O adevărată revoluție a avut loc în învățământul universitar agronomic, în condițiile autonomiei universitare și a neimplicării statului în orientarea și fundamentarea științifică a deciziilor, generând contradicții neconforme cu evoluția istorică.

Astfel, sub pretextul schimbărilor europene existente la nivel academic, de cercetare, precum și ale pieței muncii care sunt accelerate de provocările majore și complexe din sfera științelor vieții, s-a dispus schimbarea denumirii naționale a Universităților de Științe Agronomice și Medicină Veterinară (USAMV) din Iași și Timișoara, în Universități de Științele Vieții (USV).

Pretextul a fost „creșterea rezibilității internaționale pentru asigurarea unei recunoașteri mai largi și armonizării calificărilor din cadrul învățământului superior agronomic, pentru a putea dezvolta parteneriate, pentru a crește numărul de studenți și cadre didactice, pentru diversificarea Curriculei etc.“

Se subliniază: „Chiar dacă își schimă denumirea, își păstrează misiunea fundamentală de a forma ingineri în diferite științe aplicate ale mediului și vieții: agronomic, horticultură, biotehnologii agricole, inginerie și management în agricultură și dezvoltare rurală, precum și licențiați în biologie și doctori medici veterinari.“

Aspectele evidențiate atestă că, de fapt, dorința de schimbare, de amplificare peste limitele științei agronomice, extinzându-le la rangul științelor vieții, nu se confirmă, sugerând ceea ce realizează fabula lui Grigore Alexandrescu Broasca și Boul.

Și aceasta pentru că esențial rămâne obiectul științei agronomice, rolul său în dezvoltarea agriculturii și a spațiului rural atestat de evoluția sa istorică, în concordanță cu progresul tehnic, economic și social-cultural.

În vechime și astăzi de multe ori, în noțiunea cuvântului agronomie se cuprinde toate cunoștințele referitoare la diferitele ramuri care constituie această știință vastă, fără ca de multe ori unele dintre ele să aibă legătură cu pământul ca factor de producție. Treptat cu dezvoltarea științelor fundamentale și cu înmulțirea cunoștințelor, fenomenele și legile care stau la baza agronomiei, orizontul acestor științe s-a lărgit și cuprinsul ei s-a diferențiat, dând naștere unor noi direcții de studiu și cercetare, care în zilele noastre au devenit științe independente în cadrul agronomiei.

Astfel, o instituție care se ocupă cu studierea problemelor ce interesează agricultura este o instituție agronomică. Agronomia ca știință complexă îmbină disciplinele tehnice, economice, biologice, sociologice, reconfigurate pentru uzul agriculturii și al spațiului rural într-o manieră interdisciplinară și multidisciplinară.

Din moment ce își păstrează misiunea de a forma ingineri în diferite științe aplicate – care sunt de fapt discipline în cadrul ȘTIINȚEI AGRONOMICE, schimbarea denumirii Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară în Universități de Științele Vieții nu are decât menirea de a trece în derizoriu tradiționala Știință Agronomică, care, ca știință consolidată, reunește într-un corp comun disciplinele constitutive, fundamentale, într-un domeniu practic, agricultura și spațiul rural.

În același timp, profilul dominant tehnico-economic al Universităților Agronomice devine prin această schimbare „umanist“, în cadrul unei Universități de „supra știință“ (științele vieții), ceea ce este artificial, de factură utopică, deși se dorește a se înscrie în procesul de „modernizare și inovare“, dar creând, de fapt, o știință „originală, o valorizare pur estetică“, formală, neconformă cu evoluția și cerințele societății.

Acest fapt a fost posibil, când preferințele personale ajung în aria libertinajului, scăpat de sub controlul criteriilor științifice și constituind în timp premisele pentru acte și atitudini antisociale, destabilizare, având o proiecție hazardată.

Considerăm că prin această „inițiativă“, nici logică nici convingătoare, Agronomia a plătit cu prisosință tribut unor căutări nejustificate pentru afirmare și solidaritate. (Va urma)

Prof. univ. dr. ing. Ion BOLD

Membru al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“ și al Academiei Oamenilor de Știință din România.

Compania internațională de cercetare și dezvoltare agricolă Corteva Agriscience oferă întotdeauna oportunități tinerelor generații, iar în luna martie a invitat peste 150 de studenți și elevi din instituțiile de învățământ cu profil agricol să ia parte la un tur al fabricii de producere semințe din Afumați și să discute cu experții agronomi despre profesiile din sfera agriculturii.

Studenții și elevii prezenți și-au început ziua în stația din Afumați cu o instruire de siguranță și conduită, urmată apoi de o prezentare a istoriei Corteva în România. În urma modulului teoretic, tinerii au rămas cu informații prețioase despre țările în care Corteva activează și exportă produse, dar și despre date tehnice din fluxul tehnologic atât din stație, cât și din câmp.

Cea de-a doua parte a evenimentului a constat în vizita propriu-zisă în stația de producție semințe, unde elevii și studenții invitați au putut vedea zona de recepție porumb, depănușare, uscare și batozare. De asemenea, li s-a prezentat stația nouă de condiționare și linia de tratament, dar au putut face și un tur prin magazii.

Ca fostă participantă a programelor pentru tineri organizate de Corteva Agriscience și actual angajat în companie, Elena-Andreea Stoian a spus: „În calitate de student și angajat Corteva Agriscience, am avut deseori privilegiul să mă bucur de astfel de evenimente care încurajează tânăra generație să se familiarizeze cu domeniul agricol și să prospere în cadrul lui. Ceea ce pentru mine a început cu o astfel de vizită, s-a concretizat într-o frumoasă carieră, pe parcursul căreia Corteva m-a inspirat și sprijinit să privesc plină de curiozitate sectorul agricol. Aici am conștientizat importanța agriculturii ca sursă esențială de creștere economică, de ocupare a forței de muncă, de reducere a sărăciei și de securitate alimentară. Iar astăzi mă bucur că și alți colegi studenți și elevi sunt împinși spre inovație și prosperitate de Corteva Agriscience prin astfel de vizite și evenimente care îi vizează direct, fiind și orientate spre nevoile și interesele lor.“

Experții Corteva Agriscience România au subliniat valorile companiei și au arătat cum aceasta ajută și reprezintă în primul rând oamenii. Angajații Corteva au punctat că, prin serviciile pe care le oferă fermierilor, compania contribuie la construirea unei lumi mai durabile, oferind astfel generațiilor următoare posibilitatea de a face parte din agricultură și de a crea o lume mai prosperă. Corteva Agriscience consideră că este important ca tinerii studenți să se familiarizeze și să se îndrăgostească de profesiile și oportunitățile oferite de sfera agriculturii, astfel că participanții la eveniment s-au putut interesa și despre oportunitățile de angajare oferite de companie direct de la angajații Corteva.

„Consider că aceste evenimente sunt foarte utile atât pentru Corteva, cât și pentru tinerii noilor generații, care pot primi direct de la sursă prezentări despre activitățile și valorile companiei. După cum bine știm, sectorul agricol este mereu în căutare de talente noi deoarece oamenii și animalele au nevoie de hrană. Este un sector superb atunci când vine vorba de antreprenori din noile generații care sunt capabili să identifice oportunități de afaceri acolo unde nu pare a exista niciuna. Există încă mult loc pentru îmbunătățiri în sectorul agricol, dar am putut observa că atitudinile față de agricultură și față de pozițiile agricole se schimbă într-o direcție pozitivă. Dacă altădată tinerii obișnuiau să evite acest sector, acum sunt mult mai entuziaști și mai concilianți atunci când vine vorba de alegerea unei cariere în acest domeniu“, a declarat Jean Ionescu, Country Leader România și Moldova Corteva Agriscience.

Anul acesta ne-a fost mai simplu de a scrie despre bacalaureat în sensul în care am inclus în analiză doar cele 56 de unități de învățământ agrar pe care Ministerul Agriculturi le-a preluat spre finanțare. Bănuim că, atunci când s-a făcut selecția, în 2018 parcă, ea a avut la bază criterii riguroase și nicicum unele arbitrare, cum ar fi cele ce țin de afinități politice. Fiindcă altfel am fi puși în situația de a spune că trierea a fost, cu câteva excepții, una nefericită, dacă e să ne luăm după rezultatele la examenul de bacalaureat din acest an. Rezultate pe care le-am caracteriza dezamăgitoare, fără mari speranțe pentru bunul mers al învățământului de profil. Dar mai bune decât anul trecut! Cea mai mare rată de promovare în 2021 a fost de 75%, față de 62,92% în 2020! Cum ar veni, ne bucurăm că sunt 3 licee de agricultură care au o promovabilitate mai mare decât media națională! De asemenea, ne bucurăm și că nu mai există niciun caz de „zero“ promovabilitate, față de 9, în 2020. Dar impresia de fond arată astfel: 35,33% rată promovare licee agricole vs 69,8% rată generală de promovare la nivel național.

În primul rând facem o observație: directiva ministerială zice că „procentul de promovare se calculează din totalul candidaților prezenți la examen, incluzând în această categorie și candidații eliminați“, ci nu din totalul absolvenților dintr-o serie. Nici măcar din numărul total al celor care s-au înscris să susțină probele. Așa s-a ajuns la situația în care avem școli cu 9, 11 sau 15 candidați, deși poate la unele sunt clase întregi care au încheiat anul VI de liceu. Cu alte cuvinte, dacă avem un liceu cu 100 de elevi în an terminal, dar s-au prezentat la bacalaureat 20, din care 10 sunt admiși, cum spunem că avem rată de promovare de 10% sau de 50%? Formula de calcul folosită spune că 50%, pe când, în realitate, 90% dintre absolvenți nu au bacul luat!

Să „dansăm“ însă și noi cum spun specialiștii din învățământ. Chiar și cu această realitate deformată, rezultatele din acest an la examenul de bacalaureat din unitățile școlare cu profil agricol sunt deprimante: 35,33% rată de promovare, după verificarea contestațiilor, față de 69,8% rată generală de promovare (absolvenți din promoția curentă și din promoțiile anterioare) la nivel național (75,70% pentru promoția curentă și 30,20% promoțiile anterioare). Înainte de a trece la o analiză sumară, mai spunem că, în toată țara, examenulul a avut loc după un al doilea an de condiții excepționale, generate de pandemie.

Două licee din Iași și unul din Alba au salvat onoarea învățământului agricol

În 2021 s-au prezentat la examen 2.836 de candidați și au promovat 1.002 elevi. Altfel spus, doar aceștia pot urma cursurile unei facultăți în domeniul agricol. Cea mai mare rată de promovare, 75%, s-a înregistrat la Liceul Tehnologic „Haralamb Vasiliu“ Podu Iloaiei, din Iași. Anul trecut, această unitate a fost tot prima pe țară, în rândul liceelor agricole, cu o promovabilitate mai mică, de 62,92%. Liceul Tehnologic „Ștefan Manciulea“ Blaj, clasat al doilea ca promovabilitate, a urcat două poziții față de anul trecut, câștigând peste 20 de procente la rata de promovare (70% în 2021, față de 48,71%, în 2020). Și Colegiul Agricol și de Industrie Alimentară „Vasile Adamachi“ Iași are o performanță mai bună în acest an (69,90% în 2021, față de 45,86%, în 2020).

Anul acesta, 9 (nouă) licee agricole au o rată de promovare mai mare de 50%. Bun, față de anul trecut, când au fost numai 3 școli cu promovabilitate peste 50%. Remarcabilă este prezența în această categorie a două licee din județul Iași, Podu Iloaiei și „Vasile Adamache“.

Cele mai mari medii, 9,70, s-au înregistrat tot la două licee din Iași, Miroslava și Podul Iloaiei, iar medii mai mari de 9 (nouă) au fost obținute la 15 unități de învățământ. Cele mai multe medii peste 9,00 s-au consemnat la  Liceul Tehnologic „Haralamb Vasiliu“ Podu Iloaiei, Iași – 9, Colegiul Național de Agricultură și Economie Tecuci, Galați – 5, Colegiul Agricol și de Industrie Alimentară „Vasile Adamachi“ Iași – 4, Liceul „Demostene Botez“ Trușești, Botoșani – 3, Liceul Tehnologic „Romulus Paraschivoiu“ Lovrin, Timiș – 3.

În 2021, în 26 de licee a fost obținută o promovabilitate mai mare de 30%, față de numai 18%, în 2020. Colegiul Național de Agricultură și Economie Tecuci (Galați) are cel mai mare număr de elevi promovați din țară (95), fiind urmat de Colegiul Agricol „D.P.Bărcianu“ Sibiu – 76 și Colegiul Agricol și de Industrie Alimentară „Vasile Adamachi“ Iași – 72.

