reclama youtube lumeasatuluitv
Lumea Satului

Lumea Satului

GHID pentru cooperative agricole de succes

Uniunea de Ramură Națională a Cooperativelor din Sectorul Vegetal – U.N.C.S.V., lansează un nou ghid de bune practici pentru funcționarea și eficientizarea activității cooperativelor agricole din sectorul vegetal.

Pentru a veni în sprijinul cooperativelor agricole în curs de înființare, cooperativelor aflate în primii ani de funcționare sau a cooperativelor care trebuie să își actualizeze actele constitutive, U.N.C.S.V. pune la dispoziție gratuit tuturor celor interesați:

  1. Model acte constitutive;
  2. Model cereri de aderare;
  3. Model fișă de post pentru directorul executiv;
  4. Model regulament de organizare și funcționare;
  5. Model contract cadru între cooperativă și fiecare membru în parte;
  6. Model registre speciale;
  7. Model adeverință membru acționar/asociat.

Urmare a bunelor practici centralizate din cele 40 de cooperative membre, împreună cu experții acestora, am elaborat și punem la dispoziție tuturor celor care vor să construiască și să mențină cooperative agricole a căror activitate să continue și să se dezvolte și peste 10-30-50-80 ani.

Cei interesați pot accesa și utiliza pachetul de instrumente în format editabil necesare pentru înființarea și funcționarea sustenabilă și durabilă a cooperativelor agricole de cultură mare, care pot fi ajustate și pentru celelalte sectoare.

Pachetul de documente poate fi descărcat de aici:

https://www.uncsv.ro/despre-cooperative/cum-sa-infiintezi-o-cooperativa-agricola-in-romania.html

https://www.uncsv.ro/despre-cooperative/cum-sa-administrezi-o-cooperativa-agricola-de-succes.html

Ferestrele iernii favorabile încheierii lucrărilor solului

Tot timpul anului, dar mai ales în sezonul rece, solul trebuie să aibă un grad de afânare, cu o permeabilitate favorabilă acumulării și înmagazinării întregii cantități de apă provenită din precipitațiile căzute în perioada de toamnă – iarnă.

Anul acesta, suprafețele destinate însămânțărilor de primăvară, la intrarea în iarnă, se găseau în următoarea situație:

1. Suprafețe arate în vară sau în toamnă, la umiditatea optimă, cu plugul în agregat cu grapa stelată, de bună calitate, afânate, mărunțite și nivelate. Acestea vor fi destinate, cu precădere, însămânțării culturilor din urgența I, fără nicio intervenție asupra solului deoarece brăzdarele semănătorilor pot pătrunde ușor la adâncimea de 2-3 cm, cât pretind culturile cu semințe mici (lucernă, in, rapiță etc.)

2. Peste suprafețele arate în toamnă, dar negrăpate, este necesar ca în ferestrele iernii să se treacă cu o grapă ușoară pentru a realiza o bună mărunțire și nivelare a solului.

3. Suprafețele arate în toamnă, dar bolovănoase.

Pentru acestea sunt necesare câteva fenomene de îngheț-dezgheț, după care se pot mărunți ușor. În ferestrele iernii se trece cu grapa cu discuri prevăzută cu tăvălugi care asigură o bună mărunțire și nivelare. Apa existentă între agregatele structurale îngheață, își mărește volumul și îndepărtează agregatele unele de altele, iar după zvântarea solului se sfărâmă foarte ușor pe linia de minimă coeziune, fără a produce praf care astupă porii solului. Uneori se afirmă, în mod eronat, că prin îngheț – dezgheț se realizează o structurare a solului. Formarea structurii solului este un proces mai complex realizat de complexul coloidal argilo-humic al solului și nu în urma procesului de îngheț-dezgheț.

4. Suprafețe afânate în plan vertical, cu cizelul sau scarificatorul, unde au rămas la suprafața solului bolovani și o ușoară denivelare. În acest caz, în ferestrele iernii se va proceda asemănător cu punctul 3.

5. Suprafețe programate pentru arătură, dar care nu s-a realizat în toamnă. Acestea se pot ara în ferestrele iernii la 12-15 cm adâncime cu plugul în agregate cu grapa stelată sau o ușoară grăpare după arătură pentru a realiza mărunțirea și nivelarea solului. Arătura din ferestrele iernii nu este de calitatea arăturii de vară sau de toamnă, dar este net superioară arăturii de primăvară care trebuie evitată.

6. Suprafețele destinate sistemului de agricultură conservativă cu însămânțarea directă, în terenul nelucrat. La acestea se va urmări ca eventualele resturi vegetale să fie tocate și repartizate uniform pe teren pentru a ușura însămânțările de primăvară.

După trecerea perioadei cu ferestrele iernii, până la desprimăvărare, mai cad precipitații, mai au loc fenomene de îngheț-dezgheț, astfel încât solul să se refacă după ultimele intervenții.

