Parcul Naţional Munţii Rodnei. Peste 3 milioane de euro pentru conservarea mediului

Parcul Naţional Munţii Rodnei este o arie protejată deosebit de importantă ce contribuie la conservarea biodiversităţii Lanţului Carpatic, bogăţie inestimabilă la nivel european şi global, fapt subliniat şi de Convenţia Carpatică, al cărei stat membru este şi România. Această convenţie a fost semnată în anul 2007 şi reprezintă un parteneriat între 7 ţări carpatice: Cehia, Polonia, România, Serbia, Slovacia, Ucraina şi Ungaria. Ea vizează colaborarea între organizaţii guvernamentale şi neguvernamentale, institute de specialitate, experţi şi finanţatori internaţionali, cu scopul de a proteja biodiversitatea unică a Carpaţilor şi de a facilita dezvoltarea durabilă în zonă.

Bogăţia naturală a zonei

Parcul Naţional Munţii Rodnei nu include întregul lanţ al Munţilor Rodnei, ci numai o parte a acestora. De la vest la est, pe o lungime a crestei principale de circa 55 km, de la Pasul Şetref până la Pasul Rotunda şi de la nord la sud, pe o lungime de 25 km, de la Pasul Prislop până în localitatea Valea Vinului, judeţul Bistriţa-Năsăud. Din punct de vedere administrativ, suprafaţa parcului se întinde în proporţie de 80% pe raza judeţelor Bistriţa-Năsăud şi Maramureş, 20% din suprafaţă fiind înconjurată de o „salbă“ de 17 comune limitrofe.

Din pântecul munţilor Rodnei izvorăşte cea mai importantă apă curgătoare ce străbate o suprafaţă importantă a judeţului – Someşul Mare, a cărei curgere adună toate apele din sudul, vestul şi sud-estul crestelor muntoase. Bistriţa Aurie care curge lin înspre Moldova îşi are începutul tot în Munţii Rodnei. Acest râu izvorăşte de sub Vârful Gărgălău din Lacul Ştiol. Sub linia acestei creste există nu mai puţin de 23 de lacuri glaciare, printre care Iezerul Pietrosului, Lala Mare, Lala Mică şi Tăurile Buhăescului.

Cele 21 de tipuri de păduri răspândite pe 60% din suprafaţa parcului reprezintă bogăţia forestieră a parcului dată nu doar de întinderea acestora, ci şi de calitatea speciilor, efectul de protecţie şi interesul ştiinţific prezentat.

Frământările PNMR

În urma aplicării legilor funciare, începând cu anul 2000 şi până în prezent tipul de proprietate a cunoscut modificări majore. Astfel, la ora actuală, în urma retrocedărilor către proprietari, parcul este împărţit astfel: 22 de comune deţin 92%, statul român 6,4%, iar asociaţiile composesorate 1,6%. Mozaicul de proprietăţi întrepătrunse şi fragmentate în multe locaţii pe suprafaţa mare a parcului, arondarea acestuia pe raza a două judeţe, 22 de comune proprietare, 14 ocoale silvice care administrează fondul forestier, 10 fonduri de vânătoare care se suprapun parţial pe raza parcului, presiunea antropică pe raza parcului asupra fondului forestier şi faunei cinegetice sunt doar câteva dintre problemele cu care se confruntă Administraţia Parcului Naţional Munţii Rodnei. În aceste condiţii, parcul este administrat de doar 18 angajaţi, mai exact 7 ingineri, un economist, doi biologi şi 8 rangeri de teren, sub conducerea inginerului Doina Jauca, directorul Administraţiei Parcului Naţional Munţii Rodnei (APNMR), alături de Consiliul Ştiinţific al Parcului compus din 20 de specialişti.

Bani europeni în sprijinul naturii

Fondurile europene obţinute prin Programul Operaţional Sectorial sunt o adevărată „gură de oxigen“ pentru conservarea zonelor protejate prin lege, după cum spune chiar Doina Jauca, directorul administraţiei.

Unul dintre proiectele aflate în derulare prin Axa prioritară 4 este şi cel care priveşte măsurile de management conservativ al biodiversităţii PNMR-sit Natura 2000, ce se va finaliza în luna septembrie a acestui an. Cu un buget de 594.595 euro proveniţi din Fondul European de Dezvoltare Rurală, din bugetul de stat şi prin cofinanţarea din partea Regiei Naţionale a Pădurilor – ROMSILVA, s-a urmărit armonizarea planului de management al PNMR cu obiectivele sitului Natura 2000 şi Rezervaţiei Biosferei. Au fost desfăşurate activităţi de cartare a habitatelor de interes comunitar din parc, cartarea speciilor de interes comunitar, evaluarea stadiului de conservare a acestora, precum şi pregătirea planurilor de monitorizare a stadiului de conservare a habitatelor şi speciilor comunitare.

Un alt proiect derulat cu ajutorul fondurilor europene se numeşte „Măsuri de management privind creşterea gradului de informare şi conştientizare din Parcul Naţional Munţii Rodnei“. Acest proiect este finanţat tot prin Programul Operaţional Sectorial de Mediu, Axa prioritară 4, şi e implementat de Consiliul Judeţean Maramureş, în parteneriat cu Administraţia PNMR. Valoarea lui este de 10.885.586 lei, dintre care 8.801.683 lei sunt fonduri nerambursabile obţinute pe Axa 4 – Implementarea sistemelor adecvate de management pentru protejarea naturii.

Principalele obiective ale acestui proiect sunt: creşterea numărului de turişti ai PNMR prin asigurarea unei infrastructuri adecvate – centru de vizitare în Pasul Prislop şi două trasee tematice ce scot în evidenţă rolul de sanctuar natural la nivel naţional şi creşterea gradului de informare şi conştientizare în rândul comunităţilor locale şi a vizitatorilor cu privire la biodiversitatea parcului prin intermediul unei game diverse de materiale informaţionale (documentare, ghiduri de specii, albume fotografice, evenimente, website).

În aşteptarea vizitatorilor

Vârful Inăul de 2.279 de metri şi Vârful Pietrosu de 2.303 metri sunt locurile în care, dacă ajungi ca turist, te-ai îndrăgostit pe loc de frumuseţea peisajelor. Nimic nu se poate compara cu senzaţia de a fi „la înălţime“. Totul pare mic şi la picioarele tale, iar faptul că ai reuşit să ajungi în vârf îţi dă un sentiment de reuşită deplină. Mai jos, la poalele munţilor, situate în vecinătatea parcului, se întind localităţile Rodna, Şanţ, Anieş, Maieru, Sângeorz-Băi, Nepos, Rebrişoara, Rebra, Parva, Năsăud, Borşa, Moisei, Săcel, Romuli, Telciu, Coşbuc, majoritatea dintre ele fiind atestate documentar din secolele 13, 14 şi 15. Din punct de vedere etnografic putem vorbi de două zone foarte importante: Zona Maramureşului la nord şi Zona Năsăudului la sud, care conservă tradiţii, obiceiuri şi mărturii ale existenţei stabile a populaţiei de-a lungul timpului. Zona Maramureşului şi-a dus faima în lume pentru costumele populare specifice, bisericile din lemn cu elemente de arhitectură tradiţională, unele având o vechime de peste 300 de ani, precum şi pentru numeroasele sculpturi care ornamentează porţile şi casele tradiţionale. În zona de sud a parcului regăsim costumele populare din Ţinutul Năsăudean, păstoritul, activităţile de prelucrare a lemnului, ţesutul la război şi alte meşteşuguri ce ţin de viaţa simplă a oamenilor de la munte.

Viorel GROSU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013