Ceramica albă din Bihor, unică în Europa, pe cale de dispariție
Vadu Crișului este un sat pitoresc de lângă Pădurea Craiului. Aici, în urmă cu 50 de ani, peste 200 de familii trăiau din olărit. Ceramica albă din satul bihorean este unică în Europa. Unice sunt și vasele olarilor, foarte ușoare, însă deosebit de rezistente, dar și modul de prelucrare a lutului. Cunoscuți ca meșteri olari de sute de ani, sătenii de aici au o poveste pe care o deapănă oaspeților care le calcă pragul. O poveste adevărată, petrecută prin 1930. Viitorul rege Carol al II-lea venea cu avionul din Germania. A pierdut unul dintre rezervoarele de combustibil și a fost nevoit să aterizeze într-un lan de grâu de la Vadu Crișului. „O fată din sat, care era la secerat de grâu, i-a dus un ulcior cu apă să-și astâmpere setea. Ulciorul era din ceramică albă care la noi în sat se prelucrează de sute de ani. Carol a fost primit, atunci, cu drag de localnici și, cât a fost nevoit să stea în sat, a fost bine găzduit“, ne povestește Maria Hasas Poli, fiica meșterului olar Petru Hasas.
Fata care i-a dat apă din ulcior lui Carol, pe numele ei Maria Mudura, a ajuns în alaiul regal la București. I s-a făcut și o statuie în Parcul Herăstrău, cunoscută drept statuia Modurei. Sculptura a fost realizată de Constantin Baraschi și reprezintă o țărancă cu un ulcior pe umăr. A fost bătută și o monedă de aur cu scena petrecută în 1930. Această întâmplare i-a ajutat și pe olarii din Vadu Crișului. Vasele din lut alb au început să fie din ce în ce mai cunoscute și apreciate. Chiar și Ceaușescu a comandat câteva amfore uriașe, făcute din lut de pe Criș, pentru grădina Palatului Cotroceni. Dar povestea frumoasă a olăritului din satul bihorean se sfârșește aici. După 1990, numărul olarilor a scăzut, încet-încet. Au mai rămas la roată Petru Hasas și fiica lui, Maria. Fiu de olar, Petru s-a reapucat de meșteșug după Revoluție, când a văzut că munca înaintașilor săi începe să fie uitată. Acum este hotărât să reînvie tradiția ceramicii de la Vadu Crișului. „Din asta au trăit oamenii de sute de ani, din olărit și creșterea animalelor. Lutul de la noi este unic, nu se mai găsește nicăieri. Un francez, care a colindat lumea și a venit să vadă ceramica albă și cum o lucrăm, ne-a spus că doar în Filipine a mai văzut un astfel de lut. Îl găsim pe dealurile din zonă, câteodată la suprafață, alteori mai adânc, la 3-4 metri. Ca să-l putem lucra îl lăsăm la înmuiat, apoi îl trecem printr-un fel de moară ca să rămână curat, ca o pastă. Apoi îl frământăm, cum se frământă pâinea, și îl punem pe roată“, ne explică ultimul olar din Vadu Crișului.
Ulcioarele din acest vechi centru de olărit din Ardeal se făceau din mai multe bucăți, lipite între ele pe roată, un procedeu neobișnuit. Interesante sunt și vechile cuptoare în care se ard vasele mari și înalte de aproape doi metri. Petru Hasas spune că „încap peste 100 de vase și temperatura trebuie să ajungă pe la 1.100 de grade. Ca să-și recapete culoarea albă, lăptoasă, trebuie spălate după ce sunt scoase din cuptor. Ceramica albă de la Vadu Crișului este deosebit de rezistentă la temperaturi înalte, de aceea se spune că cele mai bune oale pentru sarmale sunt cele de aici.
Originalitatea ceramicii din satul bihorean este dată și de modelele tradiționale de pe vase. Pentru decorare nu se folosesc vopsele moderne. Localnicii culegeau pietricele cu oxid de mangan, care erau sfărâmate și transformate într-o vopsea maronie. „Când eram copii ne trimiteau părinții să culegem pietricele de astea, le găseam pe dealuri, prin iarbă“, își aduce aminte fiica lui Petru Hasas, care vrea să ducă mai departe meșteșugul tătălui ei. „Vrem să transformăm Vadu Crișului într-un mare centru al ceramicii, cum era pe vremuri. Olarii au cam dispărut, acum mai sunt doi-trei bătrâni care se pricep, dar mai lucrăm, practic, doar eu și tata. Am făcut un proiect european pentru a crea aici un centru cu ateliere pentru cei care ar vrea să învețe, cu un muzeu, cu săli de expoziție. Așteptăm să vedem dacă vom primi finanțarea“, ne spune Maria.
De sute de ani, la Vadu Crișului se fac blide și ulcioare. Petru și Maria vor ca ceramica albă să nu ajungă o pagină neagră de istorie locală și să dispară cu totul. Roata se mai învârte încă în ograda casei de la marginea satului...
Vasile BRAIC
