Gheorghe Căunei, directorul general al Administrației Sistemului Național Antigrindină și pentru Creșterea Precipitațiilor, a prezentat recent, în Insula Mare a Brăilei, cele mai noi progrese pe care România le-a făcut în domeniul inovației agrometeorologice. Domnia sa a bifat câteva aspecte foarte importante pentru fermieri, respectiv a demontat teoria potrivit căreia rachetele antigrindină sunt vinovate de apariția secetei, a prezentat proiectele instituției pe care o conduce și a făcut referire la datele estimative când vor avea loc lansări oficiale ale noilor tehnologii.

Până în 2026, cca 5 milioane de hectare de teren vor fi protejate cu rachete antigrindină

Tehnologia de creștere a precipitațiilor a fost implementată în colaborare cu aviația, iar primul proiect de mică amploare a fost implementat în Bărăgan în anul 2021. În același an acesta a fost extins către toate cele trei regiuni ale țării, Muntenia, Moldova și Bărăgan, în special Tulcea, unde s-a obținut în vara anului 2022 un plus de peste 25 de litri/mp.

În lege, spune Gheorghe Căunei, este prevăzută achiziționarea a opt avioane pentru România. În acest sens a depus un proiect la Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene pentru care speră să obțină finanțare.

„Pentru prima dată, în anul 2022 au fost puse în funcție instalațiile de lansare cu baloane cu heliu pentru creșterea precipitațiilor, tehnologie digitalizată adusă din Franța. Au funcționat cu mare succes și am obținut între 5 și 20 de litri de apă/mp ca flux de precipitații. În plus, strategia noastră prevede să implementăm șapte unități de combatere a căderilor de grindină. În momentul de față funcționează parțial șase unități, cu 99 de puncte de lansare, și acoperă 2,5 milioane de hectare.“

Președintele Administrației Sistemului Național Antigrindină spune că și-a propus cu această strategie de folosire a rachetelor antigrindină să protejeze până la 5 milioane de hectare. Până în 2026 vor fi implementate încă 85 de puncte de lansare noi a rachetelor antigrindină.

„România are cca 10 milioane de hectare teren agricol. Practic, 5 milioane de hectare vor fi protejate cu sistemele antigrindină, iar celelalte 5 milioane de hectare vor fi protejate de cele 8 avioane pe care dorim să le achiziționăm; cu generatoare terestre. Intenționăm să implementăm 300 de generatoare terestre și le avem deja prinse în proiectul cu finanțare europeană. Vrem ca, până la finalul programului, să implementăm 150 de instalații de lansare cu heliu.“

Lacurile de acumulare ar trebui să fie folosite pentru a asigura o rezervă de apă

Pentru creșterea nivelului de precipitații în 2022 a fost folosită și metoda rachetelor, iar anul acesta există intenția definitivării rachetelor care să fie folosite doar pentru creșterea precipitațiilor.

„Din păcate, atunci când nu există nori pe cer nu putem crea precipitații, dar avem prevăzută implementarea în strategia noastră a acelei rezerve de apă. Mai exact, primăvara, iarna, toamna, când există masă noroasă, aceasta trebuie adusă la sol și umplute lacurile de acumulare cu cantitatea suficientă de apă care să fie folosită în perioada de secetă. Există aceste lacuri de acumulare care, aduse la capacitatea maximă, sunt foarte utile. De altfel, de asta au și fost gândite, ca să avem apă pentru agricultură.“

În ceea ce privește protecția antigrindină, Gheorghe Căunei spune că rachetele antigrindină se lansează doar către norii cu dezvoltare spre verticală, respectiv cei numiți cumulonimbus. Aceștia sunt cei care generează grindina.

