Bednar SWIFTERDISC octombrie 2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 3 Dec 2021

Liceul Tehnologic Nr. 1 Fundulea, județul Călărași - sursă de tehnicieni agricoli pentru Câmpia Bărăganului

Înființat în anul 1963, imediat după încheierea procesului de cooperativizare a agriculturii din România, Centrul Școlar Agricol Fundulea a avut menirea de a pregăti necesarul de tehnicieni agricoli pentru unitățile agricole nou înființate în Câmpia Bărăganului.

Amplasat în aceeași curte cu cel mai mare institut de cercetări agricole din țara noastră – ICCPT Fundulea – elevii, pe tot parcursul școlarizării și în special în perioadele de practică, veneau în contact direct cu cele mai noi probleme privind dezvoltarea și modernizarea agriculturii.

Este suficient să arătăm că săptămânile de practică se efectuau numai în laboratoarele din cadrul institutului, venind în contact direct cu oamenii care reprezentau vârfurile științei și cercetării agricole din România.

  • Astfel, la laboratorul de ameliorarea porumbului i-am cunoscut pe N. Giosan, T. Murașan, O. Cosmin, T. Sarca, I. Ciocâzan ș.a.
  • La ameliorarea grâului – N. Ceaproiu, N.N. Săulescu, Gh. Ittu.
  • La ameliorarea orzului – L. Drăghici, Al. Bude
  • La ameliorarea florii-soarelui – A.V. Vrânceanu, I. Vulpe.
  • La laboratorul de agrofitotehnie – I. Picu, Gh. Sin, N. Hulpoi.
  • La laboratorul de îngrășăminte – Cristian Hera, I. Toncea.
  • La laboratorul de erbicide – Nicolae Șarpe.

În acest fel, miile de elevi pregătiți de-a lungul timpului la Fundulea erau înarmați la absolvire cu tot ce era mai nou în agricultura românească, putând participa direct la îmbunătățirea activității în unitățile agricole în care erau repartizați.

Așa se explică și faptul că, ani de-a rândul, la concursurile pe meserii, la nivel județean și național, elevii de la Fundulea au obținut mereu locul I, cu o singură excepție, când au obținut locul II, locul I fiind ocupat de elevii Liceului Agricol Podul Iloaiei.

Nivelul de pregătire a absolvenților poate fi confirmat și de faptul că, la Facultatea de Agricultură din București, deși participau candidați din toată țara, în rândul celor admiși, în anumiți ani, aproape jumătate proveneau de la Fundulea.

De curând s-a sărbătorit Semicentenarul liceului, la care au participat fostele cadre didactice și sute de absolvenți care în prezent desfășoară activități importante în agricultura din Bărăgan.

Cu acest prilej a fost organizată și o vitrină cu aspecte din activitatea foștilor profesori în care sunt expuse manuale și cărți de specialitate care au contribuit la instruirea foștilor elevi și a fermierilor din țară.

Pe parcursul timpului, în cadrul liceului agricol Fundulea s-au pregătit tehnicieni în domeniile: agronom, horticultor, protecția plantelor, culturi irigate, zootehnie și veterinară.

În ultima perioadă, la conducerea liceului a venit un director tânăr și sufletist, Carmen Poliana Maxim, care cunoaște foarte bine zona întrucât s-a născut și a crescut în colonia de locuințe din curtea Institutului de cercetări, tatăl său fiind tehnician agronom la acest institut.

Dânsa a reușit accesarea a peste 22 de milioane lei fonduri europene cu care a modernizat clădirile existente – școală, cămin, cantină – și a construit noi obiective: sală modernă de sport, două ateliere de agricultură și mecanizare, garsoniere pentru cadrele didactice și centrală termică proprie. Toate acestea se pot urmări în fotografiile alăturate.

Cât privește profilul liceului în prezent, s-a repliat foarte bine pentru a răspunde cerințelor actuale. Alături de tehnicieni în agricultură, pregătește tehnicieni economici, tehnicieni ecologiști și pentru protecția calității mediului, dar și specializați în matematică – informatică.

Astăzi Liceul Tehnologic Nr. 1 Fundulea se pre­zintă ca un complex școlar modern cu peste 800 elevi, de la preșcolari la liceu, putând satisface toate cerințele populației din zonă în problema școlarizării copiilor. Dispune de o bibliotecă cu peste 17.000 de volume, este dotat cu peste 60 de calculatoare, are o revistă școlară – „Noi“, are echipe artistice și sportive etc.

Și, bineînțeles, liceul este încadrat cu cadre didactice calificate și dornice să contribuie la ridicarea nivelului de instruire și educare a elevilor.