Alte date: fără promovabilitate „zero“ în acest an

Vă prezentăm și alte date statistice

• În cazul a 9 (nouă) licee, cea mai mare medie generală s-a situat în grupa de note 6,00-6,99 (cea mai mică, de 6,10, s-a consemnat la Liceul Tehnologic 1 Cudalbi);
• 7 școli au avut promovabitate mai mică de 10%, iar alte 11 s-au încadrat în intervalul de promovare 10-19,99%;

• 4 licee au avut un singur candidat care a promovat bacalaureatul: Liceul Tehnologic „I.Ionescu de la Brad“ Horia (Neamț), Liceul Tehnologic Halânga, Izvoru Bârzii (Mehedinți), Liceul Tehnologic 1 Cudalbi (Galați), Liceul Tehnologic „Ioan Ossian“ Șimleu Silvaniei (Sălaj);
• 5 unități au avut cel mult 10 candidați înscriși la examen;
• cele mai multe neprezentări la examen (elevi care s-au înscris, dar nu s-au mai prezentat la probe – s-au consemnat la: Liceul Tehnologic Agricol „Alexiu Berinde“ Seini – 32, Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir“ Huși, Vaslui – 29, Liceul Tehnologic Bârsești Tg. Jiu, Gorj – 27, Colegiul Agricol „Traian Săvulescu“ Tg. Mureș – 25, Liceul Tehnologic Brătianu Drăgășani, Vâlcea – 24, Liceul Tehnologic Halânga, Izvoru Bârzii, Mehedinți – 19, Colegiul Național de Agricultură și Economie Tecuci – 18, Liceul Tehnologic „Pontica“ Constanța – 16, Liceul Tehnologic „Sandu Aldea“ Călărași – 14, Colegiul Tehnic „Valeriu D. Cotea“ Focșani, Vrancea-14, Liceul Tehnologic „Cezar Nicolau“ Brănești Ilfov-15, Liceul Tehnologic nr. 1 Salonta – 10;
• cei mai mulți eliminați la examen au fost la Liceul Tehnologic „Brătianu” Drăgășani, Vâlcea – 4.

De remarcat ar mai fi că, în 2021, niciun liceu agricol nu a mai înregistrat rată „zero“ de promovare, în comparație cu anul trecut, când 9 licee au fost în această situație.

Maria BOGDAN

Deși România a fost o țară preponderent agricolă, învățământul agricol a apărut mai târziu decât în țările din vestul Europei.

• Prima școală agricolă apărută în 1789 la Sânicolaul Mare din inițiativa lui Cristofor Nacu urmărea să-și pregătească lucrători calificați pentru propria moșie.
• Din 1828 au început să se introducă noțiuni de agricultură la gimnaziul Trei Ierarhi din Iași, unde se preda „economia pământească“.
• În 1833 la Colegiul Sf. Sava din București s-a introdus un curs de agricultură.
• În 1834 la Blaj se înființează o școală de viticultură și agricultură.
• În 1835 se organizează în Muntenia „Societatea de Agricultură a României“ cu o fermă proprie la „Ciotăria Pantelimon“ și o școală de agricultură care nu a durat decât 6 luni.
• În 1838 în școlile sătești se introduce „lucrarea pământului și economia casei“.
• Învățământul agricol superior în Moldova a apărut la Academia Mihăileană în 1838, fiind predat de Leon Filipescu, iar din anul 1842 de Ion Ionescu de la Brad.
• În 1853 ia ființă școala agricolă Pantelimon, care din 1869 se mută la Herăstrău și a evoluat până la Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară de azi.
• În 1870-1871 iau ființă școlile agricole de la Galata-Iași și Balta Verde Craiova, cu o existență efemeră, elevii lor fiind transferați la Școala Centrală de Agricultură Herăstrău.
• Prima legiferare a învățământului agricol în România a avut loc în 1883, în baza căreia se înființează:
  • Școala agricolă Striharești, Slatina în 1883;
  • Școala agricolă Roman în 1885;
  • Școala agricolă Armășești, Ialomița în 1889.
• În 1897 marele ministru al Învățământului Spiru Haret înființează o școală viticolă la Drăgășani, Vâlcea.
• În 1909-1910, prin strădania preotului Teodor Bălășel se înființează o școală agricolă în chiliile Mănăstirii Morânglavu din satul Serbănești, comuna Stefănești, jud. Vâlcea. La inaugurarea acesteia a participat personal ministrul Spiru Haret. Tot datorită preotului Bălășel, care a insistat pe lângă marele istoric Nicolae Iorga, se construiește local nou de Școală agricolă în satul Petculești (Grădinari), județul Olt, în care sunt mutați elevii din mănăstire în 1927.
• În 1928 are loc o reformă a învățământului agricol, menționând existența a:
• două academii de înalte studii agronomice la București și Cluj;
• o secție de științe agricole la Universitatea Iași;
• o facultate de medicină veterinară;
• 4 școli medii agricole;
• 46 de școli inferioare de agricultură;
• 14 școli elementare de agricultură.
• Prin reforma învățământului din 1948 se reorganizează și învățământul agricol astfel:
• 5 institute de învățământ agronomic superior;
• 69 de școli medii tehnice agricole;
• 49 de școli profesionale de 2-3 ani.
• În anul 1955 printr-o Hotărâre se înființează:
• 142 de școli profesionale agricole și silvice;
• 14 școli tehnice și tehnice de maiștri.
• În anul 1962 apare o nouă Hotărâre a Consiliului de Miniștri prin care se înființează:
• 168 de școli tehnice cu durata de 4 ani;
• 174 de școli profesionale de mecanici agricoli;
• 5 școli tehnice de maiștri mecanici.
• Prin Legea nr. 2 din 1966 se înființează liceele de specialitate.
• În anul școlar 1967/68 funcționează 59 de licee agricole;
• În anul școlar 1975/76 funcționează 98 de licee agricole;
• În anul școlar 1977/78 funcționează 140 de licee agricole.

Liceele agricole aveau specializările: agronomie, horticultură, zootehnie, veterinară, protecția plantelor, îmbunătățiri funciare, cadastru și organizarea teritoriului, mecanică agricolă, contabilitate și merceologie.

După anul 1990 școlile profesionale au fost desființate, iar liceele agricole se numesc licee tehnologice cu foarte puține clase de agricultură.

În ultimul timp a fost o încercare a Ministerului Agriculturii de a selecta o parte din aceste licee, foste agricole, pentru a se ocupa de dotarea lor și ulterior acestea să asigure instruirea practică.

Deocamdată nu se simt măsurile respective.

Cel care notează aceste rânduri cunoaște din interior evoluția învățământului agricol deoarece a absolvit o școală agricolă, Facultatea de Agronomie și a lucrat 25 ani ca profesor și director în învățământul agricol preuniversitar.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

România va aplica o plată redistributivă, în locul plafonării subvențiilor, pentru a sprijini micii femieri fără a-i dezavantaja pe marii producători agricoli, a declarat ministrul Agriculturii, Adrian Oros, într-o intervenție avută miercuri, 7 octombrie, la Radio Someș. 

„S-a tot vorbit despre plafonare, dar noi nu suntem de acord cu plafonarea subvențiilor, pentru că ar afecta nedrept pe foarte mulți care au făcut investiții, care au rate, au leasing-uri. În schimb, am găsit o modalitate și pe care o s-o aplicăm, să facem o plată redistributivă. Din suma totală pentru plăți directe, care este de 13 miliarde, să luăm un procent pe care o să-l realocăm fermelor mici, astfel încât să venim cu o finanțare mai consistentă fără a plafona apoi subvențiile pentru fermele mai mari. Deci dorim să-i ajutăm pe cei mici și medii fără a-i afecta pe cei mari”, a explicat ministrul Adrian Oros. 

De asemenea, responsabilul MADR a menționat că, împreună cu mediul asociativ, a identificat câteva priorități ce vor fi prinse în Planul Național Strategic ce vor fi finanțate de la buget. „În primul rând, consolidarea fermelor de familie care, în Europa, sunt baza agriculturii. Noi (România - n.r.) avem 840.000 de ferme din care doar 50-60 de mii sunt ferme viabile comerciale, dar unele sunt foarte mari. Avem cele mai mari ferme din Europa, ferme de chiar 40.000 de hectare. Dar în același timp, avem în jur de 740.000 de ferme de subzistență. Acestea sunt, de fapt, gospodăriile populației, pe care nu le putem considera ferme comerciale, pentru că o familie nu ar putea trăi doar din venitul acelei ferme. De regulă, aceste gospodării sunt întreținute și de alte salarii sau pensii. Noi dorim ca în această perioadă de 7 ani, să consolidăm aceste ferme, acolo unde se dorește, astfel încât cei care fac acest tip de agricultură să treacă la stadiul de fermă comercială”, a mai spus ministrul în intervenția sa la Radio Someș. De asemenea, Oros a mai afirmat că dorește ca timpul în care se petrece schimbarea - trecerea la stadiul de fermă comercială - să se scurteze, de aceea se va finanța acest lucru în Planul Național Strategic. 

Ministrul Agriculturii a mai vorbit și despre învățământul dual, pe care îl consideră ideal în comparativ cu liceele agricole. Oros a precizat că este mult mai eficient ca elevii să învețe lucrurile practice în ferme deja existente, acolo unde fermierii au investit deja în echipamente și utilaje de ultimă generație. Un liceu agricol care să aibă și fermă în care elevii pot face practică ar fi ineficient având în vedere că statul nu-și permite să înființeze ferme pentru fiecare astfel de liceu, să plătească oameni, să cumpere utilaje și tractoare care oricum ar fi învechite după 3 ani. 

În cadrul intervenției sale, ministrul a mai vorbit și de transformarea Direcțiilor Agricole Județene în Camere Agricole, dar și despre formele de asociere. În opinia sa, cooperativele reprezintă o soluție pe termen mediu și lung care ajută producătorii să-și valorifice marfa și să se poată dezvolta. 

Situat la 35 km de București și străbătut de DN3, Autostrada Soarelui și magistrala feroviară București-Constanța, orașul Fundulea a crescut și s-a modernizat în ritmul prefacerilor socio-economice din ultima jumătate de secol.

Am cunoscut Fundulea din anul 1957, anul înființării Institutului de Cercetări pentru Cultura Porumbului, unde am efectuat stagiul de practică, fiind student în anul V la Agronomie.

Era un sat cu gospodării sărăcăcioase, cu drumuri pline de noroi, cu apa scoasă din puțuri de la mare adâncime. În prezent, orașul Fundulea care administrează o suprafață de 10.678 ha, cu 6.724 de locuitori, are toate drumurile asfaltate, alimentare cu apă și canalizare și este în lucru alimentarea cu gaze.

Referindu-ne numai la așa-numita „Șoseaua Gării“, actuala stradă M. Kogălniceanu, în anul 1957 avea câteva gospodării în apropierea gării, în rest erau culturi agricole pe ambele părți ale drumului. Acum, pe această stradă se găsesc blocuri de locuințe, gospodării moderne și vile cochete, inclusiv Primăria. Această stradă face legătura între DN3 și Autostrada Soarelui.

Este un important centru al cercetării științifice din agricultură deoarece aici funcționează de peste 60 de ani cel mai mare institut de cercetări agricole din România alături de care a mai funcționat Institutul de Cercetare și Producție pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de Zahăr, precum și Stațiunea Centrală de Cercetări ale Plantelor Medicinale și Aromatice.

Principalele realizări ale INCDA constau în crearea de soiuri și hibrizi, hibrizii de porumb fiind generalizați în toată agricultura în numai 7 ani; tot aici au fost creați primii hibrizi de floarea-soarelui în premieră mondială și soiuri de grâu de mare productivitate cu calități superioare de panificație.

Institutul de Sfeclă asigura necesarul de sămânță pentru întreaga țară și coordona, la nivel național, producția și industrializarea sfeclei de zahăr.

Stațiunea de Plante Medicinale coordona cercetarea în acest domeniu pe întreaga țară.

Este centru important al învățământului agricol deoarece aici funcționează de peste 50 de ani liceul agricol, actualul Liceu Tehnologic nr. 1 Fundulea, care a furnizat mii de specialiști pentru agricultura Bărăganului.

Demn de remarcat este o familie din Fundulea cu 7 copii, din care 5 fete, toate absolvente ale liceului agricol. Ele au lucrat un timp în institut, după care au trecut în sectorul privat și au organizat Expert Agribusiness, o societate de cercetare și producție condusă de Mariana Mălaia, cea mai mare dintre fete.

Georgeta a lucrat un timp în institut sub conducerea celor mai mari amelioratori: O. Cosmit, T. Sarce și I. Ciocăzan, iar acum este un specialist recunoscut în ameliorarea porumbului.

Victorița conduce stația de condiționat semințe, iar celelalte două surori sunt ajutoare directe ale celor dintâi.

În puține zone din agricultura Bărăganului nu găsești absolvenți de la Fundulea.

Iată de ce se poate spune că orașul Fundulea este într-adevăr un important centru al cercetării și învățământului agricol.

Semnatarul acestor rânduri se mândrește cu faptul că mai mult de 15 ani a funcționat ca profesor la acest liceu.

