În ultima vreme toată lumea vorbeşte de potenţialul agriculturii româneşti şi anunţă strategii peste strategii. Dacă la ministerul de resort se pregăteşte un master - plan care va stabili direcţiile importante de dezvoltare a agriculturii pe termen mediu şi lung, la Cotroceni a fost deja lansată spre dezbatere publică Strategia de Dezvoltare a Agriculturii, în perioada 2014-2030. După o vară caniculară, se anunţă un septembrie de foc.

Luna iulie a debutat cu lansarea raportului Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii în România. Acesta se va afla în dezbatere publică 30 de zile, urmând ca după integrarea observaţiilor în documentul final, în septembrie, să fie semnat Pactul pentru agricultură. Preşedintele Traian Băsescu a invitat partidele politice să facă acest lucru, mai rămâne să se şi întâmple. Raportul a fost elaborat de o comisie condusă de Valeriu Steriu, care a inclus şi reprezentanţi ai Ministerului Agriculturii, obiectivul principal fiind crearea unei viziuni în domeniul agriculturii până în 2030.

„Grija noastră trebuie să fie aceea de a nu lăsa acest raport, îmbrăcat frumos în piele, în biblioteca Preşedinţiei, ci el va trebui să devină o realitate dacă vrem să valorificăm ceea ce propun oameni extrem de competenţi pentru agricultura românească“, a declarat Traian Băsescu la lansare.

Preşedintele a atras atenţia că principala sursă de finanţare este Politica Agricolă Comună, cu obligaţii pentru Guvernul României de a finanţa, într-o manieră rezonabilă, dar nu la fel de mică precum până acum, tot ceea ce se propune în document. Raportul menţionează pe lista problemelor cu care se confruntă agricultura locală fărâmiţarea extrem de ridicată (0,3% din ferme acoperă 49% din suprafaţa agricolă, iar 97,7% din ferme, care au sub 100 ha, acoperă 38% din suprafaţa agricolă), populaţia îmbătrânită care munceşte în sector, interesul scăzut pentru asociere din partea micilor fermieri sau nefuncţionalitatea pieţelor agroalimentare. Preşedintele Comisiei prezidenţiale pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii, Valeriu Steriu, a declarat că strategia pentru agricultură este „o analiză minuţioasă“ a sectorului agricol din România cu scopul elaborării unui cadrul strategic orientativ pentru dezvoltarea agriculturii şi pentru perioada 2014-2020. „Sugerăm în raport politici pentru dezvoltarea exploataţiilor agricole, stimularea comasării suprafeţelor agricole.(...) Sunt propuse soluţii pentru dezvoltarea şi echilibrarea economiei rurale agricole, a fermelor mici şi mijlocii, extinderea acestora în spaţiul rural, dar şi aspecte pentru echilibrarea balanţei alimentare şi de plăţi. Este o analiză profundă a industriei alimentare, pentru că România este astăzi importatoare de alimente, dar un exportator de materie primă. Nu în ultimul rând, propunem în raport aspecte despre cercetare, consultanţă şi învăţământ. Fără o reformă în acest sector, lucrurile nu pot evolua pentru viitorul din spaţiul rural“, a spus şeful Comisiei prezidenţiale pentru agricultură.

Pe lista obiectivelor urmărite se numără garantarea siguranţei alimentare a populaţiei, dublarea randamentelor agricole din deceniul 2000-2010, dar şi a valorii producţiei vegetale şi animale faţă de cea din 2010, triplarea valorii producţiei agroalimentare procesate faţă de cea din 2010 sau asigu­rarea integrală a necesarului intern de produse alimentare de calitate. Obiective îndrăzneţe, dar şi oarecum „imposibile“, după cum recunoaşte până şi preşedintele. Important este însă că primii paşi au fost făcuţi.

Şi Ministerul pregăteşte un master-plan

Ministrul Agriculturii Daniel Constantin lucrează, în schimb, la un master-plan pentru dezvoltarea agriculturii şi pentru care va fi nevoie tot de un „acord politic“. Lansarea este programată pentru septembrie, după ce vor fi avut loc o serie de consultări organizate de minister. Numai în iunie au fost iniţiate consultări cu reprezentanţii Academiei Române şi ai Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu – Şişeşti“, cu Comisia Prezidenţială pentru Agricultură, dar şi cu investitorii locali. Concluziile desprinse de pe marginea acestor reuniuni se vor regăsi în master-plan, care va fi supus dezbaterii parlamentare, după cum susţine ministrul.

Şansa României

Ţara noastră are o singură şansă pentru dezvoltarea agriculturii: alocarea masivă, dar raţională, de capital investiţional în infrastructura rurală, echiparea teritoriului agricol cu sisteme de irigat, plantarea perdelelor de protecţie în zonele cele mai aride, modernizarea exploataţiilor agricole, extinderea întreprinderilor de stocare - procesare a produselor agroalimentare (nu numai cereale), precum şi sporirea capitalului de exploatare atât din surse proprii cât şi din credite bancare avantajoase acordate fermelor agricole, se arată în raport. Nu în ultimul rând, România are un potenţial alimentar, la orizontul 2030, pentru 38,5 mil. persoane şi un disponibil pentru export şi consum nealimentar de materii prime agricole de circa 49-50 mld. euro.

Ioana GUŢE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013

Ideea asocierii este evocată, adeseori, atunci când vine vorba despre agricultura României. De această dată, subiectul legat de asociere se transferă în zona jurnaliştilor care activează în presa agricolă. Motivul este reprezentat de apariţia primei structuri naţionale care reuneşte jurnalişti români, preocupaţi de agricultură şi dezvoltarea rurală şi de reflectarea, prin produse specifice, a activităţii din sfera agriculturii din România.

Discuţii despre necesitatea existenţei unei asociaţii de profil în România s-au purtat la fiecare  întâlnire cu asociaţiile similare ale jurnaliştilor agrarieni din Europa şi cu forurile europene.

 

Asociaţia Presei Agricole din România (A.P.A.R.) este o organizatie non-profit, apolitică, neguvernamentală, independentă, fără scop lucrativ sau patrimonial, ce desfăşoară activităţi specifice educaţionale şi de apărare a intereselor jurnaliştilor din presa agricolă.

 

Asociaţia Presei Agricole din România (A.P.A.R.) este iniţiativa a cinci reprezentanţi mass-media din ţara noastră şi reuneşte astăzi peste 35 de membri activi, persoane implicate în informarea publicului pe teme agricole, de la ziarişti de presă scrisă, radio, online, la realizatori TV, reporteri, cameramani, fotoreporteri, webmasteri.

 

Prima şedinţă ordinară a Adunării Generale a Asociaţiei Presei Agricole din România a avut loc în ziua de 27 iunie 2013, la Bucureşti. Am ales Consiliul director al A.P.A.R. şi, pentru a asigura transparenţa decizională, am înfiinţat Consiliul de Onoare al Asociaţiei, care reprezintă comisia de admitere a noilor membri şi gestionează situaţiile critice apărute între membrii asociaţi sau în funcţionarea Asociaţiei.Din Consiliul de Onoare mai fac parte, pe lângă membrii Consiliului Director: Ion BANU, Aurelia MĂTURARU, Mihaela PREVENDA şi Delia CIOBANU.

Cu acest prilej, a fost conturată şi agenda activităţilor pentru anul în curs, inclusiv lansarea oficială, în cadrul primului eveniment de anvergură al Asociaţiei, organizat în perioada desfăşurării expoziţiei IndAgra 2013.

 

PRINCIPALELE OBIECTIVE ALE ASOCIAŢIEI PRESEI AGRICOLE DIN ROMÂNIA

• Promovarea şi susţinerea intereselor socio-profesionale ale membrilor săi în relaţiile cu organele de stat, diverse instituţii, precum şi cu organizaţiile similare.

• Afirmarea profesiei de jurnalist specializat pe domeniul agricol, atât în rândul breslei jurnaliştilor, cât şi în lumea afaceriştilor din domeniu, a legislativului şi, în general, în conştiinţa publică.

• Iniţierea, sprijinirea şi organizarea activităţilor profesionale ştiinţifice şi culturale din domeniul agricol.

• Cooperarea cu alte organizaţii, fundaţii, instituţii, pentru asigurarea şi realizarea scopurilor asociaţiei.

• Iniţierea şi sprijinirea unor iniţiative legislative care să susţină jurnalismul agricol şi informarea în agricultura din România.

• Realizarea de evenimente, acordarea de premii, distincţii şi titluri, recunoaşterea şi încurajarea performanţei.

 

Credem în perspectiva unui demers jurnalistic profesionist, realizat şi cu ajutorul structurii nou create, iar în vederea atingerii obiectivelor pe care Asociaţia Presei Agricole din România le-a stabilit pe termen mediu şi lung, contăm pe o colaborare activă cu instituţia/organizaţia pe care o reprezentaţi.

 

Cu aleasă consideraţie,

 

Consiliul director A.P.A.R.                                                                                      

Preşedinte - NICOLETA DRAGOMIR, tel. 0722814021                                         

Vicepreşedinte Moldova - PETRONELA COTEA MIHAI, tel. 0722733424             

Vicepreşedinte Muntenia - MARIUS COSMIN ANDREI, tel. 0740131069           

Vicepreşedinte Ardeal - LIVIU GORDEA, tel. 0723950293                                   

Secretar general - VALENTINA ŞERBAN, tel. 0722395548

 

 

ASOCIAŢIA PRESEI AGRICOLE

DIN ROMÂNIA

Loc. Dumbrăviţa, DJ 691

fosta Ferma Avicola nr.10A,

birou locatia A12, jud. Timiş

email: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

web: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

 

Ordonanţa de Urgenţă prin care se va înfiinţa primul fond mutual destinat agriculturii va intra în Guvern săptămâna viitoare, pe 26 iunie, a declarat, marţi, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, la începutul discuţiilor cu reprezentanţii Comisiei Prezidenţiale pentru Agricultură.

"Pe 26 iunie va intra în Guvern Ordonanţa de Urgenţă prin care se va înfiinţa primul fond mutual destinat agriculturii. Fermierii vor avea astfel un instrument prin care vor putea fi despăgubiţi atunci când au probleme legate de grindină, secetă sau pierderi de venit pe care le-ar putea înregistra din cauza pieţei", a spus Constantin. 

Acesta consideră că proiectul va avea succes pentru că sunt asociaţii de agricultură care doresc să înfiinţeze un fond mutual pe scheletul asociaţiilor proprii.

"Sunt asociaţii de agricultori care doresc chiar pe scheletul asociaţiei să facă un fond mutual. Există discuţii avansate, discutăm cu fermierii în continuare astfel încât să avem succes cu acest proiect. Eu cred că dincolo de legislaţie, care va fi aprobată până pe 30 iunie, aşa cum ne-am angajat, trebuie să lucrăm cu fermierii, astfel încât până la sfârşitul anului să vorbim clar de înfiinţarea primului fond mutual care să funcţioneze din 2014. Atunci vom avea acces şi la bani europeni pentru că din perspectiva 2014-2020 Comisia Europeană acoperă şi anumite riscuri, adică o sumă extrem de importantă, respectiv la un euro returnează 1,65 euro", a adăugat şeful MADR.

Potrivit specialiştilor din Ministerul Agriculturii, funcţionarea fondurilor mutuale pentru agricultură va putea fi sprijinită financiar, timp de trei ani, din fonduri europene şi naţionale, însă capitalizarea acestora va fi făcută de fermierii români interesaţi de a participa şi cotiza la un astfel de fond.

Un astfel de fond ar trebui să deţină pentru început cel puţin 50 de milioane de euro, anual cotizaţia fermierilor urmând să fie capitalizată dacă nu vor fi evenimente climatice care necesită acordarea de despăgubiri.
România a preluat modelul fondului mutual franţuzesc, deoarece Franţa este singura ţară din UE care are funcţional un astfel de fond, deşi înfiinţarea acestora este o obligaţie în viitoarea Politică Agricolă Comună.

Sursa AGERPRES

Vorbim despre situaţia din agricultură cu Adrian Rădulescu, consilier prezidenţial şi cel care a condus la un moment dat Comisia de Agricultură a Camerei Deputaţilor.

Vremea dictează acum ordinea culturilor

– Am intrat în această primăvară cu mult optimism şi chiar mă gândeam că agricultura ne va ajuta din plin să îmbunătăţim volumul PIB-ului, adică să contribuim substanţial la ceea ce înseamnă dezvoltarea României. Cum mai stau lucrurile acum? 

– E o vorbă: „nu spune hop până nu ai sărit şanţul!“, iar când îl sari să o faci dintr-o singură încercare, că din doi paşi nu se poate. Aceasta presupune experienţă, tehnologie şi adaptarea agriculturii, ceea ce înseamnă ştiinţă. Degeaba spunem că ştim de la tata, de la mama, azi nu se mai potriveşte nici cu ce am învăţat în facultate şi nici ce făceam acum 10 ani nu îşi mai atinge scopul. Succesul unei producţii agricole bune constă în pregătirea din toamnă cu orice risc a terenului pentru semănat în primăvară, astfel încât în primele luni ale anului să rămână de făcut o lucrare cât se poate de superficială şi rapidă, pentru că timpul nu ne lasă decât două săptămâni. Reuşita este viteza cu care lucrăm şi modul cum am pregătit înainte. Veţi vedea că cei care s-au adaptat la acest ritm rapid au avut de câştigat.

– Se spune că este important ca fiecare lucrare să fie făcută la vremea ei. Sunt experienţe care demonstrează că ar trebui să procedăm altfel decât spune tradiţia?

– Sunt. De exemplu, de vreo 4-5 ani, mulţi colegi seamănă mai întâi grâul şi apoi orzul, deşi tradiţional este exact invers, pentru că orzul este o cultură mai sensibilă la afide. Motivul pentru care s-a apelat la această rocadă este faptul că temperaturile sunt mult mai ridicate decât în alţi ani, orzul răsare repede şi este mult mai afectat de boli şi dăunători. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu porumbul. El este, mai nou, semănat înaintea culturii de floarea-soarelui.

Tradiţia face loc tehnicii agricole performante

– Vom avea un aport hidric optim, astfel încât să mergem într-un ritm normal şi să nu repetăm experienţa din 2012 ?

– Au fost zone în care a plouat şi cantitatea de apă a fost de 50 litri/mp şi zone în care am avut 7 litri/mp. Ne bazăm pe natură, dar să nu uităm că România are un bazin hidrografic excelent, dar trebuie să ştim să-l şi gospodărim. Ar trebui să avem un program pe următorii 25 de ani, să amenajăm râurile hidrografice, să facem baraje şi lacuri de acumulare, rezerve mari de apă şi să irigăm gravitaţional, astfel încât să avem costuri reduse. Sistemul de irigaţii trebuie pus la punct. Dar am văzut că românii se adaptează, au început să irige prin picurare. Am văzut că oameni care au experienţă şi tradiţie renunţă la tradiţie şi trec la ceea ce înseamnă o tehnică agricolă performantă.

– Un calcul arată că producţia pe care o facem azi pe 7 milioane ha ar putea fi obţinută pe 3-4 milioane ha.

– Vorbim de 7,6 milioane ha teren arabil şi de 2 milioane ha de păşuni. Dacă o luăm istoric, în 1990 se estima că avem cca 9,1 - 9,2 milioane ha de teren arabil. Astăzi, după ultima statistică, suntem pe la 8,3-8,4 milioane ha, deci au dispărut aproape 800.000 ha arabil, transformându-se în intravilan. Noi am negociat cu UE pentru 7 mil. ha, dar plătim pentru 7,6 mil. ha, la care se adaugă 2 mil. ha păşuni. Din cele 7,6 mil. ha, 4,5 milioane ha sunt în exploataţii de la 10 ha până la 50.000 ha, cum ar fi Insula Mare a Brăilei. Problema este că sub 10 ha sunt terenuri cultivate de 28.000 de fermieri. Diferenţa de hectare de la 4,5 mil. ha la 8,2 mil. ha sunt lucrate de aproape 1,1 mil. de fermieri.

Problema impozitării şi a TVA-ului, chestiune de asumare politică

– Ce înţelegeţi dumneavoastră prin fermier?

– Aici m-aţi pus într-o mică dificultate, pentru că se confundă ferma de familie, ocupaţia de agricultor, cu activitatea agricolă comercială, care vizează adevăratul fermier. Din păcate, micile ferme de subzistenţă sunt uneori tratate ca cele mari care produc pentru piaţă. Sunt supărat pe faptul că aceste mici ferme sunt impozitate, pentru că aceşti oameni plătesc o taxă mai mare decât plătesc agricultorii comerciali la ora aceasta. De ce?

Înfiinţarea unui hectar de grâu costă, în funcţie de zonă, între 2.000 şi 2.500 lei. Mici agricultori care au 1-2 ha trebuie să plătească aceşti bani pentru că trebuie să cumpere sămânţă, motorină, prestările de servicii, toate cu TVA. Aceştia nu deduc TVA-ul, iar în piaţă nu pot vinde grâul cu acelaşi preţ cu care îl vinde şi o societate comercială. Doar că acea societate comercială, dacă plăteşte 2.000 lei/ha, şi-a recuperat 460 lei TVA, pe care i-a cheltuit pentru input-uri, în timp ce micii agricultori i-au dat la stat. Să ne gândim, vrem să-i implicăm şi pe aceştia din urmă în competiţia marii agriculturi? Dacă da, pornim de la chestiunea existenţială. Unei familii îi trebuie, conform UE, un venit de 7.000-10.000 euro/ha. Dar pentru că vorbim de România, să ne gândim la 5.000 euro/ha. Când se va ajunge la această performanţă, atunci să ne gândim la impozitare. Până atunci, să îl lăsăm să se dezvolte.

– Aţi vorbit despre impozitare şi există intenţia de a reduce TVA-ul la pâine. Problema este, pot şi câştiga şi cei care într-adevăr trebuie să câştige?

– Este foarte important cu cine vorbim despre TVA. Dacă discutăm cu factorul decizional şi politic este o viziune şi dacă discutăm cu cei din domeniul panificaţiei este altă viziune. Din păcate, după 20 de ani, cele două viziuni nu s-au întâlnit. Uneori încercăm să reinventăm roata. Spre exemplu, italienii, în 1967, s-au gândit că nu pot crea acelaşi sistem de impozitare în agricultură ca în alte domenii precum comerţ, servicii etc. pentru că agricultura are un ciclu lung de dezvoltare. Ce au făcut? I-au transformat pe agricultori în agenţi fiscali, adică indiferent dacă eşti persoană fizică sau juridică nu deduci TVA-ul şi ambii sunt obligaţi să vândă cu factură, iar TVA-ul pe care îl încasează le rămâne lor. Practic, îşi recuperează banii când introduc marfa în piaţă. După o astfel de măsură încasările la bugetul de stat au crescut cu 300%. Acest lucru îl putem face şi noi, dar e vorba de asumare politică.

– Tot despre asumare politică este vorba şi atunci când vorbim despre înstrăinarea terenului care, deşi este proprietate privată, este un bun naţional. Ce facem în această situaţie?

– După părerea mea avem nevoie de creditul funciar, adică să poţi garanta cumpărarea terenului cu pământul. Trebuie să existe drept de preemţiune pentru români, adică al vecinului, al arendaşului şi să avem o agenţie care să preia aceste terenuri în vederea comercializării lor şi a schimbului de teren. Pentru că aşa fac şi alţii, nu este un model creat de noi. Ar trebui să creăm facilităţi pentru obţinerea creditului funciar, să fie pe termen lung şi să se poată garanta numai cu pământul. Legat de acest subiect, băncile spun că nu pot crea un astfel de produs pentru că nu există o lege. Ea stă îngropată în Parlament, din păcate.

Gheorghe VERMAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2013

România este a doua ţară europeană, după Germania, care beneficiază de ProGIS, un program informatic complex, destinat satelor şi agriculturii. În prima fază, se vor realiza proiecte-pilot în judeţele Arad, Timiş, Dolj şi Ilfov.

Lansarea a avut loc recent, la Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu – Şişeşti“, în cadrul conferinţei „Soluţii Integrate pentru Dezvoltarea Managementului Zonelor Rurale şi a Activităţilor din Agricultură şi Silvicultură“.

Parteneri în acest program sunt firme de consultanţă, topografie şi cadastru, finanţare, asigurări şi fermieri. Reuniunea acestora sub aceeaşi umbrelă urmăreşte facilitarea accesării de fonduri europene, de către agricultori şi administraţii locale din mediul rural.

Sistem expert de management în agricultură

„Sistemele informatice geografice sunt soluţii care ating o multitudine de domenii, cum ar fi managementul resurselor edilitare (apă, gaz, canal, etc.), introducerea urmăririi şi coordonării cu ajutorul sateliţilor a căilor de comunicaţie (drumuri, căi ferate, ape navigabile, trasee aeriene etc.), turism, protecţie civilă, suport logistic în cazul unor catastrofe naturale, evidenţa terenurilor (primării, cadastru, carte funciară), managementul fermelor agricole şi al fondului forestier“, a explicat Alin Pfandl, reprezentantul firmei care distribuie noul soft în România.

Domnia sa a spus că GIS generează hărţi inteligente, în format electronic, cu valoare adăugată. Este un sistem expert de management în agricultură, care îi dă fermierului posibilitatea să intervină acolo unde este nevoie.

Prin GIS, chiar în lipsa planului cadastral, situaţie frecventă a terenurilor luate în arendă, se poate întocmi un plan de parcelare, în format electronic.

De asemenea, programul oferă date meteo locale. Este vorba de mici staţii meteo racordate la un server, care folosesc senzori multipli integraţi în soluţiile de management agricol. Aceşti senzori pot măsura temperatura şi umiditatea relativă, inclusiv a solului, precipitaţiile, radiaţia solară, forţa vântului şi altele.

GIS generează, de asemenea, baze de date pentru fermă privind maşinile şi utilajele agricole (cost/ timp), fertilizare, culturi, necesar de seminţe, pesticide, în general legate de toate activităţile şi costurile pe parcursul unui an.

Foarte important, a adăugat Pfandl, prin program se realizează balanţa nutritivă a solului, pentru N, P2O5, K2O, MgO, S. Totodată, se asigură documentaţii pentru subvenţii (necesare la APIA) şi sustenabilitate (şi documentare) pentru bioenergie. De asemenea, se folosesc sistemele de management şi consultanţă agricolă.

Opinia unui fermier

Gheorghe Nedelcu, director general al International Trading Company (ITC), partener al programului, a declarat că sunt foarte multe avantaje, pe care nu se aştepta să le găsească într-o singură aplicaţie. În opinia sa, ProGIS este important, pentru că permite practicarea unei agriculturi moderne, pe baze ştiinţifice.

„Problema noastră este să reuşim să-l implementăm. Nu numai că-l ajută pe fermier să facă o agricultură performantă, dar îi salvează o mulţime de timp. Programul pleacă de la identificarea terenului, ajută la cadastru şi intabulare, acolo unde nu există. Face analize de sol, astfel încât fermierul să ştie exact ce substanţe îi trebuie şi în ce cantitate. Datele meteo furnizate sunt oferite în timp util, pentru ca agricultorul să se poată mobiliza în timp util.

Mai mult, GIS oferă informaţii despre rotaţia culturilor şi chiar recomandă anumite soiuri sau hibrizi care se pretează cel mai bine pentru terenul respectiv şi condiţiile pedo­climatice ale zonei. Orientează fermierul către anumiţi asiguratori şi finanţatori.

De asemenea, îl ajută să-şi evalueze producţia, să o transporte şi să o contracteze la cel mai bun preţ. Evaluarea producţiei se face prin satelit, ceea ce reduce mult evaziunea fiscală“ – a spus Nedelcu.

Un nou concept numit Informatică rurală

Producător european de sisteme informatice cu aplicaţie în domeniul agricol şi silvic, a dezvoltat un concept numit Informatică rurală.

Conform noului concept, toată lumea se ocupă de zonele urbane, cu sisteme informatice sofisticate, dar agricultura, care hrăneşte pe toată lumea, a fost neglijată.

Tocmai din acest motiv a apărut necesitatea concentrării atenţiei asupra zonelor rurale, folosind tehnologia informaţiei.

„Programul urmăreşte soluţii globale şi ia în calcul întregul lanţ de producţie, de la fermier până la utilizatorul final. Alături de soluţii la cheie pentru un singur utilizator, compania oferă soluţii complete pentru industria regională, servicii de consultanţă şi soluţii integrate pentru regiuni şi chiar pentru o ţară întreagă“, a declarat Walter H. Mayer, director general al ProGIS Software GmbH.

Aşadar, vorbim de un program de specialitate, dedicat dezvoltării aplicaţiilor pentru sectorul rural. Oferă o gamă largă de aplicaţii pentru agricultură, silvicultură, ecologie şi de gestionare a spaţiului rural. Include instrumente pentru logistică, managementul comunităţii, managementul utilităţilor comunale, informaţii geografice, agricultură de precizie şi agricultură virtuală.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Apariţia, la sfârşitul anului trecut, a Ordonanţei de Urgenţă nr. 96 din 22 decembrie referitoare le reorganizarea activităţii de cercetare din agricultură a încins spiritele între conducerea Ministerului Agriculturii şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti“ (ASAS). Şi pe bună dreptate, numai dacă ne gândim ce miză este la mijloc: 57 de staţiuni şi institute de cercetare şi mai ales patrimoniul deţinut de acestea.

În oricare dintre variante, fie că vor trece în subordinea Ministerului Agriculturii, fie vor rămâne la ASAS, un lucru e sigur, 15-20 unităţi urmează să dispară. Cât despre finanţarea activităţii, lucrurile stau aproape ca şi înainte, dacă nu mai prost, numai dacă ne gândim că bugetul anunţat iniţial de minister (35 milioane de lei) a fost redus cu vreo 7 milioane de lei în câteva luni. Salvarea cercetării agricole locale ar putea veni însă din partea PAC (2014-2020), care prevede fonduri de circa 4,5 miliarde de euro pentru activitatea de cercetare agricolă agroalimentară. De altfel, acesta ar putea fi şi unul dintre motivele interesului subit din partea Ministerului Agriculturii pentru cercetarea autohtonă. Pe termen scurt – cel mai probabil chiar în acest an –, ministerul vrea să treacă la o restructurare a cercetării nu doar prin desfiinţarea unor unităţi, ci şi prin transformarea unor staţiuni de cercetare în societăţi comerciale (probabil se pregătesc iar nişte tunuri imobiliare ca pe vremea FPS-ului). Ce va urma este clar pentru toată lumea, multe unităţi vor fi privatizate şi cine ştie pe mâna cui vor ajunge la preţuri de nimic.

O altă variantă luată în calcul este încheierea unor parteneriate cu firme private în vederea autofinanţării sau chiar cu asociaţiile de producători, după cum susţin reprezentanţii Ministerului Agriculturii. De cealaltă parte, cercetătorii spun că aceasta n-ar fi deloc o problemă, pentru că oricum se autofinanţau în ultima vreme, în condiţiile în care temele de cercetare pentru finanţare scoase de minister la licitaţie au cam lipsit în ultimii ani.

Ce spune actul normativ

Conform Ordonanţei de urgenţă din decembrie 2012, se înfiinţează Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN), prin reorganizarea Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi prin preluarea activităţii şi structurilor specializate de la Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică, care se desfiinţează la data intrării în vigoare a acestei hotărâri.

În cadrul MEN funcţionează departamentul pentru învăţământul superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică, care coordonează activităţile din domeniile învăţământ superior, cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică.

În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei Ordonanţe de urgenţă, prin hotărâri ale Guvernului, trec în coordonarea Ministerului Educaţiei Naţionale, în calitate de autoritate de stat pentru cercetare-dezvoltare, următoarele: institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, aflate în coordonarea sau subordinea Guvernului, a mai multor ministere, printre care şi cel al Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; alte institute, centre, staţiuni sau unităţi de cercetare organizate ca instituţii publice ori de drept public. Este vorba şi de institutele, centrele sau staţiunile aflate în coordonarea ori în subordinea Academiei Române şi a academiilor de ramură care pot trece în coordonarea MEN numai cu acordul Academiei Române şi al academiilor de ramură.

Poziţii diferite

Începutul de an a debutat cu mai multe runde de întâlniri între conducerea ASAS şi cea a Ministerului Agriculturii, mai ales că reprezentanţii ASAS nici nu vor să audă de MEN. Nici varianta subordonării către Agricultură nu-i încântă, pentru că în această formulă rolul ASAS s-ar reduce la un for ştiinţific şi cam atât. Decizia privind cercetarea agricolă românească ar urma să fie luată foarte repede – ministrul Daniel Constantin a dat ca posibil termen luna martie –, după ce ASAS va finaliza evaluarea unităţilor din teritoriu. La momentul actual, poziţiile celor două părţi sunt destul de diferite, iar fiecare dintre acestea are argumente pentru a-şi susţine punctul de vedere.

Cum vede Ministerul Agriculturii restructurarea?

Secretarul de stat în Ministerul Agriculturii, Achim Irimescu, spune că situaţia actuală „nu mai poate continua, în condiţiile în care cercetarea românească a ajuns într-o situaţie jalnică“ din cauza administrării proaste. Ce se va întâmpla cu cei 625 de cercetători care există în sistem în prezent?

După cum afirmă Irimescu, există trei mari întrebări privind cercetarea agricolă. Prima, de unde se asigură finanţarea? – trebuie avut în vedere nu doar bugetul de stat, ci şi fondurile europene şi cele din sectorul privat. Secretarul de stat vorbeşte de datorii de 100 milioane de lei ale unităţilor de cercetare, în contextul în care suprafeţele deţinute în patrimoniu s-au redus semnificativ în ultimii ani, de la 120.000 ha la 40.000 ha.

A doua întrebare ar fi „ce mai cercetăm, pentru că nu ştiu dacă România îşi mai poate permite să cerceteze pe banii statului în toate domeniile, chiar şi unde nu are perspective?“, declară Irimescu. El dă ca exemplu hameiul, unde, „din moment ce avem o producţie locală foarte mică, atunci pentru ce să mai existe cercetare?“, se întreabă Irimescu.

Tot el spune că trebuie stabilite şi raporturile în triunghiul ASAS – unităţi de cercetare – Ministerul Agriculturii, pentru că „ministerul nu-şi mai permite să investească în ASAS şi să anuleze la câţiva ani datorii publice foarte mari“.

Până în 1994, unităţile de cercetare erau în subordonarea Agriculturii şi în coordonarea ştiinţifică a ASAS, aminteşte Irimescu.

Pe de altă parte, reprezentantul Ministerului Agriculturii spune că avem prea multe unităţi şi ar trebui să ne concentrăm doar pe anumite segmente, acolo unde avem posibilitatea să ne afirmăm cu cercetarea românească. Irimescu se plânge că nu prea se văd rezultatele cercetării locale. La seminţe, de exemplu, se importă prea multe din afară, poate şi „pentru că cercetarea locală nu furnizează soiuri rezistente le secetă“.

Secretarul de stat susţine că, cel mai probabil, cercetarea va trece la minister, chiar dacă teoretic există trei variante de lucru.

„Există o tematică anuală, care a fost introdusă pentru anul în curs, vor mai fi şi alte teme suplimentare. Le-am cerut celor de la ASAS să facă o evaluare şi după aceea să analizeze trei variante: cercetarea rămâne la ASAS şi ministerul va fi implicat pe partea de coordonare; vine în subordinea ministerului şi atunci ne gândim să înfiinţăm trei institute de cercetări – vegetal, horticol şi zootehnic. În acest caz, terenurile staţiunilor (care îl mai au!) vor fi date la ADS, iar acestea vor continua ca societăţi comerciale. Ar mai fi şi o a treia variantă în care şi ministerul şi ASAS-ul să aibă influenţă egală asupra sistemului“, spune Irimescu.

Tot el declară că trebuie să vedem pe baza unor evaluări ce mai poate fi viabil în cercetarea românească.

Soluţia ideală ar fi comasarea unor institute – pe horticultură sunt cinci, de exemplu. Unităţile trebuie să producă, să se descurce pe cont propriu.

În România, doar 2% din producţia folosită este de provenienţă autohtonă, afirmă Irimescu.

„Instituţiile de ramură se unesc într-unul singur şi rămân filiale în cadrul acestuia. Deciziile vor aparţine ministerului, unde este pe cale să fie înfiinţată o direcţie tehnică pentru cercetare, care în principiu se va afla în subordinea lui Valentin Şoneriu“, susţine secretarul de stat.

ASAS, fermă pe poziţie

Gheorghe Sin, preşedintele ASAS, spune că există trei institute în coordonarea Ministerului Agriculturii (Institutul Naţional de Bioresurse Alimentare, Institutul Naţional de Îmbunătăţiri Funciare şi Institutul Naţional de Pedologie şi Agrochimie şi Protecţia Mediului în Agricultură), care vor trece, cel mai probabil, la Ministerul Educaţiei. Cât priveşte unităţile subordonate ASAS, deoarece profilul acestora este strâns legat de profilul şi obiectivele Ministerului Agriculturii, „am considerat că rămânem alături de acest minister“, spune Sin.

În discuţiile cu reprezentanţii ministerului s-au luat în calcul atât varianta trecerii unităţilor de cercetare în subordinea MADR, cât şi aceea a rămânerii în continuare în subordinea ASAS. „Noi considerăm realistă situaţia în care unităţile rămân la academie, cu o serie de măsuri care trebuie întreprinse“, afirmă Sin, care adaugă că oricum Academia se află prin lege în coordonarea ministerului, care are reprezentanţi în toate consiliile de administraţie.

Preşedintele ASAS recunoaşte că este necesar un proces de restructurare a cercetării agricole locale – aşa cum susţine Ministerul Agriculturii. Este vorba de concentrarea activităţii de cercetare în unităţile care au potenţial (personal, dotare) sau chiar fuzionarea lor. Preşedintele ASAS spune că există de 10 ani o listă cu unităţi propuse spre desfiinţare – Legea nr. 220 din 2002 –, însă ADS şi Ministerul Agriculturii nu au rezolvat problema acestor unităţi, ceea ce este de neînţeles. Patrimoniul unora dintre ele s-a deteriorat de la an la an, în unele cazuri nu mai au ce să desfiinţeze sau să valorifice, spune Sin. Astfel de exemple sunt staţiunea de bovine de la Mărgineni (judeţul Neamţ) sau staţiunea de plante medicinale de la Fundulea. În prezent, sunt vreo 14 unităţi (Legea nr. 45 din 2009) care se află în astfel de situaţii, susţine preşedintele ASAS.

Referitor la intenţia Ministerului Agriculturii de a crea cele trei institute mari (vegetal, horticol şi zootehnic), Sin spune că ASAS nu este de acord pentru că o astfel de măsură este greu de pus în practică. Oricum, în urma procesului de restructurare vor dispărea 15-20 de unităţi, spune preşedintele ASAS. Acestea vor fi stabilite în urma unei evaluări a potenţialului de cercetare pe baza mai multor criterii: rezultate, număr de cercetători, dacă au datorii sau nu, dacă rezultatele cercetării se regăsesc în practică, dotare etc.).

În ceea ce priveşte finanţarea sectorului, Sin spune că unităţile de cercetare nu sunt finanţate direct de la buget, se autofinanţează (ce vrea să facă ministerul acum n-ar fi o noutate) de ceva vreme. „Ministerul oferă o sumă (de la Ministerul Agriculturii sau Ministerul Cercetării) pe care o scoate la licitaţie pentru proiecte. Poţi să câştigi sau nu. Nu s-a mai organizat o sesiune de proiecte de vreo 3-4 ani“, spune Sin. Acesta susţine că şi bugetul PAC pentru 2014-2020 ar putea constitui o variantă de luat în calcul, mai ales că vor fi alocate sume considerabile pentru inovare. De asemenea, încheierea unor parteneriate cu firme private ar putea fi o soluţie pentru multe unităţi. Dacă oficialii de la minister sunt nemulţumiţi în mare parte de rezultatele cercetării agricole locale, preşedintele ASAS spune că România are rezultate bune, în special la grâu. O dovadă este şi faptul că trei pătrimi din sămânţa folosită sunt soiuri româneşti. „În ultima vreme, a crescut interesul pentru soiurile româneşti“, mai spune Sin.

Deşi discuţiile dintre reprezentanţii Ministerului Agriculturii şi cei ai ASAS sunt departe de a fi încheiate, Sin speră totuşi ca unităţile de cercetare să rămână în subordinea ASAS. Nu de alta, dar ministerul are şi aşa destule pe cap, nu-i mai trebuie alte probleme în plus.

Ioana GUŢE
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

În noul său mandat, Daniel Botănoiu, secretar de stat la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), intenţionează să implementeze o serie de măsuri, menite să îmbunătăţească activitatea instituţiilor aflate în subordinea sa. De asemenea, doreşte să atragă importante fonduri europene pentru irigaţii şi să rezolve, atât cât va fi posibil, problema lipsei perdelelor forestiere de protecţie a culturilor de câmp. Nu în ultimul rând, caută soluţii pentru comasarea terenurilor, prin intrarea ADS pe piaţa funciară.

Continuă investiţiile în irigaţii

– Domnule Botănoiu, s-a vorbit mult în ultimul timp despre irigaţii, considerate o prioritate a MADR. Ce intenţionaţi să faceţi pentru acest sector?

– Într-adevăr, una dintre principalele priorităţi vizează investiţiile şi funcţionarea sistemului naţional de irigaţii. În primul rând, dorim să introducem un proiect de lege prin care să definim ce înseamnă zonă irigabilă şi ce implică funcţionarea tuturor sistemelor. Motivul este că toţi agricultorii din România au nevoie de apă, nu numai cei din Muntenia sau Moldova. Pe lângă canale, trebuie vă vedem unde putem face acumulări de apă, acele pungi despre care am mai vorbit.

– Intenţiile sunt bune. Dar aveţi bani?

– Anul acesta avem bani prevăzuţi în buget pentru finalizarea lucrărilor anterioare, deja începute, şi pentru studiile de prefezabilitate necesare viitoarelor investiţii, viitoarelor sisteme. Însă vrem să atragem 1 miliard de euro din fondurile structurale. Mai avem discuţii pentru studiile care se referă la Canalul Siret-Bărăgan, în valoare de 30 milioane de euro, bani pe care trebuia să-i absoarbă Ministerul Mediului cu „Apele române“. Încercăm să intrăm şi noi în această construcţie, astfel încât să obţinem bani de la Comisia Europeană pentru partea canalelor de irigaţii, care vor fi alimentate din canalul magistral. Acesta aparţine de Ministerul Apelor şi Pădurilor şi de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.

Perdelele forestiere revin în actualitate

– În strategia MADR de combatere a secetei, unul dintre puncte se referea la înfiinţarea unor perdele forestiere de protecţie a culturilor. Din câte ştiu, nu s-a făcut nimic. De ce?

– În strategia noastră de combatere a secetei, pe lângă irigaţii, intră şi crearea unor perdele forestiere de protecţie a culturilor. Acolo unde există suprafeţe mari de teren, instalarea perdelelor forestiere se realizează fără probleme. Însă, în cazul terenurilor mici, cu mulţi proprietari, este mai greu, deoarece nu putem intra cu forţa pentru a asigura lăţimea de 20 m a perdelei forestiere şi lungimea care să asigure protecţie tuturor acestor loturi mici. Unii proprietari sunt de acord, alţii nu.

Certificate, carnete şi carduri pentru producători

– Ce se întâmplă cu certificatul de producător? Am aflat că vor exista mai multe tipuri de car­nete, carduri, certificate.

– Există un pachet format din certificatul de producător, carnetul de comercializare şi cardul de acces la piaţă. Acestea sunt prevăzute într-un act normativ, care dorim să apară cât mai repede.

Certificatul de producător este necesar numai celui care produce. Este emis de primării, dar numai după recunoaşterea activităţii de o organizaţie profesională. Practic, este vorba de o atestare făcută de asociaţiile de producători. Acest certificat nu-i permite agricultorului să-şi vândă marfa.

Carnetul de comercializare îi permite fermierului să vândă en gros ceea ce produce. Documentul se întocmeşte în trei exemplare. Unul este dat cumpărătorului, al doilea ajunge la primărie, iar al treilea rămâne la producător. Astfel poate fi controlată trasabilitatea produselor şi se diminuează evaziunea fiscală, mai ales în domenii cu mari probleme, precum legume-fructe sau creşterea animalelor.

Cardul de acces la piaţă este folosit de micul fermier care nu vrea să vândă en gros, ci la piaţă anumite cantităţi mici de produse. Se prevede ca, în cadrul pieţelor, 20% din locuri să fie rezervate numai producătorilor. Acelaşi card poate fi folosit la tarabă şi de soţia şi/sau copiii titularului notaţi în document.

ANARZ, în semifuncţionalitate

– În preambulul discuţiei noastre, aţi spus că urmăriţi îmbunătăţirea activităţii instituţiilor aflate în subordinea dumneavoastră. Mai exact, la care dintre ele vă referiţi?

– Organizarea şi funcţionarea cât mai bună a instituţiilor aflate în subordinea mea reprezintă un lucru important. Astfel, doresc să îmbunătăţesc activitatea ANARZ, întrucât centrele regionale se află în semifuncţionalitate. În ultimii ani, angajaţii acestei instituţii s-au mulţumit să ducă la bun sfârşit numai o parte din atribuţiile care le revin. Este nevoie de consolidarea controlului oficial al producţiei, de întărirea activităţii de reglementare în zootehnie. Normal este ca ANARZ să propună anumite reglementări, soluţii, acolo unde treaba nu merge bine. Însă, la ora actuală, aşteaptă să vină totul de la MADR, ca şi cum ministerul ar şti mai bine ce se întâmplă în teritoriu. Adică este un sistem birocratic, lipsit de iniţiativă, pe această chestiune. ANARZ nu trebuie să spună că avem mai puţine vaci în ţară, ci cum trebuie făcută reproducţia.

– Care va fi soarta celorlalte instituţii?

– Agenţia Naţională Fitosanitară va deveni autoritate naţională, va prelua inspectorii locali şi laboratoarele, devenind o unitate de sine stătătoare, care va răspunde de întregul domeniu. Astfel vor dispărea costurile şi bugetele separate. Structura teritorială nu va fi desfiinţată. La nivel judeţean, vor funcţiona oficii fitosanitare cu laboratoare şi personalul aferent.

Institutul de Stat pentru Testarea şi Înregistrarea Soiurilor va urma acelaşi drum. Laboratorul central şi inspectoratele teritoriale vor deveni o singură autoritate naţională.

La fel se va întâmpla şi cu Oficiul Naţional al Viei şi Produselor Vitivinicole, care va deveni o autoritate care va avea incluse şi laboratoarele.

Ideea este ca fermierul să meargă într-un singur loc pentru a-şi rezolva problema.

Parcela minimă creşte de la 0,3 ha la 1 ha

– Înainte de a încheia convorbirea noastră, vă rog să-mi spuneţi dacă aveţi în vedere şi măsuri pentru comasarea terenurilor.

– La ora actuală, au loc discuţii pentru a mări parcela minimă de la 0,3 ha la 1 ha. Datorită acestei măsuri, micii fermieri se vor asocia, pentru că au tot interesul să încaseze subvenţiile pe suprafaţă. De asemenea, intenţionăm să înfiinţăm fonduri mutuale ale agricultorilor. Prin intermediul acestora, poate fi înlesnită cumpărarea de terenuri sau compensarea pierderilor de venit. Însă fermierii trebuie să participe la această construcţie.

Totodată, dorim ca ADS să se implice mai mult în piaţa funciară. De exemplu, ar putea achiziţiona terenuri pe care să le comaseze şi să le dea tinerilor să le lucreze, prin vânzare, arendare sau concesionare. Drept model avem o agenţie de stat din Franţa, care cumpără terenuri de pe piaţă şi le comasează, apoi le vinde după o perioadă determinată în funcţie de cerere.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

Agricultorii cunosc bine faptul că, după un an agricol slab, rar se întâmplă să vină unul şi mai slab, mai ales din cauza aceluiaşi fenomen climatic, cum ar fi seceta. Optimismul este alimentat ori justificat şi de aportul hidric şi termic al acestei ierni bune din punctul de vedere al precipitaţiilor şi temperaturilor care, accidental şi pentru un scurt interval de timp, au coborât sub minus 16 grade Celsius. Ce ar mai putea împiedică o recoltă care se anunţă, din luna martie, cel puţin pentru culturile de toamnă, promiţătoare? Vom afla de la câţiva preşedinţi ai asociaţiilor producătorilor agricoli, membre LAPAR.

„Lanurile arată ca în manual“

Doru Andrici, preşedintele Asociaţiei cultivatorilor de cereale şi plante tehnice Botoşani (48.000 ha): „Grâul şi orzul au ieşit foarte bine din iarnă. Am avut zăpadă suficientă, şansa noastră este că n-a viscolit-o vântul, iar culturile au lucrat sub pătura de omăt. N-am avut, în intervalele fără zăpadă, temperaturi negative care să afecteze plantele. Lanurile arată ca în manual.“ Nu sunt probleme nici în privinţa aprovizionării cu sămânţă pentru culturile de primăvară. Preşedintele Andrici crede într-un an agricol favorabil, dar care s-ar putea să fie încurcat de autorităţi: „Ce-a fost de la Dumnezeu e mulţumitor pentru culturi şi fermieri. Dar problemele ni le fac cei de pe pământ. Remarc o mare neseriozitate la conducerea MADR. La întâlnirile noastre cu autorităţile ni s-a vorbit despre o subvenţie de 170 de euro pentru 2012: 120 de euro din SAPS (schema de plată unică pe suprafaţă, fonduri europene), care în final a scăzut la 106 euro/ha, şi restul din PNDC (plăţi naţionale directe complementare), sumă care a ajuns de la 50 la 35 şi apoi la 26 de euro. Problema mare este că din SAPS s-au achitat doar 50% şi tocmai am primit vestea că MADR şi-a luat ca termen de plată 31 decembrie 2013! Vă daţi seama că, după pierderile suferite anul trecut, un fermier nu are cu ce cumpăra îngrăşămintele chimice? Doi: cel puţin pentru o jumătate de an din 2013, dacă nu pentru tot, noi am pierdut subvenţia la motorină fiindcă cineva a uitat să trimită notificare la UE în timp util. Chiar dacă s-a remediat greşeala, vom avea o perioadă – fiindcă aici nu se aplică retroactivitatea – în care vom plăti motorina consumată în câmp la acelaşi preţ cu cel care se plimbă cu limuzina pe autostradă. Aceste două chestiuni pot strica ce au făcut bun ploile în culturile noastre.“

Micii fermieri tulceni, fără sămânţă certificată

Ion Ciulinaru, preşedintele Asociaţiei cultivatorilor de cereale şi plante tehnice Călăraşi (3.200 ha): „Situaţia în câmp este complet diferită faţă de anul trecut. Avem culturi bune, solul a ieşit din iarnă aprovizionat suficient cu apă, n-am avut nici îngheţ, cu excepţia, cred, a unei nopţi sau două, când temperatura a scăzut sub minus 16 grade Celsius. În privinţa seminţelor, am avut contracte încheiate din timp şi am aprovizionat fermele cu cantitatea necesară de porumb sau floarea-soarelui.“

Ion Bălan, preşedintele Asociaţiei fermierilor Tulcea (98.000 ha): „După doi ani în care agricultorii au eşuat cu rapiţa, iar în toamna anului trecut solul a fost în deficit de apă şi foarte greu de lucrat, această cultură, altfel rentabilă, a fost înfiinţată pe o suprafaţă mică. Acesta ar fi un dezavantaj pentru noi. Păioasele, în schimb, s-au dezvoltat corespunzător, au fost condiţii climatice perfecte, din noiembrie şi până la sfârşitul lunii februarie au căzut 220 litri de apă/mp, deci avem umiditate în sol“. Şi Ion Bălan întrevede că vor apărea dificultăţi la fertilizare: „Mă tem că, nevenind la timp subvenţiile, mulţi fermieri nu vor avea bani să cumpere cantităţile necesare de îngrăşăminte chimice, chestiune care se va repercuta asu­pra recoltei.“ Probleme sunt în Tulcea cu asigurarea seminţei de porumb: „Nu mă refer la fermierii mari. Aceştia au contracte vechi cu partenerii, şi-au procurat sămânţa din timp, indiferent că o vor plăti acum sau la recoltare. Dar micii fermieri, din categoria celor care lucrează sub 5 ha, au rămas fără material certificat de înaltă valoare biologică – este o lipsă pe piaţa de profil, încă nerezolvată de producători sau distribuitori – ceea ce înseamnă că ei vor pune în pământ, cum se zice, sămânţă din pătul.“

Alte pericole pentru agricultori

Viorel Matei, preşedintele Aso­ciaţiei cultivatorilor de cereale şi plante tehnice Timiş (260.000 ha), ne spunea că, de când lucrează în agricultură, şi o face din 1960, o singură dată i s-a mai întâmplat să vadă o primăvară ca acum: „Din 1974 n-am mai întâlnit aşa ceva, o primăvară aşa de caldă încât să fie usturoiul plantat în câmp la sfârşitul lunii februarie. Grâul şi orzul au o dezvoltare vegetativă extraordinară, caracteristică poate lunii aprilie, cu o talie a plantelor de 15-17 cm. Anul se prefigurează a fi foarte bun.“

Două pericole majore îi pasc totuşi pe fermieri: „Micii fermieri vor avea o problemă cu faptul că nu vor putea aplica dozele optime de îngrăşăminte. Unităţile mari se vor descurca ele într-un fel, în lipsa subvenţiilor, fie că fac împrumut la bancă, fie că au mai vândut din pământ, dar vor cumpăra îngrăşăminte chimice de calitate şi în cantitatea necesară, pe când agricultorii care lucrează 10-50 ha vor avea greutăţi. Pe de altă parte, nu-mi permit eu să dau sfaturi, deşi experienţa m-ar îndreptăţi s-o fac, o dezvoltare a plantelor să-i spun prematură aduce cam de fiecare dată un atac de boli şi dăunători. Din acest motiv spun că fermierii trebuie să stea cu ochii pe culturi.“

În judeţul Timiş, lipsa seminţelor nu s-a făcut simţită dintr-un motiv simplu: chiar dacă nu s-au găsit în România, au existat în Ungaria! Şi preşedintele Viorel Matei s-a arătat supărat pe autorităţi, pe care le-a acuzat de lipsă de interes şi de cuvânt faţă de fermieri: „Astăzi nu te mai obligă nimeni să spui neadevăruri. Nu-i înţeleg pe oamenii aceştia de ce promit una (subvenţie mai mare decât se va acorda, în final, pentru anul 2012) şi fac alta când, foarte bine, puteau să spună de la început: oameni buni, vă dăm doar 132 de euro/ha. Ne facem şi noi nişte calcule, nu putem să lucrăm după ureche.“

În Olt, rapiţa a fost întoarsă pe mare parte din suprafaţă

Ilie Popescu, preşedintele producătorilor agricoli Olt (40.000 ha): „La noi, cultura rapiţei este sub semnul întrebării. Nu a plouat în zonă în perioada de răsărire şi au apărut probleme de densitate şi uniformitate. Deja 70% din suprafaţa însămânţată a fost întoarsă, iar în opinia mea cred că nu vom mai rămâne cu prea multă rapiţă.“ Preşedintele Popescu este de părere că nu există o criză reală pe piaţa seminţelor de porumb, ci este una fabricată, pentru a păstra preţurile ridicate: „Sămânţă există, numai că este foarte scumpă. E o tactică a distribuitorilor, să dea aparenţa unei crize, ca să menţină preţul sus.“

Şi în Olt se resimt plăţile întârziate ale subvenţiilor: „Acestea apar în fiecare an. Pe noi ne deranjează foarte tare minciuna. Subvenţia la motorină a intrat doar în proporţie de 30% din valoarea cuvenită pe trimestrul III, iar de banii din trimestrul IV nici nu se vorbeşte. Cât despre subvenţia pentru 2013, este falsă teoria notificării UE, care să ne lase să subvenţionăm combustibilii; trebuia doar redusă acciza, chestiune pe care o practică toate ţările din UE pentru agricultură. La noi se redirecţionează bugetul în altă parte, asta este toată chestiunea.“

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI NR.6, 16-31 MARTIE 2013

Într-o mare parte a Europei de Est, terenurile agricole sunt uşor accesibile şi de multe ori pe întinderi mari, iar investitorii străini au profitat de avantaje şi au investit în regiune, relatează Financial Times /FT/.

Spre exemplu, cel mai mare teren închiriat în Ucraina de către grupul olandez Theeuwes, depăşeşte 250 de hectare - de 10 ori mărimea unei ferme medii din Olanda - ceea ce scade costurile de producţie considerabil.

Cei mai mulţi investitori închiriază, în loc să deţină fermele, din cauza restricţiilor aplicate încă străinilor cu privire la proprietatea asupra terenurilor într-o mare parte din regiune. Contractele de leasing sunt, de obicei, pe o durată care variază între 5 şi 15 ani, şi doar câţiva şi-au asigurat un contract pe 30 de ani.

Unul dintre aceşti investitori în regiune este Kristof Szabadhegy, un american de origine ungară care a ajuns să facă agricultură, după ce a lucrat 10 ani la grupul de consultanţă în afaceri Deloitte. În 2005, Kristof, împreună cu fratele său, au preluat o fostă fermă de stat, în ruină, din apropierea conacului familiei sale, achiziţionat la rândul său prin proceduri de faliment. Multe astfel de ferme s-au luptat să supravieţuiească după căderea comunismului, după ce a fost transformate în cooperative conduse de către săteni lipsiţi de experienţă şi de capital.

În calitate de cetăţeni ungari, cei doi fraţi au voie să deţină teren. Preţurile de aproximativ 4.000 de euro pe hectar sunt semnificativ mai mici decât în Europa de Vest, unde în anumite zone hectarul ajunge la 30.000 de euro (părţi din Benelux), explică Kristof Szabadhegy.

Investitorii au putut cumpăra clădirile fermei, maşinile agricole şi alte bunuri, în condiţiile în care restricţiile privind străinii se aplică doar dreptului de proprietate directă asupra terenurilor agricole.

În teorie, în condiţiile aderării Ungariei la UE, aceste restricţii sunt pe cale de a fi eliminate treptat. Cu toate acestea, aşa cum se întâmplă în mai multe ţări din regiune, guvernul de la Budapesta ridică noi obstacole pe fondul temerii că terenurile vor fi achiziţionate de către vecinii mai bogaţi.

O diferenţă importantă pentru investitorii din Serbia şi România este că străinilor le este permis să cumpere teren. Acest lucru s-a dovedit important pentru familia austriacă Bardeau, care a vizat zona Banatului, la graniţa României cu Serbia şi Ungaria, cu terenuri bune şi o moştenire a unui trecut în Imperiul Austro-Ungar. "Ştim cine erau proprietarii terenului", afirmă Bardeau. "Nimeni nu poate veni pe viitor să spună că este al lor", adaugă el. Familia a achiziţionat teren de la circa 14.500 de mici proprietari de terenuri şi închiriază de la alţi 1.500 - fiind nevoie de o echipă de şapte pentru a gestiona achiziţiile şi închirierile sale.

Spre deosebire de unii investitori, Tom Green, directorul executiv al Spearhead International - unul dintre cei mai mari fermieri din regiune, cu peste de 70.000 de hectare - preferă să închirieze terenuri, eliberându-şi astfel capitalul pentru investiţii. Pe de altă parte, noii investitori trebuie să investească în infrastructură şi utilaje. Spre exemplu, Spearhead a cheltuit doar anul trecut 4 milioane de euro pentru depozitarea şi irigarea terenurilor sale.

Spearhead s-a dezvoltat în parte, din Greens of Sohan, afacerea de familie a lui Green (unul din cei mai importanţi producători britanici de legume), iar operaţiunile sale se întind acum spre Polonia, Republica Cehă, Slovacia şi România.

Deşi mai multe ţări din regiune se descriu drept "coşul de pâine" al Europei, Ucraina este mai îndreptăţită decât majoritatea. Bogată în cernoziom, sau pământ negru, ţara se numără printre primii 10 exportatori de grâu la nivel mondial, fiind totodată responsabilă pentru jumătate din producţia mondială de floarea-soarelui.

Pe de altă parte, deşi îmbunătăţirea infrastructurii cu bani europeni a ajutat semnificativ, subvenţiile oferite de UE au avut şi un efect inflaţionist asupra preţurilor terenurilor. Agricultorii sunt, de asemenea, în competiţie cu investitorii financiari care văd în terenuri un bun în sine, în contrast cu un deceniu în urmă, explică Christoph Hartig, consultant pe probleme agricole.

Cu toate acestea, terenul rămâne ieftin după standardele occidentale şi, foarte important, disponibil, remarcă FT. Spre exemplu, în unele zone ale României, terenul poate fi încă achiziţionat cu 300 euro pe hectar, în timp ce în centrul Ucrainei un hectar poate fi închiriat cu 70 de euro pe an.

Sursa AGERPRES

Parlamentul European a aprobat, miercuri, un proiect de reformă a Politicii Agricole Comune /PAC/ ce prevede transformarea sistemului european de subvenţii agricole într-unul ceva mai ecologic şi mai echitabil, printr-o plafonare a ajutoarelor, transmite AFP.

Eurodeputaţii au votat în favoarea condiţionării a 30% din ajutoarele directe pentru agricultori - destinaţie prioritară a cheltuielilor PAC - de respectarea normelor de mediu, cuprinzând aici diversificarea culturilor sau menţinerea păşunilor permanente.

Proiectul adoptat de eurodeputaţi prevede totodată excepţii pentru micile exploataţii, atenuând astfel măsurile preconizate de Comisia Europeană în propunerea sa reformă prezentată în octombrie 2011 şi care urmează să intre în vigoare în 2014.

Aleşii europeni au aprobat prin votul de miercuri o reechilibrare a subvenţiilor în favoarea micilor agricultori, prin plafonarea la 300.000 de euro a ajutoarelor pentru exploataţiile mari. În prezent, circa 80% din ajutoare sunt destinate celor mai mari exploataţii, dar există o derogare privind cooperativele agricole.

Între alte prevederi, conform proiectului, doar agricultorii activi urmează să fie eligibili pentru primirea banilor europeni, în detrimentul cluburilor de golf şi al aeroporturilor care beneficiau până acum de aceste fonduri. Definiţia termenului de 'agricultor activ' a fost lăsată în schimb la latitudinea statelor membre.

În egală măsură, urmează să fie optimizată distribuirea ajutoarelor în interiorul Uniunii Europene, între cei 27 - pe principiul 'convergenţei externe' - şi între deţinătorii de exploataţii, prin intermediul unei plăţi uniforme la hectar - pe principiul 'convergenţei interne'.

Obiectivul afişat este de a reduce decalajele dintre agricultori: în medie, în UE, prima la hectar este de 270 de euro, dar există mari disparităţi, de la 700 euro/ha în Malta sau 400 euro/ha în ţările Benelux la numai 85 euro/ha în Estonia sau Letonia.

Reforma PAC mai trebuie negociată cu Consiliul European, iar Irlanda, care asigură în prezent preşedinţia semestrială prin rotaţie a blocului, speră să se ajungă la un acord înainte de încheierea mandatului său, în iunie.

Sursa AGERPRES

Despre regionalizarea României se spune că ar fi mai mult decât benefică în contextul nevoii de creştere a gradului de absorbţie a fondurilor europene, acesta fiind şi motivul pentru care, în subordinea celor două agenţii de plăţi din agricultură, crearea centrelor regionale s-a impus de la bun început. Cum va influenţa mult discutata regionalizare administrativă agricultura şi în ce mod se va realiza ea în acest sector aflăm de la cei doi secretari de stat în MADR, Achim Irimescu şi Daniel Botănoiu.

Structuri regionale existente

Achim Irimescu ne-a relatat faptul că, la momentul de faţă, există deja structuri regionale ale agenţiilor de plăţi, Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură (APIA) şi Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit (APDRP). În cazul lor, nu se schimbă nimic, urmând doar să vedem dacă viitoarea regionalizare va coincide cu numărul actual al centrelor regionale.

„Dacă sistemul regional este bine gândit nu vor fi probleme. Însă eu am unele dubii. Nu ştiu dacă, în teritoriu, cel puţin în prima fază, toţi oamenii vor fi suficient de bine pregătiţi, astfel încât să facă faţă cerinţelor. Deci există riscul ca anumite centre regionale să nu funcţioneze la parametrii necesari“, a menţionat Irimescu.

Filialele ANIF vor fi comasate

Regionalizarea este o măsură care se impune în mod deosebit şi când vine vorba de noua organizare a ANIF. „Agenţia Naţională a Îmbunătăţirilor Funciare are nevoie de o funcţionare mai suplă. La ora actuală există 41 de filiale, cu 41 de directori. Fiecare este stăpân în judeţul lui, dar uită faptul că un sistem de irigaţii se întinde pe trei sau patru judeţe. De aceea urmează comasarea lor, astfel încât să obţinem mai puţine centre regionale, care să administreze un sistem întreg de irigaţii, nu frânturi“ – a afirmat Daniel Botănoiu.

În opinia sa, comasarea filialelor judeţene ale ANIF va duce la o mai bună desfăşurare a activităţii şi circulaţie a informaţiilor în teritoriu. De aceea, va exista un director regional care va răspunde de întregul sistem de irigaţii, dintr-o anumită zonă.

Direcţiile agricole se transformă în oficii

Tot la nivel regional vor fi organizate şi direcţiile agricole judeţene, pentru că, la ora actuală, există cazuri în care acestea nu-şi îndeplinesc sarcinile care le revin.

„Dacă urmărim aceste atribuţii, vedem că sunt scrise frumos, pe câte zece pagini. În realitate, nu pot să facă totul, ceea ce înseamnă că entitatea nu funcţionează. Actualii directori executivi rămân pe poziţie, până la apariţia noii formule“, ne-a declarat Botănoiu.

În opinia sa, înainte de regionalizare trebuie avută în vedere crearea camerelor agricole. Cum acestea au fost gândite deja la nivel regional, şi direcţiile agricole trebuie să existe tot la nivel regional. Astfel, împreună, pot lua decizii locale. Vor fi opt regiuni, deci trebuie implementate opt politici locale, adaptate cerinţelor fermierilor, în funcţie de specificitatea producţiei agricole.

„Aceste criterii vor influenţa direct gruparea judeţelor. Pentru o mai bună descentralizare, noi trebuie să ducem decizia MADR către regiuni, pentru a putea fi realizate entităţi puternice locale, care să funcţioneze. La nivel judeţean, vor exista oficii, pe care le dorim foarte active“, ne-a mai spus Botănoiu.

Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.5, 1-15 MARTIE 2013

Cantităţile mari de zăpadă căzute în luna decembrie în zona Moldovei, şi nu numai, sunt percepute ca o binecuvântare pentru agricultură, pentru că vor reface în mare parte necesarul de apă din sol, care, urmare a secetei din a doua jumătate a anului 2012, este încă destul de ridicat.

Suceava: Deficitul de apă, în scădere

Conform directorului executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Suceava, Vasile Schipor, zăpada s-a aşezat în mod uniform şi în strat consistent, pe cea mai mare parte a terenurilor agricole aceasta având, cum bine ştim, şi rolul de a proteja semănăturile de păioase şi rapiţă din toamnă.

„În măsura în care beneficiem de umiditate, de un aport hidric substanţial, avem speranţa că în primăvară culturile vor arăta bine. Dacă stratul de zăpadă se va menţine, culturile vor fi protejate de ger, acesta fiind un semn bun pentru recolta de păioase a anului 2013. Sunt fenomene care nu ne-au luat prin surprindere, pentru că iarna vine în fiecare an, însă zăpada face bine agriculturii“, ne-a declarat Vasile Schipor.

Beneficiile cele mai mari sunt pen­tru rapiţă, pentru că această plantă este deosebit de sensibilă la ger şi nu rezistă la temperaturi sub -5 grade Celsius. În opinia specialistului, culturile înfiinţate toamna trecută ar putea fi în pericol doar dacă s-ar forma o crustă de zăpadă pe deasupra, care să se menţină pe o durată mai mare de timp, caz în care plantele nu mai pot să respire, iar agricultorii trebuie să intervină pe teren să spargă crusta.

Şeful DADR este optimist asupra producţiei de anul acesta pentru că sfârşitul toamnei lui 2012 a ţinut cu agricultorii atât ca temperaturi cât şi din punctul de vedere al precipitaţiilor, astfel încât suprafaţa semănată a fost mai mare decât cea scontată. Astfel, au fost recuperate o parte din întârzierile la grâu, suprafaţa însămânţată sporind de la 16.750 ha la 18.884 ha, ceea ce înseamnă un procent de 71% din totalul preconizat. În cazul rapiţei, de la 600 ha scontate, au fost semănate 1.150 ha. Semănăturile de toamnă s-au realizat pe 80% din suprafaţa programată, iar culturile răsărite „arată foarte bine“ din spusele directorului DADR Suceava.

Temperaturile ridicate şi precipitaţiile din luna noiembrie au permis şi creşterea suprafeţelor arate pentru însămânţările de primăvară, procentul crescând de la 34% la 50% din terenurile care trebuiau arate în toamnă.

Iaşi: Suprafaţa însămânţată cu grâu a crescut cu 2.000 ha

După ce, în 2012, agricultorii ieşeni s-au confruntat şi ei cu o perioadă lungă de secetă, totuşi până la aşternerea primului strat de zăpadă şi producerea fenomenului de îngheţ la sol ei au reuşit să însămânţeze culturi de toamnă pe aproape 43.000 de hectare. Ponderea cea mai mare din această suprafaţă o are grâul de consum care a fost însămânţat pe 32.520 ha, urmat de rapiţă, cultivată pe 5.700 ha.

Conform spuselor directorului executiv al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Iaşi, Neculai Olariu, suprafaţa însămânţată cu grâu este cu aproape 2.000 de hectare mai mare faţă de cea însămânţată în toamna anului 2011. Alte 3.000 de hectare de teren au fost însămânţate cu orzoaică de toamnă, orz, secară şi triticale.

Şi suprafeţele ocupate cu plante de nutreţ au crescut semnificativ, de la 700 de hectare în 2011, la 1.600 de hectare. Cea mai mare suprafaţă este însămânţată cu lucernă, 1.100 de hectare, după care urmează trifoiul, care se regăseşte pe 500 de hectare.

În ceea ce priveşte rapiţa, din cauza secetei, gradul de răsărire a acestei culturi a fost unul extrem de scăzut.

Şeful DADR Iaşi apreciază că, în prezent, suprafeţele însămânţate se prezintă bine din punct de vedere agricol, pentru primăvara lui 2013 suprafeţele rămase de însămânţat în judeţul Iaşi însumând aproximativ 188.000 de hectare de teren arabil.

Neamţ: Culturile însămânţate în toamnă se prezintă bine

În judeţul Neamţ arăturile de toamnă au fost executate pe 40.000 ha, ceea ce înseamnă cam o treime din suprafaţa arabilă totală, iar însă­mânţările de toamnă s-au realizat pe 85% din suprafaţa planificată, fiind semănate 21.100 hectare cu grâu şi secară, 6.700 hectare cu rapiţă, 1.950 hectare cu orz, 1.625 ha cu triticale, 900 ha cu orzoaică de toamnă.