Semnatarul acestor rânduri se mândrește cu faptul că a funcționat 15 ani ca profesor la acest liceu.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Colegiul Agricol „Vasile Adamachi“ - Iaşi. În pas cu nevoile pieţei muncii

Înfiinţată în urmă cu peste 90 de ani ca şcoală pentru copiii orfani din Primul Război Mondial, şcoală de corecţie în anii ’50, apoi Centru şcolar agricol şi trecând în timp prin numeroase modificări de structură şi denumiri, Colegiul Agricol „Vasile Adamachi“ este astăzi una dintre unităţile de prestigiu ale învăţământului ieşean. Ilustrativ este faptul că, în anul şcolar trecut, colegiul din Copou a ocupat primul loc pe judeţ între liceele tehnice în ceea ce priveşte numărul de reuşiţi la examenul de bacalaureat.

Agricultură şi servicii

În actualul an şcolar, Colegiul Agricol „Vasile Adamachi“ oferă celor 572 de elevi o gamă diversificată de modalităţi de pregătire: agricultură ecologică, mecanici auto, protecţia mediului, industrie alimentară, tehnician economic, iar de anul trecut, prin sistemul „Alegeţi drumul“, şi agroturism – în această specialitate începând din clasa a X-a şi şcoală profesională. Tot din acest an s-a introdus la liceu o altă specialitate care se bucură de un deosebit interes – bancheting. Absolvenţii la această specialitate se vor ocupa de organizarea unor evenimente. La toate acestea se adaugă cursuri postliceale de cadastru funciar şi topograf, îndeosebi pentru cei care lucrează în specialitate în consiliile locale din judeţele Iaşi şi Vaslui.

Pe lângă aceste specialităţi, la cererea Primăriei Iaşi s-a organizat şi un curs postliceal de floricultor specialist, absolvit de un număr însemnat de cursanţi şi din judeţele învecinate.

„Avem, ne-a spus doamna director Carmen Beatrice Zelinschi, o bază materială bună. Sigur ar putea fi şi mai bună, dar boala comună care înseamnă lipsa fondurilor ne împiedică să facem unele minime investiţii care ne-ar asigura o bază tehnică corespunzătoare şi, de ce nu, diversificarea specialităţilor în care se pregătesc elevii noştri.“ Şi doamna director ne dă ca exemplu o specialitate deosebit de solicitată de elevi: conducerea tractorului care, iată, lipseşte la un liceu cu profil agricol. Pentru a răspunde acestei opţiuni este nevoie de peste patru mii lei pentru autorizare, apoi încă de şase mii pentru acreditare, sume care trebuie achitate din venituri proprii pe care şcoala nu le are.

O bază tehnică de muzeu

„În măsura posibilităţilor, Colegiul «Vasile Adamachi» încearcă să asigure o bază materială corespunzătoare nevoilor de pregătire. La Ecologie, de pildă, a fost amenajată o cultură de cătină ecologică, producem legume ecologice folosite la cantina colegiului, iar pentru industrie alimentară a fost amenajat un laborator modern de patiserie. Dar ceea ce nu poate fi soluţionat prin eforturi proprii este gama de maşini, cele existente cu o vechime apreciabilă de mai bine de 50 de ani. Le reparăm, le cârpim ca să poată fi folosite, ne spune cu amărăciune doamna director. „Solicităm mereu cele necesare, dar primim răspunsul ştiut: «nu sunt bani». Am încercat să ne înscriem în Programul Rabla în speranţa că, dând tractorul nostru străvechi şi adăugând oarece sumă, să achiziţionăm un alt tractor mai modest, dar oricum mai aproape de cerinţele zilelor noastre. Totul a fost în zadar. Mai mult, în cadrul unor schimburi pe care le-am avut la proiectul «Comenius Multilateral», puteam primi gratuit un tractor din Germania. Fără succes, deoarece taxele vamale erau de nesuportat pentru şcoala noastră.“

Singura soluţie ar fi ceea ce ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, a denumit-o la o întâlnire cu directorii liceelor agricole, dubla subordonare. Mai exact, aceste şcoli să depindă în egală măsură de Ministerul Învăţământului, dar şi de cel al Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, aşa cum era cândva, când liceul ieşean a primit utilajele pe care şi acum le are în dotare.

„Doar astfel, cred eu, s-ar putea găsi banii necesari pentru dotarea bazei materiale cu care să pregătim agricultorii de mâine ai ţării. La recenta ediţie Agralim elevii noştri au văzut tractoare ale unor firme celebre, s-au urcat în cabine şi au rămas fără grai. În final mi-au pus o întrebare la care n-am avut niciun răspuns: «Noi ce facem, doamnă directoare?»“

