reclama youtube lumeasatuluitv
update 26 Sep 2022

Cum obținem energie ieftină

Cu toate că avantajele folosirii agrobiomasei sunt vizibile, absorbția încălzirii prin biomasă este lentă din diverse motive: percepția agrobiomasei ca fiind un combustibil dificil de utilizat, conștientizarea limitată a opțiunilor tehnologice, dificultățile de adaptare a ofertei și cererii și lipsa unei viziuni clare și a unui sprijin clar din partea factorilor de decizie.

Există și cazuri de succes, dar acestea au o vizibilitate redusă și sunt cunoscute mai puțin dincolo de zona lor de operare. Unul dintre acestea este AgroBioHeat, un proiect UE finanțat prin programul Horizon 2020, ce are ca scop furnizarea unei platforme cuprinzătoare pentru depășirea barierelor și pentru sprijinirea preluării pe piață a încălzirii cu agrobiomasă. Majoritatea activităților de proiect ce vizează promovarea încălzirii prin agrobiomasă sunt implementate în șase țări multiplicatoare, și anume România, Ucraina, Spania, Grecia, Franța, Croația.

Cheltuieli mai mici în gospodării, ferme, instituții publice

Biomasa poate fi utilizată pe post de combustibil de încălzit în ferme și gospodării din lumea satului, în școli, clădiri municipale, agroindustrii, sere, precum și alte proiecte comunitare în domeniul energetic. Trebuie menționat că este o sursă ieftină de energie, ceea ce contează enorm mai ales în aceste vremuri grele, în care facturile la energie ne dau emoții indiferent de zona în care locuim sau domeniul în care activăm.

Crearea locurilor de muncă pe plan local

Utilizarea agrobiomasei poate avea și un impact social pozitiv prin crearea de locuri de muncă locale. „După colectare și tocare putem obține o biomasă care se poate transporta și apoi se introduce într-un cazan produs în România, lângă Sfântu Gheorghe, județul Covasna, într-o firmă mică, dar cooperează cu vreo 15 firme pentru a da produsul final. Vorbim de cazane deștepte, smart, de la capacitate de 20 de kW până la 1 MW, și avem peste 180 de exemple de sisteme funcționale în țară. Sunt unele care funcționează deja de peste 12 ani, au fiabilitate ca cele din Occident, iar fabricantul este aici, oricând se poate apela la producător pentru pregătire și pentru mentenanță“, explică Lajos Vajda, președintele clusterului Green Energy.

Unde găsim biomasă

Mai întâi de toate ar trebui să știm că biomasa se află chiar peste tot în jurul nostru, aceasta rezultând din activitățile zilnice, iar momentele când ne putem simți conectați cu proveniența acesteia încep încă de dimineață, când ne savurăm cafeaua sau ceaiul, cele în care ne alegem alimentele preferate pentru consum, în care ne facem o salată de fructe, citim o carte interesantă sau ne uităm la un film. Pentru ca noi să ne bucurăm de toate acestea, anumite acțiuni de producție a acestora au generat deșeuri vegetale. România produce anual fructe, legume, cereale, lemn, mobilă etc. Luate individual, aceste activități se desfășoară răsfirat, în regim de gospodărie sau cumulat, în ferme sau fabrici de producție. Desigur, cantitățile de deșeuri verzi rezultate diferă de la ceva ce poate părea nesemnificativ la ceva ce presupune chiar proceduri elaborate de eliminare. De pildă, o gospodărie de 2 persoane poate alege arderea crengilor și a paielor rezultate, iar acest lucru să nu le ia foarte mult timp, în vreme ce o fabrică de mobilă va avea nevoie de o planificare strictă pentru eliminarea deșeurilor rezultate.

Ce poate constitui agrobiomasă

Ei bine, din abundență în zonele rurale, agrobiomasa are diverse forme: paie, reziduuri agroindustriale, tăieri, culturi energetice etc. Resursele de biomasă pot fi clasificate astfel: sector forestier (culturi forestiere dedicate: culturi de arbori energetici – salcie, plop, eucalipt), produse din exploatări forestiere: bușteni, talaș rezultat din subțieri; agricultură (culturi energetice uscate ligno-celulozice: culturi erbacee: salcie, plop, miscanthus, sequoia), culturi energetice oleaginoase, ce au conținut de zahăr și de amidon: semințe oleaginoase pentru metilesteri (semințe de rapiță, de floarea-soarelui), culturi cu conținut de zahăr pentru etanol (trestie de zahăr, sorg dulce), culturi cu conținut de amidon pentru etanol (porumb, grâu), reziduuri agricole: paie de grâu și alte culturi diferite ca, de pildă; porumb, rapiță și floarea-soarelui, soia, coceni de porumb. De asemenea, tot din agricultură este și gunoiul rezultat din fermele zootehnice: gunoi de grajd umed și uscat (în particular dejecții de la păsări).