Conform directorului executiv al DADR Neamţ, ing Traian Bararu, culturile înfiinţate toamna trecută în judeţul Neamţ arată foarte bine, terenurile sunt acoperite cu zăpadă, singurele probleme care ar mai putea să apară ar fi temperaturile scăzute survenite după topirea zăpezii.

Silviu BUCULEI
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

Guvernul a luat în vizor agricultorii – persoane fizice – care urmează să fie impozitaţi după o grilă menită să lărgească baza de colectare a veniturilor la buget. O măsură simplificată, susţin guvernanţii, dar care nu face decât să reducă veniturile agricultorilor, inclusiv subvenţiile. Decizia va afecta circa 670.000 de agricultori.

Chiar dacă, în opinia autorităţilor, măsura pare simplu de aplicat, pentru agricultori nu va fi decât o bătaie de cap în plus. Ba mai mult, li se dijmuieşte şi subvenţia – oricum departe de cea primită de agricultorii din statele UE –, pentru că din ea se reţin banii. De la plata impozitului sunt scutite doar persoanele care au sub două hectare sau agricultorii care au, de exemplu, până la 3 vaci sau 6 porci.

Ministrul Finanţelor, Daniel Chiţoiu, susţine că „modul de declarare şi de plată se face de un agent fiscal la sediul APIA şi acolo se reţine impozitul din veniturile obţinute de agricultori sub formă de subvenţie.“

Chiţoiu explică cum se va face impozitarea, insistând pe faptul că aceasta va rezolva şi problema asigurărilor de sănătate, pentru că „în prezent agricultorii beneficiază, dar nu plătesc“.

„Prin noul sistem de impozitare se calculează o normă de venit net anual. Din venitul brut se scad cheltuielile şi se obţine un venit net şi, asupra acestui venit net, se aplică un impozit de 16% şi o cotă de 5,5% pentru contribuţiile la fondul de sănătate. Suma totală obţinută este sub 2% ca impozit pe cifra de afaceri, cum este impozitarea actuală pentru societăţile comerciale, pentru societăţile care arendează terenuri“, explică Chiţoiu.

Mărirea bazei de impozitare ar putea fi o garanţie că se poate trece în faza a doua, „la o reducere la un moment dat a TVA-ului la anumite tipuri de produse“, spune ministrul Agriculturii, Daniel Constantin. El, cel puţin, speră totuşi ca aceasta să aducă încasări mai mari la buget.

Cine este scutit?

Nu sunt impozitate veniturile obţinute de persoanele fizice din valorificarea în stare naturală a produselor culese sau capturate din flora şi fauna sălbatică, dar nici cele obţinute de către persoanele care lucrează suprafeţe de până în două hectare (cereale, oleaginoase, cartofi, sfeclă, soia, hamei), respectiv 0,5 ha de legume în câmp sau în solar. Mai sunt scutiţi cultivatorii de tutun care lucrează cel mult un hectar, la fel ca şi proprietarii de vie, în timp ce la livezi se impozitează de la 1,5 ha în sus.

În ceea ce priveşte crescătorii de animale, limitele până la care aceştia sunt scutiţi de plata taxelor sunt: maximum 3 capete la bovine, maximum 10 capete la ovine şi caprine; maximum 6 capete la porcine; maximum 100 de păsări şi 100 familii de albine.

Ce trebuie să ştie agricultorii?

Impozitul pe venitul din activităţi agricole se calculează de organul fiscal competent prin aplicarea unei cote de 16% asupra venitului net anual realizat din activităţi agricole stabilit pe baza normei anuale de venit. Normele de venit sunt stabilite pentru perioada impozabilă din anul fiscal 2013, cuprinsă între 1 februarie şi până la sfârşitul anului fiscal. Contribuabilul trebuie să depună anual o declaraţie la organul fiscal competent, până la data de 25 mai inclusiv a anului fiscal, pentru anul în curs. Plata impozitului se efectuează către bugetul de stat în două rate egale, astfel: 50% din impozit până la data de 25 septembrie inclusiv, în timp ce pentru restul de 50% termenul este până la data de 25 noiembrie inclusiv. Depunerea declaraţiei la organul fiscal competent se face până la data de 25 mai a anului fiscal pentru anul în curs, indiferent dacă activitatea se desfăşoară individual sau într-o formă de asociere. În cazul în care activitatea începe să se desfăşoare după 25 mai, declaraţia se depune în termen de 15 zile inclusiv de la data la care contribuabilul începe să desfăşoare activitatea. Începând cu anul viitor, normele de venit vor fi stabilite de către direcţiile de specialitate teritoriale din cadrul MADR.

Norma de venit

În sectorul vegetal, pentru o suprafaţă cuprinsă între 2 şi 50 de hectare, norma de venit este de 449 lei/ha, respectiv 395 lei/ha pentru suprafeţe de peste 50 de hectare. La cartofi, norma de venit este de 3.488 lei/ha pentru cei care au până în 50 de hectare şi de 3.070 lei/ha la suprafeţe de peste 50 de hectare.

La legume cultivate în câmp, norma de venit este de 4.001 lei/ha pentru 0,5-2,5 ha şi de 2.563 lei/ha pentru cei care au peste 10 hectare. În cazul legumelor cultivate în spaţii protejate, pentru 0,5-1 ha, norma de venit este de 8.033 lei/ha. La pomi, pentru suprafeţe între 1,5 şi 2,5 ha, norma de venit este 4.709 lei/ha, iar peste 2,5 ha de livezi – 4.144 lei/ha.

Sumele diferă şi la animale. Astfel, la bovine, între 3 şi 50 de capete, norma de venit este de 698 lei/animal, iar peste 50 de capete – 512 lei/animal. La ovine şi caprine între 50 şi 300 de capete, norma de venit este de 70 lei/animal, în timp ce la peste 300 de capete – 56 lei/animal. Fermierii cu 10-49 capete au o normă de venit de 23 de lei/animal. Pentru crescătorii de porci, norma de venit este de 56 de lei/animal pentru efective între 6 şi 9 porci. Ea creşte la 181 de lei/animal pentru cei cu 10-150 capete porcine. Cea mai mică normă de venit este la păsări. Cei cu 100-500 păsări plătesc 3 lei/animal, iar cei cu peste 500 de păsări – 2 lei/animal.

Patronatele de acord, fermierii nu

Dacă reprezentanţii principalelor patronate din agricultură şi industria alimentară – chemaţi la consultări de ministrul Agriculturii cu o zi înainte de aprobarea măsurilor în Guvern – susţin măsurile luate de guvernanţi, în tabăra agricultorilor lucrurile stau cu totul altfel. Aceştia se tem că noile impozite îi vor determina pe mulţi proprietari de terenuri să le vândă pentru că nu vor avea bani să plătească taxele.

„Cifrele care ni s-au dat în cadrul discuţiilor arată numărul de persoane fizice care deţin teren agricol, iar cei care sunt plătitori de impozite reprezintă doar 10% din cei 670.000 care primesc subvenţii şi sunt înregistraţi la APIA. Restul nu sunt plătitori, dar participă la piaţă şi fac bani. Consider că, dacă acestea primesc bani de la stat, este normal să plătească şi impozite. Mi se pare un lucru de bun simţ că o parte din acest impozit va fi virat către Sănătate“, a declarat Sorin Minea, preşedintele Romalimenta, la finalul unei întâlniri cu ministrul Agriculturii, Daniel Constantin, şi cu cel al Finanţelor, Daniel Chiţoiu.

Şi Ştefan Niculae, preşedintele Agrostar, spune că sistemul de impozitare a veniturilor din agricultură pentru persoanele fizice este binevenit, cu specificarea că, la rândul său, MFP trebuie să îşi achite la timp obligaţiile financiare către agricultori.

„Într-adevăr, există un milion de agricultori care nu sunt impozitaţi şi este o zonă care trebuie reglată atât în ceea ce priveşte comasarea terenurilor, cât şi privind scoaterea produselor pe piaţă, însă MFP are datoria să nu mai întârzie plăţile către agricultori. Dacă MFP îşi va achita obligaţiile corect faţă de aceştia, indiferent dacă sunt mari sau mici, cred că şi agricultorii îşi vor achita obligaţiile către statul român“, a precizat Niculae.

El mai spune că patronatele din sector au solicitat celor de la Finanţe să elaboreze un pachet integrat pentru reducerea evaziunii fiscale.

Agricultorii, nemulţumiţi

Normele de venit stabilite de autorităţi stârnesc nedumerire printre fermieri. Aceştia spun că ar fi trebuit să se ţină cont de o serie de factori care influenţează nivelul producţiei, de la tipul de sol, până la nivelul precipitaţiilor.  

„Nu ştiu dacă la norma de venit anual se va ţine cont de grupele de productivitate. Nu se poate calcula o medie pe regiuni, pentru că nu poţi compara, de exemplu, pământul de la Sarichioi cu cel de la Dor Mărunt. Unul este de o calitate foarte slabă, cu un regim pluviometric slab, celălalt este cu peste 500 milimetri de precipitaţii pe an. Apoi, un tip de sol este foarte bun, altul slab, deci nu se poate calcula o productivitate medie. Pe de altă parte, poţi să ai un an foarte bun, cu o recoltă bună, iar anul următor să fie unul prost de nu îţi mai scoţi nici cheltuielile. Partea proastă este că te subvenţionează, chipurile, dar pe partea cealaltă vine şi te omoară“, spune Ion Ciulinaru, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Călăraşi.

Şi Ilie Popescu, preşedintele Aso­ciaţiei Producătorilor Agricoli din Olt, se teme că noile impozite nu vor face decât să pună pe butuci agricultura.

„Cu certitudine că vor fi afectaţi agricultorii, în special micii producători. Nu ştiu cum s-a decis să fie impozitaţi de la două hectare în sus. Era mai logic de la cinci hectare în sus pentru că oricum cei cu loturi mici fac doar o agricultură de subzistenţă, nu îşi vând produsele. Micii produ­cători vor fi puşi pe butuci“, afirmă Popescu.

Acesta susţine că guvernanţii nu au ţinut cont de realităţile din piaţă la stabilirea normei de venit pentru că nu le cunosc. „S-au inspirat, probabil, de la prietenii lor care au o fermă, două şi au stabilit aceste aşa-zise norme, care n-au o bază ştiinţifică“, afirmă Popescu.

În aceste condiţii, micii agricultori n-au nicio şansă în România, susţine reprezentantul agricultorilor din Olt.

„Nu poţi să obţii un venit constant dacă ai doar 10-20 de hectare. Toate statele din Europa îşi susţin agricultorii, îi subvenţionează, au reglementări clare care nu se schimbă timp de 7-10 ani. Noi nu avem aşa ceva“, se plânge Popescu.

Ioana GUŢE
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.3, 1-15 FEBRUARIE 2013

Normele de venit pentru impozitul care va fi aplicat persoanelor fizice din agricultură de la 1 februarie au fost publicate miercuri în Monitorul Oficial, perioada impozabilă fiind până la 31 decembrie 2013.