„Noi prevenim formarea grindinei. Introducem substanța glaciogenă în nor, respectiv iodură de argint, acel aerosol care creează centre de condensare și molecule, modificând structura norului. Atunci acea masă de apă vine la pământ cu centre de condensare, se topește și se transformă în apă. Dacă nu am interveni pe aceeași suprafață, ar veni gheață, adică grindină maturată care ar produce pagube. Este foarte important să înțelegem că nu aducem toată cantitatea de nor la pământ, ci o mică parte din nor. Norul, cantitatea imensă de apă, este vorba despre kilotone, își continuă mișcarea rotogeratorie. Nu luăm apa nimănui, ci dimpotrivă, producem uniformizare.“

„Fermierii pot achiziționa generatoare terestre cu finanțare europeană prin Administrația Sistemului Național Antigrindină. Noi le furnizăm toate informațiile necesare în acest sens și le acordăm și avizul de includere în sistem.“

„Noi am făcut studii în acest sens și am văzut că precipitațiile cresc cu 20% în zona în care au fost lansate rachetele. Nicidecum nu produc secetă. Noi, prin însămânțarea norilor, nu facem altceva decât să transformăm gheața în apă. Noi nu acționăm în toată România, ci doar într-o mică parte. Totuși, seceta apare în regiuni unde noi nu acționăm. Seceta este deci un fenomen care se întâmplă la nivel global și care nu are legătură cu rachetele antigrindină. Totul pleacă de la schimbările climatice.“

„Ne-am axat în prima parte a proiectelor noastre, lansate începând cu anul 2000, pe combaterea căderilor de grindină. În ultimii ani am văzut că există un deficit mare de apă, așa că am început de anul trecut să implementăm tehnologii care să crească precipitațiile.“

Ion BANU, Laura ZMARANDA

Apa acumulată în sol în perioada de toamnă-iarnă este hotărâtoare pentru reușita culturilor de primăvară. Aprecierea rezervei de apă nu se face după cantitatea de precipitații căzute, ci prin analize de laborator.

Când în stratul 0-100 cm se găsește apă sub 600 m3/ha rezerva este insuficientă, la 600-1000 m3/ha este foarte mică, la 1.001-1.400 m3/ha este mică, la 1.401-1.700 m3/ha este mijlocie și la 1.701-2.000 m3/ha este mare.

Se are în vedere că 1 mm apă din rezerva solului este echivalent cu 2-3 mm precipitații căzute în perioada de vegetație.

Principalele vergi tehnologice influențate de nivelul rezervei de apă din sol în momentul semănatului sunt:

• Alegerea epocii de semănat pentru a asigura condiții de germinarea semințelor. În cazul deficitului de umiditate se însămânțează mai devreme și mai adânc pentru a încorpora sămânța într-un strat cu umiditate.
• Adâncimea de pregătire a patului germinativ să fie cât mai mică pentru a nu răscoli solul cu pierderi de apă. Stratul pe care se încorporează sămânța să fie așezat (pat tare) cu densitatea aparentă de 1,3 g/cm3 pentru a asigura aportul capilar al apei la nivelul seminței, iar stratul care acoperă sămânța (plapuma moale) să fie afânat cu densitatea aparentă de 1,0-1,1 g/cm3 pentru a favoriza pătrunderea aerului și căldurii și a ușura străbaterea tinerelor plăntuțe.
• Densitatea culturi se stabilește în funcție de rezerva de apă existentă în sol, asigurându-se un indice optim al suprafeței foliare care să realizeze o fotosinteză corespunzătoare unei producții maxime.

Creșterea densității peste aceste posibilități duce la sterilitatea știuleților de până la 38-44% față de 2-8% existenți în condiții de irigare.

Important este să nu existe goluri în cultură pentru a menține o atmosferă umedă care reduce evapotranspirația și creșterea buruienilor.

• Alegerea speciilor și soiurilor (hibrizilor) de plante astfel încât condiții de deficit de umiditate să se cultive cele rezistente la secetă. De exemplu: sorg, năut, șofrănel, iarba de Sudan etc.
• Fertilizarea cu azot se corelează direct cu rezerva de apă din sol. Este indicat să se folosească îngrășăminte cu eliberare tratată/controlată care să asigure azot pe întreaga perioadă de vegetație.

Corectarea dozelor de azot se efectuează astfel:

• pentru fiecare 10 mm apă acumulată în plus se adaugă 3 kg de azot și se diminuează doza cu 5 kg de azot pentru fiecare 10 mm în minus;
• se scad 30 kg din doza de azot după leguminoasele pentru boabe și se adaugă 20 kg de azot după premergătoarele târzii.
• La erbicidarea culturilor se are în vedere că eficacitatea tratamentului depinde de umiditatea solului. Dacă solul are umiditate, erbicidele se pot aplica după semănat (preemergent), iar când solul este uscat la suprafață este indicat ca erbicidul să se aplice la pregătirea patului germinativ (ppi).
• Efectuarea prașilelor, pe solul cu deficit de umiditate, se execută cât mai superficial, pentru a nu răscoli solul, cu pierderi de apă. Prin prașile se astupă și crăpăturile prin care pierderile de apă cresc cu 18%.

Totodată, prin prașilă se realizează un strat izolator, un mulci natural care împiedică pierderea apei prin evaporare la suprafața solului.

• Combaterea bolilor și dăunătorilor asigură menținerea aparatului foliar al plantelor intact și tulpinile fără leziuni.

Plantele atacate intră într-un stres general și prin porțiunile atacate crește procesul de transpirație al plantelor și deci consumul de apă care este deficitar.

Prin aplicarea măsurilor menționate se pot obține recolte satisfăcătoare și în anii mai dificili climatic.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Nu mai este o noutate pentru nimeni că seceta devine un dușman al agriculturii din ce în ce mai prezent de la an la an și va trebui să luptăm cu toate mijloacele împotriva ei.

Se vorbește foarte mult despre conservarea apei în sol, dar cum o putem face?

Mai întâi trebuie să conservăm apa în sol prin toate mijloacele care ne stau la îndemână.

Trebuie, pe de o parte, spartă crusta care se formează la adâncimea arăturii (hardpan-ul) ca să permită circulația apei din adâncime spre suprafața solului prin capilare. Apoi, trebuie afânat stratul de sol de la suprafață pentru a se întrerupe legătura capilarelor cu atmosfera și, astfel, să se reducă evaporarea apei. Se poate folosi un scarificator cu tăvălug sau un combinator greu. Chiar dacă scarificatorul poate lucra la adâncimi de 60-70 cm, nu este necesar să se afâneze mult mai jos decât hardpanul. În general, scarificarea la 40-50 cm este suficientă.

Acolo unde controlul buruienilor s-a făcut eficient ani la rând și rezerva de semințe de buruieni este redusă se pot aplica tehnologiile cu număr redus de lucrări, sau chiar fără lucrări (minimum sau no tillage), care s-a demonstrat că pot aduce recolte comparabile cu tehnologiile convenționale, cu consum de combustibil și de muncă mai reduse, cu creșterea stabilității și fertilității solului. Totuși, în condițiile impunerii de noi restricții privind folosirea pesticidelor și îngrășămintelor și creșterii prețurilor acestora, aceste tehnologii devin din ce în ce mai greu de aplicat. Totuși, din ce în ce mai mulți fermieri au început să aplice aceste tehnologii, iar rezultatele sunt foarte bune.

Pentru conservarea apei în sol trebuie evitate trecerile necontrolate pe sol mai ales când solul este umed. Ghidarea prin GPS este un sprijin important pentru controlul trecerilor și evitarea suprapunerilor.

Apoi, trebuie făcută nivelarea și tasarea solului la lucrările de pregătire a terenului, să se evite „răscolirea“ solului dacă nu este necesară. Dacă avem ogor de toamnă, acesta trebuie nivelat obligatoriu pentru a reduce evaporarea. Există studii care arată că pierderile de apă prin evaporare la un sol arat și nivelat față de arătură nenivelată sunt substanțial mai mici. La fel, buruienile, care sunt mari consumatoare de apă, de cele mai multe ori consumând de câteva ori mai multă apă decât cultură de bază, trebuie distruse în fazele incipiente de vegetație. Apoi, în primăvară trebuie făcută pregătirea patului germinativ la adâncimea de semănare cu combinatorul. În niciun caz primăvara nu se va folosi grapă cu discuri, care răscolește solul și scoate bolovanii, favorizând evaporarea apei.

