unor organizații civice nonguvernamentale.

Acțiunile de a bloca construirea unor microhidrocentrale (MHC) pe râurile din siturile Natura 2000 ori alte arii naturale protejate au pornit prin anul 2010. Era vorba atunci despre râurile Dejani – Lupșa și Viștișoara de pe versantul nordic al Munților Făgăraș, Capra și Buda, Oticu și Cumpănița, de pe versantul sudic, Nera din Caraș-Severin, Răcătău și Someșul Rece din Cluj etc.

Organizațiile n-au găsit un partener deschis în rândul autorităților române (Apele Române, Ministerul Mediului, Garda de Mediu, parlamentari, europarlamentari etc.), unele dintre acestea fiind de fapt cele care au eliberat acordurile pentru proiectele energetice, așa că în 2012 s-au adresat direct Comisiei Europene. Europenilor le-au trebuit în jur de trei ani pentru a face propria lor investigație, dar până la urmă au descoperit că sunt încălcări sistematice ale normelor europene în materie, așa că au declanșat procedura de infringement împotriva României. În acest răstimp au fost distruse mai multe râuri de munte, dar altele au fost salvate.

Ce înseamnă, de fapt, această procedură?

Sunt trei etape care se parcurg:

  1. Comisia Europeană redactează o „scrisoare de punere în întârziere“ în care se pre­cizează încălcările legislației comunitare.
  2. Statul se apără prin ceea ce se numește „observațiile statului membru“, dar acesta nu poate invoca nicio prevedere, practică sau circumstanță existentă din dreptul intern pentru a justifica neconformarea cu legislația europeană.
  3. CE trimite „avizul motivat“, adică ultima avertizare înaintea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), avertizare ce vine în lipsa observațiilor statului membru sau în cazul în care acestea sunt considerate nesatisfăcătoare. Urmează răspunsul la avizul motivat cu măsurile întreprinse pentru conformare. Termenul de conformare este stabilit de către CE, iar dacă statul nu face modificările necesare Comisia sesizează CJUE pentru a se începe procedura în contencios. În cazul în care Curtea soluționează cazul în favoarea Comisiei, statul este obligat să conformeze legislația internă cu cea europeană. Dacă nici după aceasta statul nu se conformează, atunci îi este impusă de către Curte plata unei sume forfetare ori a unor penalități cu titlu cominatoriu până la îndeplinirea obligațiilor precizate în prima hotărâre.

În ce stadiu se află autoritățile române în cazul microhidrocentralelor?

În ultima etapă, cea de armonizare a legislației. În data de 8 noiembrie 2017 Guvernul României a emis o ordonanță de urgență pentru modificarea și completarea Legii apelor, act normativ care tocmai acest lucru îl urmărește, alinierea României la legislația europeană pentru ieșirea din procedura de infringement pe cauza MHC-urilor. Mai exact, a fost introdusă și definită în legea internă noțiunea de debit ecologic stabilită prin Directiva 2000/60/CE. Acest lucru permite stabilirea cadrului legal viitor pentru protecția apelor valoroase din punct de vedere ecologic, prin interzicerea lucrărilor care le pot afecta, respectiv, MHC-urile. A fost definit, de asemenea, și termenul de „debit de servitute“ necesar a fi lăsat în aval de lucrările de barare a apelor. Ei bine, aici este aici! Cine va stabili acest debit, cât de mult sau de puțin trebuie să curgă apa pentru a nu face să dispară, de exemplu, păstrăvul?

Maria BOGDAN

  • Publicat în Mediu

A fost demarată autorizarea la plată a schemei de plată pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu (înverzire) precum și pentru submăsurile compensatorii din PNDR aferente Măsurii 13

Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură informează că începând cu data de 12.05.2016 a demarat autorizarea la plată a schemei de plată pentru practici agricole benefice pentru climă şi mediu (înverzire) precum și pentru submăsurile compensatorii din PNDR aferente Măsurii 13. Numărul total de fermieri pentru care au fost emise deja ordinele de plată este de 532.362 fermieri. Suma totală autorizată după data de 12.05.2016 este de 944.2 milioane lei (212,89 milioane euro) și este compusă din: 685,25 milioane lei (155,17 milioane euro) din bugetul U.E. - F.E.G.A. (Fondul European de Garantare pentru Agricultură), 13,33 milioane lei (2,97 milioane euro) din bugetul național, respectiv 245,64 milioane lei (54,8 milioane euro) din bugetul U.E. - F.E.A.D.R. (Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală).