Un alt necaz cu care se confruntă colegiul ieşean este terenul agricol: cele 10 hectare de care dispune şcoala, care au fost donate cândva de principesa Olga Sturza şi care sunt acum în domeniul statului. „Am încercat prin numeroase adrese să intrăm în posesia terenului care ne aparţine de drept, fără niciun rezultat însă. În fiecare an suntem chemaţi la respectiva instituţie şi mă tem că e posibil ca şcoala noastră – de agricultură, atenţie! – să rămână fără această suprafaţă şi aşa mică pentru lucrările practice din procesul de învăţământ. Am încercat să argumentăm faptul că USAMV «Ion Ionescu de la Brad» i s-a retrocedat în sudul ţării circa 10.000 ha de teren, donate de Regele Mihai după război, în timp ce noi ne luptăm pentru 10 ha, dar în zadar.“

Pregătiţi pentru viitor

La Colegiul „Vasile Adamachi“ există tradiţia legăturii pe care şcoala o are cu absolvenţii. Aşa se explică faptul că doamna director ne informează că unii elevi, cum ar fi Cristi Mihăiţă, după un stagiu în străinătate, a reuşit să se specializeze în creşterea albinelor, să acceseze un credit european şi să-şi dezvolte o afacere profitabilă. Un alt exemplu este Elena Onofrei, care cu un credit şi-a deschis o unitate de industrie alimentară. Alţii, şi nu sunt puţini, reuşesc în învăţământul superior, iar o parte din colegii lor sunt angajaţi la societăţile comerciale, unde au făcut practică şi au fost remarcaţi de şefi.

Sigur, sunt multe de făcut, dar eforturile pe care conducerea colegiului le face în direcţia unei mai bune pregătiri a elevilor pentru viitoarea profesie şi pentru viaţă sunt salutare, dar, aşa cum am subliniat, e nevoie şi de sprijinul celor care diriguiesc învăţământul agricol românesc.

Stelian CIOCOIU

Liceul, nodul gordian al formării personalităţii umane

Liceul reprezintă, sau ar trebui să reprezinte, nodul gordian pentru formarea, cizelarea şi deprinderea studiului, a modului liber şi logic de a gândi, însuşirea valorilor umane şi conturarea personalităţii, adică a unui bun cetăţean haretian. Contrar, absolventul rămâne cu un handicap sever de cunoştinţe, vulnerabil la manipularea civică şi la cerinţele pieţei muncii, în continuă mişcare. Nu va face faţă reconversiei profesionale, va solicita resurse financiare suplimentare pe tot parcursul existenţei sale şi fără efectele scontate (experienţa POSDRU este semnificativă).

Atât instruirea pentru a deveni un bun cetăţean cât şi performanţa – elita sau profesionalizarea depind în primul rând de voinţa şi capacitatea elevului de a învăţa, de autodepăşire şi apoi de spiritul în care este educat şi de calitatea educatorului. Mediul socio-economic concurenţial şi statul de drept just au obligaţia asigurări resurselor financiare şi condiţiile pentru manifestarea lor liberă, ca buni cetăţeni. Alegerea drumului în viaţă depinde de ceea ce vor ei şi nu în funcţie de ceea ce cred alţii că este bine pentru ei, fie ei părinţii, profesorii, prietenii sau duşmanii. O singură răspundere are statul, de a-l forma ca bun cetăţean cu tot ce incumbă el, cu drepturile şi obligaţiile constituţionale.

Materiile, disciplinele – fructele, hrana spiritului uman

Reiterăm. Biologic, deşi spunem că ne naştem egali, ştiinţific, oamenii nu au aceeaşi capacitate de reacţie şi ritm de asimilare a cunoştinţelor, fapt demonstrat de existenţa elitelor, deşi din ce în ce mai nesemnificative, dar şi a „corigenţilor“ la lecţia cu viaţa. Pentru elev/student, materiile, prin individualitatea şi complexitatea lor, sunt întocmai fructelor puse într-o tocitoare. Prin fermentarea lor rezultă borhotul - necomestibil, dar, din care, prin prelucrare, se poate obţine o „poşircă“, o ţuică bună dar şi o palincă. Aşa şi cu materiile. Nu ştim cât, cum şi ce chimie are loc în creierul uman cu cunoştinţele asimilate şi ce rezultate pot avea, mai devreme sau mai târziu, în afara deprinderilor pavloviene şi/sau robotizate, de zi cu zi. Chiar dacă avem calculatorul pe post de „magazie“ de informaţii, trebuie să ştii a-l utiliza, dar în primul rând, cum citeşti şi cum „fermentează“ cele citite în propria fabrică de idei şi cu ce rezultate într-o scală de la minus la plus infinit. Poate mai adecvat ar fi să-i pregătească, pe lângă cunoştinţele pe care să le folosească în propria gospodărie şi societate, cu cele necesare dezvoltării unei afaceri de tip PFA, II sau IF.