Deșeuri din industrie

O altă sursă este reprezentată de reziduurile ce provin din industrie, respectiv: deșeuri industriale din lemn, rumeguș de la gatere, deșeuri fibroase vegetale din industriile hârtiei. Mai sunt și reziduuri uscate ligno-elulozice: reziduuri din parcuri și grădini (ramuri de arbori, iarbă), precum și deșeuri contaminate: lemn din demolări, fracțiunea organică a deșeurilor municipale solide, gunoi biodegradabil depozitat în gropi de gunoi, gaz de groapă de gunoi, nămol de canalizare.


  • Sub diferitele sale forme, agrobiomasa este abundentă în zonele rurale și asigură alimentarea cu combustibil și lanțurile scurte de aprovizionare. Astfel, creează condiții favorabile pentru sustenabilitatea ecologică și economică. Totodată, din punct de vedere tehnologic, sunt disponibile soluții moderne de încălzire ce pot utiliza agrobiomasa cu eficiență ridicată și emisii reduse.
  • Pentru a respecta obiectivele UE 2030 în ceea ce privește energia regenerabilă și reducerea emisiilor trebuie depuse eforturi suplimentare pentru decarbonizarea sectorului de încălzire. Cu precădere în lumea satului, în zonele rurale, așadar, înlocuirea combustibililor fosili cu agrobiomasa poate fi o opțiune deloc de neglijat pentru decarbonizarea sectorului de încălzire. Biomasa agricolă este o resursă locală, considerabilă și subexploatată ce poate asigura realizarea țintelor energetice și climatice europene, precum și promovarea dezvoltării rurale și a economiei circulare.

Simona-Nicole DAVID

Încălzirea globală va conduce la învelirea ghețarilor?

E mijloc de ianuarie și ne lipsesc troienile de altădată. De fapt, în ultimii ani nici măcar zăpadă de Sărbători n-am prea avut. Este clar, schimbările climatice produc efecte tot mai evidente și nu doar la noi, ci în întreaga lume. Dacă acum ceva timp ideea topirii ghețarilor părea și ea destul de îndepărtată, iată că încălzirea globală conduce la micșorarea acestora.

De exemplu, ghețarul Helgas se află pe cel mai înalt munte din Suedia, la sud de Cercul Polar, iar în 2020 a scăzut cu 2 metri în înălțime. Din acest motiv a fost creat un proiect prin care se dorește prevenirea topirii acestuia, iar în vara anului trecut a fost acoperită o mică parte a acestuia cu o pânză de lână și amidon de porumb pentru a vedea dacă zăpada și gheața se vor topi mai puțin. „Această pânză a protejat de fapt 3,5-4 metri de la topire“, a declarat Erik Huss, unul dintre inițiatorii proiectului, relatează Reuters.

Această inițiativă aparține mai multor iubitori ai naturii care semnalează faptul că, de fapt ghețarii, reprezintă cel mai bun indicator al schimbărilor climatice, ei trag cel mai important semnal de alarmă. Conform aceleiași surse, inițiatorii proiectului vor să ducă la altă scară acest test și să acopere o suprafață de 40 metri pătrați din acest ghețar și, de asemenea, vor să implice cercetători în glaciologie pentru a avea o abordare mai științifică.

Mai mult decât atât, aceștia încearcă, alături de producătorul materialului, să obțină o pânză mai subțire și mai ușoară, un aspect extrem de important pentru a putea fi folosită pe o suprafață mai extinsă. Trebuie menționat că această pânză este biodegradabilă și este transportată manual pe munte.

Prin acest proiect se dorește creșterea conștientizării asupra pericolelor care ar putea apărea în cazul în care dispar ghețarii.