Făcând o succintă trecere în revistă a locurilor ocupate de foștii elevi ai liceului agricol, menționăm:

• Primarul (D. Dorobanțu) și viceprimarul (L. Bivol) orașului Fundulea sunt foști elevi.
• Fuia Stelian – fost ministru al Agriculturii.
• Sălăjan D., Copilău F. Voicu T – înalți funcționari în Ministerul Agriculturii.
• Stan Vasilica – prof. univ. prorector USAMV București.
• Dinu Toma – prof. univ. decan Facultatea Management USAMV București.
• Șerban Gheorghe – ing. șef INCDA Fundulea
• Bețeanu Steluța – director Stațiunea Plante Medicinale și Aromatice.
• Peste 25 sunt cercetători și șefi fermă la INCDA Fundulea.
• Majoritatea tehnicienilor și laboranților din institut sunt foști elevi.
• Vasile P. și Dinu C. conduc asociații agricole în Fundulea.
• Măturaru Aurelia, redactor-șef la Agricultura 365.
• Baia A. și Sârbu G., profesori la actualul liceu.
• Stoica I., Bordeiașu M., Pătroi F. – colonei în Poliția Română.
• Gărgăriță R. – șef stație meteo Fundulea etc.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

De la Institutul de Cercetări Agricole al României la Academia de Științe Agricole a României (I)

Academia de Științe Agricole și Silvice a României (ASAS) a împlinit anul acesta 50 de ani de la înființare. Cu această ocazie am primit la redacție un document care punctează momentele cheie din istoria cercetării agricole românești din ultimul secol.

Eveniment de sărbătoare pentru cercetarea agricolă românească:

• • 50 de ani de la înființarea Academiei de Științe Agricole și Silvice (1969-2019);
• • 92 de ani de cercetare științifică agricolă instituționalizată în România (1927-2019);
• • Institutul de Cercetări Agronomice al României (ICAR) a luat ființă în temeiul Legii nr. 32 din 1927 promulgată prin Înaltul Decret Regal nr. 1205/1927;
• • Susținători ai înființării de unități de învățământ și cercetare – ferme model au fost:
• Ion Ionescu de la Brad;
• Petre S. Aurelian;
• Haralamb Vasiliu;
• Vlad Cârnu Munteanu;
• Corneliu Roman

Cercetarea agricolă instituționalizată a fost creată ca urmare a nevoii de a determina progres cantitativ, calitativ și economic într-un sector de maximă importanță pentru economia României Mari. Așadar, Institutul de Cercetări Agronomice al României a luat ființă sub presiunea necesității de a determina științific progresul agriculturii românești asemenea țărilor europene.

În perioada premergătoare înființării ICAR, profesorul Gh. Ionescu-Șișești spunea referitor la necesitatea cercetării agricole: „Mai mult decât alt domeniu, în agricultură cercetarea locală (autohtonă) este singura care poate da soluții juste. Un procedeu industrial se poate aplica cu deplin succes oriunde, un motor funcționează la fel în diferite țări, aceste creații ale spiritului uman se pot împrumuta cu succes din alte țări, în agricultură însă planta, animalele, tehnicile culturale trebuie adaptate regiunii respective și țării respective, cu condițiile ei specifice de climă, sol și de structura socială.‟

• • Profesorul Gheorghe Ionescu-Șișești a cerut o lege de înființare a ICAR și a stațiunilor agronomice.
• • Constantin Garoflid, ministrul Agriculturii și Domeniilor în perioada 1926-1928, a avut un rol important în promovarea legii în Parlament, susținând elaborarea și aprobarea legii de înființare a ICAR și Stațiunilor agricole. Acesta spune în favoarea proiectului de lege: „Populația care sporește și nevoile crescânde ale fiscului impun dezlegarea problemei agrare într-un singur chip – prin sporirea producției, deci tehnica agricolă trebuie perfecționată și agricultura intensificată. Însă aceste posibilități nu pot fi realizate decât aplicând agriculturii noastre metodele și cuceririle științei. Desigur, datele științei generale și tehnicile din alte țări ne stau la dispoziție, dar valabilitatea lor pentru împrejurările noastre particulare este limitată.“

Prin Legea nr. 32/1927 ICAR era dotat cu 11 ha din terenul Academiei de Înalte Studii Agronomice București, cu vecinătățile bine definite. Tototdată, i-au fost acordate 40 ha din terenul de la Băneasa, cu vecinătăți de asemenea bine definite, precum și cu „toate terenurile, clădirile și întregul inventar aflate în folosința institutului, a stațiunilor și laboratoarelor ce depind de ele, care trec în deplina proprietate a Institutului de Cercetări Agronomice al României‟. Stațiunile de cercetări centrale aveau ca misiune dezvoltarea științifică a producției principalelor sectoare.

• • În 1933, printr-o decizie ministerială, s-a trecut în patrimoniul ICAR rezerva de stat pentru crearea unor stațiuni noi, având temei și articolul 10 și 11 din Legea nr. 32/1927 care prevedea că „Institutul poate înființa stațiuni de cercetare în diferite regiuni ale țării, diferite după sol și climă“.
• • Prin Decretul-Lege nr. 1.500/1940, publicat în Monitorul Oficial, au fost numiți 47 de membri titulari, membri fondatori ai Academiei de Agricultură a României, printre care:
• Gheorghe Ionescu-Șișești;
• Grigore Antipa;
• Constantin I. C. Brătianu;
• Alexandru Ciucă;
• Gheorghe K. Constantinescu;
• Marin Drăcea;
• Constantin Garoflid;
• Aurelian Pană;
• Nicolae Săulescu;
• Traian Sãvulescu;

Conducerea Academiei de Agricultură a României a fost asigurată de către:

• Constantin Garoflid – președinte;
• ­Gheorghe Ionescu-Șișești – vicepreședinte;
• Alexandru Ciucă – vicepreședinte;
• Aurelian Pană – vicepreședinte;
• Nicolae Săulescu – secretar general.
• • În anul 1943, în ICAR s-a înființat un Laborator special pentru Studiul Eroziunii Solului, cu obiectivul stabilirea mijloacelor de luptă contra acestei calamități.
• • În 1957, ICAR se reorganizează prin transformarea unor Secții ale Institutului în Institute de profil noi și un număr de stațiuni și centre de cercetare (100 de stațiuni, în 1962).

Coordonator al activității de cercetare devine institutul Central de Cercetări Agricole (ICCA). ICAR-ul își încetează activitatea, care este continuată de entitatea nou creată.

• • Înainte de ICAR a fost înființat, în anul 1926, prin legea privind îmbunătățirea și apărarea sănătății animalelor, Institutul Național Zootehnic.

Scopul Institutului Național Zootehnic:

• studiul științific și practic al chestiunilor din domeniul zootehnic național;
• formarea de specialiști în diferite ramuri ale zootehniei;
• elaborarea de îndrumări privind

creșterea și hrănirea animalelor.

Institutul Național Zootehnic se compunea din:

– Secțiuni;

– Stațiuni experimentale sau ferme.

În 1947, prin Legea nr. 176 publicată în Monitorul Oficial nr. 127/07.06.1947, Institutul Național Zootehnic se reorganizează în Institutul de Cercetări Zootehnice al României, scopul acestuia fiind creșterea animalelor de rasă din diferite specii.

Institutul Central de Cercetări Agricole, conform Legii nr. 1/1962, avea în structură:

• Institutul de Cercetări pentru Cereale și Plante Tehnice Fundulea, înființat prin HCM nr. 305/22.05.1961 prin unificarea ICAR cu Institutul de Cercetări pentru Cultura Porumbului Fundulea;
• Institutul de Cercetări Horti –Viticole;
• • În 1967 are loc divizarea Institutului de Cercetări Horti-Viticole în trei institute:
• Institutul de Cercetări Pomicole Mărăcineni;
• Institutul de Cercetări pentru Viticultură și Vinificație Valea Călugărească;
• Institutul pentru Cercetări în Legumicultură și Floricultură Țigănești – Vidra.
• • Institutul de Cercetări Zootehnice este reorganizat prin Legea nr. 176/1947.
• • Institutul de Cercetări Veterinare este înființat în anul 1895.
• • Institutul de Mecanizare a Agriculturii este înființat prin HCM nr. 543/16.04.1952 prin transformarea Stațiunii de Încercare a Mașinilor și Uneltelor Agricole a ICAR prin Directiva Ministerială nr. 1145/1930.
• • Se mai înființează Secția de Economie Agrară și Secția de Pedologie.

Tot în cadrul ICCA, prin HCM nr. 2380/1967, s-au înființat:

• Institutul de Cercetări pentru Cultura Cartofului și a Sfeclei de Zahăr (condus de dr. Matei Berindei);
• Institutul de Cercetări pentru Protecția Plantelor București;
• Institutul de Cercetări pentru Economie Agrară prin reorganizarea Secției de Economie Agrară din ICCA;
• Stațiuni experimentale de cercetări agricole regionale;
• Stațiunea Centrală pentru Apicultură și Sericicultură.

Prof. univ. dr. ing. dr. h. c. Valeriu TABĂRĂ

1. Secțiunea fitogenetică și fitotehnie;
2. Secțiunea de chimie, microbiologie și fizică agricolă;
3. Secțiunea de fitopatologie, entomologie și parazitologie agricolă;
4. Secțiunea de creștere a animalelor necesare agriculturii;
5. Secțiunea de mașini, îmbunătățiri funciare și construcției rurale;
6. Secțiunea de economie rurală.

(Va urma)

Anul trecut scriam așa, după prima sesiune a examenului de bacalaureat: „Dacă n-ar fi fost unitățile școlare din Iași, Alba și Galați, am fi putut spune că învățământul liceal agricol din România este praf. Parcă niciodată rezultatele la bacalaureat n-au fost atât de catastrofale ca-n 2018.“ Ei bine, e o vorbă din bătrâni care zice că „dracu’ nu-i chiar atât de negru“. Ba vă spunem că e afurisit de negru! E poate cel mai negru din istoria de până acum a învățământului agricol. Fiindcă, ei da, în 2019 rezultatele sunt și mai proaste decât în 2018. Dacă atunci am avut 4 licee cu o rată de promovare mai mare de 50%, două depășind media națională, acum doar două – Liceul Tehnologic „Paul Bujor“ Berești, Galați și Liceul Tehnologic „Haralamb Vasiliu“ Podu Iloaiei, Iași – au o promovabilitate de peste 50%, respectiv, 55,88 și 51,38%, cu aproape zece unități sub media națională (63,78% înainte de contestații). Și, atenție, avem în toată țara doar 9 absolvenți care au obținut medii mai mari de 9,00. Cea mai mare notă, 9,41, provine de la Liceul Tehnologic Vitomirești, Olt!

Este cum nu se mai poate mai prost cu învățământul liceal agricol. Gândiți-vă întâi de toate că nimeni în țara aceasta nu s-a frământat măcar să numere liceele agricole, să știm și noi câte sunt în total. România nu are efectiv la vedere o listă separată cu aceste unități școlare fie la Ministerul Educației, fie la Ministerul Agriculturii, dacă ultimul tot s-a lăudat că vrea să salveze învățământul agrar. În 2015, revista noastră (n.n. – autoarea acestui articol) a numărat aceste școli și, după o muncă de Sisif, a găsit că în 1997 existau 238 de licee agricole, număr mult mai mare decât în 1989, date fiind experimentele prin care a trecut învățământul de specialitate în ultima decadă a secolului trecut. În 2011 mai arau 56 de licee tehnologice agrare (fără școlile cu profil silvic și fără acelea care aveau doar câte o clasă cu specific agricol). Aceste cifre ale noastre au fost preluate inclusiv de parlamentarii care au inițiat legea prin care școlile ar fi trebuit să intre în subordinea MADR. Dar realitatea este că numărul fluctuează de la un an la altul. Și nici nu s-a clarificat dacă o unitate mai poate fi numită agricolă cu doar o clasă de specialitate. În fine, în aceste zile, dorind să obținem date referitoare la examenul de bacalaureat, am purces iar la inventarierea liceelor din România care au măcar o specializare legată de medicină veterinară, zootehnie, horticultură sau agronomie. Am luat județ cu județ, liceu cu liceu și am găsit că mai avem 78 de unități de învățământ care au clase de agricultură, dar sută la sută agricole mai sunt maximum 10!

Licee de nota... ZERO!

Revenind la rezultatele de la bacalaureat – atenție, vorbim despre situația de dinainte de soluționarea contestațiilor – aproape că este de neînțeles ce sens mai are să păstrezi școlile unde niciun elev – din promoția curentă și/sau cele anterioare – nu a fost în stare să treacă proba de maturitate. Și avem în această situație 7 școli. E adevărat, sunt mai puține decât anul trecut (11), dar asta nu salvează nicicum situația.

26 de unități cu promovare sub 10%

Urmează o serie foarte lungă de 26 de licee cu promovabilitate sub 10%, la 14 dintre acestea existând doar câte un singur elev promovat. Comparativ cu anul trecut, în această grupă sunt cu 6 școli mai mult, ceea ce înseamnă că 4 au urcat de la „promovabilitate zero“, iar 2 au coborât din tranșa 9,99-19,99%. Este regretabil să găsim în această categorie licee de tradiție precum cele din Bistrița sau Lechința, Șimleu Silvaniei sau Brănești.