Numărul total de beneficiari plătiți începând cu data de 08.04.2016 și până în prezent este de 756.210 beneficiari.

În ce privește Campania de primire a cererilor unice de plată 2016, au fost depuse un număr de 754.151 cereri, pentru o suprafaţă de 6.035.690 hectare.

Perioada de depunere fără penalizări a cererilor de plată va continua până la data de 31 mai 2016.

Avînd în vedere modificarea prevederilor regulamentare, precum și cele ale O.U.G. 3/2015, cererile unice de plată pot fi depuse fără penalizări de întârziere până la data de 31 mai 2016. După această dată se pot depune cereri unice de plată cu o reducere de 1% pentru fiecare zi lucrătoare. Solicitările depuse după data de 27 iunie 2016 nu mai sunt admise, iar fermierului nu i se acordă niciun fel de plată sau de sprijin.

Dublarea ponderii energiilor regenerabile ar aduce economii de 4.200 miliarde de dolari pe an

Dublarea ponderii energiilor regenerabile în mixul energetic mondial, până la 36% în anul 2030, ar permite economiei mondiale să realizeze reduceri de costuri de până la 4.200 miliarde de dolari pe an, arată un studiu publicat miercuri de Agenția Internațională pentru Energie Regenerabilă (IRENA), informează Reuters.

În 2014, energiile regenerabile erau responsabile pentru 18% din energia consumată la nivel mondial. Potrivit actualelor strategii energetice naționale, ponderea regenerabilelor ar urma să ajungă la 21% în anul 2030. Însă o dublarea a ponderii regenerabilelor ar ajuta la atingerea obiectivului mondial referitor la limitarea creșterii temperaturilor mondiale la sub două grade Celsius, cum s-a convenit la summitul de la Paris de anul trecut.

Potrivit studiului IRENA, costul dublării ponderii energiilor regenerabile în mixul energetic mondial până în 2030 s-ar ridica la 290 de miliarde de dolari pe an, însă economiile realizate ca urmare a reducerii poluării și a efectelor emisiilor asupra sănătății umane și agriculturii ar fi cuprinse între 1.200 și 4.200 miliarde de dolari pe an.

"Atingerea unei dublări a ponderii energiilor regenerabile nu este doar un obiectiv fezabil este și mai ieftin. Aceasta ar crea mai multe locuri de muncă, ar salva milioane de vieți ca urmare a reducerii poluării aerului și ne-ar pune pe o traiectorie de limitare a creșterii temperaturilor globale la două grade, cum s-a convenit la Paris", a declarat directorul general al IRENA, Adnan Amin.

Separat, Agenția Europeană de Mediu (AEM) a anunțat miercuri că ponderea energiilor regenerabile în mixul energetic al Uniunii Europene a crescut până la 15,2% în 2014 de la 15% în 2013, potrivit datelor preliminare pentru 2014, ultimul an pentru care sunt disponibile astfel de date.

AGERPRES

România negociază în numele UE adaptarea la schimbarile climatice

Ministrul român al Mediului, Apelor și Pădurilor, Cristiana Pașca Palmer, a fost desemnată să reprezinte Uniunea Europenă în cadrul negocierilor privind adaptarea la schimbările climatice, care au loc în marja celei de-a XXI-a Conferinţe a Părţilor (COP 21) la Convenţia-cadru a Organizaţiei Naţiunilor Unite asupra schimbărilor climatice.

Este o onoare dar și o mare responsabilitate ca, în numele României, să reprezint Uniunea Europeană la negocierile care vizează adaptarea la schimbările climatice, un subiect de importanță crescută la această conferință, în contextul în care toate țările lumii sunt afectate de impactul din ce în ce mai agresiv al schimbărilor climei”, a declarat ministrul Mediului.

Având în vedere evenimentele meteorologice extreme tot mai frecvente (inundații, secetă, temperaturi foarte ridicate, incendii etc.), adaptarea la schimbările climatice a devenit o necesitate imperioasă. În acest sens, întărirea rezilienței sistemului socio-ecologic este esențială pentru a putea gestiona corespunzător riscurile și a preveni dezasterele cauzate de schimbarea climei (ex.: managementul necorespunzător al resurselor forestiere poate contribui la accentuarea impactului inundațiilor, cu consecințe economice și sociale grave).

România depune eforturi să devină în viitor o economie rezilientă la efectele schimbărilor climatice, cu emisii reduse de dioxid de carbon, o economie verde care integrează politicile și acțiunile climatice în mod coerent, pentru a asigura o dezvoltare durabilă inteligentă.

Miza principală a conferinţei, care se desfăşoara la Paris în perioada 30 noiembrie - 11 decembrie, o reprezintă adoptarea unui nou acord internaţional în domeniul schimbărilor climatice, care să fie obligatoriu din punct de vedere juridic şi aplicabil tuturor statelor începând cu 1 ianuarie 2021.

Noul acord internaţional în domeniul schimbărilor climatice ar urma să încorporeze un set de reguli ambiţioase şi obligatorii privind reduceri cuantificabile a emisiilor de gaze cu efect de seră şi să fie în linie cu ultimele descoperiri ştiinţifice şi tehnologice.

Importanţa relaţiei agricultură - mediu înconjurător

Sănătatea noastră depinde şi de alimentele pe care le consumăm zilnic, motiv pentru care mediul înconjurător trebuie să reprezinte o preocupare pentru fiecare şi mai ales pentru agricultori.

Agricultura şi protecţia mediului sunt două domenii care depind unul de celălalt, iar relaţia dintre ele este tot mai intens dezbătută la evenimentele tematice organizate la nivel mondial. Organizaţia Europeană a Proprietarilor de Pământ, împreună cu Liga Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România, a organizat cea mai recentă ediţie a Forumului privind Viitorul Agriculturii, în cadrul căruia subiectele abordate au vizat problemele agriculturii la nivel mondial, schimbările climatice şi protecţia mediului în agricultura românească.

Fermierii, primii ecologi ai lumii

De cele mai multe ori activitatea de producţie agricolă are efecte asupra mediului înconjurător, mai ales în urma modernizării acestui sector, iar efectele pot fi resimţite fie imediat, fie de-a lungul anilor. Tocmai acesta este motivul pentru care este necesară o atenţie sporită şi din partea fermierilor, iar la acest capitol România este pe drumul cel bun, susţine reprezentanta Ministerului Mediului, Luminiţa Ghiţă: „Fermierii au fost primii ecologi ai lumii, au fost cei care au avut grijă de ecosistemele naturale, au avut grijă ca producţia culturilor să se facă în armonie cu natura. Agricultura poate fi unul dintre domeniile competitive ale României, însă va trebui să ţină seama şi de particularităţile de mediu, care într-adevăr uneori vin ca o constrângere în dezvoltare, însă ele trebuie înţelese pe termen lung.“

Dacian Cioloş, fostul comisar european pentru agricultură, susţine că elementele de protecţia mediului, văzute de multe ori ca un  impediment, trebuie integrate în desfăşurarea activităţilor agricole deoarece şi societatea a devenit mai preocupată de modul în care se produc alimentele, de calitatea lor sau de gestiunea resurselor naturale.

„În agricultură vorbim de resurse de producţie care sunt vii, solul, plantele sunt materie vie şi aceste chestiuni de protecţie a mediului dau, de fapt, şi direcţia competitivităţii economice în agricultură. Dacă nu ţinem seama de aceste aspecte, riscăm să pierdem pe termen lung competitivitatea şi performanţa economică.“

Importanţa unei relaţii pozitive între agricultură şi mediu a fost remarcată şi de către ministrul Agriculturii, Daniel Constantin: „Nu poate exista o agricultură fără protecţia mediului şi nu poate exista mediu fără o agricultură care să nu fie dezvoltată. Cred că România a avut o experienţă pozitivă de-a lungul timpului, s-a adaptat bine în ultimii ani şi face eforturi ca şi în perspectiva anilor următori să se adapteze.“

Agricultura românească nu afectează mediul

Dacă la nivel european există acţiuni ale agricultorilor care afectează mediul înconjurător, nu la fel stau lucrurile şi în cazul României. „Aceste două concepte, deşi par a avea o contradicţie logică, au coexistat în România de-a lungul timpului şi sunt stimulate să meargă împreună. Agricultura românească nu a afectat mediul de-a lungul ultimilor 50 de ani. România nu foloseşte decât jumătate din cantităţile de îngrăşăminte chimice care se aplică în Ungaria şi Polonia sau chiar la 25% din ceea ce se foloseşte în ţările mai dezvoltate, Olanda sau Spania. În cifre absolute, cantitatea de îngrăşăminte chimice a fost de 491.000 de tone, din care azotoase 344.000 tone, fosfatice 113.000 tone şi potasice 33.000 tone. Faţă de media UE, a celor 15 ţări mai vechi, suntem la jumătate ca şi cantitate folosită“, a afirmat ministrul Agriculturii în cadrul evenimentului.

Utilizarea redusă a îngrăşămintelor chimice nu este singurul element care arată faptul că activitatea agricolă a României este în acord cu mediul înconjurător. „În momentul de faţă pânza de apă freatică reprezintă sursa de apă potabilă pentru locuitorii din mediul rural. Chiar şi azi aproximativ 2.000 de comune din România folosesc această sursă de apă care certifică faptul că de-a lungul timpului agricultura pe care am practicat-o în România nu a cauzat nici solului, nici mediului şi nici resurselor de apă. Utilizarea apei pentru irigaţii nu a cunoscut o dezvoltare în ultimii ani, iar din punctul de vedere al agriculturii nu este bine, însă pentru mediu a fost benefic şi cred că s-a păstrat un echilibru bun în agricultura românească. De asemenea, în ultimii 7 ani fermierii fie mici, fie mari s-au dotat şi au adoptat tehnologii care nu au fost dăunătoare mediului“, a explicat Daniel Constantin.

Loredana Larissa SOFRON

Programe comune de mediu între Republica Moldova şi România

• Interviu cu Gheorghe Şalaru, ministrul Mediului din Republica Moldova

În cursul unei recente vizite în Basarabia, mai precis în oraşul Cimişlia, localitatea sa natală, demnitarul moldovean a acordat un interviu în exclusivitate pentru revista Lumea Satului

– Ce implicaţii are agricultura asupra stării mediului din Moldova?

– Agricultura este, cred, domeniul care ne aduce o importantă pondere în bugetul nostru, al Republicii Moldova. Desigur, avem încă mari probleme. Una dintre acestea vine dintr-o nedreptate făcută în anii ’90, când s-a procedat la redarea pământului către săteni. Atunci s-a dorit să se facă ceva cu totul deosebit şi nu s-a întâmplat aşa. Astfel, au fost retrocedate terenurile agricole prin codul social nu către foştii proprietari, ci tuturor sătenilor, în mod egal. Fiecare a primit câteva parcele, maximum 1- 1,5 ha! S-a partajat astfel pământul la un milion de oameni. Adică la toţi cei care lucrau atunci în agricultura republicii. Prin aceasta noi am pierdut milioane de dolari, bani care ar fi putut fi investiţi în domeniu. Acum există această partajare în mici parcele pe care, desigur, nu poate fi practicată o agricultură performantă. Astfel că acum, în aceste condiţii, nu se poate vorbi de o protecţie autentică a mediului.

– De ce?

– Asta fiindcă este destul de greu să treci de la un sistem de organizare la altul. Noi dorim să trecem acum la practicarea unei agriculturii… organice, ecologice chiar. În trecut, în perioada sovietică, noi eram un fel de teren de experimentare a unei agriculturi chimizate. Noroc că oamenii ştiu cum să practice o agricultură curată. Şi asta vom face de acum înainte.

– Care este acum obiectivul principal al Guvernului Leancă în domeniul mediului?

– Să ne corelăm programele în domeniu cu cele practicate în Uniunea Europeană. În acest sens ne ajută şi semnarea Memorandumului de colaborare cu România prin acordul de acţiuni concrete în privinţa colaborării în gospodărirea apelor pe Dunăre şi Prut, îndeosebi la Stânca - Costeşti. De altfel, noi facem parte din bazinul Dunării, prin afluenţii acesteia...

– Ce ne puteţi spune despre acordul de colaborare pe Prut şi Dunăre?

– Există o comisie mixtă de colaborare, prin care se are în vedere şi elaborarea unor proiecte comune de mediu în protejarea biodiversităţii în regiunea Prutului şi a Dunării, schimburi de experienţă, în vederea accesării de fonduri europene, pe colaborare frontalieră.

–  Ce anume vizează aceste proiecte?

– Protecţia mediului, a celui acvatic, în primul rând, aprovizionarea cu apă potabilă, precum şi rezolvarea problemei salubrizării, a introducerii sistemelor de canalizare. Practic, în marea majoritate a celor 1.600 de sate din Moldova, nu există sisteme moderne de canalizare, astfel că deversările de apă menajeră merg direct în acei afluenţi ai marilor râuri – Nistrul şi Prutul, de unde se mai face încă şi aprovizionarea cu apă a populaţiei din unele localităţi!

– Cum se asigură, totuşi, apa potabilă în localităţile rurale?

– O parte din republica noastră nu are asigurată o aprovizionare corespunzătoare cu apă potabilă. Însă, dacă vorbim despre oraşe, situaţia apare altfel. Adică aceasta se face din puţuri forate, cum zicem noi, din fântâni arteziene. Rezervele noastre principale sunt cele două fântâni orizontale, care sunt Nistrul şi Prutul. De aici noi avem în vedere construirea acelor sisteme de aducţiune a apei potabile către marile localităţi din Basarabia, fiindcă peste tot există o dorinţă firească de protecţie a apei şi a aerului. Se mai aruncă gunoiul din căruţe sau din maşină. Aceasta nu ţine doar de sărăcia financiară. Din fericire, există staţii de evacuare a apei. În multe cazuri, acestea sunt însă vechi, din perioada sovietică. Sunt energofage! Acum a început construirea de staţii noi, avem şi proiecte pentru altele, cu finanţarea unor ţări europene, cum este Austria, dar şi cu sprijinul Băncii Mondiale, inclusiv şi cu România. Este vorba aici de o parte a ajutorului de 100 milioane de euro promis pentru Republica Moldova, din care o parte va fi destinată realizării unor proiecte de mediu: aprovizionarea cu apă potabilă, canalizare şi altele. Ne preocupă foarte mult să asigurăm o mai bună conştientizare a oamenilor pentru protecţia mediului, mai ales că avem zone, aşa cum observaţi şi dumneavoastră, unde mai există poluarea unor terenuri agricole în diferite zone ale republicii noastre.

– Ce alte acţiuni comune între Moldova şi România se mai are acum în vedere?

– Într-adevăr, putem vorbi de proiecte comune cu România, dar şi cu Ucraina, pentru protecţia mediului în Delta Dunării, dar şi pentru Marea Neagră. În acest scop construim o serie de staţii de epurare în localităţile din preajma râului Prut şi a râului Nistru. Ne propunem să adaptăm legislaţia noastră la cea a UE. În acest caz beneficiem de sprijinul concret al României. De altfel, măsurile şi acţiunile comune se impun pentru a avea o natură curată. România şi Moldova pot fi, în viziunea noastră, o gură de rai pentru Europa. Aici am vrea să ni se alăture şi Ucraina pentru că dorim o colaborare de mediu şi cu ţara vecină. Aceasta cu atât mai mult cu cât o mare parte a populaţiei din Regiunea Odessa, inclusiv oraşul Odessa, este asigurată cu apă din râul Nistru!

– Vă dorim mult succes!

– Vă mulţumim!

Cristea BOCIOACĂ