De fapt, grapa cu discuri trebuie folosită toamna, acolo unde se va semăna după o cultură premergătoare care lasă solul relativ afânat și curat, pentru pregătirea de bază a terenului, dar nu pentru pregătirea patului germinativ, care se face cu combinatorul; la o adâncime cât mai apropiată de cea de semănat distruge buruienile precoce și, eventual, încorporează îngrășămintele sau erbicidele volatile. La limită, grapa cu discuri se poate folosi și la dezmiriștit, lucrând la o adâncime redusă, însă pierdera apei este mai mare decât în cazul combinatorului. Evident, grapa cu discuri este utilajul care trebuie folosit pentru spargerea bolovanilor și nivelarea solului după arat.

Pregătirea patului germinativ trebuie să se facă cu puțin timp înaintea semănatului, pentru ca apa să rămână în sol cu scopul de a ajuta la germinarea semințelor. Este adevărat că din punct de vedere logistic este mai greu să faci pregătirea terenului chiar înainte de semănat, dar, cu o bună organizare, se poate, păstrând astfel cât mai multă apă în sol.

O altă lucrare care reduce evaporarea este tăvălugirea pentru „așezarea solului“, nivelare și tasare după semănat. La culturile de toamnă se poate face și pentru spargerea crustei care poate apărea după o ploaie căzută în cantități mici după semănat sau pentru a ajuta culturile „descălțate“ să crească și să se înrădăcineze suficient de bine primăvara devreme.

La recoltare trebuie pe cât posibil evitată utilizarea pe câmp a remorcilor clasice (cu roți relativ înguste) pentru a prelua cerealele de la combină și de orice trecere cu utilaje grele. Se pot folosi cu succes remorci de transfer, cu capacitate mare și roți late care să transporte cerealele de la combină la capătul tarlalei și să facă rapid transferul în alte mijloace de transport.

La combine trebuie folosite roți cât mai late sau șenile. La fel la tractoarele care execută lucrări grele.

Este esențial ca, imediat, după trecerea combinei, chiar în spatele acesteia dacă este posibil, să se facă o lucrare de dezmiriștire, care efectuează tăierea rădăcinilor buruienilor, afânarea solului la suprafață pentru reducerea evaporării apei, stimulează germinarea samulastrei și a semințelor de buruieni. Eventual, se poate face în aceeași trecere și însămânțarea cu culturi verzi. Amânarea chiar cu o zi a efectuării operației de dezmiriștire poate duce la pierderi imense de apă, la uscarea exagerată a solului, care poate crea greutăți la efectuarea lucrărilor de pregătire și consumuri mari de carburant.

Se poate folosi un combinator mai agresiv, similar cu cel din fotografie (Terria de la Poettinger), care poate prelucra solul la suprafață, la o adâncime de 5-8 cm, având un număr suficient de organe de lucru tip daltă cu aripioare, care prelucrează solul pe toată lățimea de lucru.

Trebuie evitată răvășirea exagerată a solului și chiar arătura pentru că, din cauza temperaturilor mari din vară, solul se usucă pe o adâncime mare și pierde o cantitate mare de apă. Este benefică pentru sol (îmbogățirea cu substanțe organice), dar și pentru reducerea evaporării păstrarea în stratul superficial al solului a unei cantități cât mai mari de resturi vegetale care să creeze un start protector de mulci. Pentru păioase se pot folosi mașini combinate pentru semănat direct în mulci sau în teren semipregătit.

Sunt în general lucruri cunoscute, dar le-am prezentat pentru a reaminti câteva principii de bază legate de acumularea și conservarea apei în sol.

Dr. ing. Florin NEACȘU

Rezerva de apă acumulată în sol în sezonul rece este hotărâtoare pentru nivelul producției agricole atât la culturile de toamnă, cât mai ales la cele de primăvară.