Experienţa trăită

Fac parte din generaţia, cum am mai afirmat, născută în 1947, care a marcat, ca şi 1989, o schimbare radicală a condiţiilor socio-politice şi economice, a cărei viaţă s-a împărţit în trei etape: creşterea, acumularea cunoştinţelor şi specializarea, o treime cu munca în socialism şi o treime în capitalism sau ce-o fi. Am prins toate reformele din învăţământ. Deşi eram trataţi ca simple „mijloace fixe“, se beneficia de gratuitatea învăţământului, acordarea unei locuinţe, ca anexă la contract dar şi ca formă de constrângere, de care nu puţini nu îşi dădeau seama dar pe care mulţi au simţit-o. Am beneficiat de indemnizaţie la instalare, diferenţiată, rambursabilă sau nu, după cum erai repartizat la oraş sau sat, precum şi de un salariu lunar diferenţiat, „după cantitatea, calitatea şi importanţa socială a muncii, dar şi de răspunderea disciplinară, materială şi penală“.

Dorinţa părinţilor generaţiei mele, în special a mamelor, a fost să urmăm liceul, care ne asigura o muncă de funcţionar într-un birou şi nu munca fizică din uzină, într-o perioadă când, încă, „meseria era brăţară de aur“, iar „industrializarea“ economiei cerea multă forţă de muncă fizică. În timp, dorinţa s-a transformat pentru „domn cu carte“, adică cu studii superioare, deşi oficial eram tovarăşi. Cei care nu obţineau o calificare până la 18 ani erau calificaţi, în special băieţii, cu ocazia efectuării stagiului militar, pe „şantierele patriei“ la care erau obligaţi să participe.

Confruntaţi cu absolvenţii din liceele teoretice că nu au o pregătire profesională, s-au înfiinţat postlicealele, învăţământul seral etc. Am prins finalizarea procesului de alfabetizare a românilor prin organizarea de cursuri şi examene formale care au avut ca efect decredibilizarea învăţământului şi a celor care şi-au „tocit coatele“ pe băncile şcolii, echivalentul celei de a treia sesiuni de „bac“ de acum. Am beneficiat de „fereastra“ de libertate din perioada 1965-1970, de profesori de excepţie, reabilitaţi politic, dar şi de protestele studenţeşti din 1968, sub influenţa celor din Franţa, mult mai violente şi revendicative.

Reformele din educaţie după 1989

Dorinţa pentru „om cu carte“ a trecut bariera anului 1989, numai că s-au multiplicat cazurile de obţinere a unei diplome prin nepotism, fraudă-plagiat, mită. Nu mai există nici piaţa forţei de muncă interne care s-o folosească integral. A apărut fenomenul migraţiei forţei de muncă, „căpşunarii“, între 1,5-3 mil. de români, dintre care mulţi cu studii superioare şi care au adus până la 6 mild. euro/an, deşi în prezent s-au redus la 3,5-4 mild. euro/an şi probabil vor mai scădea. Nu avem evaluarea ieşirii acestora la pensie şi eventuala revenire în ţară.

Începând cu anul 2014 avem posibilitatea să verificăm efectele reformelor, perpetue şi bulversante, dar şi ale multiplicării fraudării examenelor din învăţământul românesc după 1990: revenirea la cele 7 clase obligatorii, reprofilarea şi/sau desfiinţarea liceelor de specialitate, industriale, agricole, de artă, a şcolilor profesionale, reducerea drastică a unor discipline în favoarea altora din programele curriculare şi modificarea conţinutului, introducerea manualelor alternative şi nu a metodelor alternative de predare a adevărurilor universal-valabile sau controversate, eliminarea examenelor de admitere în licee şi facultăţi, renunţarea la repartiţii şi, implicit, asigurarea unui loc de muncă etc.

Legea educaţiei naţionale nr.1/5.I.2011, adoptată prin asumarea răspunderii guvernului, a suferit deja 97 de modificări şi completări şi se pare că mai urmează şi altele după 20 de ani de când trebuia să fi învăţat ce este democraţia conform „oracolului din Dămăroaia“.

Într-o devălmăşie totală, retragerea şi pierderea deliberată a controlului asupra economiei, statul nu s-a mai preocupat nici de pregătirea necesarului de cadre pentru propria-i funcţionalitate la nivel central şi local, în administraţie, învăţământ, sănătate, trăind cu iluzia că vor fi rezolvate de iniţiativa particulară, dacă nu de la sine. Or, statul de drept, chiar dacă s-a retras din economie, trebuie să elaboreze norme şi proceduri de aplicare a legislaţiei adoptate de Parlament (dar şi parlamentarii, ca buni cetăţeni, trebuie să fie instruiţi), dar mai ales exercitarea controlului asupra modului de aplicare şi respectare a legilor de comunitate, pentru menţinerea ordinei şi armoniei, evitarea disfuncţionalităţilor statului de drept şi convulsiile sociale. Acestea se pot face numai cu cetăţeni bine educaţi.

Mircea TOMA

Abonează-te la acest feed RSS