Toate măsurile prezentate mai sus au scopul ca în primăvară solul să fie bine aprovizionat cu apă, mărunțit și nivelat. Astfel pregătit, zvântarea solului va avea loc cu 7-10 zile mai devreme, creând condiții ca toate culturile să fie însămânțate în epoca optimă și în special, cele din urgența I.

Orice intervenție asupra solului în primăvară provoacă pierderi de apă. O singură trecere cu grapa cu colți a provocat pierdere de 3% din apa solului. O trecere cu combinatorul, pentru pregătirea patului germinativ, a înregistrat pierderi de 5-6%. O trecere cu grapa cu discuri, care provoacă vânturarea solului, a înregistrat pierderi de 12% până la 28-29%.

Se apreciază că o trecere cu grapa cu discuri în primăvară provoacă pierderi de apă echivalente cu o ploaie de 15 l/m2. De aceea este indicat să fie evitată folosirea grapei cu discuri în primăvară. Acum toată măiestria fermierilor constă în asigurarea condițiilor pentru o bună gestionare a apei din sol, pentru evitarea oricăror pierderi.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Agricultură fără pământ: noul concept de producţie agricolă a ajuns la Bârlad

Fermierii avangardişti au găsit o cale ca producţiile lor să nu mai depindă de capriciile naturii. Ei nu mai au nevoie de pământ pentru a cultiva pentru că au început să investească în sere hidroponice. Aceste tehnologii le oferă ocazia să îşi dezvolte plantanţia în bazine cu apă care permit plantelor să se dezvolte mai repede, mai bine şi în orice perioadă a anului. Producţia este deci mult mai mare, dar treaba nu este neapărat mai uşoară şi nici ieftină, ne spune Fănică Abageru din Bârlad, județul Vaslui. Acesta s-a întors din Spania după 15 ani și vrea să investească în comunitatea locală, iar în acest moment în sera sa cultivă trei tipuri de salată și alte verdețuri.

Totul a pornit de la cereale hidroponice cultivate în balcon

„Am vrut să fac ceva care nu prea se întâlnește în România, și anume să produci 30-40.000 de plante/an într-un solar de 200 mp. Momentan, tot ce am realizat este din fonduri proprii, bani munciți cu sudoarea frunții în Spania. Suprafața solarului este de 22,5 m lungime x 8 m lățime, undeva la 180 mp, nu este mare. În acest moment, pe 90% din suprafața cultivabilă am trei tipuri de salată, și anume iceberg, romană și o salată italiană. Dacă ne uităm în Occident, 20% din producția de acolo este obținută prin hidroponie, dar românii sunt reticenți, cu toate că majoritatea supermarketurilor vând legume și fructe cultivate în acest sistem. Această poveste a început în urmă cu 5 ani. Inițial am început cu un experiment în balcon, cu grâu și porumb, dar mi-a fost greu pentru că în Spania nu găsești așa ceva. Când a venit pandemia am început din nou să cultiv aceste cereale hidroponice și ajunsesem într-un stadiu chiar neașteptat de bun. Disperat deoarece firma la care lucram, la fel ca și în România, era la pământ, am decis în luna iulie să vin în țară să fac ceva. După 15 ani eram conștient că va trebui să o luăm de la zero. Inițial am făcut o semihidroponie supraetajată, dar nu am fost mulțumit pentru că nu știam foarte multe lucruri, toată viața am avut altă activitate“, specifică bârlădeanul.

Agricultura hidroponică pare o noutate pentru România, cu toate că multe dintre produsele din supermarket sunt obținute în acest sistem. În Statele Unite ale Americii, Japonia, Olanda, Franţa, Marea Britanie sau Israel acest tip de agricultură este aplicat pe scară largă deja, fiind noul val în industrie. În întreaga lume există deja milioane de hectare de culturi hidroponice.

Culturile hidroponice folosesc doar 10% din cantitatea de apă necesară culturilor tradiţionale

Culturile hidroponice presupun creşterea plantelor în soluţii nutritive, nu pe sol, cu ajutorul unei aparaturi complexe care distribuie automat nutrienţi lichizi, cu o concentraţie predeterminată în funcţie de specificul fiecărei culturi. Astfel se pot cultiva fructe și legume, ne spune vasluianul. „Munca pământului este foarte grea, mi-am demonstrat-o mie însumi. Într-adevăr, m-a costat mult să fac acele mese imense pe care să le umplu cu apă, dar în ceea ce privește munca fizică e incomparabil de ușor. Practic, atunci când ai terminat ciclul de producție dai drumul la robinet și s-a golit masa. Într-un sfert de oră ai golit apa, speli masa, o sterilizezi, o dezinfectezi și apoi pui altă apă. În 12 ore poți să faci treaba aceasta fără multă muncă, ai deschis robinetul și după aceea apeși pe un buton și s-a umplut masa cu apă.“ Unul dintre marile avantaje ale agriculturii hidroponice este faptul că se fac economii uriaşe la consumul apei prin faptul că se utilizează cu 90% mai puţin decât la culturile tradiţionale. Pe lângă acest avantaj, fermierul bârlădean mai specifică și alte aspecte foarte importante ale acestei tehnologii.

