Văzut de multe ori în interdependență cu agricultura și silvicultura, mediul rural oferă mai mult de atât: spațiul de locuire și muncă pentru o treime dintre europeni, atractivitate turistică, un punct central în cadrul tranziției ecologice și un sistem socio-economic dinamic care ar putea fi un punct de reziliență în fața unei crize sanitare sau economice.

Totuși, discrepanțele între urban și rural în ceea ce privește nivelul de venituri și accesul la servicii și infrastructură reprezintă în continuare principala provocare pentru realizarea unei dezvoltări teritoriale echilibrate.

Ce lecții au fost învățate din criza Covid-19? Cum ar putea ajuta digitalizarea la îmbunătățirea calității vieții în mediul rural și cum ar putea arăta satele noastre în următoarele decenii?

Provocări și oportunități pentru zonele rurale – o viziune pe termen lung

Conform statisticilor Eurostat, aproximativ 30% din populația Uniunii Europene locuiește în spațiul rural, iar o altă treime în orașe mici și suburbii, reprezentând zona de tranziție între urban și rural. În total, ariile rurale acoperă 83% din suprafața UE, însă nivelul lor de dezvoltare și problemele cu care se confruntă nu sunt uniforme.

Datele Comisiei Europene, dintre care merită amintit Eurobarometrul zonelor rurale, inițiat în aprilie anul curent, arată că principalele probleme din mediul rural sunt: depopularea, îmbătrânirea populației, accesul limitat la servicii (sănătate, educație, infrastructură), nivelurile reduse de venituri, conectivitatea redusă cu alte regiuni sau cu mediul urban și oportunitățile limitate în ceea ce privește investițiile și locurile de muncă (de multe ori agricultura, zootehnia și silvicultura fiind singurele domenii de activitate).

Plecând de la aceste constatări, reprezentanții Comisiei Europene, în virtutea articolului 174 din TFUE, propun, ca parte a noilor politici comune europene, un set de măsuri și directive menite să revitalizeze zonele rurale europene și să crească atractivitatea lor. Prezentată și dezbătută în cadrul mai multor consultări publice (cea mai recentă fiind la începutul lunii iulie), strategia Comisiei pentru zonele rurale are ca țintă finală anul 2040 și prevede elaborarea și adoptarea unui Pact Rural și a unui Plan de Acțiune Rurală.

Care sunt necesitățile urgente în mediul rural

Din cercetările care stau la baza celor două inițiative europene a reieșit că peste 50% dintre locuitorii din mediul rural consideră infrastructura de transport și conexiunile cu centrele urbane cea mai presantă necesitate, urmată de accesul la servicii și facilități de bază, cum ar fi apa și energia electrică, precum și băncile, cabinetele medicale, școlile și oficiile poștale; 43% dintre respondenți menționându-le pe acestea ca necesități urgente.

De asemenea, din cadrul consultărilor cu Rețeaua europeană pentru dezvoltare rurală (REDR) și cu comunitățile rurale din statele membre a reieșit că, „în următorii 20 ani, atractivitatea zonelor rurale va depinde în mare măsură de disponibilitatea conectivității digitale (93%), a serviciilor de bază și a serviciilor electronice (94%) și de îmbunătățire a performanțelor agricole în materie de climă și de mediu (92%)“, după cum a declarat Mario Milouchev, director pentru Dezvoltare Rurală în cadrul DG Agri, în cadrul unui webinar recent.

Astfel, cele două documente vor reprezenta cadrul de dezvoltare și finanțare a zonelor rurale din Europa.

Trei piloni pentru a avea zone rurale puternice

Pactul Rural, ce va fi realizat până la sfârșitul anului 2021 de Comisia Europeană, în colaborare cu Comitetul Regiunilor, va identifica principalele domenii și tipuri de proiecte necesare pentru a satisface nevoile și aspirațiile locuitorilor din zonele rurale. Totodată, el va reprezenta cadrul de colaborare între diverși agenți: de la instituțiile europene la autorități naționale și locale și până la structurile de acțiune din comunități (asociații, ONG-uri, formatori de opinie etc.). Scopul final al pactului este facilitarea schimbului de idei și bune practici atât între comunitățile rurale de la nivelul întregii uniuni, cât și între autorități, instituții, mediul urban, pe de o parte, și zonele rurale, pe de alta.

Planul de Acțiune Rurală urmărește realizarea unui ecosistem de inițiative durabile la nivelul zonelor vizate, urmărind finanțarea de proiecte pe baza a patru direcții:

• îmbunătățirea accesului la servicii și facilitarea inovării sociale;
• îmbunătățirea conectivității, atât în ceea ce privește transportul, cât și a accesului digital;
• dezvoltarea rezilienței în mediul rural, prin ecologizarea activităților agricole pentru a contracara schimbările climatice (tranziție energetică, refacerea turbăriilor, modificarea practicilor agricole în conformitate cu noile norme) și prin oferirea accesului la cursuri de formare și la diverse oportunități de locuri de muncă de calitate (incluziunea femeilor și a grupurilor vulnerabile în zonele rurale, dezvoltarea de servicii sociale și comunitare etc.);
• diversificarea activităților economice și îmbunătățirea valorii adăugate a activităților agricole și agroalimentare și a agroturismului prin stimularea antreprenoriatului local. Se au în vedere în special proiectele de economie socială, economie circulară, reciclarea și domeniul serviciilor digitale și informatice.

În ceea ce privește sursele de finanțare, Planul de Acțiune Rurală implică atât fonduri PAC, cât și fonduri structurale și de coeziune. În plus, conform Silviei Michelini, director în cadrul DG Agri, „se va introduce o condiție de adaptabilitate la mediul rural, cu ajutorul căreia politicile UE vor fi revizuite dintr-o perspectivă rurală. Scopul este de a identifica mai bine și de a lua în considerare impactul și implicațiile potențiale ale unei inițiative politice a Comisiei privind locurile de muncă din mediul rural, creșterea economică și dezvoltarea durabilă.“

Daniel PLĂIAȘU

O serie de animale crescute la ferme nu vor mai avea nevoie de cuști, anunță Comisia Europeană care va veni cu o propunere legislativă până în 2023. Anunțul vine în urma unei inițiativei cetățenești europene susținute de peste un milion de oameni.

Aplicarea măsurilor ar putea începe din 2027 și vizează într-o primă etapă eliminarea treptată a cuștilor, urmând ca apoi acestea să fie interzise.

Vor fi vizate, în mod special:

• animalele care fac deja obiectul legislației: găinile ouătoare, scroafele și vițeii;
• alte animale menționate în ICE: iepuri, puicuțe, găini ouătoare pentru reproducere, pui de reproducție pentru puii de carne, prepelițe, rațe și gâște. Pentru aceste animale, Comisia a solicitat deja EFSA (Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară) să completeze dovezile științifice existente în vederea stabilirii condițiilor necesare pentru interzicerea cuștilor.

Comisia s-a angajat deja să propună o revizuire a legislației privind bunăstarea animalelor, inclusiv în ceea ce privește transportul și creșterea, legislație care face în prezent obiectul unei verificări a adecvării care urmează să se încheie în vara anului 2022.

„Un sistem alimentar durabil este indisolubil legat de respectarea unor standarde ridicate de bunăstare a animalelor. Mulțumită cetățenilor noștri, Comisia își va spori și mai mult ambițiile în această privință și va elimina treptat utilizarea sistemelor de cuști pentru fermele de animale”, a spus Janusz Wojciechowski, comisarul european pentru agricultură.

Această propunere este inclusă în procesul de revizuire a legislației privind bunăstarea animalelor în cadrul strategiei „De la fermă la consumator”, proces care se află în desfășurare.

Fermierii vor primi stimulente și sprijin pentru modernizarea unităților, astfel încât acestea să țină mai mult seama de bunăstarea animalelor și să corespundă noilor standarde

Pentru mai multe detalii accesați link-ul: https://romania.representation.ec.europa.eu

Anca Lăpușneanu

Joi, 10 iunie, a fost dezbătută în Plenul Parlamentului European inițiativa cetățenească intitulată „Să punem capăt erei cuștii”. Propunerea de rezoluție a fost formulată de Norbert Lins, președintele Comisiei pentru Agricultură din Parlamentul European și are ca obiectiv interzicere totală a utilizării cuștilor în vederea creșterii animalelor de fermă până în 2027. În cadrul discuțiilor, eurodeputata Carmen Avram a ținut o alocuțiune de la tribuna Parlamentului în care, alături de susținerea pentru acest demers, a atras atenția că, fără suport adecvat din partea factorilor decizionali, o astfel de tranziție ar putea afecta financiar domeniul zootehniei.
 
Renunțarea la utilizarea cuștilor în zootehnie este din perspectiva europarlamentarei românce un pas către o guvernare responsabilă și un act de respect față de bunăstarea animalelor, însă acest lucru implică și o serie de provocări ce privesc finanțarea producției și competitivității crescătorilor de animale. Din acest motiv, Carmen Avram a cerut ca, măcar de această dată, Comisia Europeană să vină cu un studiu de impact privind aplicarea reformei „Fără cuști”, astfel încât crescătorii de animale să știe la ce să se aștepte:

„Inițiativa cetățenească «End the Cage Age» (Sfârșitul erei cuștilor) e o premieră în istoria Uniunii Europene, prin cei 1.5 milioane de semnatari preocupați nu doar de ce mănâncă, ci mai ales de modul în care hrana ajunge la ei. Această inițiativă e și un pas firesc în contextul Green Deal, în care bunăstarea animalelor ocupă un loc prioritar pe agenda Parlamentului European și a Comisiei pentru Agricultură.

Prin eliminarea cuștilor, atunci când se poate și numai pe baza dovezilor științifice, zootehnia europeană, care deja îndeplinește cele mai înalte standarde din lume, face încă un pas spre o eră guvernată de responsabilitate și respect față de bunăstarea animalelor.

Trebuie doar să avem grijă ca această eră să nu fie decontată de fermier, care a mai făcut recent investiții și care are nevoie, în continuare, de sprijin ca să nu fie afectată competitivitatea sectorului și, cu atât mai puțin, să nu se pună presiune pe buzunarul consumatorului european. Iar rolul nostru este acela de a echipa corespunzător agricultorii europeni - aliații noștri - pentru a livra așa cum ne-au obișnuit, la cele mai înalte standarde. Doar așa putem duce agricultura europeană la următorul nivel, fără să afectăm securitatea alimentară a Uniunii Europene și dreptul fundamental al cetățenilor la mâncare proaspătă, sănătoasă, care respectă bunăstarea animalelor, dar și la prețuri corecte și accesibile.

«End the Cage Age» nu trebuie să devină un atac voit sau accidental la adresa zootehniei europene și la tradițiile culinare ale bătrânului continent. De aceea, sper că, măcar de această dată, pe lângă comunicarea sa, Comisia Europeană va pune pe masă și un studiu de impact, pentru a-i ajuta pe fermieri să-și calibreze business-ul.” a precizat eurodeputata în intervenția sa.

Actuala directivă privind protecția animalelor de crescătorie ce datează din 1998 a stabilit standarde generale de protecție a tuturor animalelor crescute pentru producția de alimente, lână, piele, blană sau alte scopuri - inclusiv pești, reptile și amfibieni - și se bazează pe Convenția europeană pentru protecția animalelor de fermă din 1978. După numeroase modificări, apărute de-a lungul timpului, în prezent, Comisia Europeană analizează revizuirea legislației europene în ceea ce privește bunăstarea animalelor.

Noul program Erasmus+ pentru perioada 2021-2027 a fost lansat, bugetul fiind aproape dublu față de programul aferent perioadei 2014-2020, pentru care suma alocată a fost de 14,7 miliarde de euro. Potrivit Comisiei Europene, pe site-ul căreia au fost publicate aceste informații recent, cu acest buget mărit Erasmus+ va fi mai cuprinzător, mai digital și mai verde. Va include, de asemenea, DiscoverEU, care va oferi tinerilor de 18 ani posibilitatea de a obține un permis de călătorie în Europa pentru a învăța din alte culturi și pentru a întâlni tineri din alte țări europene. Cel puțin așa spune Comisia Europeană... Încă nu se știe nimic despre restricțiile ce vor fi impuse sau nu din cauza pandemiei.

Erasmus+ este programul Uniunii Europene pentru educație, formare, tineret și sport în Europa ce oferă cetățenilor europeni posibilitatea de a studia, de a se forma și de a dobândi experiență în străinătate. Structurat pe două categorii – persoane fizice și organizații –, Erasmus+ oferă persoanelor de orice vârstă posibilitatea de a dobândi noi cunoștințe și de a-și împărtăși experiențele în cadrul unor instituții și organizații din diferite țări, iar organizațiilor le oferă oportunități pentru o gamă largă de domenii, atât pentru universități, cât și altor furnizori de servicii de educație și formare, grupuri de reflecție, institute de cercetare și întreprinderi.

Erasmus+ KA3 – Centre de Excelență VET

Și România beneficiază de aceste programe, unul dintre acestea fiind Proiectul Erasmus+ KA3 – Centre de Excelență VET, cuprins în Erasmus+ 2014-2020. Perioada de implementare a programului este 01.10.2020 – 30.09.2024, iar bugetul aprobat este de aproape 4 milioane de euro (3.999.803 euro), ceea ce reprezintă 80% din valoarea proiectului. În acest proiect sunt 15 parteneri din 6 țări ale Uniunii Europene, respectiv din Olanda, Finlanda, Spania, Cehia, Danemarca și România. Alături de organizațiile europene, din România s-au alăturat proiectului Centrul European de Excelență în Ecologizarea Urbană (The European Platform for Urban Greening): Liceul Tehnologic „Cezar Nicolau“ (care a primit recent acreditarea Erasmus+, așa cum am scris în numărul anterior), Fundația Worldskills România și Terano Construct SRL. Proiectul a pornit de la o problemă care ne afectează tot mai mult: lumea se confruntă cu diverse provocări de mediu în spațiul urban. Biodiversitatea scade, schimbările climatice își arată impactul – condițiile meteorologice sunt tot mai dure, de pildă, în timp ce orașele încă se extind. În tot acest timp, betonul înlocuiește spațiile verzi. Cercetările arată că peisajele verzi urbane nu au doar importanță estetică; acestea răspund mai multor provocări contemporane, în vreme ce au un impact pozitiv și asupra bunăstării oamenilor și a economiei urbane, creând astfel coeziune socială. Cineva care lucrează în acest domeniu nu este un simplu grădinar, ci un specialist care poate contribui la rezolvarea problemelor menționate. Schimbările rapide ale societății necesită răspunsuri rapide din partea sectorului de afaceri. European Platform for Urban Greening (EPLUG) își propune să intensifice colaborarea în triunghiul cunoașterii (VET – Cercetare și Dezvoltare Afaceri) pentru a facilita aceste ajustări și pentru a dezvolta curriculum și calificări de înaltă calitate, axate pe aceste competențe necesare în domeniul ecologizării urbane (urban greening). Ca motor al excelenței și inovației, fiecare Centru European de Excelență în Ecologizarea Urbană promovează rolul esențial pe care formarea profesională îl are în dezvoltarea locală și regională.

Scopul și obiectivele proiectului

Personalul din școlile VET va fi instruit pentru a crea programe educaționale inovatoare online și offline pentru elevi, cursanți și angajați. Prin aceasta, EPLUG își propune să contribuie în mod pozitiv la biodiversitate, adaptare la climă și bunăstare în mediul verde urban. Unul dintre obiectivele proiectului este să ofere școlilor VET, companiilor și factorilor de decizie la nivel local și regional un cadru pentru a identifica nevoile actuale în domeniul ecologiei urbane. De asemenea, proiectul mai urmărește să ofere un cadru în care diverse Centre de Excelență să învețe unele de la altele, inclusiv printr-un schimb de know-how între angajații organizațiilor membre și să creeze un centru de instruire și experiență care să abordeze nevoile de învățare din domeniul ecologiei urbane, în special în peisagistica verde verticală. Proiectul mai are ca obiectiv să co-creeze un curriculum relevant, inovator și atractiv cu privire la biodiversitate, adaptare la climă, bunăstare în mediul urban și ecologie urbană, care va fi utilizat de școlile VET pentru a răspunde nevoilor actuale din cadrul ecosistemului de competențe. Proiectul își mai propune: să consolideze educația pentru mediu, de la învățământul primar până la cel universitar, inclusiv în activitatea de cercetare, să faciliteze transpunerea cunoașterii științifice în practică în domeniul ecologiei urbane în toată Europa, să atragă mai mulți elevi în acest domeniu, să inspire alte ecosisteme de competențe regionale în peisagistica ecologică urbană și să își extindă Platforma Centrelor de Excelență VET dincolo de rețeaua sa și de termenul proiectului.

Simona Nicole David

Cu ocazia Zilei Mondiale a Faunei și Florei Sălbatice, Comisia își reiterează invitația lansată tuturor instituțiilor din lume de a-și face auzită vocea pentru a impulsiona lupta pentru apărarea naturii și a convinge mai multe guverne să propună obiective ambițioase în cadrul Conferinței părților la Convenția privind diversitatea biologică (COP15), care va avea loc în cursul acestui an. A trecut exact un an de când Comisia a lansat coaliția mondială „Uniți pentru biodiversitate” și deja peste 200 de instituții din întreaga lume - parcuri naționale, centre de cercetare și universități, muzee ale științei și istoriei naturale, acvarii, grădini botanice și grădini zoologice- și-au unit forțele împotriva declinului biodiversității. Comisia a aderat, de asemenea, la Coaliția interguvernamentală pentru obiective foarte ambițioase pentru natură și om, lansată cu ocazia Summitului „O singură planetă” din luna ianuarie a acestui an, și sprijină în mod activ obiectivul conservării până în 2030 a cel puțin 30 % din suprafața uscatului și a mărilor și oceanelor.

Vicepreședintele executiv pentru Pactul verde european, Frans Timmermans, a declarat: „Omul distruge natura într-un ritm fără precedent și riscăm ca, din cauza acestui lucru, să dispară aproape 1 milion de specii. O astfel de pierdere constituie o amenințare directă la adresa sănătății și a bunăstării noastre, căci depindem întru totul de țesutul bogat de ființe care alcătuiesc viața planetei. Trebuie să restabilim urgent echilibrul în relația noastră cu natura și să inversăm declinul biodiversității. Or înainte de a trece la acțiune trebuie să conștientizăm situația în care ne aflăm, iar acțiunile întreprinse prin coaliții precum coaliția „Uniți pentru biodiversitate” au un rol esențial în acest sens, contribuind la realizarea de progrese robuste în direcția refacerii mediului natural.”

Comisarul pentru mediu, oceane și pescuit, Virginijus Sinkevičius, a declarat: „Cu ocazia Zilei Mondiale a Faunei și Florei Sălbatice de anul acesta și în contextul sărbătoririi unui an de la lansarea coaliției mondiale „Uniți pentru biodiversitate”, mesajul pe care dorim, de asemenea, să îl transmitem este cât de mult am avea de pierdut într-o lume fără natură. Acesta este motivul pentru care mobilizăm toate mijloacele de care dispunem pentru a convinge și mai mulți parteneri din întreaga lume să ni se alăture și lansăm către toate națiunile apelul de a adera la Coaliția pentru obiective foarte ambițioase, având în vedere apropiata conferință decisivă a COP15.”

De la lansarea sa la Institutul Oceanografic din Monaco în urmă cu exact un an, 205 instituții din 47 de țări și-au exprimat susținerea față de angajamentul comun al coaliției, lansând un apel la acțiune către toate părțile interesate - de la întreprinderi la municipalități și de la cetățeni până la guverne. Comisia își propune să aducă numărul organizațiilor participante la peste 500.

Prin colecțiile și programele lor de educație și conservare, aceste instituții care fac parte din coaliția mondială constituie ambasadori importanți ai cauzei noastre, fiind în măsură să sensibilizeze opinia publică cu privire la consecințele dramatice ale actualei crize a biodiversității. În Europa, printre parteneri se numără instituții precum: muzeele de istorie naturală din Berlin, Paris, Viena și Madrid, Rezervația Biosferei Delta Dunării din România și Parcul Național Lacul Kerkini din Grecia, grădinile botanice din Porto, Roma și Copenhaga și zeci de grădini zoologice și acvarii din întreaga UE, de la Dublin la Riga, de la Barcelona la Odense și de la Stuttgart la Beauval. În urma numeroaselor solicitări primite din partea comunității de cercetare, centrele de cercetare și universitățile au putut, la rândul lor, să se alăture coaliției, Universitatea din Bergen (Norvegia) fiind prima care a făcut acest pas.

Printre primele instituții de pe alte continente care s-au alăturat coaliției se numără Parcul Național Gorongosa din Mozambic și 19 rezerve naturale administrate în 11 țări de către African Parks, Muzeul Științei din Puerto Rico, Grădina Zoologică din São Paulo (Brazilia), Grădina Zoologică Central Park din SUA, Centrul Angkor pentru Conservarea Biodiversității din Cambodgia și Acvariul din Cape Town (Africa de Sud).

Coaliția este, de asemenea, sprijinită de 36 de organizații, inclusiv asociații mondiale, europene și naționale ale grădinilor zoologice, acvariilor și grădinilor botanice, asociații muzeale, organizații de cercetare, asociații ale autorităților locale, societăți de conservare și ONG-uri. 

Anul trecut, Comisia Europeană a adoptat în cadrul Pactului verde european Strategia UE privind biodiversitatea, al cărei obiectiv este ca UE să realizeze, până în 2030, progrese robuste în direcția refacerii biodiversității. Comisia se angajează să creeze la nivelul UE o rețea mai largă de zone protejate gestionate în mod eficace, care să reprezinte 30 % din suprafața uscatului și 30 % din suprafața mărilor și oceanelor, o treime din această suprafață urmând să fie strict protejată. În prezent, Comisia lucrează la elaborarea unor criterii orientative pe baza cărora să se stabilească aceste zone. Prin strategia adoptată, Comisia a dat, de asemenea, glas hotărârii sale de a mobiliza toate instrumentele de acțiune externă și parteneriatele internaționale pentru a contribui la elaborarea la nivel mondial a unui nou cadru ambițios pentru biodiversitate sub egida ONU. Comisia va lansa numeroase acțiuni și inițiative menite să transpună în realitate obiectivele Strategiei sale privind biodiversitatea. Printre acestea se numără o strategie a UE pentru păduri, o strategie a UE pentru protecția solului, un plan de acțiune împotriva traficului cu specii sălbatice, precum și obiective obligatorii din punct de vedere juridic în materie de refacere a naturii.

Context

În pregătirea Conferinței COP15, inițiativele politice s-au intensificat, începând cu „Angajamentului liderilor pentru natură”, lansat în luna septembrie a anului trecut înainte de primul Summit al ONU privind biodiversitatea, organizat în marginea celei de a 75-a Adunări Generale a ONU. În prezent, 84 de țări și Uniunea Europeană s-au angajat să ia măsuri pentru a inversa declinul biodiversității până în 2030 pentru a sprijini dezvoltarea durabilă.

Luna trecută, noul raport al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) intitulat „Să ne împăcăm cu natura” (Making Peace with Nature) și cofinanțat de UE a evidențiat încă o dată provocările cu care se confruntă umanitatea din cauza declinului biodiversității, a schimbărilor climatice și a poluării.

Sursa: ec.europa.eu

Comisia Europeană a lansat inițiativa „Renovation Wave“, o prioritate a Pactului Ecologic European și a planului de recuperare pentru UE, al cărei scop este creșterea ratei de renovare pentru toate clădirile publice și private din Uniune, îmbunătățind eficiența energetică a fondului construit european. „Renovation Wave“ va acorda prioritate acțiunilor din trei domenii: decarbonizarea sistemelor de încălzire și de răcire; sărăcia energetică și clădiri cu performanțe energetice slabe; renovarea clădirilor publice, cum ar fi școlile, spitalele și clădirile administrative. Programul vorbește despre 35 de milioane de clădiri renovate și 160.000 de locuri noi de muncă „verzi“ până în 2030.

Aceste investiții pot injecta un stimulent extrem de necesar în sectorul construcțiilor și în macroeconomie. Lucrările de renovare presupun utilizarea intensivă a forței de muncă, creează locuri de muncă și investiții care își au deseori originea în lanțurile de aprovizionare locale, generează cerere de echipamente foarte eficiente din punct de vedere energetic, sporesc reziliența la efectele schimbărilor climatice și aduc valoare pe termen lung proprietăților. În acest context, pe lângă creșterea eficienței energetice a clădirilor, prin Strategia „Renovation Wave“ se are în vedere și transformarea la scară largă a localităților și asigurarea sustenabilității acestora. În plus, odată cu această strategie se are în vedere și lansarea unui nou „Bauhaus“ european, care să contribuie la cultivarea unei noi estetici europene și care să  combine performanța cu inventivitatea.

În România este nevoie de reformă pentru sectorul forestier, în contextul dezbaterilor din cadrul Comisiei și a Parlamentului European pentru o nouă strategie forestieră, a preocupărilor privind starea pădurilor României și a măsurilor ce se impun, se arată într-un comunicat transmis de Asociația Industriei Lemnului - Prolemn. 

De altfel, în acest sens, Prolemn a organizat, recent, o masă rotundă tehnică la nivelul factorilor de decizie europeni, la care au participat 56 de persoane, 36 fiind externi: 8 reprezentanți ai Comisiei Europene, 3 europarlamentari, reprezentanți ai principalelor organizații europene ale proprietarilor de păduri
(CEPF), industriei lemnului (EOS și CEI-BOIS), administrațiilor silvice de stat (EUSTAFOR), ONG-uri de mediu, Institutul Forestier European (EFI), Institutul de
Cercetări al Comisiei Europene (ISPRA-JRC), reprezentanți ai mediului universitar european.

„Analiza situației actuale a condus la concluzia următoare: toată lumea este nemulțumită de situația actuală a sectorului forestier din România și este nevoie de reformă, o schimbare de paradigmă care să ia în considerare răspunsurile la provocările majore menționate”, a spus președintele Prolemn, Cătălin Tobescu. 

În opinia sa, este esențial ca pentru această schimbare să nu se piardă ceea ce este valoros - starea bună a pădurilor, excepționala biodiversitate
și să se găseasca soluții pentru provocări.

Ce trebuie avut în vedere

Principalele aspecte ce trebuie luate în considerare pentru o schimbare sunt: 

-  gestionarea durabilă a pădurilor și mobilizarea durabilă a resurselor lemnoase;

-  reglementare inteligentă – diversificarea instrumentelor de politici forestiere, tranziția
de la situația extrem de rigidă de astăzi, bazată exclusiv pe instrumente de comandă și
control, către politici stimulative bazate pe angajamente voluntare, mai multă libertate
economică și responsabilitate;

- reducerea costurilor economice în administrarea pădurilor;

- să fie respectat dreptul de proprietate, să fie compensate restricțiile impuse
proprietarilor de păduri;

- să existe beneficiile economice și sociale din administrarea pădurilor, beneficii echitabil
distribuite.

Totodată, un aspect esențial este asigurarea accesului micilor proprietari de păduri la uzufructul
proprietății lor, ceea ce ar ajuta și la aprovizionarea legală a populației cu lemnul de foc.

Prolemn face apel la Comisia Europeană pentru ca: 

- Industria lemnului să fie pe deplin implicată și consultată atunci când este evaluată și se
fac recomandări cu privire la situația sectorului forestier din România. Participarea și
consultarea cu operatorii economici sunt esențiale.

- Să existe o abordare bazată pe fapte, atunci când vine vorba de silvicultură în România și
să fie pe deplin luate în considerare expertiza și informațiile publice disponibile (de
exemplu datele IFN, expertiza instituțiilor de cercetare, a universităților, a Institutului
Național de Statistică etc.).

- Să existe o evaluare generală și imparțială a situației sectorului forestier din România.

- Industria nu poate și nu va comenta asupra potențialelor probleme în gestionarea ariilor
protejate din România. Cu toate acestea, industria are un interes major în obținerea
certitudinii și fiabilității juridice.

Asociația Industriei Lemnului - Prolemn și-a exprimat disponibilitatea să asiste oricând Comisia
Europeană cu informații și opinii avizate.

Potrivit datelor Prolemn, suprafața pădurilor a crescut în ultimii 30 de ani și doar 11% din pădure are mai puțin de 20 de ani, mult sub situația distribuției normale pe clase de vârstă a pădurii, situație în care această clasă de vârstă ar fi trebuit să fie de 16%. De asemenea, 1% din suprafața pădurilor se află în clasa de regenerare, ceea ce se încadrează într-o situație normală și există o creștere semnificativă a stocului de masă lemnoasă pe picior - 24 de milioane metri cub pe an, ceea ce înseamnă că se recoltează legal și ilegal maximum 65% din creșterea pădurii. 

Principalele probleme

Președintele Prolemn a mai arătat că tăierile neautorizate și combaterea acestora au condus la suprareglementare, funcționarea industriei lemnului într-un mediu economic cu risc ridicat, cu costuri ridicate pentru verificarea conformității, cu migrarea forței de muncă din sector. De asemenea, „mulți politicieni, precum și o parte a opiniei publice, nu au o percepție corectă cu privire
la gestionarea durabilă a pădurilor. Non-intervenția și gestionarea pasivă sunt soluții doar pentru conservare în ariile strict protejate - 10% în strategia europeană pentru protecția biodiversității. Pentru restul de 90% din păduri, cheia pentru gestionarea durabilă, chiar și pentru combaterea schimbărilor climatice, este o silvicultură activă”, a mai menționat Tobescu. 

O altă problemă este lipsa de beneficii economice și sociale pentru proprietarii de păduri din gestionarea pădurilor, din cauza restricțiilor impuse fără despăgubiri echitabile și a
costurilor ridicate de administrare a pădurii. Efectul acestei situații se vede în blocarea gestionării exploatațiilor forestiere mici și neexecutarea operațiunilor de îngrijire, precum și lipsa motivației pentru extinderea fondului forestier.

Totodată, este de semnalat și problema lipsei finanțării în sectorul forestier, nevoile de finanțare fiind urgente pentru: 

- Accesibilitate sporită a fondului forestier;
- Compensarea proprietarilor de păduri pentru restricțiile impuse;
- Noi investiții în mașini și tehnologie de recoltare;
- Extinderea terenului forestier.

Comisia Europeană a aprobat o schemă în valoare de 7,4 milioane de euro (aproximativ 35,7 milioane de lei) pentru sprijinirea întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul creșterii bovinelor, în contextul crizei provocate de pandemia de COVID-19.

Sprijinul va fi acordat sub formă de subvenții directe în cadrul schemei aprobate de Comisie, iar scopul este de a ajuta organizațiile care își desfășoară activitatea în sectorul creșterii bovinelor să își acopere nevoile de lichidități și să-și poată continua activitatea astfel încât să furnizeze alimente și materii prime furajere pentru industria alimentară și să-și mențină locurile de muncă.

Cuantumul ajutorului de stat este de 100 euro/cap femelă bovină adultă (echivalent în lei), iar valoarea totală ce poate fi acordată unui beneficiar nu trebuie să depășească echivalentul în lei a 100.000 de euro.

Schema ajutoarelor publice va aduce beneficii unui număr de peste 1.000 de întreprinderi care își desfășoară activitatea în domeniul creșterii bovinelor, condițiile stabilite fiind:

• Granturile nu depășesc 100.000 de euro per beneficiar, după cum se prevede în cadrul temporar pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea în domeniul producției agricole primare;
• Sprijinul poate fi acordat până la 31 decembrie 2020.