„Atunci nu ar mai exista acces la apă pentru agricultură, pentru industrie, pentru miliarde de oameni. Unde se duc? De unde îşi iau apa? Sunt miliarde de oameni pe tot globul care locuiesc în apropierea regiunilor montane, cum ar fi Munţii Stâncoşi, Anzii, Alpii ori Munții Himalaya, care se bazează pe gheţari pentru aprovizionarea cu apă“, a mai declarat Huss, scrie Reuters.

Așadar, ce vom face? Vom acoperi toți ghețarii ori e timpul să ne gândim mai mult fiecare dintre noi cum putem contribui la protejarea mediului înconjurător și la împiedicarea încălzirii global

Larissa DINU

  • Publicat în Mediu

Vă sună cunoscut? Schimbările climatice chiar se produc sub ochii noștri!

În 2015, în studiul „Schimbările climatice – de la bazele fizice la riscuri și adaptare“, Administrația Națională de Meteorologie scrie răspicat despre un subiect larg cunoscut, încălzirea climatică și efectele acesteia pe termen mediu și lung. Este ceea ce resimțim și noi an de an, cu precădere din 2000 încoace, avem și o Strategie Națională privind Schimbările Climatice, dar din păcate ne continuăm viața netulburat, mărim parcul auto, tăiem păduri, deversăm deșeuri în râuri, n-avem reacție la poluarea industrială, nu ocrotim suficient solul, nu adaptăm tehnologiile agricole la noile cerințe. Și-apoi ne mirăm că avem viituri, valuri de căldură, valuri pe ploi, tornade, producții afectate, deșertificare etc.

Studiul oferă date până în anul 2013 inclusiv, dar și perspective până la sfârșitul secolului. Și, privitor la temperatura medie a anului, în intervalul 1961-2013, față de intervalul de referință 1961-1990, aceasta prezintă exclusiv tendințe de creștere pe întreg cuprinsul României în timpul primăverii și verii. Pentru zonele centrală și de nord-est ale țării există tendințe de creștere și în timpul iernii. Toamna ar fi singurul anotimp stabil din punctul de vedere al temperaturii. În schimb, precipitațiile s-au menținut oarecum stabile, cu creșteri toamna pe întregul cuprins și scăderi în Delta Dunării – iarna și primăvara și în sud-vest, primăvara.

Scenarii climatice până în orizontul anilor 2050 și 2098

precipitatii august 2019

Scenariile pentru orizonturile 2021-2050 și respectiv 2069-2098, față de intervalul de referință 1961-1990, arată tot o creștere a temperaturii medii anuale în România, iar în privința precipitațiilor analiza relevă o imagine mai puțin coerentă. În schimb, grosimea stratului de zăpadă ar putea să scadă semnificativ, însă nici aici nu există proiecții certe. Revenind la temperatura aerului la suprafața solului, studiul afirmă că „pe litoralul Mării Negre și în extremitatea sudică a țării vor avea loc creșteri medii pe an ale numărului de nopți tropicale cu până la 18, în orizontul de timp 2021-2050, față de intervalul de referință 1971-2000, în condițiile unui scenariu moderat de creștere a concentrației gazelor cu efect de seră. În Câmpia Română, Bărăgan și mare parte a Dobrogei, creșterea este între 12 și 15 nopți tropicale pe an, în timp ce în Câmpia de Vest ea se situează între 9 și 12 nopți tropicale pe an. Cea mai mare parte a Moldovei, regiunile subcarpatice și Transilvania înregistrează creșteri între 6 și 9 nopți tropicale pe an, în timp ce în zonele montane creșterea este de până la 3 zile pe an“. Și valurile de căldură au devenit mai frecvente în ultimele decenii și frecvența lor va crește în deceniile care urmează: în extremitatea sudică a țării vor avea loc, până în 2050, creșteri medii ale numărului de zile cu valuri de căldură cu până la 5 pe an; în restul Câmpiei Române, în Câmpia de Vest, Bărăgan și sudul Moldovei, creșterea este de până la 2,5 zile pe an.

Hazarduri pentru România

În categoria hazardurilor care pot provoca în România pagube importante sau chiar dezastre naturale intră producerea de fenomene precum: ploi abundente/inundații, alunecări de teren, zăporuri pe cursurile de apă, grindină, descărcări electrice, polei, avalanșe, furtuni, viscole, secete, incendii de vegetație, valuri de căldură, valuri de frig. Conform datelor prezentate de Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID – programul român de asigurare a catastrofelor), în cazul țării noastre expunerea cea mai mare la dezastrele naturale este cea asociată cutremurelor, inundațiilor și alunecărilor de teren, ce pot cauza pierderi umane și costuri economice ridicate în întreaga țară. Vă sună cunoscut, nu?

Temperaturi medii lunare cu 3 grade mai mari decât în perioada 1981-2010

abateri temperaturi augusrt

Revenind la prezent, scenariile descrise mai sus parcă le-am trăit și-n acest an. De pildă, fiindcă ne referim la ultimul val de căldură, însoțit de secetă, ANMH arată că, în luna august, abaterea temperaturii medii a aerului, față de mediana intervalului de referință standard (1981-2010), a fost pozitivă în toată țara: „Valori ridicate ale abaterii, de peste 3°C, s-au înregistrat în nord-vestul țării și izolat în Banat, cea mai mare valoare fiind de 3,5°C, la stația meteorologică Zalău. În Maramureș, Transilvania, în Banat și izolat în Oltenia și Muntenia abaterea pozitivă a variat între 2 și 3°C. Abateri pozitive, cuprinse între 1 și 2°C, s-au atins pe areale extinse în Moldova, Dobrogea, Muntenia și doar izolat în Oltenia. Cea mai mică valoare a abaterii pozitive a fost înregistrată la stațiile meteorologice Sulina și Vaslui, respectiv 0,9°C.”  Abaterea cantității de precipitații a fost negativă în Crișana, Oltenia și Banat, pe areale extinse din Muntenia, Moldova și Dobrogea. Abateri pozitive s-au înregistrat mai ales în Transilvania, Maramureș și centrul Moldovei.

Maria BOGDAN

  • Publicat în Mediu

Cercetătorii amercani susțin că agricultura este unul dintre vinovații responsabili pentru încălzirea globală

Contribuția agriculturii la modificările climatice este comparabilă cu cea a despăduririlor, susține un grup de cercetători americani care au calculat cantitatea de carbon extrasă din sol ca urmare a lucrărilor agricole, informează Reuters.

Încălzirea globală se datorează, în principal, acumulării de dioxid de carbon în atmosferă de pe urma unor activități, precum arderea combustibililor fosili și tăierii copacilor care, altfel, ar absorbi gazele cu efect de seră precum dioxidul de carbon. Un studiu publicat în PNAS, o publicație editată de National Academy of Sciences, arată că, în ultimele două secole, o cantitate de aproximativ 133 miliarde de tone de carbon a fost scoasă din sol ca urmare a lucrărilor agricole.

Unul dintre autorii studiului, Jonathan Sanderman, specialist în sol la Woods Hole Research Center din Falmouth, Massachusetts, susține că acest studiu arată importanța agriculturii ca factor care contribuie la încălzirea globală. Sanderman subliniază că, deși solul absoarbe carbonul sub formă organică din plante și arbori pe măsură ce se descompun, agricultura a contribuit la diminuarea acumulării de carbon în sol.

"Este alarmant cât de mult carbon a fost pierdut din sol. Schimbări mici în cantitatea de carbon din sol pot avea consecințe importante cu privire la cât de mult carbon se acumulează în atmosferă", a spus Jonathan Sanderman. Potrivit acestuia, cele 133 miliarde de tone de carbon pierdute din sol ca urmare a agriculturii sunt comparabile cu cele 140 de miliarde de tone pierdute din cauza despăduririlor, cea mai mare cantitate pierdută după Revoluția Industrială.

Concluziile studiului arată potențialul pe care îl are solul terestru în a contracara încălzirea globală prin absorbția unei cantități mai mari de carbon grație unei gospodăriri mai bune a terenurilor agricole, precum și o mai bună diversitate și rotație a culturilor agricole.

Statele lumii au convenit la Paris, în anul 2015, să reducă emisiile de gaze cu efect de seră generate de arderea combustibililor fosili care sunt considerate vinovate de oamenii de știință pentru încălzirea planetei.

În luna mai a acestui an, însă, președintele Donald Trump a retras SUA din acordul de la Paris, susținând că documentul subminează economia și suveranitatea țării.

Sursa: AGERPRES