„Am fost uimit de calitatea plantelor. În primul rând este o cultură 99% bio, sănătoasă, iar cu cât plantele sunt mai mici cu atât sunt mai sănătoase. De aceea nici nu pot să concurez cu piața Bârladului, pentru că, deși cultura de pământ are un alt aspect, este mai verde, mai mare, nu are același gust. Cu cât o lași mai mult în pământ, cu atât este mai amară.“

Se pot produce între 8 și 12 culturi pe an

Altă diferență este că ciclurile sunt foarte scurte, sistemul este făcut în așa fel încât fermierul să poată produce între 8 și 12 culturi pe an, într-un spațiu de aproape 200 mp. O cantitate imensă de plante.

„Dacă vorbim de salată, pot să produc cca 600 de salate/săptămână. Este o afacere foarte profitabilă, dar este încă o necunoscută pentru România pentru că nu ne-am dezvoltat din punctul acesta de vedere. Am vândut câteva salate, și acelea printre cunoscuți, am reușit să îi conving că sunt sănătoase, nu au chimicale; la ora actuală eu am stropit preventiv cu lapte, apă oxigenată, care în lume este considerată un produs bio. 90% dintre mese sunt cultivate cu salată. Ca să pot cultiva în fiecare săptămână, eu am însămânțat 700 de salate. Am cinci mese, și fiecare masă este în diferite stadii de creștere, pot să aduc salata în 10 săptămâni la maturitate, iar în maximum 6 săptămâni ar trebui să ajungă salata la greutatea de 250 grame, toate având aceeași mărime. Pe lângă aceste trei tipuri de salată am avut busuioc alb, busuioc roșu, toate au fost de probă, dar și ridiche, arpagic; aș vrea să pun și spanac. Aproape toate plantele se pot crește hidroponic, inclusiv roșiile, castraveții, ardeii, căpșunele, dar sunt diferite stadii de dezvoltare.

Sămânța o achiziționez, ca toată lumea, de la magazinele de specialitate. Toți însămânțează în alveole cu pământ, în alveole cu turbă, dar eu însămânțez pe burete“, mai adaugă Fănică Abageru.

Cei mai importanți parametric în sistemul hidroponic sunt pH-ul și EC-ul

În cultura hidroponică diluțiile se realizează cu foarte mare precizie. Dacă apar greșeli la realizarea diluției, se poate compromite întreaga cultură. Cei mai importanți parametri care ne arată că soluția este utilizabilă sunt pH-ul și EC-ul. După cum multă lume știe, pH-ul ne indică cât de acidă sau alcalină este soluția folosită în cultura hidroponică. EC-ul reprezintă electroconductivitatea și se referă la capacitatea soluției de a conduce curentul electric.

Cu cât soluția este mai concentrată în nutrienți, cu atât EC-ul este mai mare. În concluzie, un EC prea ridicat ne poate afecta cultura, prin inversarea gradientului osmotic de la nivelul rădăcinilor. „Pe fiecare masă, de 25 mp, îmi intră calculat undeva 1.700 litri de apă, folosind apă de robinet. Timp de 48 de ore trebuie să scot clorul din apă, apoi lucrez cu niște acizi deoarece apa din rețea are un pH de 8. Astfel  îl cobor undeva la 6,5-6,3, de aceea trebuie să fac o dezinfecție a apei. După ce am ajuns în acest stadiu trebuie să intervin cu vitaminele și nutrienții în apă. Aacest proces este lung deoarece trebuie să se omogenizeze. După se trece la procesul de însămânțare, pe acel polistiren de 1 m x 50 cm“. Majoritatea plantelor au mari dificultăţi cu lipsa oxigenului de la nivelul rădăcinilor. Dacă oxigenul lipseşte la acest nivel, planta se asfixiază, chiar dacă este udată corespunzător. Aşadar, plantele pot creşte în apă, dar nu în orice condiţii. Apa trebuie să fie „vie“. Această funcţie este realizată de hidroponie – o metodă de cultivare care stimulează creşterea plantei prin controlul cantităţii de apă, săruri minerale şi – cel mai important – al cantităţii de oxigen dizolvat în apă, specifică bârlădeanul. „Pompele de apă funcționează pentru că ai nevoie de o reciclare a apei, este nevoie să fie oxigenată în permanență. Este același principiu ca la un acvariu. Am un bazin în josul mesei și aceeași apă este barbotată în permanență, fiecare masă cu pompa ei. Am terminat ciclul de producție, am golit masa, am spălat polistirenul, l-am dezinfectat cu hipoclorit.“

Lumea naturală, sub o presiune mai mare decât oricând

O imagine cât 1.000 de cuvinte! O imagine care ne îndeamnă să găsim un consens al acțiunilor noastre, care pledează pentru echilibru în orice activitate umană care implică și natura. Biodiversitatea Terrei este o comoară pe cale să fie irosită în multe regiuni ale globului. Expansiunea nesățioasă a antropicului pune în pericol însăși natura și biodiversitatea ei. Dar de ce este atât de important să conservăm resursele pământului? Pentru că fiecare pierdere din lanțul trofic determină un colaps insidios, ale cărui efecte, chiar dacă nu se vor simți imediat, vor fi fatale. Natura are puterea de a se regenera, dar nu în ritmul în care se distruge.

biodiv2

Un milion de specii sunt în pericol de dispariție, iar schimbările climatice și pierderea biodiversității distrug rețeaua de viață a Pământului. Pare că omul este într-un război cu planeta pe care trăiește. David Attenborough, celebrul naturalist britanic, spune că „trebuie să găsim căi pentru dezvoltarea globală care funcționează împreună cu natura, mai degrabă decât împotriva ei și trebuie să oferim comunităților afectate un loc la masă. Lumea noastră naturală se află sub o presiune mai mare acum decât oricând în istoria omenirii, iar viitorul întregii planete – de care depinde fiecare dintre noi – este în mare pericol. Avem încă o oportunitate de a inversa pierderea catastrofală a biodiversității, dar timpul se scurge.“

biodiv3

(D.Z.)

  • Publicat în Mediu
  • 0

Curiozități despre berze

Lumea necuvântătoarelor este de-a dreptul fascinantă și, oricât am crede noi că știm despre ceea ce ne înconjoară, mereu avem ceva nou de descoperit. De exemplu, la noi în țară puteam vedea berze începând cu primele săptămâni de primăvară, însă în ultimii ani multe dintre exemplare au ales să nu mai migreze și să rămână pe teritoriul românesc chiar și iarna.

Așa că vă propun să aflăm mai multe lucruri interesante despre aceste păsări.

barza1

De exemplu, știați că barza este o pasăre mută? De fapt, singurul sunet pe care o barză îl scoate este un clămpănit prin lovirea maxilarelor.

Berzele sunt păsări migratoare, ce zboară cu viteza de 90 km/oră, iar într-o singură zi pot parcurge peste 200 km/oră. Dacă alte păsări pot fi ușor confundate între ele, berzele sunt unice ca aspect. Ele au picioarele lungi și ciocul roșu, penele albe și remigele negre. Inițial, puii au atât ciocul, cât și picioarele negre, după care picioarele devin roșii-maronii, iar după nouă săptămâni culoarea ciocului se pigmentează treptat în roșu. O barză depune 3-4 ouă pe an, pe care le clocește alternativ împreună cu masculul. După aproximativ 32 de zile are loc eclozarea ouălor, care se petrece separat, la intervale de două zile. O barză poate ajunge și la vârsta de 30 de ani, iar pe parcursul vieții consumă o gamă foarte largă de viețuitoare: micromamifere (șoareci, chițcani), șopârle, șerpi, amfibieni, păsări de talie mică (în special pui, uneori și ouă), insecte de talie mare, dar și pești.

Încă din cele mai vechi timpuri, barza este sursa multor povești și credințe populare. De exemplu, pe vremea romanilor berzele erau considerate păsări sfinte, iar în unele zone această cutumă încă se respectă.

barza2

În trecut, adepții islamului venerau berzele și făceau un pelerinaj anual la Mecca în timpul migrației. Mitologia greacă și cea romană prezintă berzele ca modele de devotament parental. Scriitorul roman din secolul al III-lea e.n. Aelian, citând autoritatea lui Alexandru din Myndus, consemna în De natura animalium că berzele îmbătrânite zboară spre insulele din ocean, unde se transformă în oameni, ca răsplată pentru evlavia față de părinții lor.

Fără doar și poate, cel mai cunoscut mit despre berze este acela conform căruia ele aduc copiii nou-născuți. Cu siguranță știți sintagma: „l-a adus barza“, însă știți și de unde provine? Ei bine, este vorba despre o legendă veche ce a fost adusă în fața cititorilor de scriitorul Hans Christian Andersen într-o poveste numită Berzele. Conform folclorului german, berzele găsesc copiii în peșteri sau mlaștini și îl cară într-un coş pus în spate sau pe care îl ţin în cioc până la gospodăria unde este dorit un copil. Mai apoi este oferit mamei ori este lăsat pe coșul de fum.  De la acest mit s-au dezvoltat și alte idei, precum cea bine împământenită la noi, care spune că, acolo unde barza-și face cuib, în respectiva familie se va naște un copil în cel mai scurt timp, ori că acel cuib aduce noroc casei pentru că acea casă este ferită de fulger și foc.

barza4

Știați că… în timpul zborului berzele pot dormi fără a cădea timp de zece minute? Ori că în Polonia trăieşte un sfert din populația mondială de berze albe?

Larissa DINU

„Producem calitate, nu cantitate“

Piața lactatelor în România se mărește de la an la an. Țara noastră are un potențial major în valorificarea produselor din carne și lapte și dezvoltarea fermelor de familie sau intensive, iar multe ferme se află în zona Branului, județul Brașov.

Dorin Tișcă, producător din această regiune, ne-a povestit cu entuziasm despre mica afacere pe care o deține: „Suntem din Bran, deja recunoscută pentru specialitățile pe care le produce. Eu și familia mea avem o mică fermă, cu aproximativ 15-20 vaci și câteva oi. Nu este ușor să întreținem această fermă, însă depunem toată sârguința și pasiunea în ceea ce facem. Acum mulți din zona noastră știu că pot găsi la noi pastramă de berbecuț, cârnat de oaie, caș afumat, cașcaval, telemea. Adică atât produse din lapte, cât și carne. Nu producem mult pentru că ne dorim să producem calitate, nu cantitate.“

Dorin Tișcă spune că „vedeta“ este brânza de burduf în coajă de brad, un produs cu tradiție realizat în Bran. Brânza de burduf este o specialitate făcută din lapte închegat. După obținerea cașului, acesta se ține strâns într-un tifon până la scurgerea de tot a zerului. Cașul este apoi pus la dospit în butoaie de lemn pentru 10 – 12 zile. Spre final, se frământă și se adaugă sare, după preferința producătorului. În cele din urmă, acesta este pus în bășică, la măturat. „Această brânză de burduf este cea mai «căutată» deoarece cei din alte zone știu că este specialitatea noastră, iar rețeta după care se prepară s-a păstrat de la bunicii noștri. Sperăm ca, în timp, și ceilalți colegi de-ai mei să păstreze această tradiție de a produce brânza de burduf“, a adăugat Dorin Tișcă.

Deși mulți dintre fermierii mari sau mici se confruntă cu probleme zilnice legate de îngrijirea animalelor, valorificarea produselor, extinderea afacerii și investiții, ambiția și pasiunea pentru această muncă îi motivează să-și continue activitatea. Ziua unui fermier începe de la ora 5 și continuă într-un ritm grăbit. „Chiar dacă avem o fermă mică, muncim zilnic și încercăm să facem cele mai bune produse. Satisfacția cea mai mare este atunci când consumatorii sunt mulțumiți de producția noastră. Să ai grijă de animale nu este deloc ușor deoarece acestea nu mănâncă și nu beau apă atunci când dorim noi, ci doar atunci când vor ele. De aceea acordăm o atenție deosebită animalelor din fermă“, a conchis Dorin Tișcă.

Liliana Postica

Rețete de la Corabia: Plăcintă de pește de Dunăre

După mesele îmbelșugate din ultima perioadă, poate că este timpul să adoptăm o dietă mai ușoară, peștele fiind cea mai bună alegere.

În acest număr al revistei ne-am gândit să vă oferim o nouă rețetă cu pește, un deliciu absolut, așa cum am gustat la Corabia, în județul Olt. Dacă sunteți prin zonă, nu ezitați să încercați orice meniu ce conține pește și să luați pește proaspăt, de Dunăre, și acasă pentru a-l prepara pentru cei dragi. Iar dacă aveți musafiri pe care vreți să-i impresionați, această rețetă este ideală. Dar despre ce rețetă este vorba? Ei bine, iată plăcinta cu pește! Poate fi preparată cu orice tip de pește, ideal este peștele cu oase mai puține pentru a fi mai ușor de pregătit. Sau puteți ruga la magazin să vă și fileteze peștele pe care l-ați ales. Aceasta este varianta ideală, mai ales că acasă veți umple chiuveta și pereții de solzi, vă puteți răni și orice ați face nu aveți dexteritatea celor care curăță pește în fiecare zi. Eu, de pildă, îmi aleg peștele, îl plătesc și îi rog pe cei din magazin să-l curețe. Cât mai merg eu prin piață să cumpăr diverse, peștele este gata curățat. Când ajung acasă, mai trebuie doar să-l spăl și să-l prepar așa cum doresc.

Revenind la plăcintă, aceasta poate fi preparată atât cu foi de plăcintă făcute în casă sau cumpărate de la magazin, cât și cu aluat fraged. Recomandarea noastră este aluatul fraged pentru că iese mai gustoasă. Dar fiecare alege în funcție de ceea ce îi place.

Iată care sunt ingredientele:

  • Foi de plăcintă sau aluat fraged (un pachet)
  • 1 kilogram de pește (crap, caras, plătică, somn etc.);
  • 400 ml vin alb sau roze;
  • 200 ml apă rece;
  • 2 cepe medii;
  • 200 grame de brânză telemea de vaci/oaie/capră/ bivoliță (în funcție de preferințe);
  • 200 grame de brânză proaspătă de vaci;
  • 50 grame de unt;
  • 2 ouă;
  • O căpățână de usturoi;
  • Cimbru, nucșoară, busuioc, foi de dafin, boabe de piper multicolor, sare, piper măcinat.

Mod de preparare:

Ceapa tăiată cubulețe mici se trage într-o tigaie cu unt, se adaugă peștele fiert în prealabil și mărunțit, peste care se adaugă vinul, apa, brânzeturile și condimentele. Se lasă 5 minute la foc domol cu un capac deasupra, după care se stinge focul, se lasă la temperat și se adaugă usturoiul pisat mărunt (ideal este într-un mojar de piatră) și ouăle întregi. Se amestecă bine compoziția și se pune în foile de plăcintă sau în aluatul fraged.

Se dă la cuptorul preîncălzit la 180 de grade Celsius, unde se lasă aproximativ 40 de minute. Opțional, se poate bate un ou cu iaurt sau chefir și se adaugă peste plăcintă când aceasta este aproape gata.

Se scoate și se servește caldă sau rece, în funcție de preferințe.

Să gătiți cu bucurie și să aveți poftă!

Simona-Nicole David

  • Publicat în Social
  • 0

Totul despre Monilioza sâmburoaselor și semințoaselor

Cu efecte foarte grave chiar și asupra fructelor gata recoltate, pregătite pentru depozitare, monilioza este una dintre cele mai agresive boli la sâmburoase și semințoase. Cum ne dăm seama că avem pomii afectați de arsura moniliană, cum combatem și cum tratăm pomii afectați ne explică profesorul universitar doctor Florin Stănică, de la Facultatea de Horticultură, prorector al USAMV București.

Cum arată ramurile și florile afectate de ciupercă

Ciupercă agresivă, monilioza fructelor (Monilinia laxa) atacă aproape toate speciile de pomi – sâmburoase (cireși, vișini, caiși, piersici, nectarini, pruni) și semințoase (gutui, meri, peri). Denumită și putregaiul brun sau Mumifierea fructelor, atacul acestei ciuperci se manifestă mai ales în primăverile reci și ploioase, ciuperca fiind favorizată de umiditatea ridicată, temperaturile scăzute și de leziunile produse de grindină, boli sau dăunători. Cu efecte grave, Monilinia laxa poate cauza pierderi mari la speciile afectate, iar pomii afectați pot fi ușor observați dacă li se ofilesc ramurile cu frunze și flori. De altfel, aceasta poartă denumirea de arsură moniliană.

Ciuperca Monilinia laxa parazitează ramurile pomilor, florile și fructele în diferite faze de dezvoltare. Vârfurile tinere ale ramurilor afectate de monilioză se ofilesc și apoi se îndreaptă în jos, ca niște cârje, după care se usucă. Din păcate, acest proces este iremediabil. În ceea ce privește atacul pe flori, acesta seamănă cu daunele produse prin îngheț, efectele fiind la fel de grave deoarece duc la uscarea acestora. Florile afectate de această ciupercă vor rămâne pe ramuri, indiferent dacă bate vântul sau plouă, stau „lipite“, iar frunzele afectate se ofilesc, capătă o culoare arămie, se brunifică și apoi se usucă. Chiar și scoarța pomului este afectată, pe aceasta apărând leziuni închise la culoare, brune.

Ce efecte are Monilinia laxa asupra fructelor

Dacă acestea sunt efectele asupra ramurilor, florilor și fructelor, iată cum se manifestă Monilioza la fructe. În timpul verii, când fructele se apropie de maturitate și sunt aproape coapte, apar pe suprafața lor pete brune ce se întind și cuprind fructul în întregime. Interiorul fructului este brun și, în scurt timp, putrezește aproape în totalitate. De cele mai multe ori, după uscare, fructul se desprinde și cade din pom. În cazul în care temperaturile sunt ridicate și atmosfera este umedă, pe suprafața fructului, în dreptul zonelor putrede, apar „fructele“ ciupercii, acestea fiind dispuse în cercuri concentrice. Forma aceasta de atac poartă denumirea de „putregai brun“.

