Ofticae nivalis

Primul motiv de oftică consolidată fu când se strânseră beii Europei la Western Hight Gate Consilium. Nişte socotitori puricară bugetul Împărăţiei. Şi se ofiliră, parte pe buget, parte pe prinţipurile de la are Împărăţia, la împărţeală? Sunt unii (români de-ai noştri!) care nu înţeleg că cum am plecat noi, românii adicătelea, cu 9 miliarde, din cele 30, reduse. Întreb? Sunt orbi şi nu văd evidenţa principiilor comunitare de coeziune şi solidaritate? Nu văd că Străluminatul Padişah şi Vizirii (fi’le’ar nemu’ în străveci pomenit, la loc călduţ, cât mai călduţ, cald de’a binelea!) n-au mai vrut să se încurce în câturi cu perioadă (30 împărţit la 27; cine nu pricepe dă un telefon, 0,5 euro/ impuls, min. 10 impulsuri), care le-ar fi dat, pe cap dă paşalâc, ca’ la 1,111111111 (gata, m-am plictisit să scriu!) miliarde! Beiu nostru (carele are multe pe cap: familie mare, remuneraţie dupe buget, coexistenţă şi coabitare, alegeri de stareţă), cum nu luă cu el decât un suflet de floricică (Dhalia ssp.), da’ făr’ de spirit (natural fermentation!) nu apucă să le spuie bine de coeziune, că Preastrălucirea Sa, coezi (v. coeziv = leagă, uneşte, lipeşte), ce nu le dete din împărţeala de la ei, la noi. Aşa ajun­serăm cea mai cea coezivă şi solidară naţiune europeană, de se supărară leşii, că dé, solidaritatea era pe partea lor. De ce se ofiliră ai noştri? Oare nu mai avem atâta vârtute naţională şi renunţăm la a ne coeziona cu alţi europeni, doar pentru un rest de 80 de euroi per capita, per an (21 eurocenţi/zi, cam cât o franzelă), vreme de cinci ani? Şi sor’mea câştigă mai mult şi nu-i productivă prin Spania, e ici’şa, pe târcolul Bucureşcilor. Repet, ca să se vază dimensiunea – o franzea de trei sute de grame, la zi, vreme de 1.826 de zile, de la ţâţă’n gură, pân’ la barbă sură. Ca la 2 milioane de tone/an. Şi ce? Mâncăm cozonac! Prin urmare şi aşa deci, mă declar solidar cu Preadeşteptăciunea Sa Padişahul, Preaînţelepţii lui vizirii, ăialanţi 26 de bei, beiul nost ca Negociator Şef, negociatorii adjuncţi, cetăţenii europeni de peste tot locul şi cu conlocuitorii noştri de prin toată Europa, pentru coeziunea de 9 miliarde de euroi pe care-le ne-o dete în minus Înalta Poartă. Am zis!

Alt motiv de oftică lejeră fu că cum deteră de posmagi muieţi (Votul Consiliului pentru buget), englejii se puseră pe bătut şaua, că doar o pricepe iapa! Hop şi franţujii, că or fi ei în ceaţă, da’ nu se cuvine să-i lase să-şi rupă dinţii’n carne zdrumicată de cal, pitită printre dărăbuţe matusalemice de vacă recordistă (că ce alt motiv ai să toci carnea, dacă nu ăla de senescenţă cronică)! Că nu fură caii de la noi din bătătură, asta se află mai târziu şi atunci chiar că mă păli vârtos virusul ofticii (Yeloow fury liver virus –YFLV). Adicătelea nu suntem în stare nici să exportăm caii drept vaci şi măgarii drept harmasari? În asemenea hal am ajuns? Păi cum, Doamne iartă-mă, să ne mai băgăm noi picioarele’n Schengen, dacă ne-au luat faţa nişte amărâţi de pieţari maltezi şi tarabagii olandezi? Au dreptate să nu ne vrea alături de ei, cetăţeni europeni adicătelea, dacă nu suntem în stare să mitocosim o amărâtă de etichetă şi n-am învăţat că nu-i nicio legătură între ocol şi târcol.

Gheorghe Socotitoru

P.S. Propun parlamentarilor să dea o lege prin care să interzică expaţilor salamul fifty-fifty (un cal – un pui) la micul dejun şi să oblige autorităţile vamale să le confişte ghiudemul şi babicul cu care-şi burduşesc trăiştile la’ntors acasă.

Acelaşi
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013