De asemenea, Comisia Europeană a constatat că această măsură de sprijin este necesară, adecvată și proporțională pentru a remedia o perturbare gravă a economiei unui stat membru al Uniunii Europene.

Pentru a beneficia de aceste ajutoare, solicitanții trebuie să depună cereri de solicitare la Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură (APIA) pe o perioadă de 20 de zile lucrătoare de la publicarea actului normativ în Monitorul Oficial, respectiv din 2 septembrie 2020.

Cererea de solicitare a ajutorului de stat și documentele justificative se depun la centrele județene ale APIA, dar se pot transmite și prin fax, poștă sau email, cu condiția asumării prin semnătură pe fiecare pagină a documentului transmis.

Care sunt criteriile de eligibilitate

Beneficiarii ajutoarelor de stat aprobate de Comisia Europeană sunt crescători care dețin animale din specia bovine, respectiv întreprinderi individuale și familiale, persoane fizice autorizate, persoane fizice și persoane juridice.

Pentru a obține acești bani, solicitanții trebuie să îndeplinească următoarele condiții de eligibilitate:

1. să dețină minimum 91 de capete femele adulte din specia bovine înregistrate în RNE în exploatații cu cod ANSVSA la data de 1 iulie 2020;

2. femela din specia bovină să aibă vârsta de minimum 24 de luni la data de 1 iulie 2020;

3. să nu fi solicitat alte tipuri de ajutor de stat pentru aceleași costuri eligibile în baza Comunicării CE – Cadrul temporar pentru măsuri de ajutor de stat de sprijin al economiei în contextul actual cauzat de pandemia de COVID-19 (2020/C91I/01);

4. să nu se afle în dificultate, respectiv reorganizare, lichidare sau faliment, în baza evidențelor Oficiului Național al Registrului Comerțului la data de 31.12.2019 sau, în cazul persoanei fizice, nu a fost emisă o decizie definitivă a instanțelor judecătorești de constatare a falimentului până la data de 31.12.2019.

Ce documente sunt necesare

Cererea de solicitare a ajutorului de stat trebuie să fie însoțită de următoarele documente:

• copie după B.I sau C.I. a beneficiarului, certificatul de înregistrare la Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC), împuternicire și o copie a B.I./C.I. a reprezentantului legal;
• registrul exploatației emis de operatorul Sistemului național de identificare și înregistrare a animalelor din care rezultă efectivul de bovine deținut la data de 1 iulie 2020 pentru exploatația cu cod atribuit de ANSVSA;
• coordonate bancare/trezorerie.

În cazul în care cererea este depusă prin împuternicitul unei persoane fizice, împuternicirea pentru completarea și semnarea cererii de plată în locul solicitantului se face prin procură notarială.

Dacă este vorba despre persoană fizică autorizată, titularul unei întreprinderi individuale, reprezentantul unei întreprinderi familiale sau administrator/reprezentant legal al persoanei juridice care depune cererea prin împuternicit, acesta din urmă va completa cererea unică de plată cu denumirea și CUI/CIF ale persoanei juridice/PFA/ÎI/ÎF, cu datele de identificare ale administratorului/titularului/ reprezentantului legal, iar la rubricile din cererea unică de plată rezervate pentru împuternicit va completa datele de identificare ale împuternicitului.

Solicitanții care dețin mai multe exploatații de creștere a bovinelor, cu coduri ANSVSA situate pe raza mai multor unități administrativ teritoriale din județe diferite, depun o singură cerere la centrul județean al APIA pe raza căruia își au sediul social sau își au domiciliul – după caz.

Retragerea cererii de ajutor de stat în sectorul bovine

Beneficiarul poate retrage cererea prin intermediul formularului de retragere a ajutorului de stat (Anexa nr. 2), document ce se poate depune în orice moment până la aprobarea ajutorului de stat.

Prin acest formular sunt permise următoarele operațiuni, mai puțin în situațiile în care solicitantul a fost informat cu privire la neconformitățile din cererea sa de plată:

• retragerea integrală a cererii ajutorului de stat;
• retragerea parțială a cererii de ajutor de stat (retragerea unei exploatații cu cod ANSVSA).

Potrivit Ghidului Solicitantului, cei care au retras cererea de ajutor de stat în sectorul bovine nu mai pot solicita din nou aceeași schemă.

Simona Nicole DAVID

Comisia Europeană a adoptat recent noua strategie privind biodiversitatea și strategia agricolă „De la fermă la consumator“ pentru a asigura un sistem alimentar echitabil, sănătos și ecologic.

Cele două strategii sunt integrate, reunind natura, fermierii, întreprinderile și consumatorii pentru a crea împreună un viitor durabil și competitiv, după cum informează un document dat publicității de Asociația Agent Green.

Strategii pe fond de criză

În principal este vorba de „Strategia europeană pentru biodiversitate“ și de „Strategia europeană de la fermă la consumator“. „Cele două strategii armonios integrate nu sunt cu nimic mai prejos decât ceea ce cerem noi, ecologiștii, de mai multe decenii, însă astăzi, în ceasul al 12-lea, aceste solicitări devin obligație pentru toate statele membre ale UE, inclusiv România“, a spus Gabriel Păun, președintele Agent Green.

Criza provocată de pandemia de COVID-19 a demonstrat cât de vulnerabili ne face accentuarea declinului biodiversității și cât de esențială este pentru societatea noastră buna funcționare a sistemului alimentar. În conformitate cu Green Deal (Pactul verde european), strategiile propun acțiuni și angajamente ambițioase ale UE pentru a combate declinul biodiversității în Europa și în întreaga lume și pentru a transforma sistemele noastre alimentare în standarde mondiale pentru durabilitatea competitivă, protecția sănătății umane și planetare, precum și pentru mijloacele de subzistență ale tuturor actorilor din lanțul valoric alimentar. Cele două strategii le acordă cetățenilor o poziție centrală, angajându-se să sporească protecția terenurilor și a mării, refăcând ecosistemele degradate și conferind UE un rol de lider pe scena internațională, atât în ceea ce privește protecția biodiversității, cât și construirea unui lanț alimentar durabil.

Biodiversitatea...

Noua strategie privind biodiversitatea abordează factorii-cheie ai declinului biodiversității, cum ar fi utilizarea nesustenabilă a uscatului și a mărilor, supraexploatarea resurselor naturale, poluarea și speciile alogene invazive. Adoptată în plină pandemie de COVID-19, strategia este un element central al planului de redresare a UE, fundamental pentru prevenirea apariției unor epidemii viitoare și consolidarea rezilienței la acestea, precum și pentru oferirea unor oportunități imediate de afaceri și de investiții pentru relansarea economiei UE. Aceasta urmărește, de asemenea, să integreze considerațiile legate de biodiversitate în strategia globală de creștere economică a UE. Strategia propune, printre altele, stabilirea unor obiective obligatorii pentru refacerea ecosistemelor și a râurilor deteriorate, îmbunătățirea sănătății habitatelor și a speciilor protejate din UE, readucerea polenizatorilor pe terenurile agricole, reducerea poluării, „înverzirea“ orașelor noastre, consolidarea agriculturii ecologice și a altor practici agricole favorabile biodiversității și îmbunătățirea sănătății pădurilor europene.

Strategia prezintă măsuri concrete pentru a repune biodiversitatea Europei pe calea redresării până în 2030, inclusiv transformarea a cel puțin 30% din terenurile și mările Europei în zone protejate gestionate eficient și 10% strict protejate. Mai mult, pentru cel puțin 10 % din suprafața agricolă, se va reveni la elemente de peisaj bogate în diversitate, iar 25% din aceasta va fi utilizată pentru a practica agricultura BIO (ecologică). „Ariile protejate ocupă în prezent 18% din suprafața României, însă doar un incredibil de mic 1% este strict protejată, iar restul în regim de exploatare intensivă a resurselor. Avem la dispoziție 10 ani pentru a crea arii protejate pe 30% din suprafața țării și 10% să fie strict protejate“, a adăugat Păun. Acțiunile prevăzute în domeniul protecției, utilizării durabile și refacerii naturii vor aduce beneficii economice comunităților locale, creând locuri de muncă și creștere durabile. Va fi deblocată o finanțare în valoare de 20 de miliarde euro/an pentru biodiversitate prin diverse surse, inclusiv fonduri UE și finanțare națională și privată. „În prezent, îngrijirea ariilor protejate costă țările UE 6 miliarde de euro anual și oferă 12 milioane de locuri de muncă, oferind la schimb beneficii evaluate la 300 de milarde de euro anual. Deci ariile protejate nu sunt o povară, ci o oportunitate și un privilegiu“, a mai spus Păun.

De la fermă la consumator

În privința strategiei „De la fermă la consumator“, aceasta va permite tranziția către un sistem alimentar durabil al UE, care protejează securitatea alimentară și asigură accesul la o alimentație sănătoasă bazată mai mult pe alimente de origine vegetală, produsă de o planetă sănătoasă. Alimentația mai sănătoasă bazată mai ales pe plante face parte și din planurile pentru prevenirea cancerului și a bolilor cardiovasulare, estimându-se că în anul 2017 au murit aproape 1 milion de europeni din cauza dietei nesănătoase, alți 16 milioane îmbolnăvindu-se grav și pierzând ani buni din viață.

Strategia va reduce amprenta de mediu și climatică a sistemului alimentar al UE și va consolida reziliența acestuia, protejând sănătatea cetățenilor și asigurând subzistența operatorilor economici. Strategia stabilește obiective concrete de transformare a sistemului alimentar al UE, inclusiv o reducere cu 50% a utilizării și a riscului pesticidelor, o reducere cu cel puțin 20% a utilizării îngrășămintelor, o reducere cu 50% a vânzărilor de antimicrobiene utilizate pentru animalele de fermă și acvacultură, precum și atingerea obiectivului de a consacra 25% din terenurile agricole agriculturii ecologice.

De asemenea, aceasta propune măsuri ambițioase pentru a garanta că opțiunea sănătoasă este și cea mai ușor accesibilă pentru cetățenii UE, inclusiv îmbunătățirea etichetării pentru a răspunde mai bine nevoilor consumatorilor în materie de informare cu privire la alimentele sănătoase și durabile.

În calitate de părți fundamentale ale Pactului verde european, cele două strategii vor sprijini, de asemenea, redresarea economică. În contextul pandemiei de coronavirus, ele urmăresc să consolideze reziliența societăților noastre la viitoarele pandemii și amenințări precum impactul asupra climei, incendiile forestiere, insecuritatea alimentară sau focarele de boală, inclusiv prin sprijinirea unor practici mai durabile pentru agricultură, pescuit și acvacultură și prin abordarea protecției speciilor sălbatice de faună și floră și a comerțului ilegal cu acestea.

Ce urmează...

„În perioada imediat următoare, Comisia are nevoie de validarea strategiilor de către Parlamentul European și Consiliul Europei. Toți cetățenii și toate părțile interesate sunt invitați să participe la o amplă dezbatere publică. La baza Pactului verde european stă obiectivul ambițios de a opri și a inversa declinul biodiversității prin transformarea sistemelor noastre alimentare, a utilizării pădurilor, a terenurilor, a apei și a mărilor, precum și a sistemelor energetice, urbane și industriale. Pactul subliniază, de asemenea, importanța crucială de a aborda împreună schimbările climatice și biodiversitatea“, după cum se arată într-un document al CE.

Comisarul pentru mediu, oceane și pescuit, Virginijus Sinkevičius, a declarat: „Natura este indispensabilă pentru bunăstarea noastră fizică și mentală, filtrează aerul și apa, reglează clima și asigură polenizarea culturilor noastre. Cu toate acestea, acționăm ca și cum natura nu are importanță și pierdem astfel patrimoniul natural într-un ritm fără precedent. Această nouă strategie privind biodiversitatea se bazează pe ceea ce a funcționat în trecut și adaugă noi instrumente care ne vor plasa pe traiectoria către adevărata durabilitate, în beneficiul tuturor. Obiectivul UE este de a proteja și a reface natura, de a contribui la redresarea economică în urma crizei actuale și de a deschide calea către un cadru mondial ambițios de protejare a biodiversității întregii planete.“

Vicepreședintele executiv pentru Pactul verde european, Frans Timmermans, a declarat: „Criza provocată de coronavirus ne-a arătat cât suntem de vulnerabili și cât de important este să restabilim echilibrul dintre activitatea umană și natură. Schimbările climatice și declinul biodiversității reprezintă un pericol clar și actual pentru umanitate. Ocupând o poziție centrală în cadrul Pactului verde, strategia privind biodiversitatea și strategia «De la fermă la consumator» preconizează crearea unui nou echilibru mai bun între natură, sistemele alimentare și biodiversitate, pentru a proteja sănătatea și bunăstarea cetățenilor noștri și, în același timp, pentru a spori competitivitatea și reziliența UE. Aceste strategii reprezintă o componentă fundamentală a amplului proces de tranziție pe care îl lansăm.“

Stella Kyriakides, comisarul pentru sănătate și siguranță alimentară, a declarat: „Trebuie să avansăm și să transformăm sistemul alimentar al UE într-o forță motrice pentru durabilitate. Strategia «De la fermă la consumator» va avea o influență pozitivă și amplă asupra modului în care producem, cumpărăm și consumăm alimentele, în beneficiul sănătății cetățenilor, al societăților și al mediului. Aceasta ne oferă oportunitatea de a reconcilia sistemele noastre alimentare cu sănătatea planetei noastre, de a asigura securitatea alimentară și de a răspunde aspirațiilor europenilor, care doresc alimente sănătoase, echitabile și ecologice.“

Bogdan Panțuru

o mare problemă... Prima dată, în materie de aer, respectiv nivelurile ridicate persistente de particule în suspensie (PM10 și PM 2,5). Comisia Europeană a activat procedura de infringement, anul acesta fiind pusă în mișcare prima acțiune, o scrisoare de întârziere, prin care autoritățile au primit termen de două luni să adopte programele naționale de control al poluării atmosferice. Următorul pas, în caz de neconformare, va fi avizul motivat.

A doua oară, în materie de deșeuri. Se prea poate ca și-n acest caz să fie declanșată procedura de infringement (sancționare) din pricina dezastrului ecologic reprezentat de gropile de gunoi din jurul marilor orașe din România. Și nu numai, am adăuga noi. Despre această din urmă poluare discutăm astăzi. Și luăm un exemplu, cel al județului Prahova, care poate fi multiplicat fără efort la nivelul întregii țări. Sau în alte zone poate fi chiar mai rău.

Poluarea cu deșeuri nu e o problemă doar a autorităților centrale. A operatorilor de salubritate. A primăriilor. A organismelor de mediu. E deopotrivă a locuitorilor din fiecare comună, oraș. Din toată țara, în ultimă instanță. În mod paradoxal, pe măsură ce se anunță că există servicii de salubritate în fiecare sătuc (în mediul urban nici nu mai discutăm) și că s-au făcut investiții masive (inclusiv sau mai ales cu bani europeni) în materie de gestionare a deșeurilor, starea de curățenie se degradează an de an. Încercați acum, primăvara, să priviți în jurul dumneavoastră și veți observa asta ușor. De fapt, acest aspect, cel al poluării cu deșeuri, se manifestă de multă vreme, dar parcă e mai pregnant în ultimii 4-5 ani. Aproape că nu mai există pădure, traversată de o cale rutieră, care să nu fie înțesată de pungi, hârtii, doze și sticle din plastic etc. Poienile din zona de deal și de munte sunt presărate cu deșeuri. Câmpurile, în principal cele de la marginea orașelor, sunt o imensitate de gunoaie. Asta ca să nu mai vorbim despre apele curgătoare! Are românul o poftă nebună să murdărească orice atinge: boschet, gard viu, trotuar, șanț, plajă, parc, iarbă, vad, crâng etc.

Cum a apărut un colos județean pentru gestionarea deșeurilor menajere

Și-acum s-o luăm în ordine. Politica la nivelul țării a constat în întocmirea Planului Național de Gestionare a Deșeurilor, Programului Național de Prevenire a Generării Deșeurilor etc., ca parte a obligațiilor asumate la aderarea la UE. De parcă ar trebui să ne impună cineva să fim curați și nu o facem pentru că așa e sănătos și în respect față de noi, comunitate, mediu!

Ca răspuns la politicile naționale, în Prahova s-a constituit, în 2009, Asociația de Dezvoltare Intercomunitară – Parteneriatul pentru Managementul Deșeurilor (ADI – Deșeuri), din care fac parte 103 din cele 104 unități administrativ-teritoriale + Consiliul Județean. Autoritățile au scris un Plan Județean de Gestionare a Deșeurilor și un proiect care a obținut finanțare europeană, denumit „Sistem de Management Integrat al Deșeurilor în județul Prahova.“ Valoarea acestuia a fost de 164,23 milioane de lei fără TVA, iar banii au fost asigurați prin Fondul European de Dezvoltare Regională, Programul Operațional Sectorial „Mediu“ 2007-2013. Proiectul trebuia implementat în exercițiul financiar european 2007-2013, dar cum acest lucru n-a fost posibil, s-a reportat cu o sumă pentru perioada bugetară 2014-2020. În fine, într-un târziu, prin 2018, s-au încheiat toate investițiile care au presupus, printre altele: închiderea unui depozit neconform, construirea a două stații, una de sortare și alta de tratare mecano-biologică a deșeurilor biodegradabile (ultima încă nu funcționează), achiziția de echipamente pentru colectarea deșeurilor (pubele), distribuite apoi populației. Ca să fie mai ușor gestionată munca, la achiziția publică a serviciului de salubritate, județul a fost împărțit în mai multe sectoare, iar licitațiile au fost câștigate de firme diferite. Acest lucru s-a petrecut în 2018, atenție, numai în ceea ce privește gunoiul menajer provenit de la populație. Curățenia publică a rămas în sarcina primăriilor și fiecare s-a organizat cum a crezut de cuviință, dar în limitele prevederilor legale. Cam de prin 2015-2016, când se știa că vechiul sistem, cu servicii locale, va fi înlocuit de acest colos județean, lucrurile au scăpat oarecum de sub control și a apărut mai multă mizerie, cum spuneam, răspândită peste tot. Este, dacă ne permiteți comparația, un fel de epidemie de gunoaie! Cauzele sunt diverse: lipsa de organizare a unora dintre operatori; puțina implicare a primăriilor; colectarea selectivă insuficientă; prețul gunoiului, sporit de sancțiunile pentru necolectarea selectivă; ADI-deșeuri este total depășită de situație; lipsa de sancțiuni etc. Dar toate ne duc, dincolo de sistemul de organizare, la...om! La educație.

Dacă nu există educație de bunăvoie, ar putea exista una cu... forța?

Primăriile, prin hotărâri ale consiliilor locale, adoptate în interiorul legislației naționale, au sarcina să supravegheze starea de curățenie a localităților. După ce au pus la dispoziție serviciul de salubritate, ar trebui să vadă și cine anume provoacă halul de mizerie de prin comune și orașe. Teoretic, ar fi fost cazul să pună amenzi și să-i sancționeze pe toți cei care umplu râurile cu deșeuri, depozitează gunoaiele pe șanțuri sau le aruncă în liziere ori direct pe câmp. Dar, de vreme ce an de an vedem – fie pe geamul trenului, fie din mașini, fie mergând pur și simplu pe stradă – o mare de murdărie, se vede că autoritățile nu aplică nicio amendă. Nu au niciun fel de politică în acest sens și nici măcar vreo acțiune de educație civică a locuitorilor. Mai presus de primării este Garda de Mediu. Teoretic, în acțiunile de control pe care le desfășoară, aceasta ar trebui să atenționeze primăriile și, dacă nu se conformează, să aplice amenzi usturătoare, cât să determine administrația să ia la rândul ei măsuri locale. Sau operatorul de salubritate să-și facă treaba corect. Fiindcă avem și această problemă, a prestatorilor de servicii care nu respectă programul de ridicare a gunoiului sau care nu sunt pregătiți pentru colectarea selectivă. Asta ca să nu mai vorbim despre cei care, pentru a nu mai plăti taxe la depozitele legale, îngroapă deșeurile în pământ sau le abandonează pe te miri unde, cum s-a întâmplat, recent, în comuna prahoveană Drăgănești. Sau cum se întâmplă în vestul județului, unde mai multe foste cariere de piatră au fost umplute cu deșeuri, inclusiv industriale. Așadar, este posibil să nu fie vorba la noi despre lipsa de organizare, ci despre nesancționarea celor care încalcă legea, fie că este vorba despre cetățean, primărie, operator sau gardă de mediu.

Maria Bogdan

În data de 3 aprilie a.c., Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a încasat în contul deschis în Banca Națională a României suma de 91,7 milioane euro, reprezentând rambursarea de la Comisia Europeană din Fondul European de Garantare Agricolă, a sumelor utilizate de la bugetul de stat de către APIA în luna februarie 2020 pentru acordarea schemelor de plăți directe corespunzătoare anului de cerere 2019.

Această sumă se adaugă încasărilor din perioada 01.01.2020-31.03.2020 din Fondul European de Ganatare Agricolă în sumă de 1.640,7 milioane euro și a celor din Fondul European pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală în sumă de 348,32 milioane euro, încasările de la Comisia Europeană totalizând astfel 2.080,72 milioane euro, în cursul anului 2020.

Sursa madr.ro

Finanțarea își propune să sprijine companiile private care funcționează de-a lungul lanțurilor valorice de producție și prelucrare a alimentelor, a materialelor biologice și a bioenergiei. Programul va contribui la menținerea și crearea de locuri de muncă în zonele rurale și, prin urmare, va promova dezvoltarea rurală și integrarea teritorială în întreaga UE. Programul este o continuare primului împrumut de 400 de milioane de euro pentru agricultură și bioeconomie.

Comisarul Wojciechowski a declarat: „Pandemia de coronavirus ne afectează pe fiecare dintre noi și absolut fiecare sector. În acest context dramatic, salut acest al doilea pas în strategia BEI de a finanța, în cadrul Planului de Investiții, măsuri de implementare a unui plan de sprijin pentru sectorul agroalimentar. Sunt ferm convins că va fi un instrument foarte important și util care va ajuta sectorul să rămână robust și rezistent pentru a depăși criza.”

Adrian OROS, ministrul agriculturii și dezvoltării rurale, susține propunerea Comisiei Europene exprimată în cadrul Reuniunii AGRIFISH de a crește sprijinul financiar alocat programului dedicat susținerii apiculturii, de la 40 la 60 de milioane de euro pe an, după anul 2022.

Propunerea de a crește alocarea după 2022 vizează Programul Național Apicol, întrucât în ce privește alocarea totală pentru toate statele membre în perioada 2020 – 2022, aceasta este în valoare de 40 milioane de euro pe an, României revenindu-i suma de 31.492.100 euro pentru cei trei ani de derulare ai Programului. Facem precizarea că din această sumă 50% din fonduri provin de la Uniunea Europeană prin Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), iar 50% este contribuția României de la Bugetul de stat.

Propunerea de a crește valoarea sprijinului dedicat apiculturii va fi realizabilă numai după aprobarea viitorului Cadru Financiar Multianual și finalizarea legislației viitoarei Politici Agricole Comune, 2021-2027, a precizat în cadrul întâlnirii Phil Hogan, comisar european pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală.

În cadrul celei mai recente reuniuni a Consiliului AgriFish, delegația Ungariei a susținut o informare cu privire la situația dificilă din sectorul apicol, ocazie cu care ministrul Adrian OROS și-a exprimat susținerea pentru soluțiile propuse de delegația ungară.

”Este adevărat că sectorul apicol se confruntă cu probleme multiple și ne exprimăm de aceea toată susținerea pentru soluțiile propuse de delegația ungară. Deși suntem cu toții de acord cu rolul pe care îl joacă albinele, nu doar ca polenizator pentru agricultură, dar și ca sursă de produse ale stupului de o valoare extraordinară pentru umanitate, trebuie să recunoaștem că acest sector are nevoie urgentă de măsuri pentru a nu intra în colaps ireversibil. Susținem măsurile propuse de colegul ungar și solicităm Comisiei Europene să ia în considerare stabilirea cât mai rapid a unui set de măsuri menite să protejeze mult mai eficient sectorul apicol european”, a afirmat ministrul OROS în cadrul Consiliului AgriFish.

România este unul dintre producătorii importanți de miere la nivel european, cu o producție de peste 29.000 tone raportată pentru anul 2018. La nivelul anul 2018, datele statistice, furnizate de Agenția Națională pentru Zootehnie (ANZ) care au fost transmise și notificate la Comisie, arată că erau înregistrate 1.848.790 familii de albine în România, poziționându-ne pe locul doi la nivel european, după Spania, care deține un efectiv de 2.961.000 familii de albine. În ceea ce privește exporturile de miere ale României, pentru perioada 2016-2018, acestea au totalizat peste 33.000 tone, în timp ce importurile pentru aceeași perioadă s-au cifrat la aproximativ 12.000 tone.

Sursa: madr.ro

Recent, Comisia Europeană a adoptat și a publicat lista celor mai periculoși 20 de dăunători de urmărit în carantină. Printre aceștia se numără Xylella fastidiosa, Scarabeul japonez, gândacul asiatic cu coarne lungi, înverzirea citricelor și pătarea neagră a citricelor, al căror impact economic, de mediu și social asupra teritoriului UE este cel mai sever.

În continuare vă prezentăm lista acestor dăunători, cu câte o scurtă prezentare.

Agrilus anxius este un gândac originar din America de Nord, mai numeros în părțile mai calde ale continentului și mai rar în nord. Atacă în mod obișnuit mesteacănul, ucigând frecvent păduri întregi.

Agrilus planipennis, numit și smaraldul sculptor în cenușă, după culoarea sa verde, este tot un gândac, originar din Asia de Nord-Est. care se hrănește cu specii de cenușă. Femelele depun ouă în crăpăturile cojii frasinilor, iar larvele se hrănesc sub coajă, timp de unul sau doi ani, până când devin adulți.

Anastrepha ludens, numită și musca mexicană a fructelor, este o specie de muște tephritide și produce distrugeri importante ale fructelor.

Anoplophora chinenis, numit și CLHB, este un dăunător periculos al citricelor, originar din China. În 2001 a apărut în SUA într-o pepinieră din Washington. Un program de eradicare a fost implementat imediat și ulterior nu au existat noi rapoarte de infestare. Cu o gamă de specii-gazdă de peste 40 de specii de foioase, CLHB reprezintă o amenințare potențială pentru zonele naturale, precum și pentru pomii fructiferi și plantele ornamentale lemnoase (Anonim 2002b).

Anoplophora glabripennis, numit și croitorul asiatic, gândacul asiatic cu coarne lungi, cerul înstelat, gândacul cerului sau ALB, este originar din China de Est și Coreea Această specie a fost introdusă acum în mod accidental în Statele Unite, în 1996, precum și în Canada și mai multe țări din Europa, inclusiv Austria, Franța, Germania, Italia și Marea Britanie.

Anthonomus eugenii este o insectă care distruge în mod special ardeii, originară din Mexic. Primul semn al atacului este distrugerea mugurilor de înflorire și a fructelor imature. Atât hrănirea adultă, cât și cea larvă determină căderea mugurilor. Punctele de hrănire pentru adulți apar ca pete întunecate pe fructe și nu sunt foarte dăunătoare. Uneori fructul este deformat. Căderile de fructe sunt foarte frecvente și este poate cel mai evident semn de infestare. Hrănirea larvelor în interiorul fructului matur face ca miezul să devină maroniu și adesea mucegăit. 

Aromia bungii este cunoscut și ca gândacul cu coarne lungi și gât roșu. Pentru prima dată a fost detectat în Europa în 2008, când trei adulți au fost descoperiți printre paleții de lemn dintr-un depozit din Marea Britanie. Prima raportare a apariției speciilor pe câmp deschis în Europa a fost în Germania, în iulie 2011. În 2012, Aromia bungii a fost descoperită și la pruni din parcuri, grădini și livezi din Campania, Italia, iar în 2013 și în Lombardia. Este considerat unul dintre cei mai distructivi dăunători ai copacilor. Atacă în special caisul și piersicul.

Bactrocera zonata, numită și musca piersicii,  este originară din Asia de Sud și de Sud-Est, unde atacă o mare varietate de fructe moi, precum piersica, guava și mango. Nu se știe exact când s-a răspândit în Orientul Mijlociu, dar există o înregistrare din Arabia Saudită în 1982, iar mai recent a fost găsită în Oman.

Bactericera cockerelli este o specie de psyllid originară din sudul Americii de Nord. Se găsește în mod obișnuit în culturile de cartofi și tomate, dar are o gamă de subspecii care atacă peste 40 de specii de plante solanece și până la 20 de alte genuri. Plantele-gazdă sunt limitate în principal la Solanaceae, incluzând specii importante de culturi și buruieni comune și câteva specii de Convolvulaceae, inclusiv cartoful dulce.

Bactrocera dorsalis, cunoscută anterior ca Dacus dorsalis și denumită în mod obișnuit musca orientală a fructelor, este o specie de muscă de fructe tephritide care este endemică în Asia de Sud-Est. Este una dintre speciile dăunatoare majore din genul Bactrocera, cu o gamă largă de gazde, cultivate sau fructe sălbatice. Masculii speciilor răspund puternic la metil eugenol și acest lucru este utilizat pentru monitorizarea și estimarea populațiilor. 

Bursaphelenchus xylophilus, cunoscut în mod obișnuit sub numele de nematod din lemn de pin sau nematodul de pătrundere a pinului, este o specie de nematod care infectează pinii și determină ofilirea arborilor. Apare pe zone întinse din Statele Unite, Canada și Mexic

Candidatus liberibacter, numită și înverzirea citricelor (în chineză „boala dragonului galben“ sau HLB), este o boală a citricelor cauzată de un agent patogen transmis de vectori. Agenții cauzali sunt bacteriile motile, Candidatus liberibacter spp.  Boala a fost descrisă pentru prima dată în 1929. În cele din urmă, a afectat Statele Unite, ajungând în Florida în 2005. În trei ani s-a răspândit la majoritatea fermelor de citrice.

Conotrachelus nenuphar, zis și gândacul prunului, poate fi găsit în măr, nectarin, prun, vișin, piersic, cais, păr și gutui. Poate supraviețui și pe corcoduș, păducel și măr pădureț. Se găsește cel mai frecvent în zonele de la est de Munții Stâncoși și în estul Canadei. Gândacii prunului pot provoca daune ireparabile la recolta de fructe. La fructele rău deteriorate se pot identifica cicatrici mari și denivelări. Majoritatea fructelor deteriorate în interior (prin împrăștiere în fructe) cad prematur.

Dendrolimus superans, numit și molia de mătase cu căptușeală albă, molie de mătase Sakhalin, omidă japoneză, molie de mătase siberiană, molie siberiană, molie de conifere siberiană sau omidă de zada, este o molie din familia Lasiocampidae. Larvele se hrănesc cu speciile Larix, Picea și Pinus. Este defoliatorul major al pădurilor de conifere din Rusia asiatică.

Phyllosticta citricarpa este o boală fungică cauzată de Guignardia citricarpa. Această ciupercă afectează citricele din toată zona subtropicală, cauzând o reducere a cantității și a calității fructelor.

Popillia japonica sau gândacul japonez este o specie de scarabeu. Adultul măsoară 15 mm lungime și 10 mm lățime, are elitra de culoare cupru iridentă și un torace și cap verde. În timp ce larvele gândacilor japonezi se hrănesc cu rădăcinile multor genuri de ierburi, adulții consumă frunzele unei game mult mai largi de gazde, inclusiv aceste culturi obișnuite: fasole, căpșuni, roșii, ardei, struguri, hamei, trandafir, cireș, prune, pere, piersică, zmeură, mure, porumb, mazăre și afine.

Rhagoletis pomonella, numită și vrăjitoarea merelor, sau vierme de cale ferată, este o specie de muscă a fructelor și atacă mai multe tipuri de fructe, în principal mere.

Spodoptera frugiperda. Dacă larvele acestei insecte sunt numeroase, ele pot defolia complet plantele. După ce și-au epuizat sursa de hrană, invadează vegetația vecină – care poate fi adesea o altă cultură – în număr mare, devorând aproape tot materialul vegetal aflat în calea lor.  În porumb omizile se hrănesc adânc în nervura frunzei, ascunse adesea sub propria lor secreție. Larvele se hrănesc frecvent și cu miezul imatur din interiorul știuletelui în curs de dezvoltare. În fânețe sau pășuni, simptomele infestării se aseamănă adesea cu efectele secetei. Pe legume precum ardei și roșii mugurii și punctele de creștere pot fi distruse; fructele vor fi străpunse, ceea ce le poate determina să cadă sau să putrezească.

Thaumatotibia leucotreta, cunoscută în mod obișnuit ca molia cu coadă falsă sau molia portocalie,  este o molie din familia Tortricidae. Se hrănește cu o gamă largă de culturi, de la bumbac la nuci de macadamia și la unele specii de citrice. Larvele au o dietă mai puțin selectivă decât molia care se hrănește în principal cu culturi de fructe temperate. Se crede că este originară din Africa Subsahariană. A fost detectată în Europa și Statele Unite.

Xylella fastidiosa este o bacterie aerobă, gram-negativă, a genului monotipic Xylella. Este un agent patogen al plantelor și este transmis exclusiv de insectele din pădure care se hrănesc cu lichidul xilem Multe afecțiuni ale plantelor se datorează infecțiilor simptomatice ale X. fastidiosa, incluzând scorbutul bacterian al frunzelor, scorbutulul frunzelor de oleandru, scorbutul frunzelor de cafea (CLS), pătarea lucernei, boala piersicului și boala Pierce la struguri (PD) și citrice (CVC). În Europa a atacat măslinii din zona Salento, din sudul Italiei, provocând sindromul de declin rapid al măslinilor (OQDS). În timp ce distribuțiile bolilor legate de X. fastidiosa sunt limitate în mare parte în America, focare au apărut în Taiwan, Slovacia și alte țări din întreaga lume.

Alexandru GRIGORIEV

La începutul lunii iulie, Comisia Europeană a publicat un raport privind consumul și comerțul de fertilizanți în agricultura comunitară. Concluzia finală este că în ultima perioadă consumul a scăzut în mod constant, iar adoptarea tehnologiilor oferite de agricultura de precizie creează premisele ca îngrășămintele să fie folosite cu și mai multă eficiență.

Agricultura de precizie – pârghie de reducere a consumului de fertilizatori

De-a lungul istoriei umane, gunoiul de grajd a fost nutrientul de bază pentru plante. Odată cu dezvoltarea producției agricole și creșterea nevoii de hrană, agricultorii au căutat noi metode pentru a îmbunătăți eficiența pe câmpurile lor. Pe de altă parte, în condițiile urbanizării crescânde, circulația nutrienților de la animale și oameni către sol a devenit mai dificilă. Așa s-a ajuns la dezvoltarea îngrășămintelor comerciale.

Reformele succesive ale Politicii Agricole Comune, cu trecerea de la susținerea prețurilor la sprijinul acordat prin plățile decuplate a condus și la reducerea cantității de îngrășământ considerată ca economic optimă pentru a fi aplicată și, pe cale de consecință, a dus la o reducere puternică a utilizării îngrășămintelor. În ultimii ani, utilizarea de îngrășăminte în UE s-a stabilizat. În zilele noastre, fertilizarea precisă dă agricultorilor posibilitatea adaptării aplicării nutrienților în funcție de nevoile plantelor și prin aceasta crește productivitatea, reducând în același timp cantitatea îngrășămintelor utilizate, se arată în preambulul raportului.

UE – importator net de îngrășăminte

Azotul, fosforul și potasiul sunt principalele componente ale îngrășămintelor, dar, adesea, îngrășăminte compuse mai conțin macronutrienți secundari cum ar fi calciu, sulf și magneziu. În multe dintre ele compușii micronutrienți sunt adăugați (de exemplu cupru, fier, mangan, bor). De aceea, adesea produsele rezultate sunt complexe adaptate pentru nevoile utilizatorului final. Ponderea substanțelor nutritive secundare și a micronutrienților poate fi mare și, prin urmare, poate reprezenta o parte semnificativă din valoarea anumitor compuși.

Un aspect important și oarecum îngrijorător este acela că piața de îngrășăminte este dominată de puține țări producătoare. UE depinde în mare măsură de importuri pentru majoritatea îngrășămintelor minerale. În timp, îngrășămintele pe bază de azot au fost cele mai tranzacționate produse între UE și țările terțe. Mai mult de trei milioane de tone sunt importate anual în UE. Dacă este inclus și amoniacul, atunci nivelul importurilor ajunge la șase milioane de tone de produse pe bază de azot/an. Îngrășămintele cu fosfați (ca mono/diamoniu fosfat) au fost cele mai puțin tranzacționate, în jur de un milion de tone anual. În ceea ce privește importurile de fertilizanți pe bază de potasiu, acestea oscilează în jurul valorii de două milioane de tone pe an.

Stăm la mâna Rusiei, Norvegiei și Algeriei

Din anul 2014, balanța comercială a UE s-a inversat, astfel încât, dintr-un exportator net, Comunitatea Europeană s-a transformat în importator. În anul 2017 importurile nete au ajuns la 153 000 de tone.

Principalele țări producătoare de îngrășăminte pe bază de azot din apropierea UE se află în Africa de Nord (Egipt, Algeria) și în Europa de Est (Belarus, Rusia și Ucraina). Importurile UE de îngrășăminte pe bază de nitrați provin mai ales din Rusia, Egipt și Algeria. Din 2010, amoniacul este în cea mare parte importat în UE din Rusia (50% din importurile medii totale ). Asta până în 2017, când cel mai mare furnizor a devenit Algeria.

Produsele bazate pe fosfat provin în principal din Maroc (22% din totalul importurilor UE). Exporturile de fosfați diamoniu (DAP) din Maroc și Rusia în UE au crescut semnificativ și au ajuns la 70% din importurile totale de DAP ale UE în 2017.

În sfârșit, importurile de clorură de potasiu provin în principal din Rusia și Belarus (aproximativ 70% din totalul importurilor UE). Compușii de tip NPK, cei mai utilizați în agricultură, sunt în cea mai mare parte importați din Rusia și Norvegia. Din 2015, Rusia a preluat de la Norvegia poziția de cel mai mare furnizor al UE pentru aceste produse.

Deși consumul s-a stabilizat, prețul a tot crescut

Estimările de consum ale îngrășămintelor de sinteză sunt stabile în întreaga UE. Statele care au aderat la UE după 2004 (UE-N13) au manifestat o tendință de creștere a consumului, dar pornind de la un relativ nivel scăzut față de celelalte state membre. În perioada 2006-2016, cea mai mare creștere de îngrășăminte aplicate pe hectar a avut loc în Bulgaria (8,5%) și România (5,9%), dar începând cu 2017 a scăzut în comparație cu media UE.

Fertilizarea terenurilor agricole din UE se face, de asemenea, și prin aplicarea de materii organice, cum ar fi gunoi de grajd, mai menționează raportul. Când este produs de efectivele de animale din ferme, gunoiul de grajd (sau suspensia) se aplică pe culturi și pășuni atât în producția convențională, cât și în cea ecologică.

Începând cu anul 2000, producția crescută de lactate a determinat o scădere a numărului total de bovine și astfel cantitatea de gunoi produsă a scăzut în întreaga UE. Conform datelor colectate la nivelul anului 2016, costurile legate de îngrășăminte au reprezentat aproximativ 10% din consumul intermediar. Există diferențe mari între statele membre după cum s-a observat, de la 2% în Țările de Jos la 21% în Lituania. Între 2006 și 2016 cota a rămas stabilă la nivelul UE, însă a crescut semnificativ în anumite țări.

Fermele agricole specializate în cultură mare au cele mai mari costuri de îngrășăminte, cu o parte a consumului intermediar de 19%, în medie, între 2006 și 2016. Costurile îngrășămintelor au ajuns la 7.500 euro/fermă în 2016, sumă majorată cu 4% anual pe parcursul întregii perioade a UE. Cu toate acestea, în unele state membre (PL și LU) fermele de cultură de câmp au redus costurile de fertilizare în timpul aceleiași perioade.

La fermele de creștere a vacilor de lapte costul pe hectar pentru îngrășăminte a crescut cu 1,7% anual între 2006 și 2016. În aceeași perioadă, alte ferme de creștere a animalelor (în special ovine și caprine) și-au redus costurile pentru îngrășăminte în aceeași perioadă.

Alexandru GRIGORIEV

Vineri, 21 iunie 2019, a avut loc, în prezența reprezentanților Comisiei Europene - Direcția generală pentru agricultură, a VIII-a reuniune a Comitetului de Monitorizare pentru PNDR 2014-2020, organizată de Autoritatea de Management pentru Programul Național de Dezvoltare Rurală.

Comitetul de Monitorizare este format din reprezentanți ai partenerilor relevanți (parteneri sociali, asociații profesionale, ONG-uri și reprezentanți ai societății civile) și ai administrației publice centrale și locale și are rolul de a urmări implementarea programului.

În cadrul întâlnirii au fost dezbătute o serie de subiecte de interes pentru agricultura românească și a fost prezentat calendarul propus pentru submăsurile PNDR care vor fi lansate până la sfârșitul anului 2019, respectiv:

• sM 4.2 GBER MINIMIS - „Sprijin pt servicii de consultanță în vederea implementării proiectelor de investiții pt procesarea și marketingul produselor agricole în vederea obținerii de produse neagricole”
• SM 4.2a „Investiții în procesarea/marketingul produselor din sectorul pomicol”
• SM 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”
• sM 7.4 „Sprijin pentru investițiile în crearea, îmbunătățirea sau extinderea serviciilor locale de bază destinate populației rurale, inclusiv a celor de agrement și culturale, și a infrastructurii aferente”.
• sM 9.1 "Înființarea grupurilor de producători"
• sM 9.1a "Înființarea grupurilor de producători în sectorul pomicol" sM 4.3 „Investiţii pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole şi silvice - irigații"
• sM 19.3 „Pregătirea și implementarea activităților de cooperare ale Grupurilor de Acțiune Locală - Componenta A "Asistență tehnică pregătitoare, pentru proiectele de cooperare ale GAL-urilor selectate

Agenda a cuprins o informare a membrilor Comitetului de Monitorizare privind acțiunile incluse în planul anual de evaluare pentru 2019 și rezultatele înregistrate în implementarea acestuia. Un alt subiect discutat a fost Raportul anual de implementare a PNDR pentru anul 2018, care a fost aprobat de membrii Comitetului de Monitorizare.

La eveniment au fost făcute informări cu privire la stadiul implementării instrumentului financiar de creditare cu partajarea riscului finanțat prin PNDR, precum și la acțiunile derulate în anul 2018 pentru implementarea Strategiei de Informare și Publicitate.

Totodată, agențiile de plăți au prezentat stadiul măsurilor PNDR 2014-2020 și progresele înregistrate în implementarea programului.

În data de 05 iunie 2019, României i-au fost virate de la Uniunea Europeană 88 milioane euro din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), ajungându-se astfel la suma de 1,7 miliarde euro, intrată de la începutul acestui an în contul plăților directe efectuate de APIA. Aceste fonduri au ajutat fermierii să își execute la timp lucrările agricole, să se doteze corespunzător, astfel încât să poată realiza investiții viabile, moderne, la standarde europene.

Valoarea totală a fondurilor europene pe care România le-a primit în 2019 pentru agricultură și dezvoltare rurală se ridică la suma de peste 2,2 miliarde euro (plăți directe și investiții).

Preocuparea constantă a Ministerului Agriculturii pentru accesarea banilor europeni dedicați domeniului agricol a determinat o absorbție de peste 8,4 miliarde euro, reprezentând totalul fondurilor intrate în conturile fermierilor români în perioada 2017-2019, prin eforturile susținute ale funcționarilor din cadrul celor două agenții de plăți, APIA și AFIR.

Sursa: madr.ro

În data de 5 martie 2019, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a încasat în contul deschis în Banca Națională a României suma de 175,8 milioane euro, reprezentând rambursarea din Fondul European de Garantare Agricolă, sumelor utilizate de la bugetul de stat de către APIA în perioada 1 ianuarie 2019 - 31.01.2019 pentru acordarea schemelor de plăți directe corespunzătoare anului de cerere 2018.

Această sumă se alătură rambursărilor efectuate de către Comisia Europeană din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) în lunile ianuarie 2019 (807,5 milioane euro) și februarie 2019 (452,86 milioane euro), pentru plățile efectuate de către APIA în cadrul schemelor de plăți directe corespunzătoare anului de cerere 2018, dar și rambursării din luna februarie 2019 din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), în suma de 297,87 milioane euro, pentru plățile efectuate de către AFIR în trimestrul al IV-lea al anului 2018.

Cumulând datele financiare prezentate mai sus, sumele pe care MADR le-a încasat de la Comisia Europeană în perioada 1 ianuarie - 6 martie 2019 se ridică la valoarea de 1,734 mld euro.

Următoarea rambursare a CE, pe baza declaratiei de cheltuieli corespunzatoare platilor efectuate de catre APIA in luna februarie 2019, va fi efectuata în primele două zile lucrătoare ale lunii aprilie, sumele ce urmează a fi astfel rambursate fiind în valoare de 124,47 mil euro.

În total, în perioada 2017-2019, România a încasat de la Uniunea Europeană peste 7,820 miliarde euro.

Pentru anul 2019, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și-a propus un target de absorbție din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) și din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) de 3 miliarde de euro. După încasarea sumei din luna aprilie 2019 procentul de absorbție raportat la target-ul propus va ajunge la 61,94%.

Plafonul aplicabil sprijinului național acordat fermierilor va crește în mod semnificativ, făcând posibilă o mai mare flexibilitate și mai multă eficiență, în special în perioade de criză și în situații care necesită o reacție rapidă din partea autorităților publice.

Comisia a adoptat astăzi norme revizuite privind ajutoarele de stat în sectorul agricol (așa-numitele ajutoare de minimis), majorând cuantumul maxim pe care autoritățile naționale îl pot utiliza pentru a-i pe sprijini pe fermieri fără a fi necesară aprobarea prealabilă a Comisiei. Această decizie va permite țărilor UE să majoreze sprijinul acordat fermierilor fără a denatura piața, reducând totodată sarcina administrativă care revine autorităților naționale.

Comisarul pentru agricultură și dezvoltare rurală Phil Hogan a declarat: „Propunerea Comisiei privind noile norme referitoare la ajutoarele de stat pentru sectorul agricol reflectă valoarea acestei forme de sprijin în perioadele de criză. Prin majorarea cuantumului maxim al ajutoarelor acordate fermierilor, autoritățile naționale vor dispune de o mai mare flexibilitate și vor putea reacționa mai rapid și mai eficace pentru a-i sprijini pe fermierii vulnerabili. În unele cazuri, cuantumul ajutoarelor de stat care pot fi acordate fermierilor în mod individual va crește cu 66 %. Noile norme vor continua să însoțească normele obișnuite privind ajutoarele de stat notificate, pe care statele membre le pot aplica în continuare.”

Cuantumul maxim al ajutoarelor care poate fi distribuit pe fermă pe o perioadă de trei ani va crește de la 15 000 EUR la 20 000 EUR. Pentru a evita orice posibilă denaturare a concurenței, fiecare țară din UE dispune de un cuantum național maxim pe care nu îl poate depăși. Fiecare plafon național va fi stabilit la 1,25 % din producția agricolă anuală a țării pe aceeași perioadă de trei ani (o creștere față de valoarea de 1 % prevăzută în normele actuale). Aceasta reprezintă o majorare a plafonului național cu 25 %.

Dacă o țară nu cheltuiește mai mult de 50 % din pachetul național total destinat ajutoarelor pentru un anumit sector agricol, aceasta poate majora și mai mult ajutoarele de minimis pe fermă, până la 25 000 EUR, iar plafonul național la 1,5 % din producția anuală. Aceasta reprezintă o creștere cu 66 % a plafonului per fermier și o creștere cu 50 % a plafonului național.

Pentru țările care optează pentru acest plafon maxim, noile norme prevăd crearea unor registre centrale obligatorii la nivel național. Se va putea astfel ține o evidență a ajutoarelor acordate, pentru ca furnizarea și monitorizarea așa-numitelor ajutoare de minimis să fie mai simple și mai eficiente. Mai multe state membre mențin deja astfel de registre, ceea ce le va permite să aplice imediat plafoanele mai ridicate.

Plafoanele majorate intră în vigoare la 14 martie și se pot aplica retroactiv pentru ajutoarele care îndeplinesc toate condițiile.

Context

Conform normelor UE privind ajutoarele de stat, țările UE notifică ajutoarele de stat Comisiei și nu pot să pună în aplicare măsura de ajutor înainte de autorizarea sa de către Comisie. Când însă cuantumurile ajutoarelor sunt destul de mici, ca în cazul ajutoarelor de minimis, țările UE nu trebuie să notifice Comisiei măsura și nici să solicite autorizarea din partea acesteia. Având în vedere cuantumul lor, ajutoarele nu reprezintă o amenințare la adresa concurenței și a comerțului pe piața internă.

Ajutoarele de minimis sunt utilizate, de regulă, de statele membre atunci când acestea trebuie să acționeze rapid, fără să instituie o schemă în conformitate cu normele privind ajutoarele de stat, în special în perioade de criză. De asemenea, aceste ajutoare sunt utilizate, de obicei, pentru scopuri foarte specifice, de exemplu pentru a contribui la prevenirea sau la eradicarea bolilor animalelor încă de la apariția primului focar sau pentru a compensa fermierii pentru daunele cauzate de animale care nu sunt protejate în temeiul legislației UE sau al legislației naționale, cum ar fi porcii mistreți. Daunele cauzate de speciile de animale protejate (lupi, lincși, urși etc.) pot fi compensate în temeiul normelor privind ajutoarele de stat notificate.

Comisia a consultat statele membre și părțile interesate, cerându-le să contribuie la revizuirea normelor privind ajutoarele de minimis. Contribuțiile au fost luate în considerare atunci când au fost finalizate modificările.

Marți, 5 februarie 2019, Daniel BOTĂNIOIU, secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, a participat la workshop-ul “Water and Agriculture - Investment Needs”, eveniment organizat de către Comisia Europeană și Ministerul Apelor și Pădurilor. Manifestarea a ajuns la cea de-a doua ediție   dintr-o serie de trei workshop-uri regionale organizate la nivelul Uniunii Europene, în perioada 2018-2019 de către Grupul de Coordonare al Comisiei Europene privind “Apa și Agricultura”.

Inițiativa a urmărit sporirea gradului de conștientizare cu privire la importanța unei abordări trans-sectoriale privind gestionarea acestor două domenii vitale pentru populație, dar și crearea unor noi modalități de integrare a cercetării și inovării cu analiza nevoilor de investiții și a experiențelor privind buna guvernanță, pentru a îmbunătăți gestionarea apei în sectorul agricol.

“Cu peste 60% consum mondial, agricultura este sectorul economic cu cel mai mare consum de apă. De la începutul secolului XX, suprafața de teren cultivată în general, dar și cea irigată, în special, a crescut pentru a face față creșterii populației și a nevoilor alimentare. Consumul mondial de apă al agriculturii a crescut de șase ori până în 1975. Irigațiile, fie cele utilizate de civilizațiile egiptene și mesopotamiene, sau până în zilele noastre, beneficiază de tehnici noi. Prin tehnicile standard de irigare, între 30% și 60% din apa utilizată se evaporă, ea neajungând să fie încorporată în plantă. Apa potabilă este cel mai important ”aliment”, iată de ce trebuie să avem un “respect profund” față de aceasta, să ne gândim că milioanele de oameni ai planetei nu se pot bucura de această resursă inestimabilă, pe care noi o risipim”, a declarat Daniel BOTĂNIOIU, secretar de stat la Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Workshop-ul “Water and Agriculture - Investment Needs” urmărește utilizarea resurselor financiare inovatoare și asigurarea fondurilor pentru a crea noi sinergii pozitive pentru apă și agricultură.

Totodată, factorii de decizie se axează pe necesitatea investițiilor în sectorul agricol și asocierea dintre instrumentele de planificare a mediului și proiectarea mecanismelor de finanțare relevante în cadrul PAC – Politica Agricolă Comună, inclusiv a unei soluții inovatoare pentru pilonii I și II, în cadrul propus.

Sursa: madr.ro