Rezultate mediocre la câteva școli cu tradiție

În grupa cu promovabilitate cuprinsă între 10,1 și 20% se regăsesc cu 10 licee mai mult decât anul trecut, respectiv, 25 – în 2019, față de numai 15, în 2018. Chiar dacă a urcat cu 6,44% față de anul trecut, este jenantă prezența în categoria rezultatelor mediocre a Liceului Tehnologic „Gh. Ionescu Șișești“ Valea Călugărească, liceu aflat în topul național în urmă cu 3-4 decenii. De asemenea, este surprinzătoare căderea unităților de la Jidvei, Beclean, Prejmer, Poarta Albă sau Turnu Măgurele.

Cădere inexplicabilă la Blaj

Anul trecut, Liceul Tehnologic „Ștefan Manciulea“, din Blaj – Alba, obținuse o performanță extraordinară, având o rată de promovare de peste 90%, cu mult peste media națională. Ce s-a petrecut în răstimp de un an încât liceul a pierdut 66,61 procente la promovabilitate e greu de închipuit. De asemenea, și Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir“ Huși a pierdut câteva locuri. În schimb, liceele din Valea lui Mihai și Turda se mențin cam în limitele de anul trecut.

Liceul Tehnologic „Paul Bujor“ Berești, Galați – cel mai bun din țară în 2019

În 2018, Colegiul Agricol și de Industrie Alimentară „Vasile Adamachi“ Iași obținuse al doilea cel mai bun rezultat din țară dintre liceele agricole, cu o rată de promovare de 78,94%. Din păcate, unitatea a pierdut aproximativ 49 de procente, lucru greu de explicat. Liceul Tehnologic Agricol „M. Kogălniceanu“ Miroslava a urcat, în schimb, câteva poziții, iar dacă adăugăm rezultatul de la Liceul Tehnologic „Haralamb Vasiliu“ Podu Iloaiei, cu al doilea cel mai bun procent, e clar că Iașiul domină cumva topul celor mai bune școli din țară, atât cât poate fi considerat bun un astfel de rezultat, cu mult sub media națională de promovare. Se cuvine totuși să-i apreciem pe cei de la Liceul Tehnologic „Paul Bujor“ Berești, Galați, școală care a înregistrat cel mai bun rezultat la nivel național.

Note peste 9,00

Foarte puțini absolvenți de școli agricole au obținut la bacalaureat note mai mari de 9,00. Practic, sunt doar 9 elevi care se ridică la nivelul de pregătire al oricărui alt liceu din țară. Aceste mici performanțe, care poate o să îndulcească amarul, au fost obținute la următoarele școli: Liceul Tehnologic nr. 1 Salonta, Bihor – 9,28, Colegiul Național de Agricultură și Economie Tecuci, Galați – 9,25, Colegiul Agricol Poarta Albă, Constanța – 9,39, Liceul Tehnologic Agricol „Alexiu Berinde“ Seini, Maramureș – 9,1, Liceul Tehnologic Tufeni, Olt-9,00, Liceul Tehnologic Vitomirești, Olt – 9,41, Colegiul Agricol „D.P. Bariceanu“ Sibiu – 2 medii de 9,23 și 9,03 și Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir“ Huși, Vaslui – 9,01. Apropo însă de note: atâta vreme cât prin repartizarea computerizată la aceste licee agricole sunt admiși elevi cu note de 3 și 4, ce pretenții să mai avem?

Maria BOGDAN

Începând cu anul școlar 2019-2020, MADR împreună cu Ministerul Educației Naționale urmează să selecteze dintr-un număr de peste 150 de licee tehnologice care au clase de agricultură, licee tehnologice care au în prezent profil preponderent agricol. Măsura va fi luată ca urmare a apariției Legii nr. 57/2019. Reamintim că în conformitate cu prevederile Programului de Guvernare, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) a elaborat proiectul de lege care reglementează activitatea liceelor agricole, în sensul stopării declinului acestora, asigurând corelarea programei școlare și a specializărilor cu noile realități din agricultură.

În vederea dezvoltării învățământului liceal agricol, MADR va asigura finanțarea unor investiții și a unor cheltuieli materiale, după cum urmează:

a) Construcții agricole și zootehnice, inclusiv modernizarea acestora;

b) Achiziționarea de combine, tractoare și echipamente de lucru specifice acestora, mijloace de transport, echipamente pentru irigații, motoare și alte tipuri de echipamente pentru dotarea laboratoarelor didactice și a atelierelor mecanice, animale vii și echipamente specifice activității în zootehnie și medicină veterinară, echipamente de procesare;

c) Înființarea de plantații pomicole, viticole, sere, solarii și răsadnițe;

d) Alte tipuri de construcții precum cantine, internate, săli de sport, inclusiv modernizarea acestora.

Liceele tehnologice cu profil preponderent agricol, care nu au în proprietate sau în administrare terenuri agricole, vor primi în folosință, cu sprijinul MADR, o suprafață de teren de minimum 10 ha pentru constituirea loturilor didactice.

Practica de specialitate a liceelor tehnologice cu profil preponderent agricol se va asigura cu sprijinul unităților subordonate MADR, în colaborare cu inspectoratele școlare județene, respectiv al municipiului București.

O altă măsură ce va fi luată în sprijinul învățământului agricol o reprezintă înființarea de noi specializări în domeniul agricol în funcție de nevoile identificate la nivel local sau zonal.

Prin realizarea acestor investiții, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale urmărește să creeze condițiile necesare pentru a atrage cât mai mulți elevi, în cadrul acestei forme de învățământ, de asigurare a forței de muncă tânără în agricultură, cu un nivel corespunzător de pregătire profesională, astfel încât să răspundem cerințelor actuale și de perspectivă ale sectorul agricol.

Dacă n-ar fi fost unitățile școlare din Iași, Alba și Galați am fi putut spune că învățământul liceal agricol din România este praf. Parcă niciodată rezultatele la bacalaureat n-au fost atât de catastrofale ca-n 2018. Chiar licee cu mare tradiție și rezultate excepționale altădată, cum ar fi Valea Călugărească, de exemplu, au ajuns la o rată de promovare a examenului de maturitate de sub 10%! Degeaba și-au luat, unele dintre ele, numele de colegii, termen care ar fi garantat o oarecare ținută a învățământului; pe an ce trece, rezultatele sunt mai slabe!

Dintre cele 20 de colegii și 45 de licee tehnologice cu profil agricol din țară (inclusiv zootehnic și veterinar), doar patru au o rată de promovare de peste 50% la examenul de bacalaureat. Două dintre ele au depășit și media națională, după contestații, de 67,7%: Liceul Tehnologic „Ștefan Manciulea” Blaj, Alba – unde promovabilitatea a fost de 90,4% și Colegiul Agricol și de Industrie Alimentară „Vasile Adamachi“ Iași – 78,94%.

Notă: în formula noastră de calcul al ratei de promovare am ținut cont de numărul total al candidaților și de numărul celor declarați admiși. Diferența înseamnă „nepromovați” sau „respinși“, dar și cei care nu s-au prezentat la examen ori, în rare cazuri, au fost eliminați.

Cea mai mare medie, 9,58, a fost obținută de un elev de la Liceul Tehnologic „Haralamb Vasiliu“ Podu Iloaiei – Iași (în total au fost cinci medii peste 9), următoarele medii fiind: 9,55 la Colegiul Agricol și de Industrie Alimentară „Vasile Adamachi“ Iași (în total, trei medii peste 9); 9,48 la Liceul Tehnologic „Mihail Kogălniceanu“ Miroslava – Iași; 9,25 – Colegiul Național de Agricultură și Economie Tecuci – Galați; 9,18 – Liceul Tehnologic nr. 1 Borcea, Călărași. După cele patru unități, pe care le putem încadra într-o categorie de elită, atât cât se mai poate vorbi despre o elită în învățământul liceal agrar românesc, urmează o serie de alte șapte școli cu promovabilitate cuprinsă între 30 și 50%. De remarcat că toate provin din Moldova și Ardeal, regiuni în care s-ar părea că învățământul nu a fost alterat de atâtea prefaceri. Prefaceri în rău, vom vedea! (

În fine, deși o promovabilitate cuprinsă între 20% și 30% nu poate fi socotită un succes, în condițiile date remarcăm faptul că există, totuși, alte opt școli cu rezultate medii. Chiar și-n aceste cazuri este aproape incredibil ca, dintr-o serie, să ai doar 3 sau 5 elevi cu note peste șase, dar nu mai mari de 7,50!

La polul opus, n-o să vă vină a crede, sunt 11 școli (un colegiu și 10 licee tehnologice) în care rata de promovare este zero! Cu alte cuvinte, niciunul din 251 de elevi n-a fost în stare să obțină o notă peste 6,00 sau nu s-a prezentat la examenul de bacalaureat. Întrebarea care s-ar pune: ar mai trebui menținute aceste unități școlare cu rezultate atât de dezastruoase?

La fel de rău am putea socoti că se situează și alte 20 de colegii și licee din țară unde candidații, fie că sunt absolvenți din anul curent, fie din promoțiile anterioare, au însumat o promovabilitate de la 3,63% la 9,67%. În această tranșă de rezultate submediocre se înscriu, din păcate, și licee cu mare tradiție, altădată etalon la nivel național, cum ar fi Colegiul Agricol „Gh.I. Șișești“ Valea Călugărească, Liceul Tehnologic „Sf. Haralambie“ Turnu Măgurele, Colegiul Agricol Poarta Albă sau Liceul Tehnologic Odobești.

La alte 15 licee promovabilitatea se încadrează în tranșa cuprinsă între 10 și 20%. Vom remarca prezența în acest tabel a liceului de la Jidvei, altădată o unitate de referință în învățământ, la fel, de altfel, ca școlile de la Beclean, Miniș sau Dragomirești Vale.

În loc de concluzii

Dacă vă puneți cumva întrebarea de ce s-a ajuns atât de jos, o primă explicație ar porni de la media de admitere în aceste licee. De exemplu, la Colegiul Agricol „Gh.I. Șișești“ din Valea Călugărească ultima medie de admitere este 2,22! Spre comparație, ultima medie de admitere la Colegiul Agricol și de Industrie Alimentară „Vasile Adamachi“ Iași este de 5,05! Sincer, cum să faci performanță cu un elev care pleacă în clasa a IX-a cu o notă de 2,22? Pe de altă parte, veți observa că liceele cu rezultate bune la bacalaureat și-au conservat cumva profilul, au ținut, cum se spune, la blazonul lor. La cele mai multe însă profilul horticol, agricol, zootehnic și veterinar s-au pierdut într-o mare de găselnițe scuzate de cererea și oferta de pe piață (agroturism, ecoturism, vânzători, montanologie, mediu, industrie alimentară, mecanic întreținere și reparații, industria fermentativă, prelucrarea fructelor, brutar, patiser, preparator produse făinoase etc.). Aproape că nici nu mai există motive ca școlile să păstreze în titulatură denumirea de „agricol“! În fine, ar mai fi două aspecte: pe de o parte, pentru a păstra catedrele profesorilor, inspectoratele și Ministerul Educației aprobă tot felul de profiluri care nu au de a face cu agricultura; pe de altă parte, trecând administrativ în subordinea primăriilor, unitățile școlare au devenit un fel varză, cu grădiniță, școală primară și gimnazială la un loc cu liceul. Cu alte cuvinte, administrațiile locale nu au făcut niciun efort pentru a păstra profilul unui liceu, preferând cantitatea în loc de calitate.

Maria Bogdan

După ce în toamnă, la începutul anului școlar 2017-2018, membrii APIMAR – AgroConcept Impex, Mewi, Ipso, NHR Agropartners, Titan Machinery și Farmtech au reușit, cu sprijinul domnului Victor Stelian Fedorca și al Ministerului Educației, să înființeze primele două clase de învățământ profesional de stat în sistem dual cu specializarea Mecanici agricoli, astăzi se confruntă cu tot felul de dificultăți legate de desfășurarea acestui proiect.

Elevii claselor de mecanici agricoli din cadrul Colegiului Tehnologic „V. Harnaj“, sector 1, București beneficiază, grație celor implicați în proiect, de cazare, masă, transport și bursă. „În vederea desfășurării în bune condiții atât a activităților didactice, cât și a celor de practică, operatorii economici implicați acoperă următoarele cheltuieli: cazare în căminul Colegiului Tehnologic «V. Harnaj», mâncare – trei mese pe zi, servite la cantina colegiului, transport dus-întors pe traseul Colegiul Tehnologic „V. Harnaj“ – sediul operatorului economic (atelierele de practică) și bursă de 200 lei pe lună pentru toți cei 40 de elevi“, se menționează într-un comunicat emis de APIMAR.

În ciuda efortului făcut de membrii APIMAR, au existat și continuă să existe anumite dificultăți generate de lacune legislative și rigiditatea anumitor proceduri interne ale instituțiilor locale și de Stat care au rolul de a sprijini astfel de proiecte. „Printre dificultățile întâmpinate se numără lipsa normelor de aplicare pentru articolele 68 punctul (41) și art. 25 punctul 9 din Codul Fiscal, potrivit cărora cheltuielile efectuate de operatorii economici pentru buna desfășurare a învățământului profesional în sistem dual sunt cheltuieli eligibile“, se mai arată în comunicat. În acest sens a fost cerut sprijinul ANAF, pentru care încă se așteaptă un răspuns.