S-a demonstrat experimental că 1 mm de apă acumulată în sol în sezonul toamnă-iarnă este echivalent cu 2-3 mm apă căzuți în perioada de vegetație. Cantitatea de apă acumulată în sol în această perioadă depinde atât de nivelul precipitațiilor căzute, cât și de capacitatea solului de a înmagazina un volum cât mai mare din aceste precipitații. Dacă asupra nivelului de precipitații căzute agricultorul nu poate acționa, el poate interveni prin măsuri de reținere a zăpezii și mai ales prin capacitatea solului de a înmagazina cât mai multă apă. Prin urmare, solul trebuie să se prezinte ca un burete care înmagazinează cantități cât mai mari de apă. El nu trebuie să conțină straturi compactate greu permeabile sau chiar impermeabile.

Măsurile care trebuie luate în acest scop se referă la:

1. Suprafețele care au fost lucrate pe uscăciune, cu utilaje agresive, prin treceri repetate care au produs prăfuirea solului, în urma precipitațiilor formează o crustă la suprafața solului din praful depus care astupă porii solului și apa căzută băltește sau se scurge. Asemenea suprafețe în țara noastră ocupă cca 2,3 mil. hectare. Ele trebuie lucrate cu combinatorul care afânează stratul superficial al solului, distrugând crusta. La fel se procedează și pe solurile cu o stare culturală bună și cu puține resturi vegetale (miriștea de soia) deoarece aceste soluri au capacitatea de autoafânare prin fenomenele de îngheț-dezgheț și uscare-umezire.

2. Terenurile care au fost lucrate an de an la aceeași adâncime și au format hardpan (talpa plugului), un strat gros permeabil situat la 20-35 cm adâncime, se vor ara la 18-20 cm cu plugul prevăzut cu scormonitori care afânează solul, sub fundul brazdei încă 10 cm distrugând hardpanul. Asemenea condiții se întâlnesc pe 6,5 mil. hectare.

3. Când stratul compactat, greu permeabil, se găsește la 30-35 cm, aceste suprafețe se vor lucra cu cizelul, care afânează solul pe această adâncime fără întoarcerea brazdei.

4. Sunt situații când stratul greu permeabil se găsește la adâncimi mai mari, 50-60 cm. Acestea se vor lucra cu scarificatorul, care afânează solul la aceste adâncimi.

Prin măsurile menționate se realizează posibilitatea ca apa din precipitații să se poată infiltra și depozita în sol pe stratul de 100-150 cm. Solul nu trebuie să fie nici prea afânat deoarece apa se infiltrează la adâncimi mai mari decât nivelul sistemului radicular al plantelor și antrenează, prin spălare, o bună parte din elementele nutritive ușor solubile. Condițiile favorabile înmagazinării apei în sol se referă la: porozitatea totală a solului să fie de 44-53%; porozitatea de aerație (necapilară) să fie 15-30%; densitatea aparentă a solului să fie 1,1-1,4 g/cm3; permeabilitatea solului să asigure o ușoară infiltrare a apei. Gradul de aprovizionare a solului cu apă se poate urmări în tabelul 1. (vezi revistă)

În condiții normale, starea de aprovizionare cu apă este de: 7,8%, când conține doar apă higroscopică; 11,45%, când conținutul în apă este la nivelul coeficientului de ofilire; 21%, când conținutul în apă este la valoarea echivalentă a umidității; 38%, când conținutul în apă este la nivelul capacității capilare; 43%  când solul este saturat cu apă la capacitatea totală. Forțele care acționează asupra apei din sol sunt: forța gravitațională, care favorizează pătrunderea apei în adâncime; forța de absorbție, care constă în reținerea apei de către particulele de sol; forțele capilare, care asigură deplasarea apei în toate direcțiile; forța de sugere a rădăcinilor; forțele osmotice întâlnite, în special pe solurile sărăturoase. Cunoașterea acestor elemente din dinamica apei în sol asigură posibilitatea ca agricultorii, cu sprijinul specialiștilor, să aleagă cele mai bune metode de lucrare a solului pentru a realiza condiții optime pentru acumularea și conservarea apei în sol în sezonul rece.

Prof. dr. ing. Vasile Popescu