Gunoiul de grajd, ca și cel provenit de la păsări, constituie pentru mulți fermieri o bătaie de cap. Pe de altă parte, și facturile pentru energia electrică și combustibilul pentru încălzire reprezintă o problemă. Ei bine, aceste probleme s-ar putea anula una pe alta dacă sunt abordate așa cum trebuie.

O metodă cu tradiție în utilizare

Utilizarea biogazului nu este o noutate nici la nivel mondial, nici în țara noastră. În anii ’80, numeroase ferme fuseseră dotate cu instalații de producere a biogazului. Ulterior, acesta era folosit pentru încălzire și, uneori, pentru producerea de energie electrică. După 1990, pe măsură ce marile ferme au căzut în paragină, și instalațiile de producere a biogazului au fost neglijate, până când au ajuns să fie vândute la fier vechi.

În alte țări precum Germania, de exemplu, instalații similare au fost conservate și menținute în exploatare. Ulterior, cei care au preluat fermele dotate cu instalații de biogaz au ajuns să asigure și încălzirea și gazul pentru localitățile învecinate.

Ca principiu, o astfel de instalație nu este una complicată. Practic, este vorba despre unul sau mai multe rezervoare în care fermentează materia primă. În aceste rezervoare trebuie să fie menținută o anumită temperatură, astfel încât bacteriile care descompun materia primă să se poată înmulți în mod optim. Gazele de fermentație sunt apoi captate și pompate într-un rezervor, de unde sunt apoi dirijate către locul de utilizare. Biogazul rezultat conține în proporție de 60-70% metan și 25-28% dioxid de carbon.

Metoda ideală de a scăpa de gunoi

Materia principală folosită poate fi deosebit de variată. Gunoiul de grajd, găinațul, materia provenind din canalizare, resturile vegetale, resturi provenind din abatoare sau din instalațiile de procesare a laptelui sau alimentelor sunt la fel de bune ca surse de biogaz. Prin fermentarea acestora, majoritatea compușilor poluanți sunt reduși la elemente de bază. Așa se face că ceea ce rămâne în tancurile de fermentare la sfârșitul procesului, numit digestat, este un îngrășământ deosebit de eficient și absolut natural. Compoziția sa îl face ușor de asimilat de către plante, în proporție de 99%.

Produsul final, biogazul, poate fi folosit ca atare și ars pentru a obține lumină și căldură sau poate fi folosit drept combustibil pentru grupuri electrogene, devenind astfel curent electric.

Deci, dacă e să tragem o linie la o socoteală oarecum matematică, ar însemna că scăpăm de gunoaiele din fermă, iar în locul lor obținem căldură, curent electric și, un fel de bonus, un îngrășământ natural de o înaltă calitate și total nepoluant.

O soluție inteligentă...

Pornind de la socoteala de principiu pe care am prezentat-o mai sus, în localitatea Seini, din județul Maramureș, a fost demarat un proiect pilot. Cu fonduri provenind în mare parte de la Banca Mondială, acum doi ani a fost construită o centrală de producere a biogazului.

În anul 2016 centrala a fost inaugurată cu multă bucurie și entuziasm. Toată lumea spera că o mare parte dintre problemele localității vor fi fost rezolvate odată cu punerea în funcțiune a acestei facilități. Calculul inițial a pornit de la ideea că bălegarul provenit de la o fermă de vaci cu câteva mii de capete, aflată în zonă, va fi prelucrat în stație. Ca rezultat trebuia să se obțină curent electric, cam de patru ori mai mult decât are nevoie orașul. Centrala este prevăzută cu un generator care poate produce 370 kWh.

Numai că, în practică, lucrurile nu s-au mai arătat atât de frumoase ca în proiect. În primul rând pentru că bălegarul de la fermă trebuie transportat la centrală cu camioanele Primăriei, Fiind vorba de cantități de ordinul a câteva tone pe zi, cheltuielile cu carburantul sunt destul de însemnate. „Gunoiul de grajd trebuie să fie proaspăt, de cel mult trei zile“, ne-a spus dl ing. Ilie Sălăvăstru, managerul instalației. În aceste condiții nu se pot face depozite. Ca atare, centrala a trebuit să se orienteze către dejecțiile provenite de la fermele de păsări aflate în apropiere. Astfel, cheltuielile cu transportul sunt mai scăzute.

O altă problemă, ne-a mai spus dl Sălăvăstru, este că încă din momentul proiectării nu s-a pus problema ca instalația să producă și căldură. De aceea, căldura rezultată nu este folosită, astfel încât o modalitate de a obține venituri a fost dată de-o parte.

...dacă este gândită inteligent!

Întreaga cantitate de biogaz ar trebui folosită pentru producerea de curent electric. Dar și aici este un „dar“: când s-a făcut calculul de fezabilitate s-a crezut, firesc, că centrala va beneficia de certificate verzi. Numai că, după construcție, acestea nu s-au mai acordat. Motivul? Centrala a fost construită cu fonduri de la Banca Mondială, asimilabile cu ajutoare de stat. În astfel de situații, reglementările europene interzic acordarea de certificate verzi. Rezultatul? Prețul energiei electrice obținute în această instalație este mai scump decât ar fi dispus Sistemul Energetic Național să plătească pentru el.

Cât despre digestat, agricultorii au prins slăbiciunea sistemului. „Nimeni nu vrea să plătească pentru el, iar noi nu avem unde să-l depozităm. Ca atare, îl împrăștiem gratuit pe terenurile fermierilor. Ei știu că suntem obligați să scăpăm de digestat și profită de acest fapt ca să obțină îngrășământul gratuit.“

Cu toate acestea, Ilie Sălăvăstru nu este dezamăgit de proiect. „Până la urmă a fost un proiect pilot. Am văzut că poate funcționa și eu zic că este ideal pentru o fermă cu aproximativ 600 de vaci, care are și sere. Se poate asigura încălzirea serelor, a clădirilor fermei, dacă instalația se proiectează de la început pentru asta. Desigur că se poate asigura și curentul electric, dar atrag atenția celor interesați că întreținerea grupului generator nu este ieftină!“

O instalație asemănătoare, dar de o capacitate mai mare a fost inaugurată și la Săcuieni, în județul Bihor. Nu am apucat încă să aflăm primele concluzii ale beneficiarilor ei. Promitem să revenim cât de curând!

Alexandru GRIGORIEV