O altă dificultate semnalată se referă la procedurile interne ale Primăriei sector 1 care, conform art. 12 alin. 8 din Legea nr. 1/2011 a Educației naționale, ar trebui să se implice financiar în susținerea acestor elevi, dar nu o face. Aceasta deși legea în cauză prevede ca elevii înscriși în învățământul profesional și tehnic cu durată de minimum trei ani să beneficieze de masă și cazare gratuită în cantinele și internatele școlare. Și în acest sens solicitările membrilor APIMAR așteaptă un răspuns.

„Aceste proceduri birocratice existente la nivelul AUIPUSP fac imposibilă utilizarea de către Colegiul Tehnologic «V. Harnaj» a banilor oferiți drept sponsorizare de către operatorii economici pentru efectuarea plăților către agenții economici care asigură masa și transportul elevilor“, se explică în comunicat.

Proiectul care a vizat înființarea claselor de mecanici agricoli nu are în vedere doar sponsorizarea acestor elevi, ci și susținerea lor viitoare ca specialiști în agricultură. Pentru a se asigura că în final vor avea forță de muncă specializată, membrii APIMAR sunt cu ochii pe rezultatele elevilor la învățătură și susțin că acestea oferă o imagine foarte clară asupra gradului de implicare a elevilor.

Dorința producătorilor de utilaje este ca în această toamnă să continue demersul lor și prin același proiect să înființeze noi clase de mecanici agricoli, dar doar dacă vor avea și sprijinul autorităților publice și locale.

Patricia Alexandra Pop

În  anul școlar 2017 – 2018, printr-un efort comun al membrilor A.P.I.M.A.R. - AgroConcept Impex, Mewi, Ipso, NHR Agropartners, Titan Machinery si Farmtech, cu ajutorul și sprijinului dlui. Victor Stelian Fedorca și al Ministerului Educației - s-a reușit înființarea primelor două clase de învățământ profesional de stat în sistem dual cu specializarea Mecanici agricoli în cadrul Colegiului Tehnologic “V. Harnaj”, în sectorul 1, București.

În vederea desfășurării în bune condiții atât a activităților didactice cât și a celor de practică, operatorii economici implicați acoperă următoarele cheltuieli”: cazare în căminul Colegiului Tehnologic “V.Harnaj”, mâncare trei mese pe zi servite la cantina Colegiului Tehnologic “V.Harnaj”, transport dus-întors pe traseul Colegiul Tehnologic “V.Harnaj” – sediul operatorului economic (atelierele de practică) și bursă de 200 lei pe lună pentru toți cei 40 de elevi.

Implicarea membrilor APIMAR în construirea viitoarei generații de mecanici merge mai departe de beneficiile materiale oferite prin acest program. Tocmai de aceea, elevii au, pe lângă drepturi și obligații. Astfel că, din punctul de vedere al membrilor APIMAR, singura obligație și cea mai importantă este aceea de a învăța. În acest sens, la finalul primului trimestru, elevii din program au fost evaluați în ceea ce privește nivelul de cunoștințe acumulate. Această evaluare este extrem de importantă, întrucât oferă o imagine asupra gradului de implicare a celor 40 de elevi ai Colegiului Tehnic V. Harnaj înscriși în programul de învățământ dual. .

Din punct de vedere al membrilor APIMAR implicați în acest proiect, au existat și continuă să existe  anumite dificultăți în derularea unui astfel de proiect, generate de lacune legislative și rigiditatea anumitor proceduri interne ale instituțiilor locale și de stat care au rolul de a sprijini astfel de proiecte.

Printre dificultățile întâmpinate se numără lipsa normelor de aplicare pentru articolele 68 punctul (4¹) și  art. 25 punctul 9 din Codul Fiscal, potrivit cărora cheltuielile efectuate de operatorii economici pentru buna desfășurare a învățământului profesional în sistem dual sunt cheltuieli deductibile. În acest sens am solicitat sprijinul ANAF pentru care așteptam încă primirea unui răspuns.

O altă dificultate a fost rigiditatea anumitor proceduri interne ale autorităților locale, Primăria sector 1, care conform art. 12 alin. 8 din Legea nr 1 / 2011 a educație naționale prevede ca elevii înscriși în învățământul profesional și tehnic cu durata de minimum trei ani pot beneficia de masă și cazare gratuită în cantinele și internatele școlare. Primăria Sector 1 nu s-a implicat financiar alături de noi, iar solicitările noastre adresate Primăriei Sector 1 de a ne oferi sprijinul pentru a depăși procedurile birocratice de la nivelul Administrației Unităților de Învățământ Preuniversitar și al Unităților Sanitare Publice – AUIPUSP așteaptă încă un răspuns. Aceste proceduri birocratice existente la nivelul AUIPUSP fac imposibilă utilizarea de către Colegiul Tehnologic V HARNAJ a banilor oferiți drept sponsorizare de către operatorii economici pentru efectuarea plaților către agenții economici care asigura masa si transportul elevilor.

Cu toate ca în rândul membrilor APIMAR există dorința de a continua acest proiect prin înființarea unei noi clase de mecanici agricoli în toamna acestui an, considerăm ca acest lucru nu va fi posibil fără implicarea și sprijinul autorităților publice și locale:

• Primăria Sector 1 prin oferirea de sprijin financiar elevilor pentru acoperirea cheltuielilor cu cazarea, masa și transportul;
• ANAF prin completarea codului Fiscal cu norme specifice articolelor 68 punctul (4¹) și art. 25 punctul 9.

Pentru mai multe informații, persoana de contact din partea APIMAR este dl. Mihai IVASCU – Director Marketing, tel: 0727-739.308, e-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Învățământul agricol în țara noastră a apărut mai târziu decât în țările din vestul Europei.

Prima școală agricolă organizată și de durată a apărut sub Barbu Știrbei în 1852/53 la Pantelimon, care în 1869 s-a mutat pe moșia de la Herăstrău, unde a evoluat până la USAMV de astăzi trecând prin fazele: Școala Centrală de Agricultură Herăstrău, în 1904 capătă statut de învățământ superior, în 1929 Academia de Înalte Studii Agronomice, în 1939 facultate de agronomie în cadrul Politehnicii București, iar din 1948 componentă a Institutului Agronom „Nicolae Bălcescu“.

Personalități importante care au condus această școală au fost academicienii: Petre S. Aurelian (1833-1909), C. Sandu-Aldea (1874-1927) și Gh. Ionescu-Șișești (1885-1967).

În 1872 marele agronom Ion Ionescu de la Brad înființează pe moșia sa de la Brad o Școală practică de agricultură și fermă model.

În 1879 se deschide primul liceu din mediul rural în comuna Pomârla – județul Botoșani de către marele boier Anastasie Bașotă (1796-1869) în care învățau gratuit și cu întreținerea sa fii de țărani, foști clăcași pe moșiile sale, și care ulterior a devenit școală agricolă.

Printr-o lege din 1883 se înființează 3 școli medii agricole la Strehareți – Slatina (1884), la Roman (1855) și la Armășești – Ialomița (1889).

În 1910, din inițiativa preotului Teodor Bălășel (1869-1941) și cu sprijinul lui Spiru Haret, ministrul Învățământului, se înființează în chiliile Mănăstirii Șerbănești din comuna Ștefănești, județul Vâlcea, prima școală de agricultură din Oltenia. Aici a funcționat până în anul 1927, când s-a mutat în satul Petculești (Grădinari) în noul local construit la insistențele preotului T. Bălășel și cu sprijinul marelui istoric Nicolae Iorga care era prim-ministru.

În 1912 se înființează mai multe școli inferioare de agricultură, printre care și cea de la Dragomirești Vale, județul Ilfov. Prin reforma învățământului din 1948 s-au înființat 65 de școli medii tehnice agricole cu durata de 4 ani, echivalente cu liceul, și absolvenții aveau dreptul să urmeze învățământul superior, dar au fost de scurtă durată deoarece în 1955 se organizează școlile profesionale agricole și școlile tehnice de maiștri cu durata de 3 ani.

După încheierea cooperativizării agriculturii, în 1962, se înființează Școlile Tehnice Agricole cu durata de 4 ani, din care un an practică în unități agricole de producție. Prin aceasta s-a urmărit crearea unui corp de tehnicieni, ajutoare ale inginerilor în cadrul unităților agricole.

În anul 1966 s-au înființat liceele agricole care, pentru a fi corelate cu dezvoltarea și modernizarea agriculturii, s-au numit licee agroindustriale, apoi licee industrial-agricole, iar după 1989 se numesc licee tehnologice.

Fac mențiunea că în perioada 1950-1990 învățământul agricol preuniversitar era foarte bine organizat și dezvoltat, cu ferme didactice complexe în care elevii lucrau efectiv, inclusiv pe tractoare și utilaje agricole, iar absolvenții erau capabili să primească imediat sarcini de răspundere directă în producție.

Menționez câteva asemenea școli agricole: Pomârla, Miroslava, Podu Iloaiei, Huși, Roman, Rm. Sărat, Tecuci, Valea Călugărească, Călărași, Fundulea, Alexandria, Slatina, Calafat, Voicești, Drăgășani, Turda ș.a. Din vârfurile cadrelor didactice care au organizat și condus asemenea școli îi mai putem menționa pe octogenarii prof. dr. ing. Avram Tudosie – de la Huși, prof. dr. V. Peștean – la Podu Iloaiei.

În perioada respectivă școlile agricole se găseau sub coordonarea Ministerului Agriculturii, la conducerea acestora se găseau agronomi, aveau ferme didactice, obiectele de specialitate agroeconomică erau preponderente și se făcea multă practică.

Ulterior s-au extins obiectele de cultură generală, la conducere au apărut profesori de cultură generală, fermele didactice s-au împuținat sau au dispărut, practica se face destul de puțin, iar în fostele școli pur agricole au mai rămas puține clase de agricultură.

Cunosc bine acest învățământ, încă din anii ’50, deoarece peste 30 ani am fost implicat direct, mai întâi ca elev, apoi ca profesor, director adjunct și director la astfel de școli. Este lăudabilă inițiativa Ministerului Agriculturii care se pare că intenționează să preia în coordonare directă aceste școli. Așteptăm cu interes revigorarea învățământului agricol preuniversitar.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Sunetul clopoțelului pentru începutul noului an școlar a însemnat și o premieră pentru colectivul și elevii Colegiului Tehnologic „Viaceslav Harnaj“ din București deoarece, cu sprijinul APMIAR, au fost înființate două clase profesionale în sistem dual cu specializarea mecanic agricol. Inițiativa este una firească, mai ales dacă ținem cont de sesizările făcute de agricultori în ultimii ani, tocmai din nevoia de a lucra cu profesioniști.

La realizarea acestui proiect au pus umărul 6 firme membre APIMAR: Mewi, Ipso Agricultură, NHR Agropartners, Titan Machinary, Agroconcept și Farmtech, iar doamna direc­tor Felicia Stroe, încântată de realizarea acestui proiect, ne-a declarat: „În acest an avem 3 clase a IX-a pe învățământ liceal, unde sunt înscriși aproximativ 75 de elevi, dar și cele 2 noi clase profesionale cu specializarea mecanic agricol, unde sunt 41 de elevi. Este adevărat că am pornit de la ideea că vom avea o clasă de 28 de elevi, dar am solicitat și înființarea unei a doua clase. Cu sprijinul domnului secretar de stat pentru învățământ dual, domnul Stelian Fedorca, și a Inspectoratului Școlar acest lucru a fost posibil. Noi acum 2 ani ne-am autorizat pe această calificare, însă în primul an s-au înscris doar 2 elevi. Și ne-am dat seama că este nevoie și de altfel de sprijin, așa că am luat legătura cu doamna Monika Puiu și am creionat această clasă cu învățământ profesional dual. APIMAR ne-a ajutat foarte mult în ceea ce înseamnă promovarea în presă și la târgurile de specialitate. Elevii au fost repartizați pentru practică la anumite firme, unii dintre ei chiar au avut preferințe, alegând să meargă la o anumită firmă, pentru că, de exemplu, părinții au acasă unele utilaje.“

Practica este importantă!

La deschiderea anului școlar au participat și reprezentanții firmelor care au contribuit la realizarea acestui proiect, iar doamna Monika Puiu, președintele APIMAR și director general NHR Agroparteners, a fost cea care i-a asigurat pe elevi că vor beneficia de tot sprijinul necesar pentru a deveni profesioniști și chiar vor fi vizitați de reprezentanții firmelor și în cadrul orelor de curs. „Este o noutate pentru noi toți. Acum începe adevărata muncă, trebuie să ne organizăm și să facem lucrurile cât mai bine. Pentru membrii APIMAR este foarte clar: avem nevoie de oameni specializați. Noi ne recrutam personal din universități sau din alte medii și nu este chiar în regulă. Acum ceva timp am fost la Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj“ și am observat că este o școală bună, are și internat, este poziționat foarte bine și este ușor accesibil, deci întrunea toate condițiile pentru a fi ales. Iar când i-am prezentat ideea doamnei director Stroe a fost foarte încântată și a răspuns pozitiv. Elevii vor avea tot sprijinul nostru și sunt convinsă că lucrurile vor merge în direcția bună“, a precizat Monika Puiu.