Când trebuie să curățăm livada

De ce este bine să curățăm livada până la intrarea în primăvară ne explică profesorul universitar doctor Florin Stănică, de la Facultatea de Horticultură, prorector al USAMV București. „Ei bine, în primăvară, presiunea de infecție și de infestare este foarte mare. Practic, au agentul patogen și dăunător în livadă și acesta își va multiplica «progeniturile», se va multiplica și va coloniza întreaga plantație. De aceea este foarte important să intrăm cu pomii sănătoși, curățați în primăvară. Bineînțeles, sunt foarte multe boli. Avem de-a face și cu făinarea, cu rapăn, cu o mulțime de alte boli, iar fiecare în felul său atacă florile, frunzele și, în final, fructele“, ne-a spus prof. univ. dr. Florin Stănică. Indiferent că este vorba de Monilioză, alte boli sau chiar și profilactic, toamna este momentul stropirii pomilor. Profesorul Florin Stănică recomandă stropirea cu piatră vânătă sau zeamă bordeleză în concentrație mare, de 3%, adică de zece ori mai mult decât se folosește pentru stropirea din timpul verii. „În afară de acestea (piatră vânătă sau zeamă bordeleză – n.red.), putem adăuga și un insecticid în doză dublă și uree, îngrășământ organic pe bază de azot care are un efect foarte interesant. În primul rând, stimulează căderea frunzelor. Practic, arde frunzele și le obligă să cadă. Al doilea efect este acela de a ajuta microorganismele folositoare care descompun celuloza și alte substanțe din frunze; ureea este suportul energetic pentru aceste microorganisme folositoare. Practic, aplicând uree, noi stimulăm procesul de compostare, de descompunere a materiei celulozice din frunze. Este de preferat ca acest tratament (piatră vânătă – 3%, uree – 3%, insecticid în doză dublă) să se repete după zece zile și abia după ce au căzut toate frunzele să trecem la operațiunea de curățare a livezii. În primăvară, când mugurii încep să se umfle, vom folosi concentrații mai mici, adică 1%“, ne-a mai explicat profesorul Florin Stănică.

Văruirea pomilor este o altă operațiune recomandată de către profesorul Florin Stănică, dar aceasta ar trebui să se facă din toamnă, nu primăvara – așa cum știm din bătrâni. Iar văruirea este bine să se facă la toate speciile de pomi. Este mai bine să prevenim decât să vindecăm, nu-i așa?


Este foarte important de știut că, atunci când atacul se manifestă pe fructele tinere, acestea se „stafidesc“, se zbârcesc, capătă o culoare închisă, se brunifică, iar pagubele nu sunt deloc mici. Livada poate fi afectată destul de grav. Mai mult decât atât, atacul de Monilinia laxa se manifestă și pe fructele mature. În aceste cazuri, fructele se vor mumifia. Fructele afectate rămân prinse pe ramuri și pe timpul iernii, unde Monilinia are condiții favorabile de a se dezvolta. Dacă nu sunt înlăturate, așa cum ne sfătuiesc specialiștii să facem începând imediat după recoltare și până la Sărbătorile de iarnă, aceste fructe bolnave vor fi surse de infecție pentru anul următor. Ce este mai grav, Monilinia poate afecta chiar și fructele gata recoltate, pregătite pentru a fi depozitate. Și în aceste cazuri pierderile înregistrate sunt mari.


Simona-Nicole David

Care este sfârşitul?

Poate că tot ce ni se întâmplă acum este din cauza acțiunilor noastre din prezent ori chiar din trecut.

Dar ce nu pot înțelege este faptul că, parcă de unii singuri, ne îndreptăm către eșec, către eșecul unei întregi civilizații care datează de... nu se știe exact de când.

Totodată, faptul că ne îndepărtăm de Biserică, de religii, oricare ar fi acestea, ne înstrăinează tot mai mult de menirea noastră ca oameni, nu mai avem scopuri, aspirații sau viziune. Trăim continuu în această lume desenată perfect și uităm de faptul că ceea ce ne-a ținut aproape până nu de mult timp în urmă era chiar religia. Iar religia mai toți tinerii și chiar o mare parte dintre cei mai în etate au început să o dea uitării, rămânând fără acel scop comun care ajută întreaga omenire să continue evoluția.

Din punct de vedere psihologic, aspirația către divinitate te poate ușura emoțional, ceea ce pe termen lung nu te poate face decât mai creativ, mai fericit și mult mai încrezător în propriile puteri.

Ei bine, prin faptul că renunțăm la tot ceea ce înseamnă religie în favoarea mediului online, ne face să decădem ca societate. Într-un final să rămânem fără modele sau chiar scopuri.

Aud în jur o mulțime de oameni care ne vorbesc despre decăderea mentală a întregii societăți în lipsa reconectării la credință, ceea ce poate reprezenta sfârșitul nostru moral. Pentru că religia și biserica ne vorbesc de moralitate, care pentru mulți acum nici nu mai contează... Or tocmai normele morale au ținut societatea sudată timp de secole.

Andrei Oprea-Banu

  • Publicat în Social
  • 0

Hibridul P9889, producție de peste 20 t/ha

Pentru a testa productivitatea hibrizilor și performanțele produselor de protecția plantelor, compania Corteva Agriscience, în parteneriat cu fermieri de top din mai toate zonele țării, înființează platforme demonstrative ce pot fi vizitate și de alți agricultori din respectivul areal geografic.

Una dintre platformele bine cunoscute este cea din zona Brăteiu, județul Sibiu, acolo unde domnul Teodor Aflat cultivă de peste 20 de ani hibrizi Pioneer. În luna octombrie a avut loc aici recoltarea porumbului, cultura de suflet a fermierului, iar cei 11 hibrizi Pionner semănați în data de 23 aprilie au obținut rezultate foarte bune. Motivul? Terenul ce are o valoare pedologică ridicată, priceperea fermierului, alegerea hibrizilor potriviți, precum și aplicarea unei tehnologii bine puse la punct. 

„De peste 20 de ani apelez la produsele acestei companii și de la an la an am luat tot mai multe produse. La cultura porumbului, peste 60% din suprafață o semăn cu hibrizi Pioneer, însă și la culturile de floarea-soarelui, soia, rapiță, apelez la genetica Pioneer. De asemenea, achiziționez produse și pentru protecția plantelor, dar și erbicide. Colaborând de atâția ani cu această companie, am observat o evoluție a hibrizilor, de aceea le recomand tuturor agronomilor care vor să facă agricultură la un nivel înalt să încerce produsele Corteva“, a declarat domnul Teodor Aflat.

Producții foarte bune au oferit toți hibrizii, însă vom detalia tehnologia de cultură a hibridului P9889, unul dintre hibrizii de viitor pe piața din România. Astfel, în ferma domnului Aflat, terenul a fost arat în toamnă și frezat cu combinatorul în primăvară, folosind utilaje de ultimă generație. Planta premergătoare a fost sfecla de zahăr, motiv pentru care au rămas în sol o mare cantitate de substanțe nutritive, iar pământul a fost bine afânat. Densitatea la semănat a fost de 87.000 plante/ha cu semănătoare de mare precizie, în data de 23 aprilie. Cultura a fost erbicidată preemergent și postemergent în vegetație cu Principal Plus. Au fost aplicate fracționat îngrășăminte chimice: la semănat 18:46 - 200 kg, iar în vegetație uree – 200 kg. De asemenea, s-au aplicat în vegetație îngrășăminte foliare (microelemente), dar și stimulatori. În ceea ce privește precipitațiile, în perioada aprilie-septembrie în zonă s-au înregistrat peste 550 l/mp.

Reprezentanții Corteva sunt mereu alături de fermieri, de aceea și recomandările lor în ceea ce privește alegerea hibrizilor potriviți este apreciată de aceștia. Pentru Transilvania, Andrei Ciocoiu, Category Marketing Manager Corn & Soybean România &Republica Moldova, a recomandat o serie de hibrizi ce vor oferi producții ridicate: „Pentru această zonă recomandăm în special 5 hibrizi de porumb. Primul dintre ei este P9415, care face parte din grupa 330 FAO și reușește să ofere producții foarte bune. Este un hibrid ce trebuie semănat la densitatea de 75.000 plante recoltabile pentru a-i observa potențialul corect. Are un știulete cu peste 16 rânduri, compact, soft-dent, care pierde apa foarte bine la maturitate. Al doilea hibrid este P9889, despre care spunem noi că va deveni cel mai vândut hibrid de porumb din România. Poate fi cultivat în întreaga țară. Este un hibrid care a demonstrat în ultimii ani o adaptabilitate impresionantă la condițiile de cultură din țara noastră. Tolerează foarte bine seceta și arșița, are nevoie de densitate deoarece trecerea de la 65.000 b.g/ha la 75.000 b.g/ha poate aduce un plus de producție de peste 15%. P9757 este un hibrid cu o stabilitate impresionantă și nu are pretenții ridicate față de fertilitatea solului, nici în ceea ce privește densitatea la semănat. Oferă producții foarte bune și în anii cu precipitații scăzute. Hibridul P9911 este deja consacrat în România, a fost cel mai bine vândut hibrid în anul 2021. Face parte din grupa de maturitate FAO 410 și aduce producții foarte bune. Este unul dintre cei mai căutați hibrizi pentru procesare pentru că îndeplinește o serie de indici foarte importanți, motiv pentru care unii procesatori plătesc și bonusuri fermierilor. Este un hibrid care are nevoie de condiții foarte bune de cultură, de fertilizare corespunzătoare, deci are nevoie de respectarea tuturor verigilor tehnologice. P0217 este un hibrid ce ar trebui să se regăsească în majoritatea fermelor deoarece într-un an cum a fost acesta va obține o producție superioară. Este un hibrid de genetică nouă, cu inserție adâncă și rahis subțire.“

Fermierii se confruntă cu un peisaj în continuă schimbare și se străduiesc constant să obțină un randament mai ridicat al producțiilor. Ei au nevoie de semințe și produse de protecție a culturilor care să corespundă provocărilor din fermele foarte mari până în fermele mici. De aceea suntem pe teren alături de fermieri, mai întâi ascultându-i și apoi inovând colaborativ, pentru a contribui la succesul din fermele lor. De aceea susținem faptul că prioritatea noastră este succesul fermierului deoarece, atunci când producătorii prosperă, lumea întreagă prosperă.

Abonează-te la acest feed RSS