În luna iulie activităţile pomicultorilor sunt orientate în trei direcţii: recoltarea producţiei, tratamentele împotriva bolilor și dăunătorilor, fertilizarea și irigarea speciilor nerecoltate și crearea condiţiilor optime pentru producţia anului viitor la speciile recoltate.

Cultura cireşului s-a dovedit și în acest an foarte eficientă, realizându-se producții normale acolo unde s-a aplicat tehnologia corespunzătoare în funcție de tipul de livadă, soi și încărcătura de fructe pe pom. Pentru specia cireș, în luna iulie obligatoriu trebuie să executăm tehnologia care să ajute la diferențierea mugurilor de rod prin: lucrări de tăieri în verde, asigurarea mugurilor de rod cu elementele nutritive care să ajute fenomenul de invertire, dar și începerea pregătirilor pentru iernat, tratamente de sezon împotriva bolilor și dăunătorilor, pentru păstrarea a cât mai multor frunze pe pom. Bolile specifice sunt: monilioza, corineum, cocomices, iar dăunătorii: San José, tortricide, hiphantria.

În acest scop, în perioada imediat după recoltare, vom face 4 tratamente foliare, aplicate din 10 în 10 zile, cu azot proteic, amidic (NH2 (COO)2) combinație pe care o găsim în îngrășământul UREEA 46, puțin BIURET produs la fabrica din SLOBOZIA.

Primul tratament: 10 kg/ha UREE 46 + 2,5 kg/ha CAPTAN 50 + 2 kg/ha amestec de microelemente.

După 10 zile: 10 kg/ha UREE 46 + 0,1 l/ha ALFA­CIPERMETRIN + 2 kg/ha amestec de microelemente.

După 10 zile: 10 kg/ha UREE 46 + 5 kg/ha BOUILLE BORDELAISE + 2 kg/ha amestec de microelemente.

După alte 10 zile: 10 kg/ha UREE 46 + 1 l/ha CLORPI­RIFOS + DELTAMETRIN + 2 kg/ha microelemente.

Nu trebuie să depășim data de 10 august. Să facem irigarea cu 300 mc apa/ha, iar erbicidarea pe rând.

CULTURA PRUNULUI. Indiferent de tipul de cultură, în anul acesta pomii sunt foarte încărcați cu fructe și de aceea trebuie să facem obligatoriu un rărit manual, fruct de fruct să fie lăsat la 3 cm. Lucrarea cea mai importantă este combaterea atacului de viermi, de CYDIA FUNEBRANA și SYDIA MOLESTA a doua generație, atacul de San José, afide, iar cu 10 zile înainte de recoltare să protejăm fructele de atacul de monilioză. În acest scop se fac trei tratamente la 10 zile diferență unul de altul, înainte sau după o ploaie, cu 1,5 l/ha clor pirifos me 0,6 l/ha Spinosad sau 0,2 l/ha tiacloprid. Ca fungicid să folosim 0,5 l/ha boscalid + piroclostrobin. La fiecare tratament vom amesteca în soluție câte 2 kg/ha oxid de calciu + 3 kg/ha UREEA 46 + 2 KC/I Alge sau amestec de microelemente. În plantațiile unde în anii anteriori am avut atac puternic de Polisigma Rubrum vom aplica un tratament cu 1 kg/ha fosfit de potasiu.

Să irigăm cu 300 mc/ha apă sau să ducem apa cu cisterna cu amestec de îngrășăminte chimice, 300 kg/ha; de asemenea, să erbicidăm pe rând cu GLIFOSAT (1l/100 l apă).

SPECIA PIERSIC. Deoarece fructele se vor recolta eșalonat, pe perioada lunilor iulie-august, trebuie să fie protejate de dăunători (viermi), omida păroasă a dudului, dar și de o boală foarte virulentă, monilioza.

Iată de ce vom executa în luna iulie trei tratamente pentru generația a doua la CYDYA MOLESTA alternative din 10 în 10 zile: 0,1 l/ha ALFACIPER­METRIN și 0,3 l/ha DEFLUBENZURON și înainte de recoltare cu 0,5 l/ha TAUFLUVALINAT. Pentru monilioză, diferențiat pe soiuri, înainte de recoltat să folosim 0,15 1/ha DIFENO CONAZOL. Pentru a realiza fructe mari, rezistente la transport, la fiecare tratament vom folosi în soluție și 3 kg/ha UREE 46-kg oxid de calciu + 1 kg/ha FOSFIT DE POTASIU (un singur tratament) + 2 kg/ha microelemente. Vom iriga și vom aplica un ierbicid pe rândul de pomi. Acolo unde nu există sisteme de irigație transportați apa cu cisterne adăugând în apă 0,3% un amestec de îngrășăminte cu azot, fosfor și potasiu în proporţia 1/2/3 + 0,1% nitrat de calciu.

SPECIA CAIS. Soiurile timpurii sunt în plină recoltare. Atenție la atacul de monilioză. Înainte de recoltare aplicăm un stropit cu un amestec: fungicid 0,15 l/ha DIFENOCONAZOL+ 4 kg/ha oxid de calciu + 2 kg microelemente. La soiurile cu recoltare în luna august vom stropi odată cu 1 l la ha/ clorpirifos + deltametrin, pentru atacul de viermi, afide, San José. Și la specia cais să irigăm și să erbicidăm cu glifosat.

SPECIA MĂR. Este specia care cere o atenție deosebită pentru a realiza fructe mari, sănătoase, comerciale și pentru păstrare îndelungată. Atacul generația a doua de viermi (CYDYA POMONELA), minatoare de frunze, San José, păduchele lânos, omida păroasă a dudului, plus boli ca rapăn, făinare, ERWINIA, pătarea amară, toate vor fi combătute aplicând trei tratamente, astfel:

La începutul lunii iulie se stropește cu un amestec de 0,3 kg/ha CIPRODINIL + 0,45 kg/ha DEFLUBENZURON + 3 kg/ha UREE 46 + 4 kg/ha OXID DE CA + 2 kg/ha MICROELEMENTE.

După 10 zile se stropeşte cu: 1,5 kg/ha IMIDACLOPRID + 0,75 kg/ha DITIANON + 1 kg/ha FOSFAT DE POTASIU + 4 kg/ha OXID DE CALCIU.

În ultima decadă a lunii iulie: 2 l/ha dodine + 0,6 l/ha spinodad + 3 kg/ha UREE 46 + 6 kg/ha oxid de calciu.

La speciile măr, prun, cais și piersic, momentul de aplicare a tratamentelor se determină prin stabilirea curbei de zbor, dar cel mai practic este să controlăm numărul de fructe înțepate. Momentul este când sunt înțepate, din 1.000 de fructe, la măr 10 buc., la piersic 8 buc., la prun 10 bucăți. Acolo unde s-au montat difuzoare cu feromoni se creează confuzia, atacul este slab și atunci vom face un singur tratament. La nivelul frunzelor sunt și alți dăunători patogeni care trebuie combătuți. Se va folosi un insecticid care protejează fauna entomofilă (mavrik).

Pomii să fie irigați cu minimum 500 mc apă/ha, 300 kg/ha îngrășăminte (1/4 azot, 1/4 fosfor + ½ potasiu); se poate asigura prin transport în apă cu cisterna. Să erbicidăm cu glifosat. Acolo unde dorim să facem fructe mari vom rări fructele la maximum două fructe în buchet.

Petre Eremia

Unitatea Fitosanitară Braşov recomandă efectuarea tratamentului fitosanitar la măr pentru combaterea dăunătorului gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum) şi a bolii făinare (Podosphaera I.) tratamentul I. Tratamentul se execută acolo unde s-a realizat dezmugurirea mugurilor florali în procent de 10-15% (bracteele sunt distanţate şi la vârf se vede uşor culoarea verde - argintiu). Folosiţi unul dintre produsele sau amestecurile de mai jos, după caz: insecticide: Calypso 480 SC – 0,02% (doza); fungicide: Kumulus DF – 0,3%, Sulfomat 80 PU – 0,3%, Topsin 70 WDG – 0,07%, Thiovit Jet – 0,3% şi alte produse omologate.

Alte recomandări: Se recomandă măsuri de igienă în cultură (tăierea ramurilor uscate, răzuirea scoarţei la pomii bătrâni), iar în perioada apariţiei adulţilor, scuturarea pomilor dimineaţa (când gărgăriţele sunt amorţite) şi distrugerea gărgăriţelor adunate. Perioada de avertizare se va prelungi cu câte zile au fost nefavorabile stropirii (ploi, zăpadă, temperaturi de la +5°C la + 2°C). Luaţi măsurile ce se impun pentru protecţia mediului înconjurător! Respectaţi cu stric­teţe normele de lucru cu produse de protecţia plantelor, pe cele de securitate a muncii, de protecţie a albinelor şi animalelor.

La Sibiel şi Fântânele – Cacova, două dintre satele Mărginimii Sibiului, cu vechi tradiţii în pomicultura transilvană, livezile cu meri şi peri seculari pornesc din grădinile caselor şi gospodăriile ţăranilor-oieri şi urcă pe versantul nordic al Munţilor Cindrelului, până dincolo de 1.000 de metri altitudine. Ca urmare, specialiştii Fundaţiei Ecologice „Trai Verde“ din Sibiu au inventariat nu mai puţin de 30 de soiuri locale, cele mai vechi purtând denumirea de „Roşu de Cacova“ şi „Flori frumoase“. De asemenea, peste 100 de munţi, dealuri şi coline în ale căror toponime se regăsesc denumiri de fructe: meri, peri, cireşi, vişini, gutui, nuci, pruni, corcoduşi şi duzi.

Pomii unor astfel de roade n-au fost niciodată stropiţi şi fertilizaţi chimic, altoii lor contribuind la înmulţirea unor arbori şi arbuşti fructiferi extrem de rezistenţi la boli, dăunători şi intemperii, cum ar fi îngheţurile şi brumele târzii ale primăverilor. Într-un atractiv peisaj pomicol secular, încadrat în chenarul uliţelor troienite de zăpezile iernii, i-am întâlnit, într-o expoziţie-târg cu gustare şi vânzare, pe cei mai destoinici cultivatori de meri şi peri din soiurile bătrânelor livezi, urmaşi ai părintelui Leb, cel care în anul 1860 organiza cea dintâi pepinieră şi şcoală horticolă ţărănească din podişul sibian al Ardealului. Priviţi şi admiraţi cât de frumoase şi de colorate sunt merele, perele şi nucile deşertate în coşurile din nuiele şi în desagii ţesuţi în război de vrednicile ţărănci mărginene! (Ioan VULCAN-AGNITEANUL)

Conferinţa Tematică a Pomiculturii a reunit pentru două zile la Poiana Braşov peste 200 de participanţi din domeniul pomiculturii. Organizată sub auspiciile Reţelei Naţionale de Dezvoltare Rurală, cu colaborarea organizaţiei interprofesionale PRODCOM Legume Fructe şi Centrul pentru Comunicare al Fermierilor din România, evenimentul a pus în dezbatere teme extrem de valoroase mai ales pentru cei care deţin plantaţii comerciale şi îşi doresc mărirea productivităţii. Ca noutate, în acest an în sala de conferinţe a fost „plantată“ o livadă cu 140 de puieţi de la 4 mari pepiniere din ţară şi a fost realizată o expoziţie cu fructe proaspete şi conservate, echipamente şi utilaje.

„Cred că a fost un succes, toţi parametri fiind atinşi. Am avut 161 de pomicultori, aproape dublu faţă de anul trecut, reprezentanţi ai institutelor de cercetare din ţară, 14 vorbitori atât din ţară cât şi din străinătate, parteneri care au susţinut expoziţia de produse“, a afirmat unul dintre organizatori, Lovin Vasilovici, directorul CCFR.

„A fost exact genul de manifestare de care profesioniştii au nevoie. Mă refer la partea de lucrări tehnice, fertilizări, tăieri, regimul de apă, «micile» mari detalii care fac diferenţa între o cultură reuşită şi o pierdere. Diferenţa între un producător amator şi un profesionist stă în calitatea informaţiei şi a tehnologiilor pe care aceştia le cunosc. Dacă nu ştii cum se manifestă planta în anumite momente şi tu vii şi faci o fertilizare peste normal, poţi să induci o sensibilizare la boli, la gerurile de peste iarnă, prin faptul că scazi rezistenţa pomului. Apoi, dacă nu ştii cum să faci fertilizările şi tăierile, ai o altă mare problemă. Vei avea o vegetaţie superbă, dar fructificaţie mai puţină“, a apreciat Iosif Kiss, proprietarul unei livezi de nuci.

Specialiştii din Polonia prezenţi la eveniment au subliniat cât de important este rolul fertilizărilor foliare, care sunt avantajele imediate pentru plantă şi cum se poate beneficia la momentul optim de ceea ce planta are nevoie. „Fiecare zi pierdută înseamnă pierderi“, după cum spun aceştia. „La nuc, de exemplu, un deficit de apă într-una dintre zilele din timpul vegetaţiei în perioada maximă înseamnă o pierdere de 1% din cantitatea produsă. Iar dacă eu am un soi care îmi produce 4.500 kg, 1% înseamnă 45 kg de nucă pe care eu le pierd pe zi, pentru că nu am făcut 15 minute irigare“, argumentează Iosif Kiss.

O amplă sesiune a fost dedicată detaliilor care ţin de modul cum planta asimilează fiecare din cele 14-15 elemente chimice implicate în nutriţie şi cum interacţionează rădăcina pomului cu solul şi elementele nutritive. După cum spuneau specialiştii din Polonia, „dacă nu ştii că fosforul în condiţii naturale migrează în profunzime 5 cm la 2 ani şi faci o fertilizare cu un îngrăşământ complex pe care nu îl încorporezi în sol, înseamnă că acel fosfor pe care îl aplici astăzi va ajunge în zona rădăcinilor active, în funcţie de specie, între 3 şi 10 ani.“

Concluzia specialiştilor este unanimă: nu poţi face producţie de fructe, dacă nu cunoşti nevoile plantei. De aceea toţi cei care se gândesc la înfiinţarea unei livezi ar trebui mai întâi să obţină un buletin de analiză a solului, apoi, în funcţie de condiţiile de sol, climă şi cele de producţie să aleagă portaltoiul, soiul care se potriveşte acestora şi sistemul de plantare, care poate fi în cazul plantaţiilor comerciale intensiv, superintensiv sau hiperintensiv la anumite specii.

Tot în funcţie de analiza solului trebuie aplicată şi reţeta de fertilizare şi nu după ureche. Cei care pun 3 kg de îngrăşământ la baza pomului şi aşteaptă producţia fac din punct de vedere agrochimic o crimă, explică Iosif Kiss. „În primul rând pentru că se schimbă potenţialul osmotic la nivelul rădăcinilor şi mineralele; în loc să intre în rădăcină, ies din aceasta.

Patricia Alexandra Pop

O veche zicală românească spune că în viaţă trebuie să săvârşeşti trei lucruri: să ridici o casă, să faci un copil şi să sădeşti un pom. De acest ultim aspect se ocupă cu preponderenţă şi profesionalism Mihail Coman, director general la Institutul Naţional de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti - Mărăcineni, judeţul Argeş. De la domnia sa vom afla ce a fost, ce este şi mai cu seamă ce ne dorim să fie pomicultura românească.

– Dle Coman, cunoaşteţi bine situaţia pomiculturii noastre aşa cum a fost ea. Ce patrimoniu pomicol aveam în urmă cu un sfert de secol?

– Acum 25 de ani erau peste 300.000 ha, aproape 350.000 ha coordonate dintr-un singur loc. Dar lucrul cel mai important era faptul că existau pepinierele pomicole şi plantaţiile-mamă în câteva centre, în funcţie de condiţiile climatice. În acea vreme, pro­ducţia de pomi fructiferi a României se ridica aproape de 12 milioane de pomi, fapt ce asigura un ritm de plantare şi de defrişare ce permitea menţinerea în plină producţie a plantaţiilor pomicole.

– Îmi aduc aminte cu nostalgie de frumuseţea primăverilor româneşti, când satele erau parcă potopite de nămeţi de floare. La fel şi de toamnele noastre, când merele cădeau cu foşnet în iarbă. Ce ne facem însă că, azi, românii au înţeles că în livadă te duci numai la cules?

– Condiţiile pedoclimatice favorizează o mare diversitate de specii. Astfel, noi studiem şi încercăm să dezvoltăm 25 de specii pomicole, un număr impresionant, după părerea mea. Totodată, existenţa unor tradiţionale bazine pomicole consacrate, existenţa unei baze de resurse genetice cu soiuri locale, cu portaltoi bine adaptaţi, toţi aceşti factori contribuie la succesul pomiculturii de la noi. În prezent avem în jur de 120.000 ha de pomi, dar, din păcate, 70% dintre acestea sunt în declin. Evident că sunt prezente în statistică, însă numai în mod birocratic, pentru că în teren nu au performanţă. Ritmul de plantări de altădată nu s-a mai menţinut, iar costurile unui hectar de livadă sunt destul de mari în ziua de astăzi, ţinând cont nu numai de materialul săditor, dar şi de combustibil, de lucrări de întreţinere, de irigare ş.a.m.d.

– Dle Coman, există în momentul de faţă un semnal că lucrurile încep să se îndrepte oarecum. Există un semn de însănătoşire. La el aş vrea să vă referiţi.

– Un punct tare al pomiculturii româneşti îl constituie existenţa unor staţiuni de cercetare performante sau cu potenţial în majoritatea bazinelor pomicole. Acestea nu trebuie nici privatizate în grabă, nici transformate în societăţi comerciale. Există, însă, şi probleme: plantaţii îmbătrânite cu ritmul redus de regenerare, lipsa unei strategii naţionale privind diversitatea pedoclimatică şi suprafaţa pomicolă în declin. La toate acestea se adaugă şi un grad redus de asociere, de exemplu faţă de sectorul legumicol, unde asocierea s-a mişcat mai repede. Urmează apoi lipsa şcolilor profesionale, a liceelor, a tehnicienilor, a muncitorilor calificaţi în domeniu, a altoitorilor, mecanizatorilor etc. Toate aceste lucruri au dus la importuri masive de fructe, multe dintre ele nefiscalizate. În ultimii ani există, însă, un proiect care se bazează pe fonduri europene privind dezvoltarea sectorului pomicol în România. Este un subprogram al PNDR. Are o finanţare de 50%, urmând ca statul român sau companiile care dezvoltă pomicultură să pună la rândul lor 50% din investiţii. Proiectul se desfăşoară în perioada 2014-2020, după modelul viticulturii, cu menţiunea că la viticultură a fost un program de reconversie şi atât, pe când programul pomicol este mai complex şi conţine patru mari puncte. În primul rând este vorba de creşterea suprafeţelor de plantaţii tinere, modernizarea fermelor pomicole existente şi valorificarea bazei genetice autohtone. Un alt punct finanţat va fi creşterea organizării pe filieră în vederea stabilizării veniturilor. Deci nu ne oprim numai la fruct, la fructul de consum proaspăt, ci se merge până la nivel de depozitare, la nivel de procesare sub diferite forme: uscat, gemuri, sucuri, dulceţuri etc. Ultimul punct este accesul micilor producători la serviciile de instruire, de specialitate, cu speranţa că staţiunile şi institutele de cercetări din bazine să aibă un rol important.

– Voiam să vă pun o întrebare legată de structura viitoarelor bazine pomicole, pentru că în momentul de faţă, aşa a fost tradiţia la români, noi avem într-un loc şi pruni, şi meri, şi peri şi tot ce se poate. Se va gândi cineva să structureze în funcţie de mediu, în funcţie de sol şi să creeze bazine specializate pe anumite specii?

– Aşa este! Ministerul Agriculturii, în pregătirea acestui subprogram, a lansat două mari proiecte, unul ţinând de tehnologia culturii şi calculul cheltuielilor acestor 25 de specii. Am lansat un ghid foarte apreciat. Acum lucrăm la zonarea pomiculturii, să vedem unde îşi găsesc bazinele aceste 25 de specii, pentru că nu vorbim de o singură specie, ca în cazul viticulturii. În structura de specii pomicole, pe care am gândit-o, ne-am bazat pe diminuarea speciilor care sunt acum dominante – e vorba de prun şi măr – şi pe extinderea speciilor cu nişă de piaţă de marketing. E vorba de nucifere şi încercăm să ocupăm 10% din suprafaţa nouă de 30.000 ha, în timp ce pe 8.000 ha vom creşte arbuşti fructiferi. La noi în institut vom avea ca structuri plantaţiile-mamă, care se vor duce apoi în înmulţire în toată ţara. Mai mult, printr-un proiect judeţean, cu înţelegerea pe care am găsit-o la Consiliul Judeţean Argeş, am reuşit să facem nişte module demonstrative, loturi demonstrative în principalele comune din sudul sau din nordul judeţului. Astfel, am plantat pomi în sud, de la sub 100 m altitudine până la 1.000 m altitudine, la Bilceşti şi pe dealul Mătăului. Iată, judeţul Argeş poate să devină un pilot pentru restul ţării în acest drum lung al replantării.

– Din păcate, ciclul de-a ajunge la maturitate al oricărui arbust sau al oricărui pom fructifer este unul destul de lung. De aceea vă întreb: când va ajunge sau va reajunge România o ţară a livezilor?

– Nu ştiu ce să spun, n-aş vrea să mă limitez la anul 2020, pentru că e un simplu program cel discutat mai înainte! Dacă începem această perioadă chiar şi pe 30.000 ha, în 8-10 ani România revine către 1,5-2 milioane tone de fructe. Asta ar însemna acoperirea consumului propriu şi ar asigura inclusiv exportul.

Gheorghe VERMAN

Anul agricol în pomicultură începe toamna sau, mai exact, odată cu recoltarea ultimului soi la fiecare specie de fructe, când trebuie obligatoriu să realizăm până la venirea îngheţului foarte multe lucrări în vederea pregătirii pomului pentru iernat, acumulării de rezerve de hrană, pentru pornirea, cu dreptul, a vegetaţiei în primăvara anului de producţie.

Pentru ca mugurii să nu îngheţe în timpul iernii, iar în primăvară să iasă pe rod trebuie respectate anumite condiţii, astfel încât celula vegetală, sucul vegetal să conţină multă apă legată (din total apă, cea legată să fie 70%) care nu îngheaţă iarna, să existe, din totalul azot, 3 părţi azot amidic şi 1 parte nitric şi amoniacal, elemente ca bor, magneziu, suficiente lipide lipite de membrana celulară.

De asemenea, trebuie avut în vedere că, în perioada de toamnă, ceaţa şi ploile favorizează proliferarea bolilor criptogamice. Acestea se ascund în muguri şi acolo rezistă peste iarnă, iar în primăvară, când mugurii se deschid, apar boli precum rapăn, făinare, monilioza, taphrina, ciuruirea, erwinia şi altele. În schimb, dăunători ca cydia, anarsia, minatoare rămân în frunze, în crăpăturile din scoarţe şi atacă virulent florile, fructele lăstarii şi frunzele.

Din experienţă, lucrările de toamnă executate în perioada umflării mugurilor, ca şi cele executate înainte de înflorit reprezintă 80% din totalul lucrărilor şi sunt hotărâtoare pentru producţie. Persoanele care vara spun că au rapăn, făinare, taphrina, cydia, anarsia sunt cele care, după recoltarea fructelor, nu mai fac niciun fel de lucrare, dar aşteaptă primăvara să numere florile în pom. De multe ori acestea sunt şi cele care ajung să ceară ajutor de la stat pentru că nu fac producţie de fructe.

Prima lucrare, diferenţiat pe specii şi în funcţie de producţia pe care dorim să o obţinem în anul următor, este aceea de încorporare a îngrăşămintelor chimice în sol. Combinaţia de substanţe – ¼ din îngrăşămintele cu N, îngrăşămintele cu P 2o5 ¾, iar cele cu K 20 în totalitate vor ajuta rădăcinile să trimită spre trunchi toată iarna substanţe nutritive (aminoacizi, zaharuri) care vor fi valorificate până la înfrunzit.

A doua lucrare este combaterea bolilor şi dăunătorilor, stoparea dezvoltării miceliilor, după teoria tratamentelor cu doze mici aplicate după fiecare ploaie. Este vorba de tratamente care sunt completate cu azot amidic amestecat în soluţia de stropit, împreună şi cu microelemente foarte eficiente, de bor şi magneziu. Acestea se vor realiza la toate speciile imediat după recoltare, aplicându-se câte 4 tratamente în perioada septembrie–noiembrie, la un interval de 15 zile, de preferat după ploaie.

La seminţoase aplicaţi la fiecare tratament următorul amestec prevăzut pentru o suprafaţă de 1 ha – azot amidic (uree 46) 5 kg + zeamă bordeleză 5 kg + DELAN 1 kg = 1 kg microelemente cu bor şi MG+ 3 Lovipron. După ce au căzut 50% din frunze se face un tratament cu 50 kg/ha UREE 46 pentru rapăn şi făinare.

La piersic 4 tratamente cu un amestec de 5 kg Uree 46 +10 kg zeamă bordeleză +1 kg microelemente + 3 l OVIPRON. După căderea frunzelor, un tratament cu 5 kg CAPTAN 80/ha pentru tafrină şi ciuruire.

La speciile prunoide 5 kg uree 46 + 5 kg zeamă bordeleză + 1 kg microelemente + 3 L OVIPRON.

În perioada septembrie până la venirea îngheţului se fac tăieri la specia cais = eliminarea şarpantelor uscate şi cu moniliosa, scoaterea cu ciot (lung de 2 ori cât grosimea) a lăstarilor care au avut monilioză şi atac de anarsia.

Unde avem multă iarbă se face lucrarea de erbicidat cu 1% glifosfat, pe rând, pe interval, iar dacă nu avem cu ce cosi iarba se foloseşte 0,7%. Tăieri la celelalte specii care sunt în plină producţie se fac în perioada dezmuguririi, iar la pomii bătrâni se fac obligatoriu tăieri de regenerare până la venirea îngheţului.

Petre EREMIA

În luna iulie activităţile pomicultorilor sunt orientate în trei direcţii: recoltarea producţiei, tratamentele împotriva bolilor şi dăunătorilor, fertilizarea şi irigarea speciilor nerecoltate şi crearea condiţiilor optime pentru producţia anului viitor la speciile recoltate.

Cultura cireşului s-a dovedit şi în acest an foarte eficientă, s-au realizat producţii normale acolo unde s-a aplicat tehnologia corespunzătoare în funcţie de tipul de livadă, soi şi încărcătura de fructe pe pom. Pentru specia cireş, în luna iulie obligatoriu trebuie să executăm tehnologia care să ajute la diferenţierea mugurilor de rod prin: lucrări de tăieri în verde, asigurarea mugurilor de rod cu elementele nutritive care să ajute fenomenul de invertire, dar şi începerea pregătirilor pentru iernat, tratamente de sezon împotriva bolilor şi dăunătorilor, pentru păstrarea a cât mai multor frunze pe pom. Bolile specifice sunt monilioza, corineum, cocomices şi ale dăunătorilor San José, tortricide, hiphantria.

În acest scop, în perioada imediat după recoltare vom face 4 tratamente foliare, aplicate din 10 în 10 zile cu azot proteic, amidic (NH2(COO) 2), combinaţie pe care o găsim în îngrăşământul UREEA 46, puţin BIURET produs la fabrica din Slobozia.

Primul tratament: 10 kg/ha UREE 46+2,5 kg/ha CAPTAN 50+2 kg/ha, amestec de microelemente. După 10 zile, 10 kg/ha UREE 46+0,1 l/ha ALFACI­PER­METRIN +2 kg/ha amestec de microelemente. După 10 zile, 10 kg/ha UREE 46 + 5 kg/ha BOUILLE BORDELAISE + 2 Kg/ha amestec de microelemente. După alte 10 zile, 10 kg/ha UREE 46 + 1 l/ha CLO­RPIRIFOS + DELTAME­TRIN + 2 kg/ha microelemente.

Nu trebuie să depăşim data de 10 august. Să facem irigarea cu 300 mc apă/ha, erbicidarea pe rând cu 1 glifosat 1 l/100 kg de apă, maximum 300 l soluţie pe hectar.

Cultura prunului. Indiferent de tipul de cultură, în anul acesta pomii sunt foarte încărcaţi cu fructe şi de aceea trebuie să facem obligatoriu un rărit manual, fructele trebuind să fie lăsate la 3 cm. Lucrarea cea mai importantă este combaterea atacului de viermi, de CYDIA FUNEBRANA şi SYDIA MOLESTA a doua generaţie, atacul de San José, afide, iar cu 10 zile înainte de recoltare să protejăm fructele de atacul de monilioză. În acest scop se fac trei tratamente la 10 zile diferenţă unul de altul, înainte sau după o ploaie, cu 1,5 l/ha clor pirifos metil, 0,6 l/ha Spinosad sau 0,2 l/ha tiacloprid. Ca fungicid să folosim 0,5 l/ha boscalid + piroclostrobin. La fiecare tratament vom amesteca în soluţie câte 2 kg/ha oxid de calciu + 3 kg/ha UREEA 46 + 2 kg/ha alge sau amestec de microelemente. În plantaţiile unde în anii anteriori am avut atac puternic de Polisigma rubrum vom aplica un tratament cu 1 kg/ha fosfit de potasiu.

Să irigăm cu 300 mc/ha apă sau să ducem apă cu cisterna cu amestec de îngrăşăminte chimice, 300 kg/ha, de asemenea să ierbicidăm pe rând cu GLIFOSAT (1 l/100 l apă).

Specia cais. Soiurile timpurii sunt în plină recoltare, atenţie la atacul de monilioză, să aplicăm înainte de recoltare un stropit cu un amestec: fungicid 0,15 l/ha DIFENOCONAZOL+ 4 kg/ha oxid de calciu + 2 kg microelemente. La soiurile cu recoltare în luna august vom stropi o dată cu 1 l/ha/clorpirifos + deltametrin, pentru atacul de viermi, afide, San José. Şi la specia cais să irigăm şi să erbicidăm cu glifosat.

Specia piersic. Deoarece fructele se vor recolta eşalonat, pe perioada lunilor iulie-august, trebuie să fie protejate de dăunători (viermi), omida păroasă a dudului, dar şi de o boală foarte virulentă – monilioza.

Iată de ce vom executa în luna iulie trei tratamente pentru generaţia a doua la CYDYA MOLESTA alternative din 10 în 10 zile: 0,1 l/ha ALFACIPERMETRIN şi 0,3 l/ha DEFLUBENZURON şi înainte de recoltare cu 0,5 l/ha TAU-FLUVALINAT. Pentru monilioză, diferenţiat pe soiuri, înainte de recoltat să folosim 0,1 5 l/ha DIFENO CONAZOL. Pentru a realiza fructe mari, rezistente la transport, la fiecare tratament vom folosi în soluţie şi 3 kg/ha UREE 46 + 4 kg oxid de calciu + 1kg/ha FOSFIT DE POTASIU (un singur tratament) + 2 kg/ha microelemente. Vom iriga şi vom aplica un erbicid pe rândul de pomi. Acolo unde nu avem sisteme de irigaţie transportaţi apa cu cisterne, adăugând în apă 0,3% un amestec de îngrăşăminte cu azot, fosfor şi potasiu în proporţie de 1/2/3 + 0,1% nitrat de calciu.

Specia măr. Este specia care cere o atenţie deosebită pentru a realiza fructe mari, sănătoase, comerciale şi pentru păstrare îndelungată. Atacul generaţia a doua de viermi (CYDIA POMONELA), minatoare de frunze, San José, păduchele lânos, omida păroasă a dudului, plus boli ca rapăn, făinare, ERWINIA, pătarea amară, toate vor fi combătute aplicând trei tratamente, astfel:

La începutul lunii iulie se stropeşte cu un amestec de 0,3 kg/ha CIPRODINIL + 0,45 kg/ha DEFLU­BEN­ZURON + 3 kg/ha UREE 46 + 4 kg/ha OXID DE CA +

2 kg/ha microelemente. După 10 zile se stropeşte cu:

1,5 kg/ha IMIDACLO­PRID + 0,75 kg/ha DITIANON + 1 kg/ha FOSFIT DE POTASIU + 4 kg/ha OXID DE CA. În ultima decadă a lunii iulie: 2 l/ha DODINE + 0,6 l/ha SPINOSAD + 3 kg/ha UREE 46 + 6 kg/ha OXID DE CA.

La speciile măr, prun, cais şi piersic, momentul de aplicare a tratamentelor se determină prin stabilirea curbei de zbor, dar cel mai practic este să controlăm numărul de fructe înţepate. Momentul este când sunt înţepate din 1.000 de fructe la măr 10 buc., la piersic 8 buc., la prun 10 bucăţi. Acolo unde s-au montat difuzoare cu feromoni se creează confuzia, atacul este slab şi atunci vom face un singur tratament. La nivelul frunzelor sunt şi alţi dăunători patogeni care trebuie combătuţi. Se va folosi un insecticid care protejează fauna entomofilă (mavrik).

Pomii să fie irigaţi cu minimum 500 mc apă/ha, 300 kg/ha îngrăşăminte (1/4 azot, 1/4 fosfor + 1/2 potasiu), se poate asigura prin transport în apa cu cisterne. Să erbicidăm cu glifosat. Acolo unde dorim să facem fructe mari vom rări fructele până la maximum 2 fructe în buchet.

Petre EREMIA

În luna iunie, după căderea fiziologică, putem estima corect ce producţii vom obţine, asta şi în funcţie de cât de bine am lucrat pentru recolta acestui an. Tot acum trebuie să pregătim producţia anului viitor, având în vedere că în această perioadă are loc procesul de iniţiere în urma căruia se vor diferenţia mugurii de rod sau vegetativi. Este necesar ca pomicultorii să-şi schimbe optica, să conştientizeze importanţa formării coroanelor, a corectării lor, precum şi a normării rodului prin lucrări în verde. Tăierile efectuate acum se vor vindeca mult mai uşor. Prin eliminarea ramurilor se evită astfel consumul inutil de energie, se creează condiţii de aerisire, luminare, zvântarea rapidă după ploi şi se elimină condiţiile pentru proliferarea bolilor şi dăunătorilor.