Cei care s-au înscris la admitere au susținut un examen scris la disciplina Educație tehnologică, materia claselor V-VIII și o a doua probă, un interviu. În primul an de studiu ei vor face practică în atelierele companiilor participante într-un interval de 20% din durata studiilor, în al doilea an perioada de practică va crește la 60%, iar în al treilea an va ajunge la 75% din timpul total alocat studiilor. În final, după cum a specificat președintele APIMAR în repetate rânduri, aceștia vor fi angajați în cadrul acestor companii cu un salariu care să îi mulțumească.

Elevi ambițioși, viitori specialiști de succes

Spre mulțumirea tuturor celor implicați în cadrul acestui proiect, interesul elevilor a fost foarte mare, iar acest lucru s-a văzut și în rezultatele obținute. De precizat este faptul că elevii înscriși provin din mai multe localități, unele situate chiar destul de departe de București, iar din acest motiv vor fi cazați la internatul colegiului.

Surprinzător, primul elev admis a fost o fată. Este vorba despre Maria Magdalena Nichiforescu, care a obținut media de admitere 9,41. „Am ales să mă înscriu la această clasă din pasiune. Părinții mei se ocupă cu agricultura, așa că de mică mi-au plăcut echipamentele agricole. Admiterea a fost ușoară, nu pot spune că au fost subiecte dificile. După terminarea celor 3 ani vreau să continui studiile pentru a obține diploma de bacalaureat și îmi doresc să lucrez la Titan Machenary, acolo unde am și ales să fac practica“, a precizat eleva.

Un alt boboc al Colegiului Tehnologic „Viaceslav Harnaj“ este Ciupală Ionuț Gabriel. Provine dintr-o familie de agricultori din județul Călărași și s-a înscris la această specializare cu mari speranțe și chiar a renunțat la cursurile școlii unde era înscris pentru a deveni medic veterinar. După terminarea studiilor își dorește să lucreze în cadrul firmei Ipso Agricultură, pentru că deja cunoaște o parte dintre utilaje și este convins că va învăța suficient de multe lucruri astfel încât să devină un bun specialist.

GALERIE FOTO

Larissa SOFRON

• Număr record de studenți

• Noi specializări cerute pe piața muncii

• În finalizare, noua infrastructură de cercetare

La peste un secol de existență, Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ a deschis noul an universitar cu un bilanț care situează Alma Mater ieșeană în topul unităților de învățământ superior din țară.

În Aula Magna „Haralamb Vasiliu“, prof. univ. dr. Vasile Vântu, rectorul instituției, a subliniat faptul că universitatea din Dealul Copoului are 16 programe de licență, 19 de masterat și 21 de doctorat. Numărul studenților este în acest an de 4.576, din care la licență sunt 3.696, iar la învățământul la distanță sunt înscriși 484.

Au fost trecute în revistă și realizările în planul cercetării științifice, acțiune de tradiție la care sunt antrenate cadrele didactice, doctoranzii și, nu în ultimul rând, studenții.

La rândul său, prof. univ. dr. Sorin Câmpean, ministrul Educației și Cercetării Ştiințifice, prezent la eveniment, a subliniat faptul că universitatea ieșeană a fost una dintre puținele instituții de învățământ superior care, deși a fost și ea afectată de trendul în scădere al numărului studenților, a reușit să păstreze o anumită constanță la admitere și în acest an, înregistrând cifra record de 940 de tineri înmatriculați la cele patru facultăți. „Este o premieră faptul că aveți cel mai mare număr de studenți înmatriculați în anul I în urma admiterii din acest an în raport cu orice alt an din istoria universității. Este o premieră și pentru faptul că sunteți atât de aproape de finalizarea infrastructurii de cercetare pe care am trecut-o în revistă astăzi. La aceasta se adaugă studenții pentru că, așa cum am spus-o de fiecare dată, o universitate fără studenți nu ar fi altceva decât un institut de cercetare cu rezultate mai mult sau mai puțin bune.“

Pe lângă oportunități de studiu și noi domenii căutate pe piața muncii, universitatea ieșeană a pus la dispoziția „bobocilor“ noi specializări. Astfel, în cadrul Facultății de Agricultură au apărut două noi programe de studiu: Exploatarea mașinilor și utilajelor pentru agricultură și industria alimentară, respectiv Protecția consumatorului și mediului. Prima dintre cele două specializări se regăsește în domeniul agronomiei, iar cea de a doua se alătură tehnologiei și prelucrării produselor agricole în cadrul domeniului Ingineria produselor alimentare. Să remarcăm faptul că dezvoltarea acestor specialități fac posibilă inserția rapidă a absolvenților pe piața muncii, în ferme agricole, horticole, piscicole sau firme de prelucrare a produselor alimentare, în instituții descentralizate ale statului pentru agricultură, circumscripții sanitar-veterinare ori în cadrul birourilor de consultanță sau firme pentru întocmirea proiectelor de accesare a fondurilor europene, în cele de distribuție a inputurilor pentru sectorul agricol și agroalimentar.

Pentru studenții anilor terminali de la Facultatea de Medicină Veterinară, de exemplu, au loc periodic întâlniri cu membrii Asociației Absolvenților Facultății de Medicină Veterinară Iași (AAMVI), dar și cu reprezentanți ai direcțiilor sanitar-veterinare și siguranță a alimentelor, medici veterinari și, nu de puține ori, cu reprezentanți ai unor firme străine. De altfel, gradul de pregătire a medicilor veterinari formați la universitatea ieșeană este deosebit de apreciat, dovadă faptul că, în ultimii ani, în jur de 15 la sută dintre absolvenți sunt angajați în firmele de profil din Anglia.

Stelian Ciocoiu

Se spune că un bun profesor este asemeni unei lumânări pentru că se mistuie pe sine pentru a lumina calea altora. Această misiune importantă de a sădi seminţele cunoaşterii revine şi cadrelor universitare de la Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară Bucureşti. Moto-ul facultăţii, „Pregătim pentru a conduce“, pe care ni l-a împărtăşit chiar decanul instituţiei, domnul Toma Dinu, spune multe despre ambiţiile şi ţelurile profesorilor de aici.

Manageri pentru agricultură

În timpurile actuale, dominate de domenii futuriste, ai fi tentat să crezi că agricultura nu are foarte multă trecere în faţa tinerilor. Este însă o teorie pe care decanul facultăţii de Management şi Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală a infirmat-o. Studenţii facultăţii pe care o conduce sunt de la an la an tot mai mulţi. Anul trecut, numai la cursurile de zi s-au înscris 2.600 de studenţi, dintre care 1.500 doar în Bucureşti. Alegerea lor, spune dl Dinu, se bazează în primul rând pe pragmatism. Agricultura este unul dintre sectoarele economice care au crescut în ultima perioadă datorită politicilor agricole şi fondurilor europene angrenate în dezvoltarea ei şi de aici interesul pe care îl stârneşte tinerilor. Businessul agricol atrage tot mai mulţi adepţi, însă pentru a avea succes trebuie să aibă la cârma lui un manager foarte bun. Facultatea de Management şi Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală şi-a asumat din anul 2000 misiunea de a dărui agriculturii profesionişti care să aibă curajul de a exploata la maximum potenţialul acestui sector. Instrumentele de care se vor folosi pentru a reuşi acest lucru sunt cei patru ani de ucenicie petrecuţi alături de profesori devotaţi misiunii lor. Pe băncile facultăţii aceştia exersează, prin teorie şi practică, rolul pe care îl vor avea mai târziu ca manageri sau promotori de imagine.

Ştiinţele economice, elementul-cheie al curriculei

Sistemul de învăţământ din cadrul facultăţii a fost conceput astfel încât să ofere studenţilor şansa de a-şi regăsi aptitudinile într-una dintre cele două specializări. Aceştia pot opta fie pentru Inginerie economică în agricultură, fie pentru Management în agroturism şi alimentaţie publică. Ambele opţiuni pun însă un accent deosebit pe pregătirea economică a studenţilor. Practic, jumătate din curricula predată este dedicată materiilor precum managementul, marketingul, macro­economie, economie rurală etc.

Hotărârea de a concentra studiul pe managementul activităţii în agricultură îşi găseşte explicaţia chiar în practica agricolă, ne-a spus decanul facultăţii. „Deşi este primordial să produci, nu este suficient. Agricultura are nevoie de specialişti care să încheie ciclul de producţie printr-o relaţionare corectă şi eficientă cu mediul de afaceri. Este impor­tant ca managerul care vine la conducerea unui business agricol să fie axat pe obţinerea unui rezultat economic pozitiv, de aceea studenţii Facultăţii de Management şi Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală sunt învăţaţi să interacţioneze cu mediul de afaceri, să promoveze şi să vândă. Agricultura şi mediul de afaceri trebuie să fie într-o simbioză. Cert este că succesul acestui sistem de învăţământ a fost demonstrat prin reuşita foştilor studenţi care acum au propria afacere în agricultură sau activează în partea de trading, furnizori de input-uri sau banking.“

De la teorie la practică

În Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală calitatea sistemului de învăţământ este susţinută şi prin dotarea tehnologică a instituţiei. Clădirea în care se desfăşoară orele de curs a fost clădită în 2009. Construcţia grandioasă cuprinde opt amfiteatre, săli de seminar multimedia, săli dotate cu calculatoare conectate la Internet, laboratoare de limbi străine şi o bibliotecă modernă cu peste 4.000 volume de specialitate, dotată cu calculatoare conectate la Internet şi copiator performant.

Pe lângă noţiunile teoretice, studenţii au şansa de a experimenta activitatea în cadrul unor companii agricole importante din ţara noastră. Cei care optează pentru specializarea Management în agroturism şi alimentaţie publică pun teoria în aplicare în cadrul Centrului de practică de la Bran, acolo unde există o pensiune a facultăţii, dar şi în cadrul altor pensiuni din zonă implicate în proiecte comune cu instituţia. Practica nu se limitează doar la atât, pentru că facultatea asigură şi participarea studenţilor la târgurile naţionale şi internaţionale agricole.

Facultatea de Management, Inginerie Economică în Agricultură şi Dezvoltare Rurală, una dintre cele şapte facultăţi din cadrul Universităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, are sediul central în Bucureşti, dar are şi filiale la Călăraşi şi Slatina.

Masteratul în cadrul facultăţii se organizează pentru următoarele specializări:

– Management în agroturism şi alimentaţie publică;

– Management şi agribusiness;

– Managementul calităţii şi inovaţiei în domeniul agroalimentar;

– Management şi dezvoltare rurală;

– Management şi audit intern;

– Managementul formării continue în învăţământul agronomic.

În urma doctoratului cu durata de trei ani, cu frecvenţă, se obţine titlul de Doctor în agronomie.

Laura ZMARANDA

Rata de promovare a examenului de bacalaureat a fost, în acest an, de 67,90%, după rezolvarea contestaţiilor. Cele mai bune rezultate s-au înregistrat în judeţele Cluj (83,42%), Braşov (80,53%), Bacău (79,97%) şi Sibiu (77,69%), iar cele mai slabe – în Giurgiu (37,33%), Ilfov (41,90%) şi Teleorman (44,31%). Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice n-a pus deocamdată la dispoziţie sinteza privind promovabilitatea în funcţie de profilul şi filiera şcolilor. Nu se cunoaşte aşadar oficial care este rata de promovare la nivel naţional în unităţile de învăţământ agricol. De fapt, ca să fim bine înţeleşi, pesemne că şi numărul liceelor cu acest profil e nedefinit, având în vedere că cele mai multe au abdicat de la învăţământul agricol tradiţional (agronomie, viticultură + vinificaţie, pomicultură, floricultură, zootehnie şi medicină veterinară), reorientându-se spre alte specializări (turism, protecţia mediului, panificaţie, comerţ, siguranţa alimentelor, gastronomie, operator CAD, tehnică de calcul, design vestimentar etc.).

Ştim doar că, în 1997, în România existau 238 de licee agricole, număr mult mai mare decât în 1989, date fiind experimentele prin care a trecut învăţământul de specialitate în ultima decadă a secolului trecut. Şi tot din cauza reformelor repetate, în 2000 mai găsim 120 de unităţi şcolare cu profil agricol, iar în 2011 se vorbeşte despre 56 de licee tehnologice agrare. Noi am mai găsit astăzi doar 40, cu precizarea că, din analiza de faţă, nu fac parte şi liceele silvice. În statisticile anterioare, promovabilitatea la examenul de bacalaureat la unităţile cu profil agrar nu era mai mare de 25-30%. Rezultatele slabe erau puse pe seama sistemului de înscriere „prin alunecare“, ceea ce a făcut posibil să devină liceeni şi copii cu media trei şi patru la Evaluarea Naţională, gradului de dificultate a subiectelor în raport cu programa şcolară caracteristică specializărilor de la profilul tehnologic şi, în final, a faptului că probele de examinare sunt aceleaşi (matematică şi limba română) ca la filiera teoretică, iar cadrele didactice susţin că trebuie reintroduse materiile din ramura în care se pregătesc aceşti elevi.

Licee peste media naţională

În 2015, în condiţiile unor subiecte foarte lejere, din cele 40 de unităţi cu profil agricol analizate de noi, unul a reuşit extraordinara performanţă de a avea rata de promovare mai mare decât media pe ţară. Este vorba despre Liceul Tehnologic „Haralamb Vasiliu“ Podul Iloaie, Iaşi – 97 de candidaţi, 6 absenţi, 70 promovaţi, un eliminat, 20 respinşi, media maximă – 9,85 (72,16%).

La alte 6 şcoli promovabilitatea este mai mare de 50%. Interesant este că toate unităţile provin din Transilvania şi Moldova, iar majoritatea se numără printre colegiile agricole de tradiţie:

– Liceul Agricol şi de Industrie Alimentară „Vasile Adamache“ Iaşi – 93 de candidaţi, 8 absenţi, 61 promovaţi, 24 respinşi, medie maximă – 9,66 (65,59%);

– Liceul Tehnologic Agricol „Alexandru Berinde“ Seini, Maramureş – 39 de candidaţi, 4 absenţi, 25 promovaţi, 10 respinşi, media maximă – 9,75 (64,10%);

– Liceul Tehnologic „Ştefan Manciulea“ Blaj, Alba – 66 de candidaţi, 3 absenţi, 41 promovaţi, 22 respinşi, cea mai mare medie – 9,65 (62,12%);

– Colegiul „Emil Negruţiu“ Turda, Cluj – 36 de candidaţi, 3 absenţi, 20 promovaţi, 13 respinşi, media maximă – 9,45 (55,5%);

– Colegiul Naţional de Agricultură şi Economie Tecuci, Galaţi – 305 candidaţi, 8 absenţi, un eliminat, 169 promovaţi, 187 respinşi, medie maximă – 9,75 (55,40%);

– Colegiul Agricol „Dimitrie Cantemir“ Huşi, Vaslui – 144 de candidaţi, 9 absenţi, 76 promovaţi, 59 respinşi, media maximă – 9,75 (52,77%).

Cea mai mare notă, 9,85, a fost obţinută de Ştefan Iustin Trifănică, de la Liceul Tehnologic „Haralamb Vasiliu“ Podul Iloaie, Iaşi.

Şcoli cu rată de promovare de peste 40%

De remarcat, în comparaţie cu ceea ce s-a întâmplat până anul trecut, sunt şi rezultatele unor şcoli cu renume din ţară, respectiv Valea Călugărească, Geoagiu sau Jidvei. Acestea intră în seria celor şapte licee cu rata de promovare cuprinsă între 40-50%, cu mult mai bună decât în seria precedentă:

– Colegiul Agricol „DP Bărcianu“ Sibiu – 110 candidaţi, 10 absenţi, un eliminat, 52 promovaţi, 47 respinşi, nota maximă – 8,63 (47,27%);

– Colegiul Tehnic Agricol „Alexandru Borza“ Geoagiu, Hunedoara – 50 de candidaţi, 1 absent, 23 promovaţi, 26 respinşi, nota maximă – 8,53 (46%);

– Colegiul Agricol „Gh. Ionescu Şişeşti“ Valea Călugărească, Prahova – 59 de candidaţi, 7 absenţi, 26 promovaţi, 26 respinşi, medie maximă – 9,00 (44,6%);

– Liceul Tehnologic Agricol „Mihail Kogălniceanu“, Miroslava, Iaşi – 42 de candidaţi, 5 absenţi, 18 promovaţi, 19 respinşi, nota maximă – 9,11 (42,85%);

– Liceul Agricol „Dr. Ctin Angelescu“ Buzău – 75 de candidaţi, 5 absenţi, 34 promovaţi, 36 respinşi, media maximă – 8,48 (45,33%);

– Liceul Tehnologic Jidvei, Alba – 22 de candidaţi, 3 absenţi, 9 promovaţi, 10 respinşi, cea mai mare medie – 8,21 (40,90%);

– Colegiul Tehnologic Agricol „Alexandru Borza“ Ciumbrud, Alba – 15 candidaţi, 2 absenţi, 6 promovaţi, 7 respinşi, notă maximă – 8,61 (40%).

Alte patru unităţi de învăţământ – Liceul Tehnologic nr. 1 Fundulea, Călăraşi – 103 candidaţi, 2 eliminaţi, 3 absenţi, 41 promovaţi, 57 res­pinşi, media maximă – 9,75 (39,80%), Colegiul Agricol „Traian Săvulescu“ Târgu-Mureş, Mureş – 194 de candidaţi, 11 absenţi, 61 promovaţi, 122 respinşi, media maximă – 8,73 (31,44%), Liceul Agricol „Nicolae Cornăţeanu“ Tulcea – 69 de candidaţi, 14 absenţi, 21 promovaţi, 34 respinşi, notă maximă – 9,33 (30,43%) şi Liceul Tehnologic „Cezar Nicolau“ Brăneşti, Ilfov – 56 de candidaţi, 4 absenţi, 17 promovaţi, 35 respinşi, nota maximă – 7,78 (30,35%) – au o promovabilitate de peste 30%.

11 licee se păstrează în mediocritate

11 colegii/licee se menţin în nota de mediocritate de până acum, în fine, cel puţin din anii în care s-a introdus sistemul de supraveghere video în sălile de examen (2011), cu procent de promovare cuprins între 20 şi 30%:

– Colegiul pentru Agricultură şi Industrie Alimentară „Ţara Bârsei“, Prejmer, Braşov – 34 de candidaţi, 5 absenţi, 10 promovaţi, 19 respinşi, nota maximă – 7,51 (29,41%);

– Colegiul Tehnic „Valeriu D. Cotea“, Focşani, Vrancea – 182 de candidaţi, 25 absenţi, 52 promovaţi, 105 respinşi, nota maximă – 9,48 (28,577%);

– Colegiul Tehnologic „Viaceslav Harnaj“, sector 1, Bucureşti (Băneasa) – 130 de candidaţi, 10 absenţi, 36 promovaţi, 84 respinşi, media maximă – 8,30 (27,69%);

– Liceul Tehnologic „Ioan Ossian“ Şimleul Silvaniei, Sălaj – 47 de candidaţi, 8 absenţi, 12 promovaţi, 27 respinşi, medie maximă – 8,11 (25,53%);

– Liceul Tehnologic „Vintilă Brătianu“, Dragomireşti-Vale, Ilfov – 125 de candidaţi, 21 absenţi, 31 promovaţi, 73 respinşi, media maximă – 9,38 (24,80%);

– Liceul Tehnologic Agricol Bistriţa, Bistriţa-Năsăud – 39 de candidaţi, 4 absenţi, 9 promovaţi, 26 respinşi, nota maximă – 8,58 (23,07%);

– Liceul Tehnologic Odobeşti, Vrancea – 18 candidaţi, 3 absenţi, 4 promovaţi, 11 respinşi, notă maximă – 7,88 (22,2%)

– Liceul Tehnologic Agricol „Petru Botiş“, Timişoara, Timiş – 44 de candidaţi, 8 absenţi, 9 promovaţi, 27 respinşi, media maximă – 8,83 (20,45%);

– Colegiul Tehnic „Pontica“, Constanţa – 44 de candidaţi, 11 absenţi, 9 promovaţi, 24 respinşi, media maximă – 8,93 (20,45%).

– Liceul Tehnologic Agricol Bărcăneşti, Prahova – 74 de candidaţi, 18 absenţi, 15 promovaţi, 41 respinşi, media maximă – 8,14 (20,27%);

– Colegiul Agricol „Sandu Aldea“, Călăraşi – 90 de candidaţi, 12 absenţi, 18 promovaţi, 40 respinşi, nota maximă – 7,58 (20%).

Unităţi codaşe

11 şcoli probabil ar trebui să intre într-o analiză foarte severă, dacă merită a mai fi menţinute sau nu cu acest profil. În cazul Liceului Tehnologic Agricol Ortişoara – Timiş, singurul cu rată de promovare zero (5 candidaţi, 2 absenţi, 3 respinşi), lucrurile sunt foarte clare şi s-ar putea ca unitatea să dispară de la sine. Acelaşi lucru s-ar putea spune despre alte şase şcoli, fiindcă nu poate fie socotit învăţământ acela unde, din serii de 90, 115 sau 212 candidaţi, să fie promovaţi doar 3 sau 7 elevi!

– Colegiul Agricol „Dimitrie Petrescu“, Caracal, Olt – 51 de candidaţi, 9 absenţi, un eliminat, 5 promovaţi, 36 respinşi, media maximă – 7,48 (9,8%);

– Liceul Tehnologic „Victor Frunză“, Râmnicu-Sărat, Buzău – 95 de candidaţi, 7 absenţi, 1 eliminat, 8 promovaţi, 79 respinşi, media maximă – 6,91(8,42%);

– Liceul Tehnologic „Emil Racoviţă“, Roşiori de Vede, Teleorman – 93 de candidaţi, 36 absenţi, 1 eliminat, 5 promovaţi, 51 respinşi, nota maximă – 6,73 (5,37%);

– Liceul Tehnologic „Petre Baniţă“, Călăraşi, Dolj – 90 de candidaţi, 30 absenţi, 3 promovaţi, 57 respinşi, media maximă – 8,31 (3,33%);

– Liceul „Nicolae Bălcescu“ din Alexandria, Teleorman – 212 candidaţi, 80 absenţi, 7 promovaţi, 125 respinşi, media maximă – 7,73 (3,3%);

– Colegiul Agricol Poarta Albă, Constanţa – 115 candidaţi, 40 de absenţi, 3 promovaţi, 71 respinşi, un eliminat, notă maximă – 7,21 (2,6%);

Semne de întrebare ridică şi următorul grup de şcoli, cu absenteism de 13%-24,32% şi rată de promovare între 10 şi 20%:

– Liceul Tehnologic Ţăndărei, Ialomiţa – 68 de candidaţi, 18 absenţi, 12 promovaţi, 38 respinşi, notă maximă – 7,43 (17,64%);

– Liceul Tehnologic Agricol Beclean, Bistriţa – 88 de can­didaţi, 11 absenţi, 15 promovaţi, 62 respinşi, notă maximă – 8,45 (17,04%);

– Liceul Tehnologic Agricol Smeeni, Buzău – 25 de candidaţi, 14 absenţi, 3 promovaţi, 8 respinşi, notă maximă – 8,81 (12%);

– Colegiul Naţional Agricol „Carol I“, Slatina, Olt – 49 de candidaţi, 8 absenţi, 5 promovaţi, 36 respinşi, media maximă – 7,73 (10,20%).

Maria Bogdan

În Bucureşti învăţământul agricol îşi are originea în primele şcoli agricole din care a evoluat învăţământul superior. În anul 1836 Alexandru Ghica atestă existenţa unei şcoli de agricultură la punctul numit „Ciotăria“ de lângă Pantelimon, însă a durat doar şase luni. În 1852 numirea lui Alex Slătineanu ca director se consideră actul de naştere a Institutului de Agricultură de la Pantelimon, care îşi începe cursurile la 10 iunie 1853. Din 1867 se numeşte Şcoala Centrală de Agricultură şi Silvicultură. În anul 1869 şcoala se mută la Herăstrău. În 1893 Silvicultura se mută la Brăneşti şi rămâne sub denumirea de Şcoala Centrală de Agricultură de la Herăstrău. Între anii 1915-1929 se numeşte Şcoala Superioară de Agricultură de la Herăstrău. În anul 1929 este cuprinsă în reţeaua învăţământului superior sub denumirea de Academia de Înalte Studii Agronomice. În 1938 devine Facultate de Agronomie şi este inclusă în cadrul Institutului Politehnic Bucureşti. Prin reforma învăţământului din 1948 devine Institutul Agronomic. În anul 1952 se uneşte cu Zootehnia şi Medicina Veterinară şi formează Institutul Agronomic „Nicolae Bălcescu“ din Bucureşti. După anul 1990 devine Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară. Lupta pentru a ajunge dintr-o şcoală agricolă un învăţământ agronomic superior de înalt prestigiu aparţine lui P. S. Aurelian şi C. Sandu Aldea.

La Iaşi este considerat fondatorul învăţământului agronomic superior marele învăţat Haralamb Vasiliu. În 1835-36 la Academia Mihăileană se făceau cursuri de inginerie, economie agrară şi medicină veterinară. Tot la Academia Mihăileană între 1842-1846 s-a înfiinţat Catedra de economie agricolă, la care a predat Ion Ionescu de la Brad. În anul 1907 încep cursuri libere de ştiinţe agricole la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi. În 1912 s-a înfiinţat Secţia de Ştiinţe Agricole la Facultatea de Ştiinţe din Iaşi. În 1933 Secţia se transformă în Facultatea de Ştiinţe Agricole şi este transferată în cadrul Institutului Politehnic Iaşi. În 1939 devine Facultatea de Agronomie (între 1933-1940 a funcţionat la Chişinău). În anul 1948 ia fiinţă Institutul Agronomic Ion Ionescu de la Brad Iaşi. După 1990 poartă denumirea de Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară.

La Cluj-Napoca este considerat fondator Emil Negruţiu. În 1869 se înfiinţează Institutul de Învăţământ Agronomic Cluj – Mănăştur. În 1906 devine Academie de Agricultură. În 1929 este cuprinsă în reţeaua de învăţământ superior sub denumirea de Academia de Înalte Ştiinţe Agronomice. În 1939 devine Facultatea de Agricultură, făcând parte din Institutul Politehnic Cluj. În perioada 1940-1945, când o parte a Ardealului a fost cedat, a funcţionat la Timişoara. În 1948 devine Institutul Agronomic, care din 1958 a purtat numele de Institutul Agronomic „Dr. Petru Groza“ Cluj-Napoca. După 1990 este Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară.

La Timişoara este socotit drept întemeietor Iulian Drăcea. În 1945, după plecarea Facultăţii de Agricultură din Cluj la vechiul său sediu din Cluj-Napoca, o parte din cadrele didactice au rămas în Timişoara şi, cu sprijinul organelor centrale, au înfiinţat aici o facultate de agronomie. În 1948 a devenit Institutul Agronomic, iar după 1990 Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară a Banatului.

Craiova are drept întemeietor pe tânărul profesor venit de la Cluj, Alexandru Buia. După reforma învăţământului din 1948 se înfiinţează şi la Craiova Facultatea de Agronomie. În 1958 devine Institutul Agronomic „Tudor Vladimirescu“. Din 1966 trece în cadrul Universităţii Craiova, unde funcţionează şi în prezent.

Prof. ing. dr. Vasile POPESCU

În imediata vecinătate a marii cetăţi a petrolului, pe o cuprinzătoare întindere de teren, se află de mai bine de 50 de ani o importantă unitate de învăţământ, cunoscută azi drept Liceul Tehnologic Agricol de la Bărcăneşti. Înfiinţată în 1962 ca şcoală de tractorişti şi trecută apoi prin mai toate reformele timpului, cu multiple suişuri, dar şi coborâşuri, această unitate de învăţământ a dat numeroase generaţii de lucrători specializaţi în domeniu, care au adus faimă agriculturii judeţului. Unitatea de învăţământ nu numai că a supravieţuit, dar s-a şi modernizat, ajungând să reprezinte un important punct de atracţie pentru mii de tineri de la sate şi din multe centre urbane din judeţ.

Despre evoluţia şi perspectivele sale în peisajul agriculturii noastre şi implicarea sa în viaţa comunităţii locale, a vieţii satului prahovean de azi am purtat un dialog viu cu profesorul de matematică Samuel Ioniţă, directorul unităţii.

– ­Vă leagă multe de această şcoală?

– Lucrez aici din anul 1984, mai întâi ca director adjunct, iar apoi ca director. Nu m-am gândit nicio clipă să plec la o altă şcoală. Iată, de mai bine de doi ani, de când şcoala noastră a primit o nouă titulatură, unitatea a reuşit să se remarce prin experimente şi reuşite în diversificarea şi extinderea a noi şi noi specializări în agricultură, zootehnie, dar şi industria alimentară, într-o competiţie firească cu celelalte două unităţi de profil din Prahova, liceele de la Mizil şi Valea Călugărească.

Mai multe specializări

– De fapt, ce este azi Liceul Tehnologic agricol din Bărcăneşti – Prahova?

– O şcoală modernă, puternică şi tot mai căutată de tinerii de la sate, dar şi din unele oraşe, inclusiv Ploieşti, punctul de atracţie fiind dat de numărul mare de specializări (12) şi de cadre didactice, specialişti cu faimă şi cu experienţă îndelungată în domeniul agriculturii, zootehniei şi industriei alimentare, precum şi pentru condiţiile excelente de studiu şi de învăţătură oferite elevilor.

Extinderea specializărilor a început la noi îndată după anii '90 când, alături de cele clasice, de tehnicieni agronomi, horticultori şi zootehnişti, am organizat şi pregătirea tinerilor în diferite specializări în industria alimentară. Astfel, din 1990 pregătim numeroşi tineri în domeniul industriei alimentare, dar şi în cel economic, obţinând rezultate notabile.

– Totuşi, asemeni altor licee tehnologice, rezultatele la învăţătură din anii trecuţi nu au fost dintre cele mai bune. Mai puţin de jumătate au trecut BAC-ul. Ce se întâmplă, de fapt?

– Într-adevăr, au existat unele probleme. Acestea sunt în directă legătură şi cu nivelul de învăţătură, cu faptul că avem o serie de elevi care vin la liceu cu goluri de cunoştinţe. Faptul se întâmplă de mai bine de cinci ani, de când au fost desfiinţate şcolile profesionale, unde intrau peste 40% dintre tinerii săteni, diferenţa ajungând la liceu. De atunci toată lumea, aptă sau nu, vrea la liceu. Dorinţa lor pare firească, dar mulţi nu pot face faţă exigenţelor. Sunt elevi cu deficienţe serioase de cunoştinţe generale la matematică şi la limba română, astfel că cele două materii-cheie pentru bacalaureat reprezintă pentru ei un hop.

Chiar şi aşa, anul trecut procentul celor care au luat bac-ul a fost de 28%. Noi apreciem că aceasta poate fi o situaţie acceptabilă, dacă avem în vedere cu ce se intră în clasa a IX-a. Recuperarea se face cu mare greutate. Am întâlnit elevi care vin la clasa a IX-a şi nu ştiu prea bine tabla înmulţirii! Nu cedăm, perseverăm, muncim mult şi trebuie să ridicăm ştacheta. Lumea aşteaptă de la noi cât mai mulţi absolvenţi, oameni calificaţi pentru comunităţile săteşti. Sperăm ca de acum să avem o schimbare în bine. Iată că anual avem peste 100 de absolvenţi, tehnicieni în agricultură. Dintre aceştia, cam o clasă merge în lumea satului, o altă clasă la facultate, iar celelalte două clase fie rămân să lucreze în gospodăriile părinţilor, fie pleacă peste hotare... Totul depinde de nivelul lor de învăţătură, de şansă, de cum îşi demonstrează cunoştinţele practice dobândite pe timpul şcolii...

Practica ocupă un loc tot mai important...

– La ce vă referiţi când spuneţi „cunoştinţe practice“?

– La noi activitatea practică ocupă de acum un loc foarte important, cu 3, 4, 5 săptămâni de activitate prac­tică, fie în şcoală, fie la diferiţi agenţi economici cu care colaborăm activ. Avem 15 ha de teren pe care le cultivăm cu grâu, porumb, furaje, avem o microfermă zootehnică, cu vaci de lapte şi porci, dar şi ateliere şi laboratoare specializate, la care participă de anul trecut şi cei de la şcoala profesională (cursuri de doi ani). Menţionez că, între laboratoare, mai dispunem de două mari dotări obţinute prin Programul PHARE: un centru ultramodern de prelucrarea laptelui, cu o capacitate de 5.000 litri/zi, precum şi un altul cu utilaje ultramoderne pentru producţia de panificaţie şi patiserie. Produsele, peste 500 de pâini zilnic şi alte produse de patiserie, se valorifică deocamdată în şcoală, la cantină.

Avem în program, împreună cu unii agenţi economici, să dezvoltăm aceste activităţi, dar şi să asigurăm prezenţa noastră pe piaţă. Scontăm astfel ca numărul de absolvenţi care merg anual la sate să-şi găsească mai uşor un loc de muncă, ba chiar să-şi organizeze microferme, mici afaceri agricole, fie singuri, fie prin asocieri cu alţi absolvenţi sau chiar cu fermieri consacraţi.

Ca şi în anul trecut, scontăm ca mai mult de o clasă să meargă la facultate, tot mai mulţi să ajungă în unităţi economice şi tot mai puţini să întâmpine probleme în găsirea unui loc de muncă în meseria pentru care s-au pregătit. De aceea dorim ca în 2014 să dezvoltăm noi specializări. Între acestea: tehnicieni veterinari, patiseri, tehnicieni în îngrijirea animalelor de companie, tehnicieni în protecţia mediului, tehnicieni de cadastru şi organizarea teritoriului. Dorim să ancorăm învăţământul agricol în lumea satului.

– Ştim că depindeţi de sprijinul comunităţilor locale, în speţă de Primăria comunei Bărcăneşti, care vă finanţează întreaga activitate şcolară... Ce faceţi pentru aceasta?

– Avem o foarte bună colaborare cu primăria şi cu serviciile sale. Ne susţine cu fonduri de investiţii, reparaţii, finanţarea mai multor activităţi. Au mai fost şi unele neînţelegeri pe care le-am soluţionat într-un mod original... Mai mulţi consilieri locali erau nemulţumiţi că şcoala noastră este de interes judeţean, dar finanţarea era făcută numai de către comună. Aşa că am organizat aici, în liceu, o şcoală primară, o grădiniţă cu clasa pregătitoare, un gimnaziu. Toate cu programul specific cunoscut: şcoală după şcoală. Este vorba de supraîncărcarea noastră, a cadrelor didactice, dar merită. Cadrele didactice, întregul nostru personal au înţeles situaţia. Aproape jumătate dintre elevii noştri sunt din comună şi din satele vecine. Am potolit şi spiritele, acum avem de partea noastră şi Consiliul local. Putem lucra astfel în linişte. În folosul comunităţii şi al liceului nostru, sperăm astfel la noi reuşite în 2014.

Cristea BOCIOACĂ

Străjuită de statuia marelui agronom Haralamb Vasiliu, în clădirea Liceului Tehnologic, care poartă numele marelui savant, răsună din nou glasurile elevilor.

Cei 650 de elevi ai instituţiei de învăţământ din Podu Iloaiei, judeţul Iaşi, se specializează în profilele agricol, zootehnic, comerţ, economic, mecanic şi, în ultimii ani, ca operator în tehnica de calcul.

Rezultatele procesului de învăţământ sunt deosebite datorită unui corp profesoral şi tehnic de calitate. În sesiunea de bacalaureat din vara acestui an, 74% din cei care s-au prezentat la examen au fost declaraţi reuşiţi, liceul din Podu Iloaiei situându-se între cele cu profil tehnic pe primul loc la nivelul judeţului. Aflăm că în fiecare an 30-40% dintre absolvenţi continuă studiile în şcolile postliceale şi la facultăţile de profil, iar cei care rămân în producţie păstrează, ne spune doamna profesor Gabriela Dobre, directorul liceului, legătura cu şcoala.

Peste o sută de absolvenţi lucrează în Danemarca, ţară unde în agricultură se manifestă lipsa forţei de muncă şi unde modul în care aceştia îşi îndeplinesc sarcinile se bucură de apreciere.

La prima vedere toate bune şi frumoase, în realitate însă liceul din Podu Iloaiei se zbate, asemenea întregului învăţământ românesc, în greutăţi materiale şi numai eforturile care se depun la nivelul conducerii şcolii fac ca acesta să se menţină pe linia de plutire.

Utilaje de acum 60 de ani

„Cu banii care ne-au fost alocaţi, ne spune doamna director, abia putem asigura utilităţile, ca să nu mai vorbesc de baza materială.“ În urmă cu 5-6 ani nu aveam nici suficiente scaune pentru elevi. Datorită unor donaţii pe care le-am primit de la o firmă din Danemarca, ne-am putut asigura mobilierul necesar în sălile de clasă şi la internatul şcolii. Cât priveşte parcul de maşini şi tractoare, acestea pot figura ca exponate într-un muzeu al mecanizării agriculturii, multe având o vechime care depăşeşte o jumătate de secol. Sunt greutăţi legate şi de practica în producţie. Pentru că nu sunt bani, elevii nu pot nici măcar vizita ferme model, cum ar fi societatea comercială Ceres din Bivolari, unde tehnica de vârf, tehnologiile aplicate la culturile de câmp sau zootehnie sunt, ca să spunem aşa, la ele acasă. Ne mulţumim aşadar cu tehnica pe care o avem.“

Abandonul şcolar – o realitate

Tot de lipsa banilor se plâng atât elevii cât şi profesorii. Din cei 650 de elevi, 260 beneficiază de Programul Bani pentru Tineri. Aceasta înseamnă că familiile din care provin au venituri extrem de mici şi, în condiţiile în care se întârzie plata pentru mijloacele de transport, 30-40 de elevi sunt nevoiţi să abandoneze şcoala. Nici profesorilor nu li s-au decontat banii pentru plata navetei, deşi, conform legii, primăria are această obligaţie. Suntem, de asemenea, informaţi că şi cei câţiva lucrători de la sectorul zootehnic al şcolii ameninţă cu demisia în bloc, nemulţumiţi de salariile de cinci, şase sute de lei pe lună.

Ce perspective există dacă, raportându-ne la starea de fapt a învăţământului românesc, se mai poate vorbi de perspectivă? Demersuri, subliniază doamna director, au fost făcute şi se fac în continuare. La un moment dat, Ministerul Educaţiei a lansat ideea de asociere în parteneriat cu Ministerul Agriculturii, mai exact cu acea dublă coordonare a liceelor agricole şi care a dat rezultate deosebite până în 1990, colaborare datorită căreia se putea realiza baza materială şi pregătirea mai bună a elevilor. Din păcate, totul a rămas în faza de promisiune. „Oricum, aşteptăm măsuri care să asigure condiţii decente liceului nostru, învăţământului agricol în general“, încheie doamna director.

Stelian Ciocoiu