Conform Ordonanţei de urgenţă de modificare a Codului Fiscal, adoptată miercuri de Guvern, nivelul normei de venit a fost stabilit pe fiecare cultură vegetală în parte pentru o suprafaţă mai mare de două hectare, iar în sectorul creşterii animalelor, nivelul normei este în funcţie de specie şi de numărul de animale deţinute. Normele de venit au fost stabilite pe unitatea de suprafaţă (hectar)/cap de animal sau familie de albine. De asemenea, actul normativ precizează şi care sunt limitele neimpozabile în funcţie de suprafeţele agricole sau de numărul de animale deţinute.
Astfel, în cultura vegetală, la cereale, norma de venit pentru o suprafaţă mai mare de două hectare este de 449 de lei, pe unitatea de suprafaţă, la plante oleaginoase de 458 de lei, la cartof de 3.488 lei, sfecla de zahăr - 697 de lei.

În cazul tutunului, norma de venit a fost stabilită la 1.060 lei, pentru o suprafaţă mai mare de un hectar.

Conform actului normativ, la legumele de câmp, limita neimpozabilă este de 0,5 hectare, iar pentru ce depăşeşte această suprafaţă, norma de venit este de 4.001 lei. Legumele în spaţii protejate au o normă de venit de 8.033 lei pentru suprafeţele ce depăşesc 0,2 hectare.

În ceea ce priveşte pomii şi viile pe rod, impozitul se va aplica la o suprafaţă mai mare de 1,5 hectare, respectiv 0,5 hectare, iar normele de venit au fost stabilite la 4.709 lei şi 1.385 de lei pe unitatea de suprafaţă. Limita neimpozabilă la aceste culturi este sub 1,5 hectare (pomi fructiferi) şi de sub 0,5 hectare la vii.

Pentru flori şi plantele ornamentale norma de venit a fost stabilită la 11.773 lei pentru o suprafaţă mai mare de 0,3 hectare.

În sectorul de creştere a animalelor, limita neimpozabilă la bovine (vaci şi bivoliţe) este de două capete, iar pentru ceea ce depăşeşte acest număr norma de venit a fost stabilită la 453 de lei pe cap de animal. La ovine şi caprine, nu sunt impozitate persoanele fizice care deţin până în 10 capete, iar între 10 şi 50 de capete, norma de venit este de 23 lei. Pentru mai mult de 50 de capete norma este de 65 de lei. La porcii pentru îngrăşat, limita neimpozabilă este de şase capete, iar între şase şi zece capete a fost stabilită o normă de venit de 56 de lei, peste 10 capete fiind de 177 de lei. La păsări de curte norma de venit este de 3 lei pentru un număr între 100 şi 500 de capete şi de 2 lei dacă pentru ceea ce depăşeşte 500 de capete. Nu se impozitează persoanele fizice care deţin până în 100 de păsări de curte. La familiile de albine, se impozitează cei care deţin între 50 şi 100 de familii, norma de venit stabilită fiind de 70 de lei, iar peste 100 de familii de 98 de lei. Limita neimpozabilă este până la 50 de familii de albine.

Conform actului normativ, începând cu anul fiscal 2014, normele de venit se stabilesc de către direcţiile teritoriale de specialitate ale Ministerului Agriculturii şi se aprobă de direcţiile generale ale finanţelor publice, acestea fiind calculate în funcţie de venitul brut obţinut de agricultori din activităţile agricole din care se scad cheltuielile.

Veniturile din activităţi agricole cuprind veniturile obţinute individual sau într-o formă de asociere din cultivarea produselor agricole vegetale, exploatarea pepinierelor viticole şi pomicole şi altele asemenea şi din creşterea şi exploatare animalelor inclusiv din valorificarea produselor de origine animală în stare naturală.

Fermierii care plăteau impozitele prin sistemul de contabilitate în partidă simplă vor fi impozitaţi după modificările Codului fiscal numai pe baza normelor anuale de venit. Impozitul de 16% se va aplica normelor de venit, 5,5 procente din sumele colectate din impozitare urmând să ajungă la Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate. Agricultorii, persoane fizice, vor plăti impozitul după ce încasează banii din producţie, în două tranşe, pe 25 octombrie şi pe 15 decembrie.

Guvernul a decis modificarea impozitarea în agricultura prin utilizarea mai largă a normelor de venit, în vederea lărgirii bazei de impozitare.

Sursa AGERPRES

Sumele estimate că se vor încasa la buget prin introducerea noului sistem de impozitare din agricultură vor fi de 580 de milioane de lei, faţă de cele sub 200 de milioane de lei încasate până în prezent, a declarat, miercuri, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin.

"Din câte ştiu eu este vorba de o sumă de circa 580 de milioane de lei, care ar putea fi încasată la buget cu ajutorul noului sistem de impozitare. Până acum era vorba de o sumă de sub 200 de milioane de lei. Sunt cifre pe care mă pronunţ doar estimativ pentru că datele exacte le are ministrul de finanţe", a spus ministrul Agriculturii.

Potrivit sursei citate, noua modalitate de impozitare din agricultură nu va include fermele de subzistenţă şi cele de autoconsum.

"Am încercat să fim atenţi la tot ceea ce înseamnă mediu rural, la activitatea socială şi la cei care lucrează în mediul rural. Am ţinut foarte foarte mult ca tot ceea ce intră ca şi producţie în zona de subzistenţă şi de autoconsum să nu fie impozitat. Am pus acele suprafeţe, pe care le-am calculat, ca să fie satisfăcătoare pentru o familie, respectiv la cereale două hectare şi o limitare la numărul de animale. Acestea nu vor intra în zona de impozitare. Cred că acest sistem va oferi şi un mediu concurenţial corect în agricultură", a adăugat Daniel Constantin.

Şeful MADR a precizat că din cei 1,080 milioane de fermieri înregistraţi la APIA, 1,04 milioane sunt persoane fizice, iar 40.000 sunt persoane juridice, acestea fiind însă prinse într-un sistem de impozitare bine urmărit de finanţe.

"Practic, din totalul de 1,04 milioane de fermieri, se scot 380.000 care nu se impozitează pentru că au până în două hectare şi rămân 630.000 de fermieri. Toţi erau supuşi înainte impozitării, când valorificau producţia, însă erau alte probleme care ţineau de MFP. Nivelul de impozitare va fi mai mic decât în trecut pentru că atunci era impozitată valoarea comercializată cu un anumit impozit fără să fie luate în calcul cheltuielile, iar cum se stabileşte o norma de venit, aceasta reprezentând veniturile medii şi chetuielile medii înregistrate de fermieri, iar această normă este supusă impozitării", a adăugat şeful MADR.

În ceea ce priveşte sectorul creşterii animalelor, Constantin a exemplificat sectorul bovinelor, unde circa 74.000 de gospodării ar urma să fie supuse impozitării.
"În zona de bovine există un efectiv în România de 1,3 milioane de capete, iar cele care sunt în gospodăriile proprii cu 1-2 capete sunt în jur de 800.000. Ce se supune impozitării sunt acele efective care depăşesc această cifră. Cei care intră în această zonă sunt în jur de 74.000 de gospodării. Ceea ce voi face eu, în perioada următoare, prin structurile noastre deconcentrate, chiar dacă este o problemă a MFP, să meargă alături de aceşti 74.000 de fermieri, să-i informăm foarte bine care ar beneficiile ca ei să treacă către persoană fizica autorizată. Va există în perioada următoare o campanie de informare pentru toţi fermierii, să vedem cum pot produce mai eficient către piaţă şi să îşi valorifice producţia", a adăugat Constantin.

Sursa AGERPRES

Constituirea şi activitatea structurilor profesionale şi patronale, pentru apărarea intereselor agricultorilor, reprezintă, la prima vedere, un eşec. Exemplul cel mai relevant este încercarea unor federaţii, în toamna trecută, de a iniţia atitudini mai ferme faţă de aroganţa şi dezinteresul, manifestate de reprezentanţi ai ministrului Agriculturii în ceea ce priveşte politicile de susţinere a ramurii. Atunci, inclusiv ministrul de resort a tratat cu indiferenţă acea manifestare, iar prim-ministrul a arătat că nu-i prea pasă de prezenţa şi interesul fermierilor. Evident că asemenea atitudini nu trebuie tolerate, iar organizaţiile profesionale şi patronale trebuie să-şi coordoneze acţiunile, pentru a da o mai mare eficienţă demersurilor lor.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Marcel Cucu – Brăila
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013

 

La nivelul anului 1989, agricultura României dispunea de o puternică bază materială şi era într-un continuu proces de dotare şi modernizare.

În acea perioadă existau:

• 3,2 mil. ha amenajate pentru irigat;
• 2,9 mil. ha cu posibilităţi de desecare;
• 2,2 mil. ha amenajate antierozional;
• 930.000 ha la care s-a corectat ph-ul;
• 10 combinate chimice pentru îngrăşăminte;
• 8 fabrici pentru producerea de pesticide;
• 10 fabrici pentru tractoare şi maşini agricole;
• 12 uzine mecanice ale Ministerului Agriculturii;
• 2 uzine pentru producerea utilajelor de irigat;
• 33 fabrici de zahăr;
• 10 fabrici de ulei;
• Silozuri pentru depozitat cereale cu capacitatea de 12 mil. t;
• 196 combinate pentru creşterea păsărilor şi purceilor;
• 60 complexe pentru vaci de lapte;
• 44 FNC-uri;
• 145 grupuri şcolare agricole etc.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Prof. dr. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013

Francezii tânjesc după viaţa ţărănească distrusă de tăvălugul politicilor agricole comune şi îi apreciază pe agricultorii români pentru cultura şi stilul lor de viaţă apropiat de natură. „Noi, francezii, ne-am rupt fără să ne dăm seama de acest mediu, suntem victime ale Politicii Agrare Comune, iar acum investim multă energie şi mijloace pentru a ne întoarce acolo unde ţăranii români trăiesc în mod normal. Ţăranii sunt viitorul planetei, nu numai al Europei“, a declarat Philippe Catinaud, un mic producător tradiţional francez de grâu, seminţe de legume, flori şi fructe, care ne-a vizitat ţara.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Patricia-Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.2, 16-31 IANUARIE 2013

Institutul de Economie Agrară Costin C. Kiriţescu a organizat, în luna decembrie, a XVII-a sesiune ştiinţifică anuală, cu tema „Determinanţi economici, sociali şi instituţionali ai performanţelor şi securităţii alimentare“. La eveniment au participat academicieni şi cercetători de la principalele universităţi şi centre de cercetare din ţară şi din Republica Moldova. Principalele problematici abordate au urmărit evoluţia agriculturii în ultimii 20 de ani, atât în contextul naţional, cât şi internaţional, dar şi perspectivele de viitor ale acestui sector.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Daniel Plăiaşu

Ministrul Agriculturii Daniel Constantin susţine că propunerile lui Van Rompuy, preşedintele Consiliului European, privind bugetul de care va beneficia România în perioada 2014-2020 nu ne avantajează deloc. El afirmă că ţara noastră ar putea pierde o sumă considerabilă din fondurile alocate pentru programele de dezvoltare rurală, dar şi pentru plăţile directe. Cei mai afectaţi de aceste decizii vor fi agricultorii români, care mai au încă mult de aşteptat până să primească subvenţii la nivelul celor din Vest. Dacă le vor primi vreodată.

România ar putea pierde între 1,2-1,5 miliarde de euro din banii alocaţi celor doi piloni (Pilon I – plăţi directe şi Pilon II – dezvoltare rurală) dacă se menţin propunerile actuale pentru viitorul buget al UE pentru perioada 2014-2020, ceea ce „ne dezavantajează clar“, susţine ministrul Agriculturii Daniel Constantin.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Ioana GUŢE
LUMEA SATULUI, NR.24, 16-31 DECEMBRIE 2012

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti