Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Apr 2021

Luna august în pomicultură

În livezile de pomi fructiferi, în luna august se aplică obişnuitele lucrări de întreţinere a solului, combaterea bolilor şi dăunătorilor, irigarea – acolo unde fermele dispun de sistem propriu de udare, tăierile în verde (de fructificare), în cazul câtorva specii de sâmburoase (cireş, vişin, piersic şi cais) şi, evident, recoltarea. În livada sa mixtă (cireşi-vişini-meri-pruni) de la Iţeşti, judeţul Bacău, inginerul Constantin Teodorescu şi-a programat următoarea gamă de intervenţii:

Tăieri în verde (de producţie) la cireş şi vişin: se substituie tăierilor în uscat, urmează aceleaşi reguli ca şi în cazul acestora, dar avantajul este că se obţine o cicatrizare mai bună a rănilor şi se evită scurgerile de gome. La cireş, tăierea constă în rărirea (reducţia, după caz) ramurilor de semischelet, înlăturarea ramurilor lacome din partea superioară a coroanei, extinderea în lateral, limitarea înălţimii şi înlăturarea ramurilor uscate sau afectate de boli şi dăunători. Pomul trebuie întreţinut astfel încât să nu se ajungă la suprimarea ramurilor groase deoarece specia îşi cicatrizează foarte greu rănile. La vişin, prin tăiere se întineresc ori se înlocuiesc ramurile plete, se asigură rărirea corespunzătoare în interiorul coroanei, se limitează extinderea acesteia dincolo de spaţiul de nutriţie şi se menţine zona de fructificare cât mai aproape de ramurile groase. La pomii bătrâni se aplică tăierea de regenerare, care poate prelungi fructificarea cu cel mult 6 ani.

Tăieri în verde se mai aplică la piersic (tăiere clasică – rărirea ramurilor de rod la 25-30 cm în lungul ramurilor multianuale, scurtarea lor la 35-40 cm, lăsarea unor cepi de 3-4 mulguri lângă fiecare ramură lungă şi suprimarea celorlalte creşteri anuale; tăierea modernă – rărirea ramurilor mixte de rod la 20-30 cm, scurtarea lor dacă depăşesc 70 cm şi suprimarea celorlalte creşteri anuale) şi la cais (diferenţiat, în primii 3-4 ani de fructificare şi după această perioadă, în funcţie de soi şi de modul de fructificare, pe ramuri lungi sau pe buchete).

În toate cazurile, tăierile în verde este bine să fie urmate de o fertilizare şi de irigare.

Tratamente fitosanitare, înainte sau după recoltare, în funcţie de specie:

• măr, tratamente împotriva principalelor boli şi dăunători, cum ar fi rapăn, făinare, monilioză, acarieni, afide, psilide, defoliatoare şi minatoare. Manualul vorbeşte despre trei stropiri în luna august; practic, se realizează în acest interval ultimul tratament din ciclul anual al culturii. Un exemplu pentru o reţetă reuşită ar fi: Shavit F 72 WP – 0,2% + Reldan 40 EC – 0,15% sau Decis 25 WG – 0,003% + Demitan 200 SC – 0,07%;

• păr (valabil şi pentru gutui) – rapăn, monilioză, septorioază, păduchele de San José (G2), viermele fructelor (G2), afide şi acarieni, cu Dithane M 45 – 0,2% sau Captadin 50 PU – 0,25%, Merpan 50 WP – 0,25% ori Winner M 80 – 0,2% + Calypso 480 SC – 0,02% sau Dantop 50 WG – 0,02% + Omite 570 EW – 0,1% sau Envidor 240 SC – 0,04%;

• prun, soiuri târzii, pentru monilioză, rapăn, viermele fructelor (G3), acarieni şi afide (Topsin 70 WDG – 0,07% + Dantop 50 WG – 0,02% + Nissorun 10 WP - 0,03%);

• cireş şi vişin, unde se urmăresc atacurile de Hyphantria cunea (G2), păduchele de San José, acarieni, insecte defoliatoare, monilioză, ciuruirea frunzelor, se aplică un tratament cu Zeamă borde­leză „MIF“ – 1% + Reldan 40 EC – 0,15% + Omite 570 EW – 0,1%;

• piersic şi cais, pentru monilioză şi afide (Topsin 70 WDG 0,07% + Decis Mega 50EW 0,015% sau Rovral 500 SC 0,10% + Karate Zeon 0,015%). La ambele culturi, tratamentele vor continua şi în septembrie pentru atacul de Taphrina, Fusicocum, monilinia şi bacterioze, la piersic şi monilioza, Cytospora, Gnomonia, la cais.

Lucrările solului: în plantaţiile menţinute în ogor negru se efectuează în continuare lucrări de cultivare a solului, la 6-8 cm, iar acolo unde ploile au favorizat apariţia bogată a buruienilor se mai intervine cu un erbicid. Între pomi pe rând, în livezile intensive şi superintensive, se combat buruienile prin praşilă superficială, la 4-5 cm. Intervenţiile asupra solului ajută şi la păstrarea apei în sol, acolo unde cantităţile de apă nu au fost suficiente şi unde nu există posibilităţi de irigaţie. În livezile înierbate (zona de deal şi perimetrele irigabile) se aplică un cosit, dacă talia plantelor cere acest lucru.

Irigarea livezilor: mărul, părul şi gutuiul au nevoie, în această perioadă, de o udare care să asigure 300-400 mc/ha, iar la celelalte specii, chiar dacă s-a cules fructul, o irigare imediată este bine-venită, fiindcă pomul este epuizat de recoltă şi trebuie să-şi formeze mugurii de rod pentru anul următor.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.16, 16-31 AUGUST 2013

Beneficiarii programului de reconversie în pomicultură, sprijiniţi de specialişti

În ultimii ani, sectorul pomicol s-a aflat într-un declin constant, cu consecinţe negative nu doar asupra dezvoltării economice a mediului rural, ci şi asupra vieţii comunităţilor din zonele pomicole tradiţionale. Având în vedere succesul înregistrat de programul de reconversie derulat în ultimii ani în sectorul viticol, la cererea insistentă a producătorilor de fructe, pomicultura românească va beneficia şi ea din 2014 de un program similar prin care se doreşte redresarea unui sector cu un mare potenţial dar total neglijat, din păcate, în ultimele două decenii.

Obiectivele Grupului de Iniţiativă din Buzău

În acest context, Societatea Română a Horticultorilor, filiala Buzău, îşi propune să sprijine pregătirea fermierilor pentru accesarea de fonduri europene pe măsura de reconversie în pomicultură. Grupul de iniţiativă este alcătuit din specialiştii Tănase Aurel, directorul general al Organizaţiei Naţionale Inter­profesionale „Prodcom Legume şi Fructe“, Grivu Petre, directorul Staţiunii Pomicole Istriţa, şi Eremia Petre, fost director al Trustului Horticol Buzău, actualmente consilier tehnic al uneia dintre cele mai performante livezi intensive din România, situată în localitatea Lacu Rezi, lângă Însurăţei.

Aceştia îşi propun să atragă sprijinul direct al Consiliului Judeţean Buzău, al Direcţiei Agricole şi al celorlalte instituţii implicate în acest sector pentru a reuşi să ajute câţiva tineri fermieri să pornească şi să pună pe picioare o livadă performantă. Concret, obiectivul principal al acestei iniţiative este realizarea (prin accesarea pachetului 1 de măsuri dedicat creşterii suprafeţelor de plantaţie tânără şi modernizării fermelor pomicole) a 100 ha livadă superintensivă în 10 comune care întrunesc condiţii favorabile pentru desfăşurarea acestei activităţi, mai exact apă şi terenuri comasate pe minimum 10 ha. În acest sens, cca 50% din fondurile accesate prin Măsura 1.3 – Instalarea tinerilor agricultori vor fi folosite pentru înfiinţarea livezii, iar restul pentru realizarea de utilităţi comune (sistem de irigaţii, utilaje, depozit de fructe care se impune la o asociaţie cu peste 20 ha de livadă).

Un alt obiectiv este realizarea prin Măsura 1.2 – Modernizarea şi restructurarea fermelor pomicole a cel puţin 500 ha de livadă super intensivă în minimum 10 ferme pomicole funcţionale.

Printre priorităţi se numără şi identificarea a 1.000 ha de livezi existente pentru accesarea de fonduri prin Măsura 1.1 – Creşterea competitivităţii economice a plantaţiilor pomicole, care în fapt vizează reconversia şi înfiinţarea de plantaţii noi, cu tot ce implică acest lucru.

Nici fermele de mici dimensiuni nu sunt trecute cu vederea pentru dezvoltarea micilor exploataţii pomicole, sprijinul financiar fiind prevăzut prin Măsura 1.4 din pachetul 1 destinat pomiculturii. Grupul de iniţiativă va sprijini beneficiarii acestor măsuri în identificarea terenului, a sursei de apă, stabilirea programului de altoit pomi (minimum 150.000 buc. pe an în cadrul pepinierei Istriţa), întocmirea documentaţiilor pentru autorizaţiile de plantare, stabilirea tipului de livadă şi a speciilor adaptate specificului zonei.

După accesarea fondurilor, beneficiarii mai primesc de la cei trei specialişti sprijin în asigurarea materialului de plantare, în stabilirea furnizorilor de servicii (irigaţii, mijloace de susţinere, utilaje, depozite cu frig), asistenţă tehnică directă timp de 4 ani gratuită pentru aplicarea tehnologiilor moderne în pomicultura intensivă, pentru recol­tare şi livrare a cel puţin 75% din producţie la export.

Petre EREMIA

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Din 2014 începe reconversia în pomicultură

Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Piteşti – Mărăcineni a fost gazda şi coorganizatorul, alături de Societatea Română a Horticultorilor, Societatea Naţională a Pomicultorilor din România, Organizaţia Interprofesională Naţională Prodcom Legume–Fructe şi Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice, a conferinţei cu tema „Sectorul pomicol din România – strategii şi mijloace de relansare la nivel naţional şi european în perioada 2014-2020“. La această întrunire extrem de importantă, care pune realmente bazele redresării sectorului, au participat, pe lângă fermieri şi reprezentanţi ai asociaţiilor de producători şi din unităţile de cercetare, comisarul european pentru agricultură Dacian Cioloş, ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, Daniel Constantin, şi Sorin Moisa, şef de cabinet adjunct al comisarului Cioloş.

Reconversia – restructurarea din pomicultură, anticipată să înceapă din a doua jumătate a anului viitor, este diferită de programul similar din viticultură, sector în care s-a înregistrat până în prezent un grad de absorbţie a fondurilor europene de 100%. Programul este gândit să răspundă tuturor problemelor sectorului, cu o componentă de plantare şi, mergând pe filieră, până la organizare, depozitare, condiţionare, marketing, valorificare etc.

Cioloş explică noul program dedicat sectorului pomicol

Comisarul european pentru agricultură, Dacian Cioloş, a explicat de ce intervin diferenţe faţă de reconversia din viticultură şi cum va fi aplicat programul în sectorul pomicol: „Din anul 2008 caut soluţii pentru a ajuta sectorul pomicol din România. Am găsit şi am creat la nivel de for european instrumentele financiare şi reglementările legale pentru ca programul să aibă loc efectiv, începând cu 2014. Reconversia – restructurarea din pomicultură nu va arăta la fel ca în viticultură pentru simplul motiv că viticultura are un program european specializat, valabil pentru toate statele membre UE. Ţările, în special din sud, au avut probleme de supraproducţie şi calitate inferioară a vinului şi de aceea a fost acceptată şi aplicată o reformă generală în viticultură, pentru întreaga Uniune. În cazul pomiculturii, există într-adevăr un program sectorial specializat, dar acesta vizează regruparea producătorilor şi comercializarea în comun pentru a avea putere de negociere pe piaţă, fiindcă acestea sunt problemele fermierilor din Europa. Nimeni nu se găseşte în situaţia noastră, de a avea plantaţii în declin sau de a fi defrişat jumătate din livezi.

Majoritatea statelor membre cu potenţial pomicol şi-au rezolvat de zeci de ani problemele de material săditor sau de plantaţii şi au acest sector foarte bine pus la punct. N-a fost deci posibil, fiindcă nu exista acest interes general, să fie iniţiat un program cu această destinaţie, de refacere a plantaţiilor, cum este cazul nostru. Şi atunci am gândit un sistem pentru România: în interiorul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, unde sunt alocări bugetare pentru fiecare stat membru, avem posibilitatea de a crea subprograme sectoriale, iar unul dintre acestea va fi reconversia în pomicultură. Vom merge chiar mai departe, în sensul că nu vom finanţa numai înfiinţarea plantaţiei, ci şi producţia de material săditor, sistemul de susţinere şi de irigaţii, dotarea cu utilaje, partea de depozitare şi procesare. Acesta este proiectul pe care-l propunem autorită­ţilor din România, un program complet pentru crearea unei baze de producţie de calitate şi bine organizată.“

Ţinta – 50.000 ha de livezi noi până în 2020

Pentru ca reconversia – restructurarea din pomicultură să înceapă bine şi la timp, alături de administraţiile din MADR şi agenţiile de plăţi, cei din sectorul pomicol sunt aşteptaţi să se organizeze şi să vină cu soluţii. O radiografie a situaţiei actuale din pomicultură, precum şi a ceea ce se aşteaptă de la acest program a fost făcută de ministrul Daniel Constantin: „În 1990, România avea 313.380 ha de plantaţii, grupate în trupuri de 200-300 ha. În 2009, suprafaţa în cultură era de 135.000 ha. Jumătate dintre livezile de pomi erau, de fapt sunt în declin, iar 47% se află în exploataţii mai mici de 5 ha. Potenţialul de producţie este însă o rezervă uriaşă pentru agricultură. Deocamdată avem probleme şi nu reuşim să facem colectarea, condiţionarea, procesarea. Este mai mult decât o provocare pentru noi să dorim ca reconversia din pomicultură şi modernizarea sectorului să reuşească sută la sută. Ne-am propus, pentru perioada 2014-2020, să înfiinţăm 50.000 ha de pomi. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv este nevoie de o abordare naţională, iar eu sunt convins că sectorul productiv va fi mult mai dinamic şi se va mobiliza să nu ratăm această şansă extraordinară.“ Pentru subprogramul tematic din pomicultură, parte din PNDR, sumele vor fi diferite de la an la an, iar cuantumul va fi stabilit de autorităţile agricole de la Bucureşti, nu de la Bruxelles. Programul va fi mult mai cuprinzător decât în viticultură, dar necesită cofinanţare de maximum 50% din partea beneficiarului.

Schemele de finanţare propuse

Sorin Moisa, şeful de cabinet adjunct al comisarului european pentru agricultură, a prezentat cu această ocazie o schemă de aplicare a programului de reconversie în pomicultură care este structurat pe patru pachete, cuprinzând fiecare o serie de măsuri:

Pachetul I – Creşterea suprafeţelor de plantaţie tânără şi modernizarea fermelor pomicole, precum şi prezer­varea şi valorificarea bazei genetice autohtone.

Pachetul II – Creşterea organizării pe filieră şi stabilizarea veniturilor.

Pachetul III – Creşterea accesului producătorilor la servicii de instruire, consiliere de specialitate şi participarea la acţiuni de cooperare în vederea inovării.

Pachetul IV – Diversificarea activităţilor în fermele pomicole.

Primul pachet dedicat pomiculturii este şi cel mai complex, fiindu-i alocate şase măsuri ce au ca scop final dezvoltarea unui sector pomicol competitiv.

Prima măsură a acestuia se referă la creşterea competitivităţii economice şi de mediu în toate tipurile de plantaţii (superintensive, intensive, extensive şi ecologice). Prin această măsură pot fi finanţate mai multe activităţi, printre care reconversia plantaţiilor, renovarea sau construcţia clădirilor specializate, reabilitarea pepinierelor sau a institutelor de cercetare, investiţii în cercetare şi inovare, lucrări de ameliorare a solului, achiziţionarea sistemelor de susţinere din plantaţii, a sistemelor de irigaţii, utilaje aferente înfiinţării, întreţinerii şi recoltării, lucrări de amenajare a solului etc.

A doua măsură vizează restructurarea/modernizarea fermelor pomicole prin: achiziţionarea utilajelor şi echipamentelor pentru condiţionare, răcire, conservare, sortare, ambalare în fermă şi transport; echipamente de prelucrare a fructelor, ambalare şi transport; renovarea clădirilor specializate; realizarea/reabilitarea infrastructurii din ferme (drumuri de acces, furnizarea energiei, gestionarea apelor); realizarea structurilor de comercializare directă.

Cea de-a treia măsură este dedicată instalării tinerilor agricultori şi vine să sprijine înnoirea generaţiilor din pomicultură. În acest sens, tinerii care se instalează sau preiau o fermă pomicolă vor primi o plată unică.

Investiţiile pentru dezvoltarea micilor exploataţii pomicole fac obiectul unei alte măsuri a acestui pachet de finanţare. În acest sens se va aloca o plată unică pentru investiţiile în modernizarea, dezvoltarea şi diversificarea activităţii micilor ferme pomicole.

Şi pentru pomicultura ecologică va fi alocată o plată anuală pe care o vor primi administratorii exploataţiilor pomicole care se supun unui proces de conversie de la agricultura convenţională la cea în regim ecologic, a celor nou înfiinţate în acest sistem, precum şi pentru menţinerea în acelaşi regim a exploataţiilor care au primit deja certificarea ecologică.

Ultima măsură din acest pachet se referă la „rezervarea şi valorificarea bazei genetice“ prin prezervarea livezilor tradiţionale, cu condiţia respectării normelor de igienă fitosanitară, protejarea şi valorificarea speciilor şi soiurilor tradiţionale, dezvoltarea interesului consumatorilor pentru fructele de altădată.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.12, 16-30 IUNIE 2013

Tratamentele de vară în pomicultură

În perioada de vară, pomicultura se confruntă cu o serie de fenomene negative care, dacă nu sunt cunoscute, nu pot fi evitate şi, în final, se ajunge la compromiterea recoltei. Căderea fiziologică şi atacul de boli şi dăunători sunt cele care trebuie tratate cu cea mai mare atenţie.

Deşi mecanismul intern al căderii fiziologice din luna iunie nu a fost pe deplin elucidat, cercetările efectuate în acest sens atestă rolul hormonilor de creştere (raportul giberelină – auxină), starea nutriţională (lipsa de fosfor şi potasiu pot accentua fenomenul şi implicit pierderile), principala cauză descoperită fiind însă insuficienţa apei şi, mai ales, seceta atmosferică (fructele au cuticula neformată şi pierd toată apa din celule).

De aceea este important ca, pe întreaga perioadă de vegetaţie, să irigăm diferenţiat pe specii, să fertilizăm cu mult fosfor şi, în ultima parte a acesteia, când fructele se află în faza de pârgă, să aplicăm îngrăşăminte pe bază de potasiu şi calciu.

Cât priveşte combaterea bolilor şi dăunătorilor, aceasta presupune o bună cunoaştere a biologiei acestora şi aprovizionarea din timp cu substanţe pe baza rezultatelor din ultimii ani. Pentru boli tratamentele se efectuează după ploaie şi la intrarea în pârgă, iar pentru dăunători se face un control săptămânal şi, în funcţie de numărul de generaţii determinate cu ajutorul capcanelor cu feromoni, se realizează graficul de zbor, în funcţie de care se aplică tratamentele. Dar, mai practic, acestea se realizează prin numărarea fructelor înţepate din 1.000 de bucăţi recoltate. Astfel, tratamentele se aplică numai dacă avem în luna iunie 5 fructe înţepate, în luna iulie 8 şi în august 10 fructe înţepate.

Pentru specia cireş vom aplica minimum trei tratamente cu fungicide din grupa tebuconazol, mancozeb, boscalid şi piraclostrobin. Pentru combaterea dăunătorilor, cum sunt cotarii, afidele şi viermele cireşului, se folosesc produse pe bază de spinosad, imidacloprid, tiacloprid, fără să uităm să adăugăm produse pe bază de calciu, fosfor, potasiu, alge şi hormoni de creştere.

Pentru speciile prun, piersic şi cais, care au dăunători comuni, este indicat să folosim produse pe bază de dodine, mancozeb, tebuconazol, odată cu care aplicăm şi îngrăşăminte foliare cu aceleaşi produse ca la cireş.

La măr vom combate rapănul şi făinarea, aplicând după fiecare ploaie tratamente cu produse care au în compoziţie ca substanţă activă ditianon, dodine, mancozeb, miclobutanil, meptildinocap. Tratamentele împotriva viermelui merelor, a minatoarelor, a păduchelui din San José se vor efectua cu produse care să nu stânjenească activitatea insectelor entomofile. Vom folosi de minimum două ori pe lună produse care au în compoziţie substanţe active ca: acetamiprid, alfacipermetrin, clorantraniliprol, spinosad, imidacloprid. Pentru a ajuta fructele trebuie să completăm toate tratamentele, aşa cum am mai spus, cu produse pe bază de calciu, potasiu şi microelemente, precum şi cu hormoni de creştere.

Petre EREMIA

REVISTA LUMEA SATULUI, NR.11, 1-15 IUNIE 2013

Pomicultura a scăpat cu bine de zăpezile şi îngheţul din martie

Ultima jumătate a lunii martie a surprins prin căderile masive de zăpadă şi temperaturile nocturne care au coborât, în Suceava şi Botoşani, până la minus 11-15 grade Celsius, iar în rest, până la minus 2-4 grade Celsius. În jumătatea de sud a ţării acest episod a fost precedat de o perioadă mai caldă decât media caracteristică lunii martie, ceea ce a determinat şi o intrare precoce în vegetaţie a plantelor. Cu toate aceste condiţii anormale din punct de vedere termic, speciile pomicole mai sensibile la îngheţ (cais, piersic, vişin, cireş) şi arbuştii fructiferi nu au avut de suferit.

În nordul ţării, unde temperaturile foarte scăzute chiar puteau provoca daune majore, elementele vegetative nu au fost afectate pentru că nu porniseră în vegetaţie. Decalajul climatic de 2-3 săptămâni dintre nordul şi sudul României a salvat practic, cel puţin până acum, pomicultura. Şi invers, deşi în Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banat şi Crişana înmugurirea s-a produs mai devreme, temperatura nu a fost atât de scăzută încât să atace elementele de rod. Temerile pomicultorilor mai erau legate de eventuale brume târzii, accident climatic pentru această perioadă, încă de neexclus.

Pagube neînsemnate la soiurile timpurii de nectarine

În Arad, la ferma Piersicile de Araneag, au fost puţin afectate soiurile timpurii de nectarine. Nicolae Dorel Sirian ne-a declarat: „Nu este un atac care să ne îngrijoreze, o estimare exactă o să avem la legarea fructelor, însă deocamdată am remarcat o sensibilitate la soiurile timpurii Springold, Collins şi Cardinal. Restul plantaţiilor stau foarte bine. În zona noastră nici nu au fost temperaturi scăzute în ultima decadă a lui martie, dar s-au înregistrat minime la limita de rezistenţă a piersicului (-1,7... -4,9°C, fenofaza butonilor florali; -1,1…-3,8°C, în timpul înfloritului, -1,1…-2,1°C, fructe mici), aşa că am avut şi puţină şansă.“

În judeţul Vâlcea, la Drăgăşani, în plantaţiile de vişin şi cais de la Agro Holding Annabella temperaturile nu au creat nicio problemă. Directorul Florin Bălaşa ne spunea că are o oarecare teamă de brumele târzii care ar putea cădea de aici înainte. Iar la cais chiar este riscant, dat fiind faptul că pomii au înflorit, iar temperaturile mai mici de minus 0,6°C ...-3,2°C în timpul înfloritului ar putea crea greutăţi. Domnia sa speră să obţină producţii bune măcar în acest an, dat fiind faptul că, în 2011 şi 2012, a avut pagubă totală în livezi, fie din cauza îngheţului, fie din cauza secetei.

La ferma Ferm Prod din Scărlăteşti, judeţul Brăila, a inginerului Constantin Aurel, livada de piersic, care ocupă o suprafaţă destul de mare, se prezintă bine, nefiind afectată de temperaturile negative din acest început de primăvară.

Furturile, o calamitate mai mare decât accidentele climatice

Nici în judeţul Sibiu cireşul n-a avut de suferit. Directorul Nicolae Neamţu, de la ferma Agricola Bergameli, din Dobârca ne-a declarat: „La noi, chiar dacă au existat temperaturi negative, speciile pomicole mai sensibile nu au avut de suferit pentru simplul motiv că n-au dat mugurii vegetativi şi floriferi. Aici, sub munţi, vegetaţia este cu vreo două-trei săptămâni mai tardivă decât în sudul ţării, iar această situaţie ne-a prins bine de data aceasta. Va fi o problemă dacă vor exista perioade de îngheţ târziu de aici înainte – eu sper că nu – dar nu cred că mai este posibil să avem temperaturi sub limita de rezistenţă a cireşului (-1,7... -3,2°C, faza de butoni florali; -1,1…-3,2°C, perioada înfloritului, -1,1…-2,1°C, la legarea fructelor).“

La fel de bine au trecut peste cele -11...-15°C şi pomicultorii din Moldova. De exemplu, Mihai Vărzaru, de la Cotnari–Iaşi, ne spunea că singura problemă din livezi este cea a pomilor uscaţi de seceta de anul trecut, chestiune care ar presupune cheltuieli suplimentare cu înlocuirea acestora. Dar mai mult decât năpasta climatică, la Cotnari, ca şi mai în toate zonele din ţară (aceeaşi problemă am întâlnit-o în Alba, Constanţa, Sibiu, Vâlcea, Buzău, Vrancea, Prahova, Argeş etc.), are loc un alt fenomen, la fel sau poate chiar mai păgubitor, cel al furturilor: „Vă daţi seama? Au terminat să fure şpalierii ori sârmele. Acum smulg puieţii şi viţele altoite! În prezent derulez un program de reconversie la viţa-de-vie şi m-am trezit cu o mulţime de viţe de un an furate. Plătesc şase paznici şi tot degeaba, dar chiar nu pot să rezolv de unul singur problema, de vreme ce pe hoţi nu are cine să-i oprească pe stradă sau acolo unde vând materialele furate.“

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

Tratamente de primăvară în pomicultură (ll)

În numărul trecut am prezentat principalele măsuri fitosanitare care trebuie luate pentru protejarea livezilor în care sunt plantate specii din grupa seminţoaselor. Spuneam atunci că cei mai limitativi factori de producţie la fructe sunt bolile şi dăunătorii, lucru valabil evident şi la speciile sâmburoase. Se cunosc cazuri în care producţiile au fost compromise în proporţie de 85-100% în plantaţiile în care nu s-au luat măsuri pentru combaterea unor dăunători precum viespea sâmburelui de prun (Eurytoma schreineri) şi molia orientală a fructelor la piersic (Cydia molesta) sau a unei boli cum este băşicarea frunzelor (Taphrina deformans).

Tratamente cu insecto-fungicide şi îngrăşăminte foliare recomandate pentru această perioadă la grupa de specii sâmburoase

(vezi tabel în revista tiparita)

Pentru protecţia fructelor de dăunătorii Cydia molesta şi Anarsia lineatella (molia vărgată) la speciile piersic şi cais se vor amplasa difuzoare cu feromoni A/OFM, câte 1.000 buc./ha, iar pentru Cydia funebrana (Viermele prunelor) câte 1.000 difuzoare/ha tip Isomate-OFM Rosso Flex.

Petre EREMIA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.8, 16-30 APRILIE 2013

'Nu stingeţi lumina' în cercetarea agricolă românească - apelul cercetătorilor către Guvern şi Parlament

Specialiştii Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură din Cluj-Napoca, împreună cu colegii lor din instituţii cu acelaşi profil agricol din Blaj, Livada, Bistriţa, Iernut, Târgu-Mureş şi Turda (toate din vestul ţării) solicită Guvernului şi Parlamentului să interzică retrocedările în natură ale terenurilor statului aflate în administrarea staţiunilor de cercetare din domeniul agricol, pentru că acestea sunt unităţi strategice în dezvoltarea economică a ţării.

"Vrem ca dumneavoastră, în calitate de responsabili ai destinelor ţării, să 'nu stingeţi lumina' în cercetarea agricolă românească", spun specialiştii care au adresat, recent, un memoriu membrilor Executivului şi Parlamentului.

Specialiştii în pomicultură de la Cluj-Napoca, recompensaţi constant cu medalii de aur şi de argint, în ţară şi în străinătate, pentru rezultatele strălucite din domeniul lor de activitate, se află, pentru nu se ştie a câta oară în ultimele două decenii, în faţa pericolului de a-şi vedea peste noapte munca lor şi a înaintaşilor risipită şi terenurile cultivate de ei cu soiuri pomicole valoroase, reprezentative naţional - dezmembrate sau desfiinţate în baza legii retrocedărilor. Ei ar trebui să sărbătorească, în acest an, 60 de ani de la înfiinţarea instituţiei - dintre care 40 încununaţi de rezultate remarcabile, iar ultimii 20 - într-o titanică luptă pentru supravieţuire. 

Directoarea Staţiunii de Cercetare Pomicolă, Eugenia Hărşan, spune că este perfect de acord că oamenii trebuie să fie despăgubiţi pentru exproprierile de după 1945, dar nu cu suprafeţe folosite eficient în cercetarea ştiinţifică românească şi în profit naţional. Staţiunea deţinea 1.036 de hectare în 1990 şi mai are în prezent doar 168 de hectare. Toate suprafeţele desprinse din patrimoniul Staţiunii se aflau în cea mai bună întreţinere, cu livezi cu pomi fructiferi de renume, pe rod. Pierderile pentru bugetul staţiunii au fost irecuperabile. 

Eugenia Hârşan a fost surprinsă să afle că sunt mai multe instituţii bugetare în România în care directorul şi-a "aranjat abil", în dispreţul tuturor, un salariu de 11.000 de euro pe lună, iar guvernanţii se fac că nu văd un astfel de abuz.

"11.000 de euro reprezintă fondul de salarii pe o lună pentru cei 35 de angajaţi din Staţiunea de Cercetarea Pomicolă. Este nefiresc că un singur bugetar să câştige cât 35, mai valoroşi decât acesta", spune directoarea instituţiei. 

Specialiştii de la Cluj au obţinut şi în acest an medaliile de aur şi de argint la Salonul Internaţional de Inventică de la Bucureşti, cu mărul de iarnă "Someşan" şi cu trandafirul "Veronica".

Directoarea mai spune că finanţarea directă a unităţilor de cercetare a fost sistată de peste 15 ani. Dispariţia acestor unităţi ar duce la pierderea ireparabilă a patrimoniului genetic la porumb, orz de primăvară, soia, trifoi roşu, viţă de vie, păr, măr, cireş, prun, ceapă roşie, varză de toamnă, tomate, etc., dar şi a raselor tradiţionale de bovine, cu Bălţata românească, porcine, cu Bazna şi Mangaliţa, şi ovine, cu Ţigaia de regiune. 

"Scoaterea de pe piaţă a soiurilor româneşti foarte bine adaptate condiţiilor de mediu are drept consecinţă importul de hibrizi. Introducerea fără bariere a acestora şi a raselor străine a condus şi la "importul" de boli virotice şi criptogamice de carantină cu consecinţe grave asupra producţiei agricole pe suprafeţe mari. Este imperios necesar să accesăm fonduri europene, din 2014, pentru cercetarea în agricultură", susţine Eugenia Hărşan.

Sursa: AGERPRES

OptiTech, seminarul dedicat pomicultorilor valoroşi

Aflat la cea de-a patra ediţie, Forumul OptiTech pentru pomicultură s-a desfăşurat în luna martie la Poiana Braşov, reunind cca 150 de pomicultori din toată ţara, care împreună deţin în jur de 5.000 ha de livadă. Pentru ei, echipa Syngenta s-a documentat de-a lungul unui întreg an în ceea ce priveşte noutăţile din pomicultură, astfel încât informaţiile oferite să se ridice la standardele la care aceştia s-au obişnuit. De-a lungul anilor, organizarea acestei întâlniri şi-a dovedit pe deplin utilitatea, dovadă numărul tot mai mare de participanţi care, ca nişte studenţi dornici de informare, nu pleacă nicăieri fără carnetul de notiţe pe parcursul celor două zile în care se desfăşoară evenimentul, timp în care scriu, fotografiază, pun întrebări, discută.

O cerinţă firească a pieţei: fructe frumoase şi de calitate

În fiecare an, în cadrul acestei sesiuni de discuţii interactive sunt analizate tehnologiile menite să ajute producătorul să obţină fructe care să răspundă din punct de vedere calitativ unui consumator tot mai pretenţios şi care, mai nou, se îndreaptă tot mai mult către produsele autohtone.

„Pentru că tehnologia cea mai bună este cea care este verificată şi discutată de pomicultori, noi am adus specialişti străini pe probleme de combatere a bolilor şi dăunătorilor, dar şi pe probleme de tehnologie astfel încât fiecare seminar în parte să scoată în evidenţă care sunt acele lucruri care ar trebui făcute, cu experienţa internaţională dar şi locală, astfel încât pe raftul magazinelor noastre să găsim fructe româneşti de cea mai bună calitate. În acest sens, pomicultorii trebuie să discute şi să aleagă cele mai bune tehnologii. Mai nou, se observă pe piaţa din România tendinţa de a căuta fructe româneşti. De aceea pomicultorii vin în întâmpinarea acestei cerinţe şi îşi schimbă tehnologia şi structura livezilor astfel încât să poată livra o calitate constantă de-a lungului anului: fructe care arată bine şi sunt gustoase“, afirma în deschiderea evenimentului Cristian Grecu, directorul de marketing al Syngenta. El a adăugat că, la nivel de piaţă, fructele trebuie să mai răspundă şi altor cerinţe de bază, cum ar fi să reziste cât mai mult la raft şi să aibă reziduuri sub limitele admise. „Vrem să producem mai mult în condiţii limitative, iar acest lucru se poate realiza prin tehnologii noi şi inovative.“ În acest sens, Syngenta a lansat în 2009 primul forum pentru pomicultură pentru a trece de la o abordare demonstrativă, în câmp, la una integrată care cuprinde, pe lângă un portofoliu adaptat de produse, toate verigile implicate în acest sector: cercetarea, reprezentanţii lanţurilor alimentare şi autorităţile.

Aşa se face că şi în acest an, pe lângă experţii Syngenta în culturi pomicole, la întâlnirea cu producătorii au mai participat reprezentanţi ai staţiunilor pomicole, ai companiei Timac Agro – partenerii Syngenta pe partea de fertilizare, ai industriei hipermarketurilor, ai Ministerului Agriculturii şi ai Organizaţiei Interprofesionale Legume-Fructe.

Lecţia de protecţie a pomilor

Ca de fiecare dată, şi la această ediţie problematica abordată a fost cea propusă de pomicultori la finalul întâlnirii precedente. Aceştia au fost împărţiţi în grupuri de lucru cu un număr redus de participanţi tocmai pentru a putea purta un dialog interactiv. Cei trei vorbitori au fost specialişti de marcă din domeniu, cu experienţă în culturile pomicole: Simon Arnseck – expert tehnic pomicultură şi Damir Ivacic – expert în cercetare-dezvoltare insecticide. Lor li s-a alăturat Florin Niţu, director produse pentru culturi speciale în cadrul Syngenta, care a anunţat cu acest prilej şi apariţia unui produs nou: fungicidul Embrelia.

Accentul a fost pus şi de această dată pe bolile şi dăunătorii din pomicultură pornind de la cauza infecţiei, modul de manifestare, ciclul bolii sau al insectei şi până la măsurile de prevenire şi combatere.

Pomicultorii au aflat de la specialiştii Syngenta cum pot fi tratate două dintre cele mai importante boli ale fiecărei grupe importante de pomi. La capitolul seminţoase au fost tratate rapănul şi făinarea mărului, aceasta din urmă atacând în general mugurii, frunzele şi lăstarii şi mai rar fructul, boala având o dezvoltare explozivă după înflorit, fiind recomandate tratamentele prevenitive cu Thiovit Jet şi Topas. În ceea ce priveşte rapănul, aceasta este cea mai întâlnită şi importantă afecţiune a mărului care, în condiţii favorabile, poate compromite semnificativ cultura. Pentru a evita această situaţie, o soluţie eficientă înseamnă evitarea infecţiilor secundare, motiv pentru care se impune tratamentul preventiv cu produse precum Bravo, Chorus sau Score. Important este ca produsele aplicate să fie rezistente la spălare, active la temperaturi scăzute şi să aibă atât acţiune preventivă cât şi curativă. În ceea ce priveşte grupa sâmburoaselor, pomicultorii au solicitat informaţii despre băşicarea frunzelor de piersic şi monilioză. Prima este cea mai severă boală la această specie, iar, pentru a fi ţinută în frâu, controlul trebuie preluat în momentul în care mugurii încep să se deschidă, singura acţiune de succes fiind prin urmare cea preventivă. În primăverile umede trebuie aplicate produse cuprice cât mai devreme, urmate apoi de tratamentele cu produse din gama Bravo, un fungicid cu acţiune multiplă împotriva bolilor, şi Score, care acţionează prin blocarea dezvoltării bolii în interiorul plantei. Monilioza, în schimb, este o boală tot mai frecvent întâlnită şi mai agresivă cu toate speciile de sâmburoase, care afectează atât florile cât şi ramurile şi, în ultimă instanţă, fructele. Momentul optim de control al bolii este când 10% din flori sunt deschise, apoi la înfloritul complet, produsele recomandate pe lângă Bravo şi Score fiind Chorus, Switch şi Topas.

Gestionarea dăunătorilor din plantaţiile de măr a fost următorul subiect de interes abordat, speciile aduse în discuţie fiind viermele fructelor (Cydia pomonella), molia pieliţei fructelor (Adoxophies spp.) şi insectele minatoare, care produc pagube semnificative în livezi. În opinia specialiştilor Syngenta, cheia succesului pentru toate aceste probleme o reprezintă monitorizarea atentă a livezii. Un istoric al dăunătorilor, examinarea plantelor înainte de reluarea vegetaţiei, amplasarea capcanelor feromonale pentru păduchi şi lepdidoptere şi a celor colorate pentru viespi şi scolytidae sunt doar câteva dintre măsurile menite să dea o mână de ajutor în monitorizarea dăunătorilor. În ceea ce priveşte tratamentele chimice, Syngenta recomandă aplicarea produselor precum Insegar pentru combaterea moliei pieliţei fructelor şi pentru atacul viermelui merelor. Pentru acesta din urmă se mai aplică insecticidul Affirm după înflorit şi până la maturitatea fructului, la fel şi Actara. Un insecticid care poate fi aplicat din faza de ouă până la larve şi adulţi şi care combate un spectru larg de dăunători, inclusiv speciile prezentate mai sus, este Voliam Targo, produsul având şi cea mai lungă perioadă de protecţie pe care o poate oferi un ovilarvicid.

Embrelia - un nou fungicid de ultimă generaţie

Dacă anul trecut, cu ocazia forumului, Syngenta a lansat două insecticide – Affirm şi Voliam Targo, anul acesta este rândul portofoliului de fungicide să se îmbogăţească cu un nou produs de ultimă generaţie – Embrelia pe numele său – eficient atât în prevenirea şi combaterea rapănului cât şi a făinării. Produsul face parte dintr-o nouă clasă de substanţe chimice – SDHI – care acţionează atât preventiv cât şi curativ asupra ciupercilor, diferenţiindu-se mai ales prin aderenţa sa mai bună la stratul de ceară de pe frunze şi fructe. În practică această calitate se traduce printr-o rezistenţă mai mare a fungicidului, care oferă astfel o protecţie de durată. Produsul, întâlnit anul acesta în loturile demonstrative, este în curs de omologare în toată Europa, urmând să fie lansat în 2014.

Valentina ŞOIMU ŞERBAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2013

Tratamentele de primăvară în pomicultură

Printre principalele sectoare agricole, pomicultura este cunoscută ca fiind cea mai afectată de atacul bolilor şi dăunătorilor. În ultimii ani, atacul acestora s-a intensificat, un număr mare de agenţi patogeni făcându-şi simţită prezenţa mai mult sau mai puţin agresiv, în funcţie şi de condiţiile întâlnite. Numai la măr, de exemplu, se înregistrează 4-6 boli (rapăn, făinare, foc bacterian, monilioză etc.) şi 12-15 dăunători (păduchele din San José, viermele merelor, afide, acarieni, minatoare etc.).

Experienţa pe care am acumulat-o la ferma Lacu Rezi, verificată şi îmbunătăţită pe parcursul ultimilor 7 ani, arată că tratamentele de primăvară, executate corect şi diferenţiat pe specii, sunt esenţiale. Dacă intervenim corespunzător în această perioadă, numărul total de tratamente efectuate pe parcursul anului se reduce semnificativ, în total ajungându-se la sub 10 la măr şi cel mult şase la cais şi prun.

Iată ce tratamente cu insecto-fungicide şi îngrăşăminte foliare recomandăm pentru această perioadă la grupa de specii seminţoase.

Până la scuturarea petalelor, pentru combaterea viermelui merelor (Cydia pomonella) şi moliei pieliţei fructelor (Adoxophyes orana), se vor amplasa la fiecare hectar câte 1.000 de bucăţi difuzoare cu feromoni de tipul Isomate C, iar pentru prevenirea şi combaterea moliei miniere (Cameraria ohridella) se vor amplasa la fiecare hectar câte 10 capcane AtraScit. În plus, la toate speciile trebuie să avem grijă ca, după fiecare dimineaţă cu ceaţă şi/sau ploaie, în maximum 36 de ore, să stropim cu Captan sau Dodine şi, în lipsa acestora, cu zeamă bordeleză, pentru prevenirea bolilor cauzate de ciuperci.

Petre EREMIA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2013

Cum alegem şi de unde cumpărăm pomii fructiferi

Odată cu dezgheţul solului şi topirea zăpezii, începe plantarea pomilor fructiferi, atât în livezi, cât şi în gospodăriile populaţiei. Secretul alegerii puieţilor şi locurile de unde îi putem achiziţiona ne-au fost recomandate de dr. ing. Mădălina Butac (foto), cercetător ştiinţific gr. II la Laboratorul Genetica şi Ameliorarea Plantelor din cadrul Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură (ICDP) Mărăcineni (Piteşti, Argeş).

Nu cumpăraţi de la „colţul străzii“!

„Pentru înființarea plantațiilor pomicole, în masiv sau ca pomi răzleți, se recomandă achiziționarea materialului săditor de calitate, în cazul nostru pomi altoiți, de la pepinierele specializate și autorizate. Acestea există la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Mărăcineni și în rețeaua de stațiuni pomicole zonale, precum și la pepinierele private autorizate“, ne-a declarat cercetătoarea.

Din spusele sale, pepinierele livrează material săditor cu autenticitate biologică 100%, astfel încât fermierul să aibă siguranța că pomul respectiv aparține speciei și soiului dorit. De asemenea, se garantează că puieții sunt liberi total sau parțial de boli virotice, fapt marcat prin etichete de culoare albastră sau galbenă eliberate de Inspectoratul Teritorial pentru Calitatea Semințelor și Materialului Săditor (ITCSMS).

Cum arată materialul săditor de calitate?

Interlocutoarea noastră a afirmat că pomii altoiți diferă în funcție de specie, soi, dar și de combinația soi-portaltoi. În general, puieții de un an sub formă de vargă și de 2 ani (cu coroana formată în câmpul II al pepinierei), conform STAS 989/II-77, trebuie să fie sănătoși, fără boli și paraziți, cu minimum trei rădăcini principale de cel puțin 15-20 cm, nedeshidratate și fără pete brune pe secțiunea oblică. Totodată, tulpina trebuie să fie dreaptă, cu scoarța netedă, de culoare caracteristică soiului, fără vătămări mecanice, de ger sau paraziți, bine garnisită cu muguri, lungă de cel puțin 100-120 cm și groasă de peste 10-12 mm. „Atât pomii de un an sub formă de vargă, cât și cei de 2 ani cu coroană formată din câmpul II al pepinierei sunt foarte buni pentru înființarea unei plantații pomicole, mai ales dacă corespund standardului“ – a precizat Mădălina Butac.

Ce trebuie evitat?

Cercetătoarea ne-a mai spus că nu sunt buni pentru plantare pomii fără rădăcini sau cu rădăcini puține și scurte, cei lipsiți de vigoare (mici și subțiri), strâmbi, chirciți sau îmbătrâniți. De asemenea, nu trebuie acceptați puieții cu răni deschise, cu urme de paraziți, de exemplu păduchele din San José, care se poate identifica prin pete roșietice pe tulpină. Atenție și la boli periculoase, cum ar fi cancerul bacterian, produs de Agrobacterium tumefaciens, care se manifestă prin tumori sau excrescențe pe rădăcini.

Menționăm că pomii achiziționați de la pepiniere se transportă într-un timp foarte scurt, acoperiți cu prelate pentru a evita deshidratarea lor şi se stratifică imediat în pământ sau nisip umed, până la plantarea propriu-zisă. În același scop, rădăcinile pot fi protejate cu materiale care mențin umiditatea timp îndelungat.

Traian DOBRE
LUMEA SATULUI, NR.4, 16-28 FEBRUARIE 2013

 

Un nou început, reconversia în pomicultură

Despre pomicultura românească de astăzi nu se poate spune decât că se află într-o stare dezastruoasă, ceea ce impune luarea de urgenţă a unor măsuri care să conducă la asigurarea pieţei cu fructe autohtone. Primul pas care trebuie făcut îl reprezintă reconversia, nucleul care să stea la baza strategiei de dezvoltare modernă a pomiculturii din ţara noastră.

Iată ce propun doi specialişti de marcă din domeniu – Ilarie Isac şi Mihai Coman – pentru redresarea urgentă a sectorului pomicol:

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Ilarie ISAC, Mihail COMAN

La Staţiunea pomicolă Iaşi cercetare fundamentală cu bani din... casieria unităţii

• 200 ha de livadă plantate în ultimii ani
• La ordinea zilei, reorganizare şi noi tehnologii
• Nu sunt bani nici pentru brevetarea soiurilor

Între unităţile de cercetare din agricultură, Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iaşi ocupă un loc aparte. În 35 de ani aici s-a desfăşurat o intensă activitate ştiinţifică, printre rezultate numărându-se crearea a 24 noi soiuri de cireşi dulci, trei soiuri de vişin şi patru de nuc şi, ceea ce este mai important, în condiţiile în care mai toate unităţile de profil trăiesc de pe o zi pe alta, unitatea ieşeană nu numai că a supravieţuit dar cunoaşte, în ciuda greutăţilor de ordin financiar, o oarecare dezvoltare.

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Stelian CIOCOIU
LUMEA SATULUI NR.23, 1-15 DECEMBRIE 2012

Daniel Constantin: România doreşte un program de reconversie în pomicultură pe modelul celui din domeniul viticulturii

România a susţinut, în cadrul discuţiilor din forurile europene, derularea în exerciţiul bugetar 2014-2020 a unui program de reconversie în pomicultură după modelul celui derulat cu începere din 2007 în domeniul viticulturii, a anunţat luni, la Mărăcineni - Argeş, ministrul Agriculturii, Daniel Constantin.

"România a solicitat în cadrul Consiliului de Miniştri Comisiei Europene ca de la 1 ianuarie 2014 în reforma politicii agricole să fie cuprins un program de reconversie - replantare la pomicultură, aşa cum a fost cel pe viticultură. Acolo lucrurile au mers foarte bine, fondurile care erau la dispoziţia României între 2007 şi 2013 au fost epuizate la începutul anului 2012. Există în momentul de faţă un acord în acest sens şi de la 1 ianuarie 2014 vom începe să intrăm şi în acest program de reconversie în pomicultură", a declarat ministrul Agriculturii.
El a mai precizat că amploarea programului va depinde de alocările bugetare pe care le va primi România.

Daniel Constantin s-a întâlnit luni cu fermierii din judeţul Argeş la Institutul de Cercetare - Dezvoltare pentru Pomicultură de la Mărăcineni.

Sursa AGERPRES

Sfaturi utile pentru reuşita unei plantaţii pomicole

Amplasată în plin Bărăgan, livada pomicolă de la Lacu Rezi reuşeşte să demonstreze, prin rezultatele pe care le obţine atât în plantaţia clasică cât şi în cea intensivă, potenţialul ridicat pe care îl are ţara noastră în producerea de fructe.

Timp de trei ani am prezentat în paginile revistei realizările din fermă care ţin atât de tehnologii şi producţii cât şi de valorificare şi în baza acestei experienţe putem enumera succint elementele de bază ale sistemelor de cultură aplicate:

.... articolul complet pe baza de abonament, detalii ....

Petre EREMIA
LUMEA SATULUI NR.21, 1-15 NOIEMBRIE 2012

Abonează-te la acest feed RSS