În această perioadă la toate speciile apar cele mai păgubitoare boli:

• la seminţoase ne confruntăm cu rapănul şi făinarea, care pot fi tratate folosind alternativ la 10 zile produse pe bază de difenoconazol 0,15%, boscalid + piraclostrobin 0,015%, tiofanatmetil 0,07%;

• la sâmburoase avem de-a face cu boli criptogamice şi fiziologice cum sunt monilioza, ciuruirea micotică şi ciuruirea bacteriană. Este recomandat ca după fiecare ploaie să efectuăm tratamente cu produse pe bază de dodine în doză de 0,15%, dar şi Mancozeb 0,25% sau Captan 0,25%.

Cele mai mari pagube le produc însă dăunătorii

Zborul primei generaţii de Cydia pomonella la speciile măr, prun, piersic este în plină desfăşurare, la fel cum se întâmplă şi cu Anarsia lineatella la piersic şi, nu în ultimul rând, cu moliile miniere ale frunzelor care anul trecut au provocat o adevărată calamitate. Atacul acestora a fost unul virulent chiar şi acolo unde au fost efectuate 10-14 tratamente, deoarece s-au folosit insecticide care au dezechilibrat fauna biologică. Pentru eficacitate este indicat să folosim capcane cu feromoni, să executăm tratamente la începutul eclozării ouălor, când larvele sunt la vârsta l-a şi a ll-a, adică foarte mici. În luna iunie vom aplica două tratamente care se vor face în primul rând cu produse bacteriene pe bază de Bacillus thuringiensis, precum Dipel 2 x WP-0,05%, Foray 1 l/ha. Odată cu acestea se va adăuga şi insecticidul Mavrik 0,5%. Între cele două tratamente mai aplicăm un insecticid care are ca substanţă aczivă timetoxam în concentraţie de 0,01%, tiacloprid 0,037% şi metoxi-fenozid 0,07%/ha. În plantaţiile unde s-au montat difuzoare pentru dezorientarea adulţilor veţi vedea că în capcanele cu feromoni aproape că nu se mai prind adulţi. În luna iunie vom continua să aplicam îngrăşăminte la sol şi îngrăşăminte foliare după principiul fertilizării cu linguriţa sau îngrăşăminte cu trei elemente: lOOkg 15.15.15NPK +200 metri cubi apă. Îngrăşăminte foliare vom adăuga în soluţia de stropit câte 2 kg Oxid de Calciu + 3 kg Uree 46.

Eremia Petre

Primăvara anului 2014 a confirmat aprecierea că doi ani nu sunt la fel. S-a produs o desprimăvărare timpurie, speciile cais şi piersic au înflorit la sfârşitul lunii martie, iar restul speciilor în prima decadă a lunii aprilie. Tocmai de aceea multe dintre lucrări au fost devansate.

Lucrările de stropit împotriva bolilor şi dăunătorilor s-au realizat mai devreme decât în alţi ani, în intervale mult mai scurte de timp, iar cei care au avut agregate suficiente au acoperit un tratament în maximum două zile, în condiţii de ploaie şi vânt. Se impune ca acum să se facă o analiză atentă dacă s-au acoperit cu tratamente suficiente potenţialele atacuri de boli şi dăunători, după schema prezentată anterior în revistă ca fiind minimă în perioada scursă între dezmugurit şi scuturarea petalelor.

Din prognozele emise până la această dată, climatul anului 2014 poate fi considerat benefic pentru producţia de fructe: pomii au avut multă floare, nu am avut brume şi nici îngheţ, vântul şi ploaia nu au stânjenit polenizarea deoarece am avut stupi şi bondari, s-a refăcut rezerva de apă din sol, astfel că îngrăşămintele starter şi foliare aplicate la înflorit se valorifică prin acumulare în lăstari viguroşi, frunze şi fructe. Acest mare câştig va trebui valorificat prin lucrări adecvate aplicate după scuturarea petalelor, la finele lunii aprilie, dar mai ales în toată luna mai, aplicând cu curaj tehnologia intensivă, indiferent de tipul de plantaţie (clasică, intensivă şi supraintensivă), prin executare de lucrări la sol şi în coroană: erbicidare, fertilizare, stropit împotriva bolilor şi dăunătorilor, lucrări în verde, aplicarea de udări şi să evităm cât mai mult căderile fiziologice din luna iunie, chiar dacă aceasta înseamnă lucrări suplimentare de rărit. Acolo unde avem sisteme de fertiirigare, să aplicăm tehnologia hrănirii cu linguriţa, în fiecare zi, în funcţie de producţia estimată că se va obţine după încărcătura de fructe, după modelul prezentat în revistă în luna aprilie.

Tratamentele împotriva bolilor şi dăunătorilor reprezintă volumul cel mai mare de lucrări şi de aceea prezentarea lucrărilor în luna mai o vom face pe specii, dând cea mai mare atenţie acestor tratamente.

Specia Măr
(Vezi tabel în revista tipărită Lumea Satului)

Specia Piersic
(Vezi tabel în revista tipărită Lumea Satului)

Specia Prun
(Vezi tabel în revista tipărită Lumea Satului)

Specia Cais
(Vezi tabel în revista tipărită Lumea Satului)

Specia Cireş
(Vezi tabel în revista tipărită Lumea Satului)

Acolo unde sunt puse capcane cu feromoni la speciile măr, prun, piersic şi cais insecticidele nu sunt necesare, pot fi suprimate total sau aplicate 50% dacă livada este lângă o pădure.

O lucrare obligatorie în această perioadă este erbicidarea pe rând cu 3 litri/ha în 300 litri de apă a unui erbicid care are ca substanţă activă Glifosatul.

Tot în această perioadă, în coroană vom urmări efectul tăierilor executate în iarnă. Acestea vor fi corectate prin lucrări în verde care constau în ciupirea repetată a lăstarilor la 4 perechi de frunze.

Petre EREMIA

Datorită succesului înregistrat de edițiile din 2012 și 2013, HORTUS FLORSHOW ROMÂNIA – expoziție dedicată floriculturii, pomiculturii și legumiculturii revine și în acest an, pentru a oferi bucureștenilor o explozie de culori, parfumuri, gusturi și idei.
 
În cadrul Zilelor Horticulturii Bucureștene (ediția a XI-a), între 15 și 18 mai 2014, va avea loc târgul cu vânzare HORTUS FLORSHOW ROMÂNIA, dedicat iubitorilor de verde.
 
Locație:
Campusul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară
Bd. Mărăști, nr. 59
(Aleea principală - intrarea de la Rectorat)
Acces: gratuit
Program: orele 10-18 (joi – duminică)

 
Vizitatorii vor găsi cele mai bune soluții și produse horticole pentru casă și grădină: semințe și răsaduri de legume și flori, plante ornamentale, unelte, utilaje, accesorii și produse agricole tradiționale. Zeci de standuri vor răspunde prin propuneri și oferte bogate de primăvară și vară interesului și nevoilor pasionaților de grădinărit.
Căutați soluții pentu a vă amenaja balconul, terasa sau grădina? Doriți să vă cultivați singuri legumele sau fructele? Notați-vă datele 15-18 mai în agendă și veniți la târgul nostru!
 
Evenimentul prevede diverse manifestări colaterale:
• Simpozion tehnico-științific pe teme de horticultură
• Demonstrații practice în livadă și parcul dendrologic
• Demonstrații de artă florală
• Vizitarea serei de cercetare Hortinvest
 
Manifestarea este organizată de Green Box SRL, societate italiană specializată în organizarea de evenimente și manifestări expoziționale dedicate Floriculturii în întreaga Europă, în colaborare cu Facultatea de Horticultură - Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București.
 
Informații suplimentare:
Tel. + 40 723 777 924 ; Mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.; www.florshowromania.ro ; http://www.horticultura-bucuresti.ro
 

În cadrul horticulturii, pomicultura este sectorul cel mai afectat de boli şi dăunători. În ultimii ani atacul acestora s-a intensificat, ceea ce a determinat schimbarea schemelor de tratamente; au apărut noi substanţe chimice de combatere, s-au perfecţionat confuzoarele cu feromoni în combaterea dăunătorilor la speciile măr, prun, piersic, cais, care au schimbat complet concepţia veche a tratamentelor executate la acoperire cu cea a tratamentelor executate prin observaţii în livadă şi experienţa pomicultorului, a crescut calitatea fructelor, foarte asemănătoare cu cele ecologice.

Un segment din noua tehnologie este reprezentat de tratamentele de primăvară, aşa cum se aplică la Institutul din Piemont – Italia şi pe care l-am aplicat cu succes la ferma Însurăţei.

Ce tratamente efectuăm în primăvară şi ce confuzoare cu feromoni folosim, pe fenofaze:

Fenofaza mugure de iarnă
(vezi tabel în revista tipărită)

Fenofaza umflarea mugurilor şi apariţia frunzuliţelor
(vezi tabel în revista tipărită)

Fenofaza punct verde, răsfirare muguri, până la buton alb
(vezi tabel în revista tipărită)

Fenofaza buton roz
(vezi tabel în revista tipărită)

Fenofaza începutul şi sfârşitul înfloritului
(vezi tabel în revista tipărită)

În perioada înfloritului se vor pune capcanele cu feromoni de avertizare şi confuzoarele cu feromoni. La specia măr se pun pe un ha tipul shin-etsu isomat clr câte 1.000 buc./ha

La specia prun se vor pune confuzoare de tip shin-etsu isomate ofm rossoflex (novita 2012) câte 700 buc./ha.

La specia piersic tipul shin-etsu isonet a/ofm, câte 1.000 confuzoare/ha.

La toate speciile cais, piersic, cireş, prun şi măr la fiecare hectar se aduc câte trei stupi/trei cutii cu 6 cuiburi de bondari; ordinea de mişcare e cea de mai sus cais, ultimul fiind măr.

În parcelele de măr unde în anii anteriori am avut atac puternic de minatoare se vor pune câte 7-9 capcane cu feromoni de tipul ATRASCIT pentru care vor realiza o captare parţială.

Fenofaza scuturarea petalelor diferit pe specii
(vezi tabel în revista tipărită)

Dacă aceste tratamente vor fi aplicate corect, tratamentele din timpul vegetaţiei vor fi reduse în proporţie de 50-75% în funcţie de precipitaţii, precum şi durata de recoltare a fructelor, din experienţa noastră. Se reduc cheltuielile la hectare, cu tratamentele de vară, cu 50%.

Petre EREMIA

Auzim, ni se spune, medicul subliniază – „mâncaţi fructe“. Pentru copii, mai ales, ele sunt sănătate curată. Din păcate, fructele pe care le avem acum la îndemână sunt venite de pe aiurea.

Ce-ar trebui să facem pentru ca patrimoniul pomicol al României să fie cel de care România are cu adevărat nevoie am încercat să aflăm de la dl dr. ing. Ilarie Isac, preşedintele Societăţii Naţionale a Pomicultorilor din România.

– Aş începe cu începutul: cu patrimoniul pomicol. Ce aveam în ’89-’90 şi unde ne aflăm acum?

– Cea mai mare suprafaţă am atins-o în 1979 – 430.000 ha, iar în 1989 – 300.000 ha. La ora actuală, o inventariere făcută de MADR evidenţiază 138.000 ha. Din păcate, nici livezile inventariate nu sunt toate îngrijite.

– De ce-am involuat în loc să evoluăm?

– Cu ocazia retrocedării către adevăraţii proprietari s-a făcut o pulverizare a patrimoniului pomicol. Sunt situaţii în care un rând de pomi de o sută şi ceva de metri dintr-o livadă a fost retrocedat şi la trei proprietari. Iar cei care au preluat n-au mai întreţinut plantaţiile şi, din nefericire, primele vizate de defrişare – aproape 200.000 ha – au fost tocmai livezile intensive.

Acum, chiar şi bruma de fructe pe care o mai realizăm, neavând un comerţ organizat, nu ajunge unde trebuie.

– Acum 40-50 de ani România era mare exportatoare de fructe, mai ales din zona Olteniei... Este rentabilă pomicultura? Se poate trăi din ea?

– Se poate dacă ai între 7-15 ha, în medie, cu o sistemă de maşini. Dar, din păcate, nu am reuşit să realizăm aceste ferme de dimensiuni medii.

Poate şi din cauza proprietăţii, a cadastrului. Nu poţi să vinzi când eşti în indiviziune, fraţi şi nepoţi, când nu ai acte pe proprietate. Trebuie să faci tot felul de tertipuri ca să vinzi o bucată de pământ.

Apoi, noile impozite vor frâna şi dezvoltarea pe care ne-am propus-o. Trebuie să fim foarte atenţi la aşezarea impozitelor, accizelor, căci prin acestea facem politici într-o ţară. Adică favorizăm sau nu un domeniu. Necazul este că nu prea are cine să facă aceste politici.

– Ştiu că se gândeşte o reconversie a sectorului într-un mod nu numai organizat, dar funcţional. Cum ar arăta?

– Însuşi dl Cioloş, acum câteva luni, la Mărăcineni, a prezentat o ofertă a Comisiei Europene. Faţă de viticultură nu-i putem spune reconversie. La viticultură a fost reconversie, în sensul că scoţi şi pui pe acelaşi teren. Aparent, în pomicultură proiectul ar fi mai atractiv. Am spus aparent. De ce? Practic, în afară de reconversie, care presupune defrişarea unei livezi şi replantarea suprafeţei respective, poţi să plantezi şi pe alt teren favorabil. În afară de acest obiectiv, proiectul are zeci de alte obiective care pot fi accesate: să faci o clădire pentru o administraţie, o hală, să cumperi tractoare, maşini, să ai o clădire veche şi s-o repari, printre care şi multe obiective care nu sunt totuşi specifice pomiculturii noastre. Una dintre ele spune că vor fi date fonduri pentru a menţine nişte livezi tradiţionale după sistemul livadă – păşune – fâneaţă. Nu vă supăraţi, la noi acestea sunt majoritatea.

Apoi, mai apare problema necesarului de material săditor. La ora actuală, pepinierele în România produc undeva în jur de 2.000.000 pomi. Nouă ne vor trebui 7-8 milioane.

Nici cei 2.000.000 nu sunt corespunzători. Se produc în 119 mici pepiniere, gospodăreşte aproape, câteva sunt organizate. Nouă ne trebuie material care să aibă certificat că-i soi autentic şi sănătos, în special la boli virotice. Deci nu vom avea pomi şi vom fi nevoiţi să importăm cu riscurile de rigoare.

La vie, din experienţa lor uneori negativă, au luat de peste hotare. În multe situaţii au dat greş, pentru că n-au avut materialul săditor specific pentru a reface podgoriile. Ne aflăm în aceeaşi situaţie, din nefericire.

Dacă vom reuşi ca în primii 3-4 ani ai acestui proiect, care începe în 2014, să reorganizăm baza de producere a materialului săditor în câte 10-15 pepiniere moderne va fi un succes.

Să nu mai vorbim de fonduri, pentru că va trebui cofinanţare. De unde aceşti bani? Trebuie cumva găsite soluţii pentru un credit specializat.

– Eu mă gândeam, ascultându-vă vorbind despre materialul săditor, la oamenii care-şi cumpără pentru propria gospodărie de pe marginea drumului. De unde vin puieţii aceia?

– Din nefericire, vin mulţi de peste hotare: din Republica Moldova, Ungaria, din ţările vestice. Sunt şi unele pepiniere mici care au pătruns în nişte lanţuri de supermarketuri, ambalează pomi, aţi văzut, rădăcina, un mic balot cu ceva turbă, dar de multe ori oamenii au luat şi a ieşit altceva decât scria pe eticheta frumoasă, colorată. La 1-2 pomi merită să rişti, dar dacă faci o plantaţie de dimensiuni nu aş recomanda cuiva să se aprovizioneze din asemenea surse.

– Iată, există o societate a pomicultorilor. Care este rostul acesteia?

– Am înfiinţat Societatea Naţională a Pomicultorilor în 1993, cunoscând ce este în Vest, dar, din nefericire, nu am reuşit să facem ce ne propusesem. IAS-urile, unele dintre ele, încă mai aveau ferme, am propus să nu fie desfiinţate, ci reorganizate. Spre exemplu, o fermă de 200 ha de la un IAS să fie împărţită în ferme viabile – 10-15 ha. Ieşeau dintr-o fermă de 200 ha 7-8 ferme viabile. Mi-aduc aminte ce propagandă era. 50.000 de colegi de-ai noştri, specialişti, au rămas pe dinafară. Erau pe la primărie, le dădeau câte un scaun prin câte un birou, cum era pe atunci. Aceşti colegi puteau să ia câte o fermă de 10-15 ha de livadă. În felul acesta s-ar fi putut salva o bună parte a patrimoniului pomicol.

– Cercetarea agricolă, cum zicea Caragiale, „e sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire“. Institutul de la Mărăcineni cum se întreţine în condiţiile de astăzi?

– Greu. Din fericire, au un colectiv de luptători, în frunte cu dl Coman. Contează mult şi tradiţia. Dl Coman este dintr-o familie de pomicultori. Vreau să subliniez că, din 26 de staţiuni de cercetare-dezvoltare pe care le-am avut noi, mai sunt 8, dar supravieţuiesc de la o zi la alta. Şi aş da exemplu Staţiunea Voineşti, unde am lucrat şi eu 20 de ani. Mai sunt vreo 4 cercetători – şi eram 15 pe vremuri – neplătiţi cu lunile. Institutul supravieţuieşte în virtutea inerţiei şi a acestor oameni care sunt de inimă, pentru că fonduri nu sunt.

– Să vă mai întreb despre învăţământ?

– Da, eu însumi sunt absolvent al unui liceu tehnic horticol. Acolo a fost baza. Era multă practică. În fiecare zi, după orele de teorie, aveam practică. Urmăream procesul de producţie în desfăşurarea lui. În anul I făceam legumicultură, în anul II pomicultură, în anul III arhitectură peisajistă ş.a.m.d. Practic, nu mai există învăţământ preuniversitar, care de fapt e baza pentru a forma specialişti.

– Credeţi că vom reuşi să refacem măcar ceea ce am stricat?

– Da, pentru că nu cred că e rea-voinţă, ci nişte conjuncturi. Unii ajung în diferite posturi de conducere şi nu au pe cineva care să-i sfătuiască. Mare păcat fac, pentru că ar putea să capete din experienţa de viaţă a unor oameni. Noi folosim foarte multe păreri, dar trebuie certitudini.

Gheorghe VERMAN

Recent, la Vălenii de Munte, un ONG din Prahova, cu mai multe obiective asumate, printre care şi „programe de dezvoltare comunitară având ca scop valorificarea potenţialului comunităţilor locale“, a organizat o conferinţă pe teme de agricultură. Subiectele abordate au fost „Asigurarea securităţii alimentare prin dezvoltarea zootehniei“ şi „Perspectiva noului PAC (Politica Agricolă Comună) cu privire la reconversia plantaţiilor de pomi fructiferi.“

La eveniment au participat Achim Irimescu – secretar de stat în Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale; George Turtoi – director general Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit; Vasile Băcilă – director general Agenţia Naţională de Ameliorare şi Reproducţie în Zootehnie; Dorel Benu – director general Agenţia de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură; Mircea Cosma – preşedintele Consiliului Judeţean Prahova; Laurenţiu Rebega – vicepreşedinte al CJ Prahova, care a fost şi moderatorul dezbaterilor; primari şi fermieri din 18 localităţi de pe Valea Teleajenului şi Valea Slănicului.

Reconversia în pomicultură, aşteptată cu optimism

Pentru că printre invitaţi s-a aflat preşedintele Tymbark Maspex România, Krzysztof Grabowski, iar manifestarea a debutat cu o vizită la fabrica grupului din Vălenii de Munte, o parte a întâlnirii a fost dedicată prezentării modelului de bune practici agricole din Polonia. Preşedintele Consiliului Judeţean Prahova, Mircea Cosma, a declarat, plecând de la o oarecare nemulţumire în legătură cu restanţele pe care România le înregistrează în domeniul agrar, dar cu speranţa ca programul viitor de reconversie în pomicultură să-şi atingă scopul: „Pornim cu fondurile europene pentru perioada 2014-2020 cu ceva timp înainte, avem experienţa din spate şi poate am învăţat din erorile trecute, deci eu cred că fondurile pentru reconversia plantaţiilor pomicole le vom termina în doi ani. Dacă marea funcţionărime din Bucureşti va înţelege că pomicultura nu se face pe asfalt, ci pe dealurile de la Drajna sau Starchiojd, agricultura se va descentraliza, programele acestea europene vor deveni regionale, finanţările se vor face pe specificul şi necesităţile fiecărei regiuni şi atunci vom avea şi noi gradul de absorbţie ca în Polonia. Eu vin recent din această ţară: am văzut ce a însemnat reconversia acolo şi m-am mirat că o ţară pe paralela 52° produce mai multe fructe decât România, o ţară pe paralela 45°. Dar am înţeles de ce: pentru pragmatism, hotărâre şi utilizarea judicioasă a fondurilor europene.“

Vorbind despre implicarea autorităţii judeţene în agricultura Prahovei, Cosma a mai spus: „Noi, la judeţ, avem trei programe pe zona rurală: primul a fost Drumul Vinului. Toată lumea ne povestea cum am pierdut capacitatea noastră vitivinicolă, că nu ne mai cere nimeni vinurile. Iată că astăzi, cu plantaţii noi în podgorie, cu 28 de unităţi de producere şi îmbuteliere a vinului modernizate cu fonduri europene, erau şase înainte, acum sunt 28, vinurile iau medalii după medalii, se deschid pieţe noi, un milion de sticle de vin din Prahova pleacă în China, se recâştigă pieţe precum Polonia, Estonia, Letonia, Lituania etc. Ne-a trecut avântul că vom vinde în Italia şi Franţa, pentru că nu se poate, ei au şcolile lor de elită de vinuri. Al doilea program, Drumul fructelor (valoare 967.993 lei, 18 localităţi incluse), după ce CJ a epuizat etapa de promovare turistică, va prinde contur prin programul de reconversie. În fine, urmărim programul de dezvoltare a infrastructurii rurale, iar în Prahova mai aveam 8 localităţi de alimentat cu apă, din 90, iar până în 2015 ducem alimentarea cu gaze în alte 18 localităţi. Fiindcă, dacă nu avem apă, gaze, canalizare, asfalt, trotuare, internet, cablu TV, telefonie ne pleacă şi oamenii din sate şi nici investitorii nu vin, iar spaţiul rural va rămâne de izbelişte.“

Soluţii pentru dezvoltarea zootehniei

Despre asigurarea securităţii alimentare prin dezvoltarea zootehniei, dr. Livia David, de la UASMV Bucureşti, a comentat: „Dacă ne întoarcem cu 20-25 de ani în urmă, România avea 7 milioane de capete de bovine; în prezent mai sunt 2-2.300.000, deşi potenţialul natural ne permite creşterea a 7 milioane capete. Potenţialul de producţie pe cap de locuitor este de 770 litri de lapte, dar noi realizăm 200-250 litri; pentru carne este de 150 kg, dar noi producem, la bovine, 9 kg carne/cap de locuitor. În clipa de faţă producţia pe cap de vacă furajată la nivel de ţară este de 3.500 l, faţă de potenţialul productiv al raselor, de 5.000 litri. Această diferenţă trebuie acoperită în următoarea etapă. Un alt exemplu: România, la începutul anilor ’90, era singura ţară din Europa care avea bivoli, 230.000 capete; în prezent, numărul a scăzut la 18.000 de exemplare. Avem potenţial, un patrimoniu genetic care are legătură cu siguranţa alimentară, pe care nu am ştiut să-l păstrăm. Având în vedere aceste câteva elemente, ar trebui să gândim ce trebuie să facem, iar soluţiile ar fi: creşterea efectivelor de animale (singura specie la care am crescut sunt ovinele, unde am ajuns la 11 milioane de capete); diferenţierea şi creşterea producţiei, separat pentru carne sau lapte, prin creşterea raselor specializate; introducerea tehnologiei inovative în fermele mici şi mijlocii; asocierea micilor producători pentru procesarea şi comercializarea produselor; dezvoltarea fermelor şi unităţilor axate pe produsele tradiţionale; îmbunătăţirea pajiştilor şi a tehnologiilor de obţinere a furajelor.“

Asocierea, unica şansă pentru micii pomicultori

Mai mulţi fermieri prezenţi la dezbatere s-au plâns nu de muncă, nu de preţul mare al inputurilor din pomicultură, ci de faptul că n-au unde-şi desface producţia, deşi există o unitate de procesare în zonă, că nu pot vinde la supermaket-uri, dar şi de furturile de fructe, de sisteme de susţinere şi garduri de împrejmuire, fără o implicare pe măsură a instituţiilor abilitate de a curma fenomenul, dincolo de măsurile pe care şi le ia fiecare pomicultor. Răspunsul pentru a doua problemă n-a existat, iar pentru prima soluţia unică indicată este asocierea şi construirea depozitelor de păstrare a fructelor. Consiliul Judeţean Prahova a hotărât că se va implica şi în această problemă: „Asocierea e o soluţie prin care încercăm să îndreptăm erorile din ’90-’96, când, dintr-o miopie economică, am fărâmiţat agricultura, iar ca unităţi de prelucrare, în locul ILF-urilor de altădată, care preluau producţia de la sate, n-am pus nimic. Această dezordine ne face să nu ne vindem mărfurile în marile magazine. Ca să venim cu puterea exemplului, vom alege o comună de pe traseul drumului fructelor, în care vom investi şi vom realiza un depozit de colectare şi vom arăta cum se depozitează şi comercializează organizat producţia.“

Maria BOGDAN

În livezile de pomi fructiferi, în luna august se aplică obişnuitele lucrări de întreţinere a solului, combaterea bolilor şi dăunătorilor, irigarea – acolo unde fermele dispun de sistem propriu de udare, tăierile în verde (de fructificare), în cazul câtorva specii de sâmburoase (cireş, vişin, piersic şi cais) şi, evident, recoltarea. În livada sa mixtă (cireşi-vişini-meri-pruni) de la Iţeşti, judeţul Bacău, inginerul Constantin Teodorescu şi-a programat următoarea gamă de intervenţii:

Tăieri în verde (de producţie) la cireş şi vişin: se substituie tăierilor în uscat, urmează aceleaşi reguli ca şi în cazul acestora, dar avantajul este că se obţine o cicatrizare mai bună a rănilor şi se evită scurgerile de gome. La cireş, tăierea constă în rărirea (reducţia, după caz) ramurilor de semischelet, înlăturarea ramurilor lacome din partea superioară a coroanei, extinderea în lateral, limitarea înălţimii şi înlăturarea ramurilor uscate sau afectate de boli şi dăunători. Pomul trebuie întreţinut astfel încât să nu se ajungă la suprimarea ramurilor groase deoarece specia îşi cicatrizează foarte greu rănile. La vişin, prin tăiere se întineresc ori se înlocuiesc ramurile plete, se asigură rărirea corespunzătoare în interiorul coroanei, se limitează extinderea acesteia dincolo de spaţiul de nutriţie şi se menţine zona de fructificare cât mai aproape de ramurile groase. La pomii bătrâni se aplică tăierea de regenerare, care poate prelungi fructificarea cu cel mult 6 ani.

Tăieri în verde se mai aplică la piersic (tăiere clasică – rărirea ramurilor de rod la 25-30 cm în lungul ramurilor multianuale, scurtarea lor la 35-40 cm, lăsarea unor cepi de 3-4 mulguri lângă fiecare ramură lungă şi suprimarea celorlalte creşteri anuale; tăierea modernă – rărirea ramurilor mixte de rod la 20-30 cm, scurtarea lor dacă depăşesc 70 cm şi suprimarea celorlalte creşteri anuale) şi la cais (diferenţiat, în primii 3-4 ani de fructificare şi după această perioadă, în funcţie de soi şi de modul de fructificare, pe ramuri lungi sau pe buchete).

În toate cazurile, tăierile în verde este bine să fie urmate de o fertilizare şi de irigare.

Tratamente fitosanitare, înainte sau după recoltare, în funcţie de specie:

• măr, tratamente împotriva principalelor boli şi dăunători, cum ar fi rapăn, făinare, monilioză, acarieni, afide, psilide, defoliatoare şi minatoare. Manualul vorbeşte despre trei stropiri în luna august; practic, se realizează în acest interval ultimul tratament din ciclul anual al culturii. Un exemplu pentru o reţetă reuşită ar fi: Shavit F 72 WP – 0,2% + Reldan 40 EC – 0,15% sau Decis 25 WG – 0,003% + Demitan 200 SC – 0,07%;

• păr (valabil şi pentru gutui) – rapăn, monilioză, septorioază, păduchele de San José (G2), viermele fructelor (G2), afide şi acarieni, cu Dithane M 45 – 0,2% sau Captadin 50 PU – 0,25%, Merpan 50 WP – 0,25% ori Winner M 80 – 0,2% + Calypso 480 SC – 0,02% sau Dantop 50 WG – 0,02% + Omite 570 EW – 0,1% sau Envidor 240 SC – 0,04%;

• prun, soiuri târzii, pentru monilioză, rapăn, viermele fructelor (G3), acarieni şi afide (Topsin 70 WDG – 0,07% + Dantop 50 WG – 0,02% + Nissorun 10 WP - 0,03%);

• cireş şi vişin, unde se urmăresc atacurile de Hyphantria cunea (G2), păduchele de San José, acarieni, insecte defoliatoare, monilioză, ciuruirea frunzelor, se aplică un tratament cu Zeamă borde­leză „MIF“ – 1% + Reldan 40 EC – 0,15% + Omite 570 EW – 0,1%;

• piersic şi cais, pentru monilioză şi afide (Topsin 70 WDG 0,07% + Decis Mega 50EW 0,015% sau Rovral 500 SC 0,10% + Karate Zeon 0,015%). La ambele culturi, tratamentele vor continua şi în septembrie pentru atacul de Taphrina, Fusicocum, monilinia şi bacterioze, la piersic şi monilioza, Cytospora, Gnomonia, la cais.

Lucrările solului: în plantaţiile menţinute în ogor negru se efectuează în continuare lucrări de cultivare a solului, la 6-8 cm, iar acolo unde ploile au favorizat apariţia bogată a buruienilor se mai intervine cu un erbicid. Între pomi pe rând, în livezile intensive şi superintensive, se combat buruienile prin praşilă superficială, la 4-5 cm. Intervenţiile asupra solului ajută şi la păstrarea apei în sol, acolo unde cantităţile de apă nu au fost suficiente şi unde nu există posibilităţi de irigaţie. În livezile înierbate (zona de deal şi perimetrele irigabile) se aplică un cosit, dacă talia plantelor cere acest lucru.

Irigarea livezilor: mărul, părul şi gutuiul au nevoie, în această perioadă, de o udare care să asigure 300-400 mc/ha, iar la celelalte specii, chiar dacă s-a cules fructul, o irigare imediată este bine-venită, fiindcă pomul este epuizat de recoltă şi trebuie să-şi formeze mugurii de rod pentru anul următor.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2013

În ultimii ani, sectorul pomicol s-a aflat într-un declin constant, cu consecinţe negative nu doar asupra dezvoltării economice a mediului rural, ci şi asupra vieţii comunităţilor din zonele pomicole tradiţionale. Având în vedere succesul înregistrat de programul de reconversie derulat în ultimii ani în sectorul viticol, la cererea insistentă a producătorilor de fructe, pomicultura românească va beneficia şi ea din 2014 de un program similar prin care se doreşte redresarea unui sector cu un mare potenţial dar total neglijat, din păcate, în ultimele două decenii.

Obiectivele Grupului de Iniţiativă din Buzău

În acest context, Societatea Română a Horticultorilor, filiala Buzău, îşi propune să sprijine pregătirea fermierilor pentru accesarea de fonduri europene pe măsura de reconversie în pomicultură. Grupul de iniţiativă este alcătuit din specialiştii Tănase Aurel, directorul general al Organizaţiei Naţionale Inter­profesionale „Prodcom Legume şi Fructe“, Grivu Petre, directorul Staţiunii Pomicole Istriţa, şi Eremia Petre, fost director al Trustului Horticol Buzău, actualmente consilier tehnic al uneia dintre cele mai performante livezi intensive din România, situată în localitatea Lacu Rezi, lângă Însurăţei.

Aceştia îşi propun să atragă sprijinul direct al Consiliului Judeţean Buzău, al Direcţiei Agricole şi al celorlalte instituţii implicate în acest sector pentru a reuşi să ajute câţiva tineri fermieri să pornească şi să pună pe picioare o livadă performantă. Concret, obiectivul principal al acestei iniţiative este realizarea (prin accesarea pachetului 1 de măsuri dedicat creşterii suprafeţelor de plantaţie tânără şi modernizării fermelor pomicole) a 100 ha livadă superintensivă în 10 comune care întrunesc condiţii favorabile pentru desfăşurarea acestei activităţi, mai exact apă şi terenuri comasate pe minimum 10 ha. În acest sens, cca 50% din fondurile accesate prin Măsura 1.3 – Instalarea tinerilor agricultori vor fi folosite pentru înfiinţarea livezii, iar restul pentru realizarea de utilităţi comune (sistem de irigaţii, utilaje, depozit de fructe care se impune la o asociaţie cu peste 20 ha de livadă).

Un alt obiectiv este realizarea prin Măsura 1.2 – Modernizarea şi restructurarea fermelor pomicole a cel puţin 500 ha de livadă super intensivă în minimum 10 ferme pomicole funcţionale.

Printre priorităţi se numără şi identificarea a 1.000 ha de livezi existente pentru accesarea de fonduri prin Măsura 1.1 – Creşterea competitivităţii economice a plantaţiilor pomicole, care în fapt vizează reconversia şi înfiinţarea de plantaţii noi, cu tot ce implică acest lucru.

Nici fermele de mici dimensiuni nu sunt trecute cu vederea pentru dezvoltarea micilor exploataţii pomicole, sprijinul financiar fiind prevăzut prin Măsura 1.4 din pachetul 1 destinat pomiculturii. Grupul de iniţiativă va sprijini beneficiarii acestor măsuri în identificarea terenului, a sursei de apă, stabilirea programului de altoit pomi (minimum 150.000 buc. pe an în cadrul pepinierei Istriţa), întocmirea documentaţiilor pentru autorizaţiile de plantare, stabilirea tipului de livadă şi a speciilor adaptate specificului zonei.

După accesarea fondurilor, beneficiarii mai primesc de la cei trei specialişti sprijin în asigurarea materialului de plantare, în stabilirea furnizorilor de servicii (irigaţii, mijloace de susţinere, utilaje, depozite cu frig), asistenţă tehnică directă timp de 4 ani gratuită pentru aplicarea tehnologiilor moderne în pomicultura intensivă, pentru recol­tare şi livrare a cel puţin 75% din producţie la export.

Petre EREMIA

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti – Mărăcineni a fost gazda şi coorganizatorul, alături de Societatea Română a Horticultorilor, Societatea Naţională a Pomicultorilor din România, Organizaţia Interprofesională Naţională Prodcom Legume–Fructe şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, a conferinţei cu tema „Sectorul pomicol din România – strategii şi mijloace de relansare la nivel naţional şi european în perioada 2014-2020“. La această întrunire extrem de importantă, care pune realmente bazele redresării sectorului, au participat, pe lângă fermieri şi reprezentanţi ai asociaţiilor de producători şi din unităţile de cercetare, comisarul european pentru agricultură Dacian Cioloş, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, şi Sorin Moisa, şef de cabinet adjunct al comisarului Cioloş.

Reconversia – restructurarea din pomicultură, anticipată să înceapă din a doua jumătate a anului viitor, este diferită de programul similar din viticultură, sector în care s-a înregistrat până în prezent un grad de absorbţie a fondurilor europene de 100%. Programul este gândit să răspundă tuturor problemelor sectorului, cu o componentă de plantare şi, mergând pe filieră, până la organizare, depozitare, condiţionare, marketing, valorificare etc.

Cioloş explică noul program dedicat sectorului pomicol

Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, a explicat de ce intervin diferenţe faţă de reconversia din viticultură şi cum va fi aplicat programul în sectorul pomicol: „Din anul 2008 caut soluţii pentru a ajuta sectorul pomicol din România. Am găsit şi am creat la nivel de for european instrumentele financiare şi reglementările legale pentru ca programul să aibă loc efectiv, începând cu 2014. Reconversia – restructurarea din pomicultură nu va arăta la fel ca în viticultură pentru simplul motiv că viticultura are un program european specializat, valabil pentru toate statele membre UE. Ţările, în special din sud, au avut probleme de supraproducţie şi calitate inferioară a vinului şi de aceea a fost acceptată şi aplicată o reformă generală în viticultură, pentru întreaga Uniune. În cazul pomiculturii, există într-adevăr un program sectorial specializat, dar acesta vizează regruparea producătorilor şi comercializarea în comun pentru a avea putere de negociere pe piaţă, fiindcă acestea sunt problemele fermierilor din Europa. Nimeni nu se găseşte în situaţia noastră, de a avea plantaţii în declin sau de a fi defrişat jumătate din livezi.

Majoritatea statelor membre cu potenţial pomicol şi-au rezolvat de zeci de ani problemele de material săditor sau de plantaţii şi au acest sector foarte bine pus la punct. N-a fost deci posibil, fiindcă nu exista acest interes general, să fie iniţiat un program cu această destinaţie, de refacere a plantaţiilor, cum este cazul nostru. Şi atunci am gândit un sistem pentru România: în interiorul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, unde sunt alocări bugetare pentru fiecare stat membru, avem posibilitatea de a crea subprograme sectoriale, iar unul dintre acestea va fi reconversia în pomicultură. Vom merge chiar mai departe, în sensul că nu vom finanţa numai înfiinţarea plantaţiei, ci şi producţia de material săditor, sistemul de susţinere şi de irigaţii, dotarea cu utilaje, partea de depozitare şi procesare. Acesta este proiectul pe care-l propunem autorită­ţilor din România, un program complet pentru crearea unei baze de producţie de calitate şi bine organizată.“

Ţinta – 50.000 ha de livezi noi până în 2020

Pentru ca reconversia – restructurarea din pomicultură să înceapă bine şi la timp, alături de administraţiile din MADR şi agenţiile de plăţi, cei din sectorul pomicol sunt aşteptaţi să se organizeze şi să vină cu soluţii. O radiografie a situaţiei actuale din pomicultură, precum şi a ceea ce se aşteaptă de la acest program a fost făcută de ministrul Daniel Constantin: „În 1990, România avea 313.380 ha de plantaţii, grupate în trupuri de 200-300 ha. În 2009, suprafaţa în cultură era de 135.000 ha. Jumătate dintre livezile de pomi erau, de fapt sunt în declin, iar 47% se află în exploataţii mai mici de 5 ha. Potenţialul de producţie este însă o rezervă uriaşă pentru agricultură. Deocamdată avem probleme şi nu reuşim să facem colectarea, condiţionarea, procesarea. Este mai mult decât o provocare pentru noi să dorim ca reconversia din pomicultură şi modernizarea sectorului să reuşească sută la sută. Ne-am propus, pentru perioada 2014-2020, să înfiinţăm 50.000 ha de pomi. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv este nevoie de o abordare naţională, iar eu sunt convins că sectorul productiv va fi mult mai dinamic şi se va mobiliza să nu ratăm această şansă extraordinară.“ Pentru subprogramul tematic din pomicultură, parte din PNDR, sumele vor fi diferite de la an la an, iar cuantumul va fi stabilit de autorităţile agricole de la Bucureşti, nu de la Bruxelles. Programul va fi mult mai cuprinzător decât în viticultură, dar necesită cofinanţare de maximum 50% din partea beneficiarului.

Schemele de finanţare propuse

Sorin Moisa, şeful de cabinet adjunct al comisarului european pentru agricultură, a prezentat cu această ocazie o schemă de aplicare a programului de reconversie în pomicultură care este structurat pe patru pachete, cuprinzând fiecare o serie de măsuri:

Pachetul I – Creşterea suprafeţelor de plantaţie tânără şi modernizarea fermelor pomicole, precum şi prezer­varea şi valorificarea bazei genetice autohtone.

Pachetul II – Creşterea organizării pe filieră şi stabilizarea veniturilor.

Pachetul III – Creşterea accesului producătorilor la servicii de instruire, consiliere de specialitate şi participarea la acţiuni de cooperare în vederea inovării.

Pachetul IV – Diversificarea activităţilor în fermele pomicole.

Primul pachet dedicat pomiculturii este şi cel mai complex, fiindu-i alocate şase măsuri ce au ca scop final dezvoltarea unui sector pomicol competitiv.

Prima măsură a acestuia se referă la creşterea competitivităţii economice şi de mediu în toate tipurile de plantaţii (superintensive, intensive, extensive şi ecologice). Prin această măsură pot fi finanţate mai multe activităţi, printre care reconversia plantaţiilor, renovarea sau construcţia clădirilor specializate, reabilitarea pepinierelor sau a institutelor de cercetare, investiţii în cercetare şi inovare, lucrări de ameliorare a solului, achiziţionarea sistemelor de susţinere din plantaţii, a sistemelor de irigaţii, utilaje aferente înfiinţării, întreţinerii şi recoltării, lucrări de amenajare a solului etc.

A doua măsură vizează restructurarea/modernizarea fermelor pomicole prin: achiziţionarea utilajelor şi echipamentelor pentru condiţionare, răcire, conservare, sortare, ambalare în fermă şi transport; echipamente de prelucrare a fructelor, ambalare şi transport; renovarea clădirilor specializate; realizarea/reabilitarea infrastructurii din ferme (drumuri de acces, furnizarea energiei, gestionarea apelor); realizarea structurilor de comercializare directă.

Cea de-a treia măsură este dedicată instalării tinerilor agricultori şi vine să sprijine înnoirea generaţiilor din pomicultură. În acest sens, tinerii care se instalează sau preiau o fermă pomicolă vor primi o plată unică.

Investiţiile pentru dezvoltarea micilor exploataţii pomicole fac obiectul unei alte măsuri a acestui pachet de finanţare. În acest sens se va aloca o plată unică pentru investiţiile în modernizarea, dezvoltarea şi diversificarea activităţii micilor ferme pomicole.

Şi pentru pomicultura ecologică va fi alocată o plată anuală pe care o vor primi administratorii exploataţiilor pomicole care se supun unui proces de conversie de la agricultura convenţională la cea în regim ecologic, a celor nou înfiinţate în acest sistem, precum şi pentru menţinerea în acelaşi regim a exploataţiilor care au primit deja certificarea ecologică.

Ultima măsură din acest pachet se referă la „rezervarea şi valorificarea bazei genetice“ prin prezervarea livezilor tradiţionale, cu condiţia respectării normelor de igienă fitosanitară, protejarea şi valorificarea speciilor şi soiurilor tradiţionale, dezvoltarea interesului consumatorilor pentru fructele de altădată.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2013

În perioada de vară, pomicultura se confruntă cu o serie de fenomene negative care, dacă nu sunt cunoscute, nu pot fi evitate şi, în final, se ajunge la compromiterea recoltei. Căderea fiziologică şi atacul de boli şi dăunători sunt cele care trebuie tratate cu cea mai mare atenţie.

Deşi mecanismul intern al căderii fiziologice din luna iunie nu a fost pe deplin elucidat, cercetările efectuate în acest sens atestă rolul hormonilor de creştere (raportul giberelină – auxină), starea nutriţională (lipsa de fosfor şi potasiu pot accentua fenomenul şi implicit pierderile), principala cauză descoperită fiind însă insuficienţa apei şi, mai ales, seceta atmosferică (fructele au cuticula neformată şi pierd toată apa din celule).

De aceea este important ca, pe întreaga perioadă de vegetaţie, să irigăm diferenţiat pe specii, să fertilizăm cu mult fosfor şi, în ultima parte a acesteia, când fructele se află în faza de pârgă, să aplicăm îngrăşăminte pe bază de potasiu şi calciu.

Cât priveşte combaterea bolilor şi dăunătorilor, aceasta presupune o bună cunoaştere a biologiei acestora şi aprovizionarea din timp cu substanţe pe baza rezultatelor din ultimii ani. Pentru boli tratamentele se efectuează după ploaie şi la intrarea în pârgă, iar pentru dăunători se face un control săptămânal şi, în funcţie de numărul de generaţii determinate cu ajutorul capcanelor cu feromoni, se realizează graficul de zbor, în funcţie de care se aplică tratamentele. Dar, mai practic, acestea se realizează prin numărarea fructelor înţepate din 1.000 de bucăţi recoltate. Astfel, tratamentele se aplică numai dacă avem în luna iunie 5 fructe înţepate, în luna iulie 8 şi în august 10 fructe înţepate.

Pentru specia cireş vom aplica minimum trei tratamente cu fungicide din grupa tebuconazol, mancozeb, boscalid şi piraclostrobin. Pentru combaterea dăunătorilor, cum sunt cotarii, afidele şi viermele cireşului, se folosesc produse pe bază de spinosad, imidacloprid, tiacloprid, fără să uităm să adăugăm produse pe bază de calciu, fosfor, potasiu, alge şi hormoni de creştere.

Pentru speciile prun, piersic şi cais, care au dăunători comuni, este indicat să folosim produse pe bază de dodine, mancozeb, tebuconazol, odată cu care aplicăm şi îngrăşăminte foliare cu aceleaşi produse ca la cireş.

La măr vom combate rapănul şi făinarea, aplicând după fiecare ploaie tratamente cu produse care au în compoziţie ca substanţă activă ditianon, dodine, mancozeb, miclobutanil, meptildinocap. Tratamentele împotriva viermelui merelor, a minatoarelor, a păduchelui din San José se vor efectua cu produse care să nu stânjenească activitatea insectelor entomofile. Vom folosi de minimum două ori pe lună produse care au în compoziţie substanţe active ca: acetamiprid, alfacipermetrin, clorantraniliprol, spinosad, imidacloprid. Pentru a ajuta fructele trebuie să completăm toate tratamentele, aşa cum am mai spus, cu produse pe bază de calciu, potasiu şi microelemente, precum şi cu hormoni de creştere.

Petre EREMIA

REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Ultima jumătate a lunii martie a surprins prin căderile masive de zăpadă şi temperaturile nocturne care au coborât, în Suceava şi Botoşani, până la minus 11-15 grade Celsius, iar în rest, până la minus 2-4 grade Celsius. În jumătatea de sud a ţării acest episod a fost precedat de o perioadă mai caldă decât media caracteristică lunii martie, ceea ce a determinat şi o intrare precoce în vegetaţie a plantelor. Cu toate aceste condiţii anormale din punct de vedere termic, speciile pomicole mai sensibile la îngheţ (cais, piersic, vişin, cireş) şi arbuştii fructiferi nu au avut de suferit.

În nordul ţării, unde temperaturile foarte scăzute chiar puteau provoca daune majore, elementele vegetative nu au fost afectate pentru că nu porniseră în vegetaţie. Decalajul climatic de 2-3 săptămâni dintre nordul şi sudul României a salvat practic, cel puţin până acum, pomicultura. Şi invers, deşi în Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat şi Crişana înmugurirea s-a produs mai devreme, temperatura nu a fost atât de scăzută încât să atace elementele de rod. Temerile pomicultorilor mai erau legate de eventuale brume târzii, accident climatic pentru această perioadă, încă de neexclus.

Pagube neînsemnate la soiurile timpurii de nectarine

În Arad, la ferma Piersicile de Araneag, au fost puţin afectate soiurile timpurii de nectarine. Nicolae Dorel Sirian ne-a declarat: „Nu este un atac care să ne îngrijoreze, o estimare exactă o să avem la legarea fructelor, însă deocamdată am remarcat o sensibilitate la soiurile timpurii Springold, Collins şi Cardinal. Restul plantaţiilor stau foarte bine. În zona noastră nici nu au fost temperaturi scăzute în ultima decadă a lui martie, dar s-au înregistrat minime la limita de rezistenţă a piersicului (-1,7... -4,9°C, fenofaza butonilor florali; -1,1…-3,8°C, în timpul înfloritului, -1,1…-2,1°C, fructe mici), aşa că am avut şi puţină şansă.“

În judeţul Vâlcea, la Drăgăşani, în plantaţiile de vişin şi cais de la Agro Holding Annabella temperaturile nu au creat nicio problemă. Directorul Florin Bălaşa ne spunea că are o oarecare teamă de brumele târzii care ar putea cădea de aici înainte. Iar la cais chiar este riscant, dat fiind faptul că pomii au înflorit, iar temperaturile mai mici de minus 0,6°C ...-3,2°C în timpul înfloritului ar putea crea greutăţi. Domnia sa speră să obţină producţii bune măcar în acest an, dat fiind faptul că, în 2011 şi 2012, a avut pagubă totală în livezi, fie din cauza îngheţului, fie din cauza secetei.

La ferma Ferm Prod din Scărlăteşti, judeţul Brăila, a inginerului Constantin Aurel, livada de piersic, care ocupă o suprafaţă destul de mare, se prezintă bine, nefiind afectată de temperaturile negative din acest început de primăvară.

Furturile, o calamitate mai mare decât accidentele climatice

Nici în judeţul Sibiu cireşul n-a avut de suferit. Directorul Nicolae Neamţu, de la ferma Agricola Bergameli, din Dobârca ne-a declarat: „La noi, chiar dacă au existat temperaturi negative, speciile pomicole mai sensibile nu au avut de suferit pentru simplul motiv că n-au dat mugurii vegetativi şi floriferi. Aici, sub munţi, vegetaţia este cu vreo două-trei săptămâni mai tardivă decât în sudul ţării, iar această situaţie ne-a prins bine de data aceasta. Va fi o problemă dacă vor exista perioade de îngheţ târziu de aici înainte – eu sper că nu – dar nu cred că mai este posibil să avem temperaturi sub limita de rezistenţă a cireşului (-1,7... -3,2°C, faza de butoni florali; -1,1…-3,2°C, perioada înfloritului, -1,1…-2,1°C, la legarea fructelor).“

La fel de bine au trecut peste cele -11...-15°C şi pomicultorii din Moldova. De exemplu, Mihai Vărzaru, de la Cotnari–Iaşi, ne spunea că singura problemă din livezi este cea a pomilor uscaţi de seceta de anul trecut, chestiune care ar presupune cheltuieli suplimentare cu înlocuirea acestora. Dar mai mult decât năpasta climatică, la Cotnari, ca şi mai în toate zonele din ţară (aceeaşi problemă am întâlnit-o în Alba, Constanţa, Sibiu, Vâlcea, Buzău, Vrancea, Prahova, Argeş etc.), are loc un alt fenomen, la fel sau poate chiar mai păgubitor, cel al furturilor: „Vă daţi seama? Au terminat să fure şpalierii ori sârmele. Acum smulg puieţii şi viţele altoite! În prezent derulez un program de reconversie la viţa-de-vie şi m-am trezit cu o mulţime de viţe de un an furate. Plătesc şase paznici şi tot degeaba, dar chiar nu pot să rezolv de unul singur problema, de vreme ce pe hoţi nu are cine să-i oprească pe stradă sau acolo unde vând materialele furate.“

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

În numărul trecut am prezentat principalele măsuri fitosanitare care trebuie luate pentru protejarea livezilor în care sunt plantate specii din grupa seminţoaselor. Spuneam atunci că cei mai limitativi factori de producţie la fructe sunt bolile şi dăunătorii, lucru valabil evident şi la speciile sâmburoase. Se cunosc cazuri în care producţiile au fost compromise în proporţie de 85-100% în plantaţiile în care nu s-au luat măsuri pentru combaterea unor dăunători precum viespea sâmburelui de prun (Eurytoma schreineri) şi molia orientală a fructelor la piersic (Cydia molesta) sau a unei boli cum este băşicarea frunzelor (Taphrina deformans).

Tratamente cu insecto-fungicide şi îngrăşăminte foliare recomandate pentru această perioadă la grupa de specii sâmburoase

(vezi tabel în revista tiparita)

Pentru protecţia fructelor de dăunătorii Cydia molesta şi Anarsia lineatella (molia vărgată) la speciile piersic şi cais se vor amplasa difuzoare cu feromoni A/OFM, câte 1.000 buc./ha, iar pentru Cydia funebrana (Viermele prunelor) câte 1.000 difuzoare/ha tip Isomate-OFM Rosso Flex.

Petre EREMIA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

Specialiştii Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură din Cluj-Napoca, împreună cu colegii lor din instituţii cu acelaşi profil agricol din Blaj, Livada, Bistriţa, Iernut, Târgu-Mureş şi Turda (toate din vestul ţării) solicită Guvernului şi Parlamentului să interzică retrocedările în natură ale terenurilor statului aflate în administrarea staţiunilor de cercetare din domeniul agricol, pentru că acestea sunt unităţi strategice în dezvoltarea economică a ţării.

"Vrem ca dumneavoastră, în calitate de responsabili ai destinelor ţării, să 'nu stingeţi lumina' în cercetarea agricolă românească", spun specialiştii care au adresat, recent, un memoriu membrilor Executivului şi Parlamentului.

Specialiştii în pomicultură de la Cluj-Napoca, recompensaţi constant cu medalii de aur şi de argint, în ţară şi în străinătate, pentru rezultatele strălucite din domeniul lor de activitate, se află, pentru nu se ştie a câta oară în ultimele două decenii, în faţa pericolului de a-şi vedea peste noapte munca lor şi a înaintaşilor risipită şi terenurile cultivate de ei cu soiuri pomicole valoroase, reprezentative naţional - dezmembrate sau desfiinţate în baza legii retrocedărilor. Ei ar trebui să sărbătorească, în acest an, 60 de ani de la înfiinţarea instituţiei - dintre care 40 încununaţi de rezultate remarcabile, iar ultimii 20 - într-o titanică luptă pentru supravieţuire. 

Directoarea Staţiunii de Cercetare Pomicolă, Eugenia Hărşan, spune că este perfect de acord că oamenii trebuie să fie despăgubiţi pentru exproprierile de după 1945, dar nu cu suprafeţe folosite eficient în cercetarea ştiinţifică românească şi în profit naţional. Staţiunea deţinea 1.036 de hectare în 1990 şi mai are în prezent doar 168 de hectare. Toate suprafeţele desprinse din patrimoniul Staţiunii se aflau în cea mai bună întreţinere, cu livezi cu pomi fructiferi de renume, pe rod. Pierderile pentru bugetul staţiunii au fost irecuperabile. 

Eugenia Hârşan a fost surprinsă să afle că sunt mai multe instituţii bugetare în România în care directorul şi-a "aranjat abil", în dispreţul tuturor, un salariu de 11.000 de euro pe lună, iar guvernanţii se fac că nu văd un astfel de abuz.

"11.000 de euro reprezintă fondul de salarii pe o lună pentru cei 35 de angajaţi din Staţiunea de Cercetarea Pomicolă. Este nefiresc că un singur bugetar să câştige cât 35, mai valoroşi decât acesta", spune directoarea instituţiei. 

Specialiştii de la Cluj au obţinut şi în acest an medaliile de aur şi de argint la Salonul Internaţional de Inventică de la Bucureşti, cu mărul de iarnă "Someşan" şi cu trandafirul "Veronica".

Directoarea mai spune că finanţarea directă a unităţilor de cercetare a fost sistată de peste 15 ani. Dispariţia acestor unităţi ar duce la pierderea ireparabilă a patrimoniului genetic la porumb, orz de primăvară, soia, trifoi roşu, viţă de vie, păr, măr, cireş, prun, ceapă roşie, varză de toamnă, tomate, etc., dar şi a raselor tradiţionale de bovine, cu Bălţata românească, porcine, cu Bazna şi Mangaliţa, şi ovine, cu Ţigaia de regiune. 

"Scoaterea de pe piaţă a soiurilor româneşti foarte bine adaptate condiţiilor de mediu are drept consecinţă importul de hibrizi. Introducerea fără bariere a acestora şi a raselor străine a condus şi la "importul" de boli virotice şi criptogamice de carantină cu consecinţe grave asupra producţiei agricole pe suprafeţe mari. Este imperios necesar să accesăm fonduri europene, din 2014, pentru cercetarea în agricultură", susţine Eugenia Hărşan.

Sursa: AGERPRES

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti