Scriitorul american Mark Twain spunea despre pepenele roşu că este „un produs de lux al acestei lumi“. Când îl guști, îţi dai seama ce mănâncă îngerii.

Pepenii verzi se recoltează începând cu data de 18-20 iulie, până la sfârşitul lunii septembrie, vârful de producţie fiind între 5-25 august, dar în zona solurilor nisipoase din sudul Olteniei, unde este mai cald, recoltarea pepenilor verzi începe în ultima decadă a lunii iunie în cazul culturilor înfiinţate prin răsad şi protejate în adăposturi joase tip tunel.

În cazul culturilor înfiinţate prin răsad şi mulcite cu folie de polietilenă startul la recoltare se dă în perioada 1-2 iulie, iar la cele înfiinţate prin răsad fără protejare primele fructe sunt recoltate în perioada 5-6 iulie. Producţiile extratimpurii şi timpurii de pepeni verzi obţinute între 25 iunie – 25 iulie se pot valorifica în condiţii de eficienţă economică ridicată atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă.

Ce soiuri sunt mai răspândite

Pepenii verzi de Brăila

Aceștia au vrejul de 2-3 m, subțire și foarte mult ramificat. Fructele sunt ovale, de mărime variabilă (5-8 kg), rar depășesc 20 kg. Culoarea verde-deschis, cu dungi longitudinale de culoare verde-închis, dantelate în mod neregulat. Coaja este subțire, miezul roșu, cu semințe mari, negre sau roșiatice. Fructele ajung la maturitate în perioada 15 iulie – 1 august.

Linia Lovrin

Pepeni selecționați la Stațiunea experimentală agricolă Lovrin. Coaja subțire și densă, cu o grosime medie de 1,5 cm. Pulpa este roșie normală, lipsită de țesuturi fibroase.

Pepene verde de Târgu Frumos

Fructele din acest soi au forma sferic-ovală, de culoare verde, cu o rețea subțire și neregulată de culoare mai deschisă. Culoarea este verde-deschis, cu dungi mici, închise, de-a lungul fructului. Coaja este subțire, miezul dens, de culoare galbenă portocalie. Semințele sunt de culoare albă și de mărime mijlocie. Este un soi rezistent la făinare și productiv.

Pepeni verzi rusești

Plante viguroase, cu tulpinile principale de 2,5 m lungime. Fructele sunt sferice sau puțin ovoide, cu suprafață verde-deschis, vărgate longitudinal, dungile fiind mai închise. Fructele depășesc 2 kg. Miezul este roșu, foarte dulce și suculent. Semințele sunt mari, de culoare neagră.

Pepenele verde de Cuba

Fructele sunt sferice sau foarte puțin ovoid-alungite. Culoarea de fond este verde-deschis, cu dungi late de culoare mai închisă. Are coaja groasă, miezul roșu, suculent și foarte dulce.

Clecli dulci

Fructele sunt oval-alungite, de culoare verde deschis, cu desene reticulare mai deschise, acoperite cu un strat de pruină. Fructele sunt mari (3-7 kg), cu coaja groasă și miezul roșu, foarte fin. Semințele sunt mari, albe sau cafenii, cu marginea neagră.

O întrebuițare deosebită o au cojile de pepene verde, acestea fiind transformate în condimente pentru patiserie (fructe confiate), diferite tipuri de conserve sau gemuri. Acestea au substanțe nutritive și sunt utilizate de vindecătorii tradiționali deoarece au numeroase proprietăți terapeutice.

Coaja de pepene verde este o sursă bogată de siliciu şi clorofilă. Siliciul îmbunătăţeşte activitatea pancreasului, fiind esenţial în fixarea calciului în organism, iar clorofila are proprietăţi antibacteriene şi antifungice şi poate fi consumată sub formă de dulceaţă, uscată sau sub formă de macerat.

Datorită conținutului său de citrulină, pepenele are rolul de a ne crește libidoul. Extrasele din coajă de pepene sunt adăugate ca ingredient în mai multe suplimente ce îl stimulează, iar studiile au arătat că citrulina este indicată și în cazul disfuncțiilor erectile.

Coaja de pepene verde este bogată în fibre, este un bun diuretic și ajută la scăderea kilogramelor în plus.

Ce pericole intervin pe durata păstrării

O boală care apare în cultura de pepene roșu este putrezirea. Pe tulpini apare un puf alb care este miceliul (corpul) ciupercii. Atacul se produce pe porțiunile tulpinii ce vin în contact cu pământul. În seră ciuperca apare când umiditatea este prea mare. Atacul acestei ciuperci poate fi prevenit dacă în seră și răsadniță se menține aerul mai uscat, mai cu seamă când s-a semnalat apariția bolii. Boala poate fi oprită prin stropiri cu zeamă bordeleză 10%.

Pătarea brună este produsă de ciuperca cladosporium cucumerinum Ell. și Arth. Boala se manifestă pe frunze, tulpini și în special pe fructele tinere, sub formă de pete mici, brune, cu secreții cleioase care se scurg, la aer însă se usucă destul de repede. La culturile din sere și răsadnițe, unde umiditatea este prea ridicată, boala se poate întinde pe tot fructul. Țesuturile din dreptul petelor se distrug, se adâncesc, la suprafața lor se formează un mucegai negricios, care nu este altceva decât fructificațiile ciupercii (conidiofori și conidii). Dacă atacul este puternic, fructele se opresc din creștere, producția scade foarte mult și, mai cu seamă, calitatea fructelor.

Anca LĂPUȘNEANU

Peste 20 de sortimente din cel mai iubit fruct al verii, pepenele roșu, au fost expuse pentru degustare la Universitatea de Științele Vieții din Iași (USV Iași), pe data de 18 iulie a.c. În timp ce unii au apreciat pepenii mai dulci, alții au fost cuceriți de sortimentele mai zemoase ori mai aromate. De pe masă nu a lipsit nici pepenele fără sâmburi.

Mirosul de pepene proaspăt tăiat i-a adunat imediat pe degustători în jurul farfuriilor. Au gustat și au regustat din cele 28 de soiuri și hibrizi de pepeni verzi și galbeni, fiecare cu arome și texturi aparte.

Zeci de sortimente de pepeni au putut fi degustați de participanți, evenimentul având, în primul rând, un caracter științific, în care pepenii au fost evaluați din punct de vedere calitativ și cantitativ.

„La noi, cercetarea are și gust. Finalizarea cercetărilor în domeniul producției horticole presupune și o analiză senzorială. Astăzi facem analiza senzorială la pepeni verzi. Sunt 23 de soiuri și cinci soiuri de pepeni galbeni, o ocazie de a analiza, de a da note, de a vedea care este rezultatul muncii de selecție a colegilor noștri“, a specificat Gerard Jităreanu, rector USV Iași.

Pepenele fără sâmburi, unul dintre sortimentele care au atras atenția

Pepenii provin atât de la Universitatea de Științele Vieții din Iași, dar și de la absolvenții care acum au propriile culturi în județele Moldovei. Unul dintre sortimentele care au atras atenția degustătorilor a fost pepenele fără sâmburi.

„Foarte multe persoane preferă să fie cât mai puține semințe, adică să nu le simți atunci când le consumi. Copiii preferă mai ales astfel de pepeni care să nu aibă semințe sau semințele să fie cât mai puține. Astfel de sesiuni de degustare îi ajută pe producători să înțeleagă mai bine ce își doresc consumatorii. Aceștia au apreciat gustul, forma fructului, dar și tot ce înseamnă calitățile gustative ale produsului. Aici sunt 28 de soiuri, însă la nivelul Uniunii Europene sunt omologate vreo 3.000-4.000 de soiuri. Pepenii de aici i-am adus de la producători, colegi de-ai noştri, absolvenţi ai USV Iași. Avem câteva soiuri şi de la noi de la universitate, pepene galben, verde, dar şi de la colegi care au culturile lor. Cu ocazia asta vrem să vedem care este preferinţa consumatorului, în funcţie de soiurile care sunt prezentate, pentru că astfel şi ei, producătorii, se pot orienta ce să cultive. Toate soiurile de aici sunt doar din cele cultivate în zona Moldovei, începând de la Probota şi mergând până în zona Lieştiului“, a explicat prof. univ. Vasile Stoleru, prorector al USV Iaşi.

La USV Iaşi au fost harbujii Baronessa din Lieşti, Lucitana din Probota, Roman din Bârlad şi Romanza din Matca, la care s-au alăturat alte soiuri de la Bârlad, Iaşi, Tecuci, Cudalbi, Matca, Lieşti, Probota sau Buzău. Dar, indiferent de soiul din care fac parte, sunt câteva lucruri la care trebuie să fim atenţi atunci când cumpărăm un pepene, spun specialiștii.

„În primul rând, ne uităm la codiţă. Aceasta trebuie să fie verde, obligatoriu. Dacă e uscată, pepenele a stat cel puţin două săptămâni în soare şi se usucă. Trebuie să ne uităm la perişorii care sunt pe codiţă, să fie ajunşi la maturitate, să nu fie transparenţi, să nu fie albi – sidefaţi. Apoi, dacă este un pepene care a stat pe sol, putem să ne uităm după pata opusă soarelui, care trebuie să fie de un galben foarte colorat. Un pepene care la atingere are un sunet gol pe interior înseamnă că e un pepene care e deja supra-maturat. Sunetul trebuie să fie undeva între butoi gol şi butoi plin“, specifică Vasile Stoleru, prorectorul USV Iaşi și cadru didactic la disciplina Legumicultură, în cadrul Facultății de Horticultură USV Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

VIDEO

Ce poate fi mai răcoritor într-o zi toridă de vară decât o felie de pepene verde? Fie că îi spunem pepene, harbuz, lubeniță, die, lubă, șiarchin, trăgulă sau bostan, acesta devine o alegere nemaipomenită în dieta oricăruia dintre noi deoarece ne oferă, pe lângă gustul aromat și răcoritor, o serie de beneficii pentru sănătate. Printre acestea se numără faptul că are o mulțime de substanțe nutritive, nu conține grăsimi și este format din apă în proporție de 92%. Mai mult decât atât, conține și mangan, dar și vitaminele A, B1, B6 și C, precum și licopen.

Pepenele face parte din familia Curcubitaceae, fiind înrudit cu castraveții și dovleceii și a fost cultivat încă din vremea Egiptului Antic, fiind cultivat în diferite regiuni din Africa, iar mai apoi pe fiecare continent. În timp, Turcia a devenit unul dintre cei mai mari producători de pepeni, iar cuvântul harbuz, folosit în anumite regiuni din țara noastră, provine din limba turcă, unde denumirea cel mai des folosită este karpuz.

Însă știați că…

• cel mai mare pepene din lumea a cântărit 160 kg?
• pepenele verde a fost modificat genetic pentru a crește pe jos deoarece, atunci când creștea în copaci, era periculos?
• există și pepeni verzi cu miez galben?
• din pepeni se obțin cele mai mari stafide din lume? Acest lucru se întâmplă după uscarea pepenilor.
• toate părțile pepenelui sunt comestibile? Pe lângă pulpă, semințele și coaja pot fi consumate. Semințele se pot prăji și servi ca gustare, iar din coajă se poate face dulceață.
• în Japonia sunt apreciați pepenii cu formă pătrată? Aceștia sunt special cultivați pentru a obține la final această formă.
• există pepeni și sub formă de inimă? Acest lucru se datorează fermierului japonez Hiroichi Kimura.
• iulie este denumită în SUA luna pepenelui verde?
• în China există un muzeu dedicat pepenilor verzi? Acest lucru se datorează faptului că aici se află una dintre cele mai mari regiuni producătoare de pepeni verzi din lume.
• pepenele verde poate fi pregătit pe grătar? Prin prăjirea lui se obțin arome deosebite, gustul rezultat fiind dulce-sărat, de aceea pepenele poate fi asociat inclusiv cu carne.

Există în popor și mituri despre pepene. Unul dintre ele ar fi acela că, pe timp de vară, Mihai Viteazul purta pe cap un pepene scobit. Un sâmbure de adevăr probabil că există pe undeva deoarece există scrieri care arată faptul că Socrate recomanda copiilor să poarte pepene pentru a se feri de insolații. Un alt aspect ușor hazliu este dat de o denumire mai puțin obișnuită: porc vegetal. De ce? Pentru că este rotund și rotofei și, pe deasupra, are și codiță, asemenea unui porc.

Larissa DINU

La sfârșitul lunii iunie, compania Agrosel a organizat în comuna Pogoanele, județul Buzău, o întâlnire cu fermierii din zonă. Discuțiile, purtate la marginea unei plantații de pepeni de 80 de hectare, s-au axat pe caracteristicile hibrizilor de pepeni din portofoliul companiei Agrosel.

Burebista F1

‒ Timpuriu: 75-78 de zile de la plantare;

‒ Formă: rotund-ovală;

‒ Greutate: 6-9 kg;

‒ Culoare: verde vărgat;

‒ Grosimea la coajă: mediu;

‒ Miezul: roșu intens, foarte dulce;

‒ Cultivare: în câmp deschis, cu protejarea cu tunel de folie sau agrotextil;

‒ Prezintă o bună rezistență la păstrare și transport.

Semaca F1

‒ Timpuriu: 75 de zile de la plantare;

‒ Formă: rotund-ovală;

‒ Greutate: 7-9 kg;

‒ Culoare: verde închis cu dungi înguste verzi-albăstrui;

‒ Grosimea la coajă: mediu;

‒ Cultivare: în câmp deschis, cu protejarea cu tunel de folie sau agrotextil;

‒ Prezintă o bună rezistență la păstrare și transport.

Kratos F1

‒ Mediu timpuriu: 85 de zile de la plantare;

‒ Formă: oval-alungită;

‒ Greutate: 8-10 kg;

– Culoare: verde deschis;

‒ Culoarea miezului: roșu aprins;

‒ Grosimea la coajă: 0,8-1cm;

‒ Semințe de culoare maro deschis, mici;

‒ Conținutul de zahăr: Brix: 12%;

‒ Cultivare: în câmp deschis, cu protejarea cu tunel de folie sau agrotextil;

‒ Prezintă o bună rezistență la păstrare și transport.

Danubiana F1

‒ Timpuriu: 80-83 de zile de la plantare;

‒ Formă: rotundă;

‒ Greutate: 2,5-3,5 kg;

‒ Culoare: verde deschis;

‒ Culoarea miezului: roșu aprins;

‒ Grosimea la coajă: 0,5-0,7 cm;

‒ Semințe de culoare maro închis, mici;

‒ Conținutul de zahăr: Brix: 13%;

‒ Cultivare: în câmp deschis, cu protejarea cu tunel de folie sau agrotextil.

Peace F1

‒ Formă: rotundă;

‒ Greutate: 4-5 kg;

‒ Culoare: verde deschis cu dungi închise;

‒ Coajă: subțire;

‒ Pulpa: galbenă, foarte dulce;

‒ Cultivare: în câmp deschis, cu protejarea cu tunel de folie sau agrotextil.

AS 007 F1

‒ Formă: oval-alungită;

‒ Greutate: 4-5 kg;

‒ Culoare: verde deschis cu dungi închise;

‒ Coajă: subțire;

‒ Miez: suculent, foarte dulce;

‒ Pulpă: galben-portocaliu;

‒ Conținut de zahăr: Brix 12%;

‒ Cultivare: în câmp deschis, cu protejarea cu tunel de folie sau agrotextil.

„Este foarte important să avem în cultura noastră și hibrizi produși de o companie românească. Eu am avut încredere că testarea acestor hibrizi va avea rezultate pozitive. Și, într-adevăr, nu am greșit. Anul acesta am cultivat o suprafață de 30 de hectare cu hibrizi Agrosel.

Toți s-au dovedit performanți. Deși anul acesta a fost atipic, capricios, cu ploi multe, hibrizii au făcut față, s-au comportat bine în cultură și au ajuns la maturitate. Estimez că producția va ajunge la aproximativ 100 de tone pe hectar. Vorbim despre cultura altoită. “

Laura ZMARANDA

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Începând cu această săptămână, producătorii din bazine legumicole consacrate, precum cele din Dolj, Brăila, Buzău, Ialomița, Giurgiu recoltează și livrează către consumatori cantități din ce în ce mai mari de pepeni, condițiile climatice din acest an asigurând producții mari și de calitate foarte bună. Spre exemplu, din binecunoscuta zonă Dăbuleni se livrează către piețele agroalimentare din București și din țară sute de tone de pepeni proaspeți, cantitățile ce urmează a fi recoltate și livrate fiind în creștere continuă.

Pentru a nu se crea confuzii printre consumatori, pentru identificarea producătorilor autohtoni și a pepenilor românești se aplică măsura etichetării standard, conform Ordinului ministrului agriculturii și dezvoltării rurale nr.225/2017. Astfel, pentru informarea corectă a tuturor celor interesați, prezentăm modelul de etichetă ce va fi afișat la fiecare punct de comercializare a pepenilor românești verzi sau galbeni. Eticheta cuprinde informații privind denumirea producătorului, localitatea de origine, data recoltării și prețul cu amănuntul.

Reamintim că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin inspectorii din cadrul Direcțiilor pentru Agricultură Județene, se asigură în permanență că prin verificările efectuate, sunt respectate prevederile Legii nr.145/2014 și ale OMADR nr.225/2017, astfel încât consumatorii să fie corect informați asupra provenienței fructelor și legumelor din piețele agroalimentare.

Sursa: madr.ro

O nouă cultură agricolă se pregătește să ia cu asalt exploatațiile din România. Este vorba de pepenele cu aromă de coniac. Acest soi a fost aclimatizat după 20 de ani de cercetări și are mai multe proveniențe. Materialul genetic a fost colectat din diverse zone de origine și selectat în cadrul procesului de ameliorare. Costel Vînătoru, cercetător la ISCDL Buzău, dezvăluie pentru revista Lumea Satului care sunt avantajele înființării unei asemenea culturi și ce tehnologie putem aplica pentru a obține rezultate optime.

Pe lângă aroma sa deosebită și gustul unic pe care îl conferă, acest soi de pepene se remarcă și printr-un conținut bogat de glucide, proteine și vitamine. Fructul este folosit în medicina umană ca diuretic și regenerator de țesuturi. De asemenea, pepenele cu aromă de coniac este recomandat în anemii, reumatism și tuberculoză pulmonară.

„Cultura pepenelui cu aromă de coniac vine ca o noutate pe piața din România, fructul fiind mult mai mic decât pepenele galben obișnuit. Dacă până acum tăiam pepenele cu fruct mare și nu-l consumam pe tot, iată că acest fruct de dimensiuni mult mai mici se poate consuma la o singură masă. Pepenele galben se cultivă pentru fructele sale care se consumă la maturitatea fiziologică în stare proaspătă, în salate de fructe sau utilizate la prepararea unor dulceţuri. De asemenea, fructele acestei plante, fiind de dimensiuni mici, se pot mura mult mai bine și pot fi folosite la pregătirea diverselor conserve“, spune Costel Vînătoru, cercetător la SCDL Buzău.

Producții timpurii și de calitate

Pentru a obţine o producţie mai timpurie, cultura se poate înfiinţa prin semănare de răsaduri altoite, iar plantele pot fi palisate pe spalieri. Este o cultură cu un cost de înființare mare, dar prezintă și o serie de avantaje: rodul poate ajunge până la 6 kg/plantă, se obțin producții cu 10-15 zile mai timpurii, cultura este mai bine aerisită, lumina pătrunde mai ușor, iar fructele se coc mai uniform și nu mai vin în contact cu solul și astfel nu se mai depreciază prin putrezire. În plus, tratamentele fitosanitare pot fi efec­tuate mult mai ușor.

„Pentru producerea răsadurilor se seamănă câte o sămânţă în ghivece sau cuburi nutritive, folosind 2-2,5 kg de seminţe pentru producerea răsadurilor cu care se plantează 1 ha de cultură. În momentul plantării răsadul trebuie să aibă 45-60 de zile. Sistemul de susținere se instalează ca la castraveți, iar plantele se conduc cu ajutorul sforilor, care se leagă cu un capăt la baza plantelor și cu celălalt la sârma spalierului. După plantare, în cultură se completează golurile şi se efectuează lucrările de îngrijire. Recoltarea începe mai devreme şi se realizează o producţie de 25-30 t/ha. În cadrul asolamentului pepenele galben trebuie să revină pe aceeaşi solă după 3-4 ani pentru a se obține producții de calitate și a se evita prezența unui număr mare de boli și dăunători. Bune premergătoare pentru această cultură sunt lucerna, trifoiul, mazărea şi fasolea de grădină, dar și  plantele din grupa rădăcinoaselor sau bulboaselor“, explică Costel Vînătoru.

Semănatul direct în câmp se face, de obicei, la sfârşitul lunii aprilie sau în prima jumătate a lunii mai, când temperatura din sol, la adâncimea de 8-10 cm, ajunge la 12-13°C şi are tendinţe de creştere.

„Pe coronamentul de 94 sau 105 cm se seamănă un rând la 10-15 cm de marginea acestuia, la adâncimea de 3-4 cm și se distribuie seminţele fie echidistant, fie câte 2-3 la cuib. Norma de semănat este de 3-4 kg/ha. Pentru asigurarea răsăririi se va aplica o udare prin aspersiune dacă primăvara este secetoasă. Toamna, după desfiinţarea culturii premergătoare, se efectuează fertilizarea de bază cu 30-40 t/ha gunoi de grajd, 300-400 kg/ha superfosfat şi 200-250 kg/ha sulfat de potasiu. Îngrăşămintele se încorporează prin arătura adâncă de toamnă la 28-30 cm adâncime. Primăvara se administrează 150-200 kg/ha azotat de amoniu, iar dacă se lucrează pe suprafeţe mari şi terenul este îmburuienat se recomandă erbicidarea; de regulă se pot folosi aceleași erbicide ca în cazul castraveţilor și se grăpează pentru afânarea solului şi  încorporarea îngrăşămintelor. Terenul poate fi modelat în straturi înălţate cu lăţimea la coronament de 94 cm sau 105 cm“, mai adaugă Vînătoru.

Lucrările de îngrijire

Răritul culturii se face când plantele au 2-3 frunze adevărate, la distanţa de 30-35 cm între plante pe rând sau lăsând 2 plante la cuib, pentru a asigura densitatea de 20-24.000 plante/ha.

„Pentru combaterea buruienilor se fac praşile, manuale sau mecanice, în primele faze de vegetaţie, apoi acest lucru nu mai este necesar. În cazul în care terenul este puternic îmburuienat, se pot folosi erbicide selective specifice speciei. Dacă este secetă, se aplică udări în prima parte a perioadei de vegetaţie, apoi acestea se întrerup când fructele sunt formate şi au mărimea unui măr pentru a favoriza acumularea de glucide. Dacă terenurile sunt cu fertilitate scăzută, se recomandă o fertilizare fazială în perioada creşterii intense a fructelor cu 120-150 kg/ha azotat de amoniu şi 80-100 kg/ha sulfat de potasiu“, spune cercetătorul Costel Vînătoru.

Potrivit specialiștilor, producţia este de 20-25 t/ha, dar poate crește semnificativ dacă se folosesc semințe hibride sau verigi tehnologice suplimentare, precum fertirigarea, mulcirea sau stimularea florilor.

„Recoltarea începe în decada a doua a lunii iulie şi durează până la sfârşitul lunii august. Se recoltează manual, pe alese, fructele care au culoarea specifică cultivarului, miros şi aromă caracteristică pentru unele cultivaruri. Cererea pentru acest gen de fructe este în creștere datorită aromei inconfundabile și mult mai concentrate. Se va începe și vânzarea de semințe după ce soiul va fi omologat și brevetat, proces ce necesită încă doi ani. Deocamdată se pot oferi promoțional semințe“, conchide Costel Vînătoru.

 Ruxandra HĂBEANU

De peste 30 de ani membrii familiei Cioară cultivă pepeni. Au fost loiali acestei culturi, iar lubenițele zemoase și parfumate i-au răsplătit pentru efortul lor. Chiar dacă cu multă muncă, griji și uneori probleme, au reușit să ridice o casă, să se dezvolte și să-și dorească mai mult de la viață. Acum băiatul familiei, și el tată la rândul lui, continuă tradiția familiei, dar de data aceasta după alte principii și rigori.

O rădăcină puternică înseamnă o plantă viguroasă

De trei ani Aurelian Cioară are în testare produsele de la Daymsa și acum, după rezultatele obținute spune că nu va renunța la ele. Și-a pus încrederea în îngrășămintele certificate bio, pentru că an de an recolta a fost mai mult decât mulțumitoare, iar gustul produselor l-a ajutat să se remarce pe piață.

I-am cerut să ne spună care a fost protocolul pe care l-a urmat pentru a obține mai multe fructe pe o plantă și un gust remarcabil. Așa am aflat că totul pleacă de la calitatea solului. Chiar înainte de plantare, încorporează în sol cu ajutorul frezei 300-400 kg/ha din produsul Naturcomplet G. De ce face acest lucru? „Pentru că Naturcomplet G reușește să îmbunătățească calitatea solului, corectează mineralizarea și salinizarea solului. Pământurile închegate le înmoaie, iar pe cele nisipoase le leagă. În plus, eficiența îngrășămintelor minerale aplicate ulterior este mult mai mare, iar producția crește și avansează data recoltării“, spunea Aurelian Cioară.

„Deși calitatea solului este importantă, totuși sămânța este cea care păstrează sub formă latentă potențialul plantei. De aceea tratamentul seminței înseamnă un start bun pentru viitoarea plantă. Eu am tratat sămânța cu Raiza Mix, adăugând doar 4-5 ml / litru apă / 1 kg semințe, dar acest produs se poate aplica și foliar la momentul transplantării, când se revine cu 40-50 ml/10 litri apă, direct pe plantă. Ulterior, prin instalația de picurare se poate repeta tratamentul în cantitate de 4-5 litri/ha, de câte ori planta are nevoie de dezvoltare radiculară. Folosind Raiza Mix am remarcat că stimulează procesele de încolțire, răsărire și dezvoltare a plantelor. Acestea au încolțit uniform, au fost mai riguroase și mai rezistente la stres, iar plantele au atins potențialul productiv. Iar acest lucru se întâmplă datorită compoziției produsului care are la bază fitohormoni de origine naturală, ușor de asimilat de plantă“, a mai adăugat cultivatorul de pepeni.

Naturamin WSP, leac împotriva stresului la plante

Fiecare an are particularitățile sale, dar elementul „surpriză“ pentru plante nu lipsește niciodată, chiar dacă el se traduce prin secetă, grindină sau frig excesiv. În fiecare an fermierii s-au speriat de aceste fenomene și pe bună dreptate, pentru că nu ne putem pune cu natura. Dar putem totuși preveni sau ameliora efectul acestor fenomene asupra plantelor. Spre exemplu, Naturamin WSP, un produs care are la bază 80% aminoacizi liberi, ajută cultura să depășească situațiile de stres provocate de fitotoxicitate, secetă, mane, temperaturi extreme și boli. Culmea este că exact în astfel de situații se vede cel mai bine eficiența produsului pe bază de aminoacizi. În astfel de cazuri, se diluează 10 g de produs în 10 litri de apă și se aplică cu vermorelul. De asemenea, se poate aplica și foliar, cu instalația pentru tratamente foliare, și atunci se recomandă 400 g la 400 litri de apă/ha. Naturamin WSP are un efect extraordinar asupra plantelor (orice este verde) și în condiții normale. Privit ca un produs magic, acesta favorizează cu adevărat dezvoltarea culturii în momentele de dezvoltare maximă, lucru care generează desigur o productivitate crescută. Sporurile de producție înregistrate până acum la legume, viță-de-vie, cultură mare depășesc cu mult 30% – 40%.

Momentul legării fructelor, decisiv

Două dintre produsele Daymsa, Cytoplant 400 și Pleniflor v-ar putea asigura o mai bună fructificare. „Aplicarea de Cytoplant®400 stimulează diviziunea celulară a organelor plantelor ce sunt în dezvoltare, mobilizează substațele nutritive și reduce dominanța apicală. Pe de altă parte, Pleniflor® ajută la stimularea puternică a proceselor implicate în inducerea înfloririi și legării fructelor pentru a obține o mai mare cantitate de fructe“, explică fermierul din județul Olt. Pentru a vă asigura de aceste rezultate, tot ce aveți de făcut este să aplicați cu vermorelul 20-30 ml/10 litri de apă sau 1,5-2 litri/400 litri apă/ha, dacă folosiți instalația pentru tratamente foliare. Aceste două produse se folosesc împreună, de 2 ori pe sezon.

Cei care au trecut de la agricultura rudimentară la cea comercială, performantă, știu că analiza solului, cartarea agrochimică nu mai reprezintă o opțiune, ci o necesitate pentru a ști cu ce „material lucrezi“. Această analiză va spune ce anume trebuie corectat din compoziția solului și, Slavă Domnului, există pe piață soluții care să aducă elementele nutritive care lipsesc din anumite soluri și care se văd imediat în structura plantelor.

„Eu am aflat de la reprezentanții Daymsa că, în cazul unor dezechilibre fiziologice, plantele pot fi aju­tate cu Folitex, un produs care are ca scop regenerarea plantelor. Practic, vorbim de un fertilizator lichid special conceput pentru corectarea dezechilibrelor fiziologice cauzate de lipsa unor elemente esențiale precum calciu, magneziu, potasiu și bor. Aplicat în doză de 40-50 ml/10 litri de apă cu vermorelul, 4-6 litri/400 litri apă/ha prin instalația pentru tratamente foliare sau 30 litri/100 litri/apă/ha prin fertirigare, acesta aduce o serie de beneficii, mai ales că se poate aplica atât foliar, cât și radicular“, declară Aurelian Cioară. Datorită asimilării rapide, acest produs necesită o perioadă foarte scurtă de timp pentru obținerea rezultatelor satisfăcătoare împotriva deshidratării tulpinii (tulpină neagră), necrozei apicale, fructelor moi, boa­belor acide sau fructelor rupte.

Pentru finisarea fructelor, adică obținerea unor fructe frumos colorate și gustoase, specialiștii de la Daymsa recomandă Naturfruit, un produs special pentru formarea fructelor înainte de coacere, oferind potasiu. Produsul poate fi aplicat în doză de 2-3 litri/400 litri apă/ha foliar, cu instalația pentru tratamente foliare sau în cantitate de 30 litri/100 litri apă/ha prin fertirigare. Aici este secretul obținerii unor producții mai mari și fructe gustoase. De ce? Pentru că Naturfruit favorizează sinteza zaharurilor și acumularea lor în organele de rezervă și în culturile în care calitatea culturii depinde de conținutul său de zahăr. În plus, produsul induce schimbarea culorii fructelor și mai multă fermitate. Prin creșterea rigidității și consistenței fructelor și frunzelor, crește rezistența la agenții patogeni și, implicit, calitatea culturii. Aportul de potasiu crește rezistența la secetă și îmbunătățește germinarea lăstarilor.

Alte două secrete care potențează toate soluțiile

Pe lângă produsele menționate anterior, alte două soluții vin să mărească eficiența întregului pro­tocol astfel încât întreaga tehnologie aplicată să aibă un randament maxim. Este vorba de Terranova, un produs care are ca scop îmbunătățirea solului și care se aplică în doză de 10 litri/200 litri apă/ha. Valențele acestui produs sunt: deblocarea îngrășămintelor din sol, o mai bună înrădăcinare, îmbunătățirea structurii solului, furnizarea fosforului asimilabil și mobilizarea acestuia în sol. Și ar mai trebui adăugat faptul că activează flora microbiană benefică, stimulează creșterea plantelor și mărește capacitatea de schimb de cationi.

Cel de-al doilea produs se numește Retenol, fiind un bioadjuvant care pur și simplu fixează pe plantă orice soluție aplicată foliar. Practic, dacă vă doriți ca picăturile de soluție din tratamentul foliar să nu curgă de pe frunze, trebuie să aplicați Retenol. Acesta împiedică producerea fenomenelor de retractare și explodare a picăturilor (prin absorbția energiei cinetice), permițând aderarea picăturilor la suprafața de contact. Cu alte cuvinte, fixează, reține, nu alunecă, are efect de omogenizare și antispumare, oferind totodată plantelor protecție împotriva razelor ultraviolete. Retenol poate fi aplicat împreună cu orice altă soluție lichidă în doză de 10 ml/10 litri de apă sau 300 ml/300 litri apă/ha. O cantitate infimă, dar care oferă eficiență maximă oricărui tratament. Așadar, un protocol cu produse certificate ecologic, care în cazul cultivatorului din Grojdibodu a demonstrat 3 ani la rând că poate dubla producția de pepeni.

Patricia Alexandra POP

Pe domnul Gheorghe I. Costică din Dracea, județul Teleorman, l-am cunoscut în urmă cu doi ani la IndAgra. După primul salut mi-a pus în palmă câteva semințe de Alac și a început să îmi vorbească despre cât de mult s-a dedicat agriculturii și cât de mult militează pentru o agricultură bio, o alimentație sănătoasă. De data aceasta, la IndAgra revederea cu domnul Gheorghe a generat o discuție despre pepenele pentru dulceață pe care îl cultivă și îl promovează prin semințele pe care le oferă gratuit celor pe care îi cunoaște și vor să-l încerce.

– Ce ar trebui să știm despre pepenele pentru dulceață?

– Fiecare cetățean din România să își cultive acest pepene, să facă dulceață din el, pentru că este un fruct care nu necesită prea mare întreținere. Doar apă de la Dumnezeu și fără să-l stropim cu chimicale.

– Este un soi românesc? De unde ați luat semințele?

– Da, este un soi românesc, semințele le-am primit de la profesorul Alexandru Danil care are brevete în pepeni. Au venit olandezii și mi-au cerut să merg să le fac sămânță, dar nu am vrut.

– Care este caracteristica acestor pepeni?

– În primul rând sunt pepeni care nu au semințe sau, cum se spune în engleză, seeds less. Ei nu au sămânță, dar nici alveola nu se cunoaște pentru că sunt încrucișați cu pepeni care au sămânța foarte mică. Nu se vede nici reminiscența aceea care în mod normal la alți pepeni din Europa se vede și fermentează. Acest pepene nu fermentează și ține 40-45 de zile după recoltare fără probleme.

– Totuși, dumneavoastră cum recoltați sămânța acestui pepene pentru înmulțire, că văd că aveți de dat și altora?

– Am și pepeni pentru dulceață speciali pentru sămânță și, exact cum ați spus, să îi înmulțim. În cazul acestora nu se mai schimbă cromozomii tocmai pentru a putea recolta sămânța. Dacă aș schimba cromozomii aș fi un escroc și i-aș face pe clienți să vină an de an să cumpere sămânță de la mine. Dar eu iubesc oamenii și ofer sămânța gratuit, pentru ca fiecare să cultive, să îmi urmeze exemplul și să dea la altul.

– Așadar, pepenii cultivați din sămânța primită de la dumneavoastră vor avea sămânță.

– Desigur, dacă le creați condiții de germinare acestor semințe pleacă scufia și polenizează ca orice alt pepene natural. Dacă l-aș face hibrid, atunci ar fi altceva și l-aș vinde pe bani. Dar eu le dau gratuit ca fiecare să-și obțină propria sămânță. Dintr-un pepene din acesta obții cel puțin 1.000 de semințe, iar dintr-o plantă cresc cel puțin 2 pepeni, dar în mod normal se obțin 3-4 fructe. Prin octogeneza plantei el se înmulțește în același sens, deci nu ai nevoie să modifici nimic.

– Care este tehnologia de cultivare?

– Eu l-am semănat pe 1 iunie la adâncimea de 3-4 cm și îl irigăm ca să poată germina. Are nevoie de irigare, ideal ar fi prin picurare, dar nu și de îngrășăminte sau alte tratamente. Probabil că, dacă primește îngrășăminte, producția ar fi și mai mare. Se recoltează toamna târziu, după ce cade bruma, când fructul ajunge la 7-8 kg. Ca regulă, cel care leagă primul este mai mare, dar dacă sunt irigați așa cum trebuie cresc foarte mari.

– Cum arată față de pepenii pe care îi știm?

– Nu arată diferit. Ca formă, acest pepene este oblong, ajunge la 50-60 cm, la exterior are o culoare verde prăzuliu, iar în interior este alb și arată ca un dovlecel. Coaja acestui pepene este foarte tare. Lujerii cresc mult, iar planta poate ajunge și la 3 m.

– Miezul este dulce?

– Nu, seamănă mult cu dovlecelul, el nu poate fi mâncat așa, în stare proaspătă, este special pentru dulceață.

– Cum se face dulceața?

– Pentru a face dulceață se taie în două și se curăță de coajă. Miezul se curăță de semințe (dacă are) și se taie cubulețe de 1 cm. La 10 kg de fruct eu pun cam 3,5 kg de zahăr brun și țin totul peste noapte ca să își lase zeama. A doua zi fierb amestecul, adaug miez de nucă – aici fiecare pune după preferințe –, iar în final adaug zeamă de lămâie. Dacă lămâia este bio, adaug și puțină coajă de lămâie rasă. Îl recomand cu mare drag gospodinelor.

Patricia Alexandra POP

Syngenta este una dintre cele mai importante companii distribuitoare de inputuri din țara noastră, iar unul dintre motivele pentru care este aleasă ca furnizor de fermieri este faptul că cercetarea desfășurată la nivelul României asigură produse de calitate, adaptate agriculturii din țara noastră. Așa se întâmplă și în cazul culturii de pepeni verzi deoarece an de an reprezentanții companiei pun la dispoziție hibrizi noi, dar și produse necesare pentru protecția culturii. Noutățile acestei veri au fost prezentate și în cadrul unei manifestări în localitatea ialomițeană Gheorghe Doja, unde aproximativ 100 de fermieri au aflat noi informații și au gustat din cei mai delicioși pepeni.

Mirza și Shogun

„Compania Syngenta acordă o atenție deosebită culturilor horticole, de aceea organizăm și evenimente la anumiți clienți, așa-numitele zile demonstrative. Nu aveam cum să nu organizăm și la Gheorghe Doja o astfel de manifestare, pentru că știm cât de importantă este cultura pepenilor în zonă. La pepeni avem 2 hibrizi noi, unul extratimpuriu și altul timpuriu, este vorba despre Mirza și Shougun. Astfel că Mirza F1 este un hibrid de tip Crimson Sweet, cu o greutate medie de 6-7 kg, şi asigură o productivitate ridicată. Shogun F1 este recomandat în zone foarte călduroase, are greutatea medie de 7-8 kg şi un conţinut ridicat de zahăr, de 12-13%. Acești hibrizi au fost aduși și pentru degustare. În ceea ce privește protecția plantelor, avem un produs nou, lansat anul acesta în piață, fungicidul Cidely Top. Este omologat la noi în țară pentru mai multe culturi, dar poate fi folosit în special la pepeni pentru că este singurul produs care are omologare pentru Didymella bryoniae. Știm că aceasta este una dintre marile probleme ale cultivatorilor de pepeni. Este un produs special recomandat pentru pepeni, dar în continuare vrem să întărim ideea citirii corespunzătoare a etichetelor de pe ambalaje. Trebuie să se folosească întocmai doza specificată, fără a subdoza sau a supradoza pentru că riscăm să se creeze rezistență la boli și la substanțe“, a specificat Andreea Caimac, manager produs culturi horticole Syngenta.

Degustare la fermierul Vasile Rotaru

Chiar dacă vremea din acest an nu a permis vizitarea câmpurilor cu pepeni și, bineînțeles, observarea hibrizilor, fermierii prezenți la eveniment au aflat informații noi de la reprezentanții companiei Syngenta, au și degustat pepeni și și-au exprimat punctul de vedere în ceea ce privește calitățile hibrizilor. Gazda evenimentului a fost fermierul Vasile Rotaru, directorul executiv al cooperativei Legume Ialomița.

„În cadrul cooperativei lucrăm în jur de 70 ha, suntem 5 asociați, e posibil să ne creștem numărul de membri, vrem să ne dezvoltăm pe partea de depozitare, avem gânduri și pentru export, momentan facem demersurile necesare. Mereu am căutat soluții, am fost încurajați să ne asociem, dar și în acest caz tot există probleme pentru că nu toți membrii pot să vină cu același aport; mă refer la producție și resurse. Probleme ar fi și din punct de vedere legislativ pentru că plătim de 2 ori impozit: o dată membrii, care vând către cooperativă, și apoi cooperativa plătește impozit când vinde marfa către comercianți și marile magazine. S-a tot discutat să plătim un singur impozit, am fost și pe la minister, dar nu au apărut normele de aplicare… așteptăm“, a specificat fermierul ialomițean.

2017 s-a dovedit a fi un an agricol bun pentru majoritatea culturilor, deci și cultura de pepeni a avut producții ridicate. Un lucru nu tocmai bun pentru cultivatori, deoarece au ajuns să vândă chiar și cu 25 de bani kilogramul de pepene, iar acest lucru a fost evidențiat și de domnul Rotaru: „Cu vânzarea anul acesta stăm destul de rău. Chiar dacă vindem, având contracte și cu marile magazine, prețul lasă de dorit. S-au produs foarte mulți pepeni, era de așteptat pentru că anul trecut a fost unul bun, deci s-au scos profituri bune. Așa s-a ajuns ca suprafețele să se mărească, doar la noi în comună sunt 800 ha, dintre care majoritatea pepenilor sunt altoiți și dau cantități mult mai mari decât culturile înființate prin sămânță. Cred că o altă explicație este și faptul că s-au accesat și fonduri europene pentru instalarea tânărului fermier, unde pepenii au fost încadrați la legume. Atunci mulți au ales să cultive pepeni, în detrimentul altor legume, unde trebuie să ai mai multă forță de muncă, spații de depozitare ș.a.m.d. Și așa am ajuns să vindem și cu 25 de bani/kg, iar noi avem costuri mult mai mari în cadrul cooperativei față de fermierii care lucrează indivi­dual și vând marfa indiferent de preț. Noi nu prea ne permitem acest lucru.“

Domnul Vasile Rotaru a mai punctat faptul că în acest an vor rămâne pepeni pe câmp, iar despre acoperirea investiției, cca 18.000 lei/ha, nu poate fi vorba. O soluție în rezolvarea problemelor ar fi trimiterea pepenilor la export, în special în țările nordice, dar încă se fac demersuri. Întrebat dacă este greu să cultivi pepeni, fermierul a răspuns că locuitorii din zonă sunt obișnuiți, este deja o tradiție, și sunt învățați să caute mereu soluții. „Anul acesta, înființarea unui ha de pepeni a costat în jur de 18.000 lei, iar aproximativ 6.500 lei a costat doar materialul săditor. Noi am încercat să găsim soluții: am pus eșalonat, am ales o gamă diversificată, avem pepeni fără sămânță, galbeni, negri, cu miez galben. Sperăm să reușim să vindem mai bine având toată gama, dar nu cred că ne vom scoate investiția.

GALERIE FOTO

Ion BANU, Larissa SOFRON

Am fost de multe ori în ferma din Prahova aparținând dlui Lee din Coreea de Sud și de fiecare dată am fost surprinsă de câte o specie sau chiar de modul de a recolta anumite plante. Știindu-mi apetitul pentru curiozități, de data aceasta am fost chemată să văd pepenele măr. Până să ajung la Cocorăștii Colț, județul Prahova, unde urma să văd minunățiile, m-am întrebat: de ce măr? Să fie vorba de gustul specific mărului sau de dimensiunile lui?

Chiar la intrarea în fermă, într-una dintre serele marca Huns, de altfel afacerea de bază în domeniul agricol a familiei din Coreea de Sud, am găsit pepenele măr. Pe o mică suprafață, de fapt pe două rânduri de mese în care de obicei se pun răsadurile, erau plantate și palisate plantele ajunse la momentul vizitei noastre la aproape 3 m înălțime. Așa cum cresc castraveții, așa se dezvoltă acești pepeni, care în final, prin dirijare, ajung să se unească și să formeze o boltă. Dar o boltă împodobită de „globuri“ perfect rotunde, de un verde deschis, decorat cu dungi de un verde mai închis. Deși bolta încă nu s-a format, pepenii măr împodobesc deja sera spectaculos. Dornică să aflu care este secretul lor, în ce condiții cresc, ce producții oferă și mai ales dacă există piață de desfacere pentru ei, am stat de vorbă cu Nicoleta Stanciu, cea care are în grijă ferma și este mâna dreaptă a domnului Lee pe domeniul agricol. „Anul acesta este pentru prima dată când cultivăm acest soi de pepene. A fost o curiozitate și pentru mine. Nu m-am gândit niciodată că pepenele poate fi o cultură palisată, că poate rămâne așa, la dimensiunile acestea, foarte mic. Am început să mă documentez și am văzut pe Internet că la maturitate plantele formează o boltă, care din loc în loc este decorată de aceste fructe minunate. Noi i-am plantat în aceste paturi de pământ, pentru că îi avem în testare, însă ei cresc foarte bine în sol, ca orice altă cultură“, spunea Nicoleta Stanciu.

Testul a demonstrat că sămânța coreeană s-a aclimatizat la solul și temperatura oferită aici, pe pământ românesc, iar de anul viitor pepenii măr vor domni pe o suprafață mai mare, tot în solarii. Ceea ce îi motivează pe coreeni să ia această decizie este prețul foarte bun pe care îl pot primi pe acest produs. Și aici trebuie să vă uimesc la rândul meu, pentru că ceea ce am aflat este uimitor. „Acest pepene se vinde în Austria cu 4 euro bucata, iar greutatea unui pepene nu depășește 1 kg.“ O afacere care merită tot efortul, dacă stăm să ne gândim la prețul pe care îl primesc pepenarii noștri în sezon. Dar mă las din nou surprinsă când aflu că nici îngrijirea culturii nu necesită mari eforturi. Un substrat cu gunoi de grajd, apă și căldură este tot ce își doresc acești pepeni. Fiind primul an de cultură, nu s-a pus problema aplicării tratamentelor, pentru că, slavă Domnului, nu există boli și dăunători. Pe viitor însă, când suprafața se va mări, udarea se va face printr-un sistem de irigare prin picurare, vor fi plantați sub o folie de mulch și probabil vor primi mai multă atenție.

Până atunci trebuie să vă spun că povestea pepenilor măr a debutat cu un zbor cu avionul. Semințele au călătorit din Coreea de Sud împreună cu dl Lee peste mări și țări, până să devină o nouă provocare pentru dna Nicoleta Stanciu. „Am primit semințele cam târziu, dar le-am pus la încolțit, iar răsadurile le-am plantat la finalul lunii mai, menținând o distanță de 50 cm între plante și 1 m între rânduri. Avem două rânduri pe fiecare masă, iar sistemul de palisare este la fel ca la roșii sau castraveți. În plus, am adăugat o plasă de susținere pe zona unde se vor uni și vor forma bolta și ca sistem de prindere a plantelor de firele de susținere am folosit niște clești din plastic. Pentru că vizita noastră a avut loc la începutul lunii iulie, nu am putut vedea bolta de pepeni, însă chiar și așa o parte din fructe ajunseseră la maturitate și pentru ele sosise timpul recoltării. Pentru restul fructelor mai era de așteptat încă 2-3 săptămâni pentru a-și desăvârși forma și aroma.

Ceea ce diferă față de pepenii cultivați în România este coaja foarte subțire, dimensiunea redusă, numărul mic de semințe din interior și consistența pulpei – mult mai densă datorită cantității mai reduse de apă din miez. În schimb, mirosul și gustul dulce se aseamănă. Dimensiunea însă îl face foarte special, mai ales pentru restaurante, care de acum își pot însoți desertul cu câte o felie delicată de pepene măr. Semnalele din piață nu sunt nici ele de neglijat. Magazinele care primesc și alte specialități coreene își doresc să-și diversifice gama de produse incluzând în oferta lor și pepenele măr, iar prețul l-ați aflat deja – 4 euro/bucată. Cerința este mare și, pentru a fi onorată, din 2018 ferma se va axa în principal pe pepene. „Este o muncă mai ușoară față de ardei, susan și alte plante care necesită forță de muncă mai multă și aduce un câștig mai bun“, spunea Nicoleta Stanciu.

Conștienți că la un moment dat nu vor putea face față cerințelor, reprezentanții fermei își pun deja problema încheierii unor colaborări cu alți cultivatori de pepeni, pentru a produce împreună o cantitate mai mare din fructul îngerilor. „Dacă vedem că în Europa avem succes cu acest pepene și ni se cere în mai multe supermarket-uri, bineînțeles că vom produce împreună cu alți cultivatori, pentru că este vorba de cantități mari. Să sperăm că dl Lee va putea aduce sămânța necesară din Coreea de Sud, pentru a putea da și celor care vor să cultive asemenea soi.

În ceea ce privește producția, speranțele producătorului sunt să obțină cel puțin 7-8 fructe pe plantă, iar dacă vor fi 10 fructe pe plantă, se vor considera mai mult decât satisfăcuți. Așa că, „dacă scoți 10 pepeni/plantă și vinzi cu 4 euro bucata sunt 40 de euro câștigați la o plantă. Dacă pui câteva mii de plante... eu zic că e o afacere bună“, își încheie explicația mulțumită Nicoleta Stanciu.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2017 – pag. 28-29

Născut într-o familie de agricultori, la Grojdibodu, o comună aflată pe Valea Dunării, între Corabia și Dăbuleni, Aurelian Cioară este astăzi unul dintre cei mai cunoscuți producători de pepeni din județul Olt. Până în 2014 producțiile sale nu excelau, însă din 2015 lucrurile s-au schimbat. O tehnologie aplicată ca la carte și un sol fertil bazat pe cernoziom amestecat cu nisip l-au ajutat să obțină producții-record și pepeni cu o aromă deosebită.

– Pe ce suprafaţă aţi cultivat pepeni anul trecut şi ce soiuri aţi ales?

– Am cultivat pepeni pe 4,12 ha şi dovleac pe 1 ha. Am avut în cultură hibrizii Sorento şi Pata Neagră. În trecut am cultivat şi Dulcele de Dăbuleni şi Dăbuleni 84, de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare Dăbuleni, care au fost de succes la vremea respectivă. În 2010 am fost primul cultivator din Grojdibodu care a cultivat pepeni altoiţi şi merg doar pe această variantă în prezent. La început nu am fost prea încântaţi, nu ştiam cum să-i fertilizăm, se făcea abuz de azot şi se transmitea gustul de dovleac, coaja era groasă, iar miezul nu era roşu. Dar, între timp, a devenit compatibil altoiul cu portaltoiul şi nu mai sunt probleme de genul acesta.

– Să vorbim de producţiile de anul trecut, înţeleg că aţi avut un record la nivel de fermă…

– Din recolta pe care am obţinut-o, eu am estimat la soiul Pata Neagră o producţie de 80 tone şi circa 70 tone la Sorento. În anul 2014, când nu aveam sistem de irigare și producția a fost afectată de grindină, producția a fost de 30 t, iar în 2015 pe unele parcele am ajuns și la 50 t.

– Ce a făcut această diferenţă de producţie, doar irigarea şi un an fără grindină?

– Nu. În 2015 am început să folosesc produse de la firma Daymsa din Spania. Acesta ar putea fi secretul. Cu oarecare reţinere am folosit iniţial produsele Raiza Mix (un biostimulator pentru înrădăcinare) şi ReTenol (un adjuvant care ajută ca toate substanţele aplicate să se lipească mai bine de plantă şi absorbţia să se facă mai eficient), pe care îl adaug de fiecare dată când aplic alte produse.

– Am putea intra puţin în tehnologia de producţie, cred că ar fi util pentru cei care vor să vă urmeze exemplul…

– Ca la orice stimulator, foarte importantă este temperatura. Cu cât este mai mare, cu atât se face concentraţia de substanţă mai mică. În funcţie de condiţiile meteorologice, plantez la început de aprilie, cel mai devreme 2-3 aprilie şi cel mai târziu pe 10-12 aprilie, în funcţie de temperatură.

– Cum pregătiţi terenul pentru plantare şi cum înfiinţaţi cultura?

– Începem cu arătura de toamnă; când vremea permite, se administrează 200 kg de complexe, triplu 15 sau triplu 16 la hectar. Imediat după această operaţiune se întinde sistemul prin picurare, împreună cu folia de mulci. Cu o zi înainte de plantare, când plantele sunt încă în alveole, eu folosesc un insecticid, un fungicid şi biosti­mulatorul Naturamin-WSP, care ajută planta la trecerea de la un mediu la altul, de la o temperatură la alta. Planta trece mai uşor de acest stres şi cu ajutorul aminoacizilor se adaptează mai repede la noile condiţii pedoclimatice. Ajungem cu plantele în câmp, se fac gropi cu o unealtă specială, se plantează la o distanţă de 2,8 m între rânduri şi 1,2-1,5 m între plante în funcţie de sol. Cu cât este solul mai nisipos, cu atât se micşorează distanţa. După plan­tare, pe fiecare rând se întinde tunelul şi imediat cu completarea unei parcele se intervine cu o irigare uşoară, unde se administrează 5 litri de Raiza Mix la hectar prin picurare, pentru stimularea radiculară. La 3-4 zile se aplică prin picurare un fertilizant solubil, formula cu valoarea mare de fosfor (azot şi potasiu mai puţin), pentru că şi el este răspunzător de înrădăcinare. Trebuie să ştiţi că fertilizantul este ceva, biostimulatorul este altceva. Ei se completează reciproc. E ca şi când ai da copilului vitamine pentru poftă de mâncare. În cazul nostru acest rol îl are biostimulatorul, dar în acelaşi timp trebuie să-i dai şi mâncare, altfel, degeaba îi creezi poftă de mâncare, dacă îl ţii flămând. La 7-10 zile de la plantare, în funcţie de dezvoltare se foloseşte un îngrăşământ solubil pe bază de azot. În funcţie de dezvoltarea vegetativă, cu 2-3 zile înainte de a descoperi tunelul se aplică 10 g de Naturamin-WSP la 10 litri de apă, Cytoplant 400 (un biostimulator de diviziune celulară) şi Pleniflor (un stimulator pentru înflorire şi legare), câte 25-30 ml la 10 litri de apă. În următoarele zile, când temperatura permite, tăiem folia tunelului şi dirijăm plantele pe sol, aplicând totodată un tratament cu fungicid şi Raiza Mix în doză de 5 litri/ha prin instalaţia de picurare. La alte 7-10 zile administrăm 10 g de Naturamin-WSP şi câte 20-25 ml de Cytoplant şi Pleniflor la 10 litri de apă. Se micşorează doza, pentru că şi tem­peraturile sunt mai mari faţă de momentul plantării. Ca fertilizare continuăm cu formula echilibrată şi în mod normal la sfârşitul lunii mai primele fructe ajung la 2-3 kg.

– De-a lungul dezvoltării plantelor mai folosiţi tratamente sau alte soluţii?

– Da, v-am menţionat de 3 ori Naturamin-WSP şi îl mai folosesc o dată când aplic Naturfruit Color (un biostimulator pe bază de potasiu natural, tot de la Daymsa) în cantitate de 3 litri/ha, cu 10-15 zile înainte de recoltare. Naturfruit Color îmi asigură fructe uniforme, coajă subţire şi tare, dar cel mai important, asigură culoare, un roşu închis, şi dulceaţă. Acesta se mai administrează foliar cu 5 zile înainte de recoltare, în aceeaşi cantitate, 3 litri/ha, de data asta fără Naturamin-WSP.

– De multe ori cumperi pepeni şi e o loterie, pentru că nu ştii dacă are gust sau nu, abia acasă constați ce ai cumpărat. Pepenii dvs. au gust?

– Gustul este extraordinar. În vară vom organiza degustări. Odată cu mărirea suprafeţelor de la 1 ha la 4 ha nu am mai putut să ajung în piaţă să îmi desfac singur producţia şi au ajuns pe la mine diverşi comercianţi. Eh, anul acesta am ajuns la nivelul la care îmi selectez comercianţii, nu mai vând la oricine, am vândut la cei care în timp au dat dovadă de seriozitate şi la cei care mi-au plătit un preţ rezonabil comparativ cu Dăbuleniul.

– Cât investiţi în înfiinţarea unui hectar cu pepeni şi cât obţineţi din valorificare?

– Eu investesc în jur de 3.000 euro/ha şi scot peste 8.000 euro/ha.

– De ce recomandaţi produsele de la Daymsa?

– Pe mine m-au convins, pentru că le-am testat. Am avut parcele unde am dat cu aceste substanţe şi parcele unde nu am dat deloc. Producţia obţinută fără biostimulatori a fost de 50 t/ha şi de 80 t/ha când am folosit biostimulatori. Pe piaţă mai sunt şi alţi biostimulatori, i-am văzut la alţi vecini de cultură, dar diferenţele sunt mari.

– Ce au la bază aceste soluţii şi ce le deosebeşte de celelalte?

– Se bazează pe leonardită, un cărbune de suprafaţă care nu arde, alge marine şi alte componente bio. Este singurul produs cu 80% aminoacizi liberi şi are în compoziţie 17 aminoacizi diferiţi. În plus, costurile sunt mai mici cu 30% faţă de produsele similare de pe piaţă.

– Produsele le procuraţi din Spania sau cum procedaţi?

– Nu din Spania, ci de la Hortitom, o fitofarmacie din Dăbuleni, de unde am mai cumpărat şi alte substanţe, ei fiind distribuitorul local pentru produsele de la Daymsa.

Raiza Mix este un biostimulator lichid folosit la transplantarea răsadurilor sau ori de câte ori este nevoie de dezvoltarea radiculară a plantei, pentru că ajută la înrădăcinare şi la o mai bună absorbţie a nutrienţilor. Produsul se foloseşte şi în tratamentul seminţelor, stimulând încolţirea acestora, ajutând în creşterea şi dezvoltarea rădăcinilor, ceea ce are drept urmare stabilizarea rapidă a culturii şi hrănirea optimă a plantei.

ReTenol este un adjuvant Daymsa care îmbunătăţeşte calitatea şi eficienţa tratamentelor foliare. Tehnologia formulei acestui produs permite aderarea instantanee a tratamentului datorită efectului său antialunecare. ReTenol împiedică producerea fenomenelor de retractare şi explodare a picăturilor (prin absorbţia energiei cinetice), permiţând aderarea picăturilor, chiar şi a celor de mari dimensiuni, la suprafaţa de contact, indiferent de mărimea acesteia. Datorită puterii sale de aderare, acesta măreşte rezistenţa la spălare prin ploaie sau rouă a tratamentelor foliare.

Naturfruit Color reprezintă un biostimulator pe bază de potasiu, care ajută la asimilarea de zahăr în fruct, oferind totodată uniformitate şi culoare. Creşte rezistenţa la secetă şi permite obţinerea unei producţii mai bune din punct de vedere calitativ şi cantitativ. Datorită formulei speciale, produsul nu modifică ph-ul în soluţiile aplicate.

Naturamin-WSP reprezintă o formulă destinată intensificării activităţii fiziologice globale a plantelor. Indicat mai ales pentru evitarea proceselor de stres de orice natură: fizică (frig, îngheţ, ploi, căldură etc.), chimică (carenţe, fitotoxicitate etc), fiziologică (stres hidric) sau biologică (mane), precum şi pentru creşterea producţiei. Cu Naturamin-WSP se vor obţine plante mai sănătoase şi mai bine adaptate la condiţiile de cultivare. În acest sens este indicat şi pentru îmbunătăţirea proceselor de acumulare a rezervelor şi îmbunătăţirea calităţii organoleptice şi a producţiei recoltelor. Este singurul produs de pe piață cu 80% aminoacizi liberi, având 17 aminoacizi din cei 22 existenți.

Cytoplant 400 este un stimulator natural, certificat bio, care favorizează diviziunea celulară, mărind numărul de fructe pe plantă. Este produsul cu cea mai mare concentraţie de citachinine naturale.

Folitex este un îngrăşământ lichid pe bază de azot, potasiu, calciu, magneziu şi bor solubile în apă şi care ameliorează culoarea şi textura fructelor, ajutând împotriva căderii fructelor după legare, mărind rezistenţa la transport şi depozitare. În plus, are un puternic efect cicatrizant în cazul culturilor afectate de grindină, vânt puternic, ploi excesive şi microleziuni produse de substanţele agrochimice.

Pleniflor este un ameliorator care ajută la înflorire şi legarea fructelor, fiind folosit în cultura de tomate, vinete, ardei, pepeni etc. În cultura mare se aplică la floarea-soarelui.

Cytoplant 400, Raiza Mix, Naturamin-WSP și ReTenol sunt produse eco, certificate ECOCERT

SC HORTITOM SRL

Adresa: str. Victoriei, nr. 175, Dăbuleni, Dolj
Tel.: 0251.335.471; 0744.763.350;   0742.148.324
E-mail: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.
DAYMSA, SPANIA
Reprezentant în România și Republica Moldova   Joaquin Gonzalez - 0745.643.165
www.daymsa.com

GALERIE FOTO

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 7, 1-15 aprilie 2017 – pag. 18-19-20

Această „poveste“ cu festivalul, a început prin anul 2008. Localitatea, fiind locuită de nemți la începuturi, nu a avut ceva mai deosebit ca specific al zonei decât Kerwei-ul. Cum toți locuitorii comunei se ocupă cu legumicultura, primarul Gheorghe Nastor a avut inspirația de a merge pe ce se cultivă mai mult în localitate, și anume lubenița. La început cu strângere de inimă, că poate nu va fi impact. Dar chiar de la prima ediție a fost ceva senzațional. Ideea acestui festival a fost și este scoaterea în evidență a producătorilor din comună nu numai pe plan local, cu ce au ei mai bun. Pe parcursul anilor, alți producători și parteneri, cum sunt cei de la Idvor – Serbia, s-au împrietenit în schimburi de experiență cu vizite reciproce la aceste festivaluri. Semnificativ este și faptul că în limba germană Gottlob înseamnă „Lauda lui Dumnezeu“.

„Din păcate – ne-a relatat primarul Nastor – pe an ce trece producția e în scădere din cauză că nu există o verigă intermediară a desfacerii lubeniței între producători și consumatori autentici. Totdeauna sunt acei celebri intermediari care ne distrug. În ultimii 2-3 ani am reușit să intrăm cu ele pe piață, spre exemplu în Germania, dar prin Ungaria. Adică, ungurii cumpără lubenița de la noi, merg și o înregistrează, apoi o trimit în Germania la vânzare. Am mai vândut lubenița în Cehia, Slovacia, Austria, dar nimic organizat. Acum suntem într-o discuție cu niște nemți de la Freiburg, care vor să cumpere lubenița direct de la noi. Dar organizat, nu să meargă la fiecare producător, individual. E greu să-i faci să se asocieze, că altfel ar sta lucrurile. La Gottlob se cultivă cel mai mult Crimson Sweet, soi olandez cu derivatele sale. Noi am avut la Lovrin un laborator de cercetare în acest domeniu cu celebra Lubeniță 504 și prin «bunul» obicei românesc s-a distrus tot. Marea parte ce se cultivă aici sunt hibrizi. Unii își cumpără răsaduri direct din Olanda. Oamenii sunt deja specializați în procesul tehnologic cu irigații, cu tunele etc.“

10.000 de tone de lubeniţă în 2016

„Dacă până acum ieșeam cu lubenița la vânzare după 15 august, acum s-a ieșit de prin 15 iulie. Asta și din cauza schimbărilor climatice, dar și a noilor tehnologii pe care le folosesc producătorii. La ora actuală, în comuna Gottlob avem 40 de producători mai mari ce cultivă lubeniță doar pe 270 ha. A scăzut mult suprafața. Asta mai ales și din cauza desfacerii. Dacă am avea desfacere cum trebuie am ajunge la 500 ha cultivate“ – spune primarul.

În ceea ce privește înregistrarea mărcii, primarul Nastor precizează: „Am fost un pic mai pe fază cu asta. De 2 ani ne-am chinuit cu inerția celor de la OSIM care ne cereau articole, materiale de prin anii ’70. Atunci era alt sistem de proprietate și oamenii cultivau prin grădini, nu pe suprafețe mari cum e acum. Până la urmă am reușit înregistrarea la OSIM. Producătorii care sunt din Dăbuleni şi care vând în mai multe oraşe din ţară, după ce îşi termină marfa, vin la Gottlob, cumpără şi revând în continuare. Spun că e lubeniţă de la ei, nu spun că e de Gottlob. Într-un fel e deranjant. Dar până la urmă, totul e până la bani, producătorul e bucuros că are cui să vândă.

Festivalul este deja o tradiție și are un impact destul de mare asupra localității pentru că ne știe lumea, iar prin el ne promovăm comuna. Timișul are un singur brand – lubenița de Gottlob. Guvernanții ar trebui să stimuleze legumicultorii pentru că suntem invadați de produse legumicole decorative fără gust“, a conchis primarul din Gottlob, Gheorghe Nastor.

Clement LUPU

Revista Lumea Satului nr. 17, 1-15 septembrie 2016 – pag. 22

Ne-am obișnuit ca în timpul verii să mușcăm cu nesaț dintr-o felie de pepene roșu sau să savurăm cu plăcere parfumatul pepene galben de sorginte indiană. Circulația sau chiar migrația oamenilor a adus cu ea influențe noi, iar în unele cazuri schimbul cultural, dar și cel gastronomic au dat noi idei de afaceri. Spre exemplu, venirea unei familii de coreeni în județul Prahova, stabilirea ei acolo, dar mai ales dezvoltarea unei ferme cu plante și legume aduse de pe meleagurile Coreei de Sud ar putea constitui exemple de bună practică care au în prim-plan curiozități pentru unii români sau noi soluții de valorificare a solurilor legumicole pentru cei cu abilități antreprenoriale.

Vorbim de această dată despre pepenele cu gust de pară, așa cum l-a numit Nicoleta Stanciu, managerul fermei familiei Lee. El este cultivat de câțiva ani în această fermă, pe suprafețe mici, astfel încât să satisfacă consumul familiei și al restaurantului pe care îl dețin în București. Doar că de anul acesta pepenele cu gust de pară va schimba total structura fermei, ocupând suprafețe din ce în ce mai mari. De ce? Pentru că patronul fermei a încheiat un contrat de aprovizionare cu un partener austriac. Dacă anul acesta micuțul pepene galben are alocată o suprafață de 1.000 mp, fiind supus la probe, de la anul conducerea fermei va fi mai generoasă cu această specie, oferindu-i un lot mult mai mare. Aceasta pentru că el a reușit să impresioneze vienezii care își doresc să se răsfețe cu gusturi exotice. Forma sa asemeni unei mingi de rugby, de culoare galben intens, cu suprafață lucioasă, străbătută de dungi albe subțiri, îl fac extrem de atractiv. Apoi, din punctul de vedere al depozitării, probabil că ar satisface toate exigențele, mai ales pentru faptul că interiorul este tare și rezistent la loviri. Totuși, ceea ce îl face remarcabil este interiorul – alb, tare, dar suficient de zemos, cu gust delicat, de un dulce echilibrat și a cărui consistență duce cu gândul la perele tari de vară.

La fel ca la pepenele galben obișnuit, acesta ascunde în interior semințele, doar că în cazul pepenelui coreean acestea se consumă împreună cu fructul, fără a fi înlăturate. După ce este curățat de coajă, pepenele se taie rondele și consumat rece este extraordinar de savuros. O altă diferență față de pepenele galben comun: exemplarele mici, așa cum sunt la noi pepenii pentru murat, se mănâncă întregi, fără a fi curățate de coajă, precum mărul.

Plantele seamănă izbitor de mult cu castravetele, iar la momentul vizitei noastre ele nu se puteau distinge la nivel individual, nefiind palisate, ci lăsate la nivelul solului, pe folie, creând o mare de frunze verzi, colorată din loc în loc de flori galbene. Lucrurile se vor schimba de la anul, când se va introduce mai multă ordine, iar plantele vor fi legate și ridicate pe vertical.

Odată ce sămânța coreeană a poposit în fermă, ea a primit șansa la viață în luna martie, când s-au format răsadurile. Cei care vor să încerce în propria grădină această delicatesă trebuie să știe că, din păcate, acest pepene, ca și castravetele, nu poate fi grăbit pentru că are nevoie de căldură, fiind o plantă termofilă, de aceea ideal ar fi ca el să fie cultivat pe suprafețe protejate sau în câmp, când temperatura de afară permite.

Noua bijuterie coreeană nu a ajuns în mâinile consumatorilor români, însă ea poate fi văzută în ferma familiei Lee din Cocorăștii Colț, județul Prahova, de unde, cu amabilitatea celor de acolo, puteți obține câteva semințe pentru testare, pentru că încă nu există la vânzare. Și încă un plus, dacă mai era nevoie: cultura din ferma prahoveană este organică pentru că ea nu a primit niciun fel de tratament chimic, ci doar gunoi de grajd la înființare, ca îngrășământ. Producția obținută aici va fi vândută în Austria la cel puțin 20 euro/kg, pentru că „dl Lee știe ce nu se găsește în Europa, dar și ce caută asiaticii care locuiesc pe bătrânul continent“, explică Nicoleta Stanciu.

Cu acest ultim argument închei prin a spune doar: iată o afacere extrem de profitabilă.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 15, 1-15 august 2016 – pag. 24

Compania Syngenta a reunit luna trecută la Brașov producători din marile bazine legumicole ale țării. Cultivatori de pepeni, tomate, ardei sau varză au fost prezenți la Forumul pentru legumicultură pentru a afla de la specialiști tendințele următorilor ani, performanțele noii genetici și care vor fi varietățile ce vor fi lansate în perioada următoare.

Tendințe la pepeni

În Europa de Sud și Sud-Est supremația în cultivarea pepenilor este deținută de Turcia, Grecia și România. Din păcate, România se află în topul producătorilor de pepeni, însă întreaga cantitate produsă rămâne pe plan local, național, fără șanse de a sparge barierele exportului. Aceasta deoarece și pe această piață competiția este acerbă, câștigătorii fiind întotdeauna cei care aleg varietăți viguroase, rezistente la arsuri solare, boli și dăunători și care aduc consumatorilor fructe de calitate, dar mai ales aspectuoase. Pentru consumatorul final care de multe ori cumpără cu ochii, forma, culoarea sunt definitorii în momentul achiziției. Cercetătorii au în vedere aceste aspecte și noile varietăți poartă în codul genetic caracteristici care să respecte cerințele consumatorilor.

Dacă până acum vedeam vara în piețe pepeni cu coajă verde deschis și miez rozaliu, de acum creatorii de hibrizi vin cu o altă viziune. Conform noilor tendințe, pepenii vor avea o culoare roșu intens la interior, verde închis la exterior, un conținut ridicat de zahăr, semințe mai mici și mai multă fermitate, pentru ușurință în transport. De asemenea, se dorește realizarea unor fructe mai mult rotunde decât ovale și a căror greutate să scadă de la 12-15 kg/bucata la 8-10 kg/bucata. O altă tendință care se manifestă de câțiva ani pe piața pepenilor europeni este altoirea. O necesitate apărută tocmai din dorința de a avea culturi mult mai vigurose, plante mai rezistente la boli și dăunători. Această metodă se aplică deja și la Dăbuleni, în țara pepenilor românești, acolo unde nu prea se practică rotația culturilor și unde an de an se perpetuează diverse boli precum fuzarioza. „Am început să cultiv pepeni altoiți de 3 ani și cultiv pe 11 ha, pentru că la noi terenurile sunt infestate cu tot felul de boli și plantele nu mai rezistă, rodesc și la un moment dat se usucă. Prefer să cumpăr plante deja altoite, pentru că nu am timp să fac eu această operațiune, dar sunt cultivatori care se ocupă și de altoire.“, spune Mircea Petre din Dăbuleni.

Vedetele Europei

La nivelul Europei sunt câteva varietăți care au dat mari satisfacții producătorilor. Fie că a fost vorba de culturi din Turcia, Ungaria, Grecia, Cipru sau România, hibrizi precum Mirsini F1, Sorento, Romantic F1 sau Karistan au adus mari satisfacții la momentul recoltării și valorificării lor pe piață.

Mirsini, o varietate de pepene verde promovată de Syngenta de 2 ani în România, se înscrie deja în tendințele despre care vorbeam mai sus. Fructele sunt uniforme ca mărime, au coaja de un verde închis, lucios, la interior miezul este roșu intens, gustul este excelent, chiar și în condiții de altoire. Mai mult, plantele au o vigoare medie, prezintă o bună legare a fructelor și manifestă un comportament de tip generativ. „Cultiv anual hibrizi de la Syngenta. Am încercat până acum Romanza, Baraka, Arashan și Karistan de care am fost foarte mulțumit. 2015 a fost primul an în care am cultivat Mirsini într-un lot demonstrativ de 2 ha. Rezultatele m-au uimit. Este productiv, are o culoare atrăgătoare, iar pulpa este foarte dulce. Anul acesta vreau să măresc suprafața cultivată cu Mirsini“, afirmă Boitos Vasile din Gheorghe-Doja, județul Ialomița.

Mirsini a făcut cuceriri și printre cultivatorii din Bihor. „M-a atras timpurietatea, producția ridicată și aspectul foarte plăcut“, adaugă Kondor Ferenc din localitatea Tinca, județul Bihor. Pe lângă toate argumentele aduse de cultivatori, reprezentanții Syngenta spun că acest hibrid se caracterizează printr-o bună capacitate de regenerare a plantelor după perioada de stres și dă rezultate foarte bune în cultura altoită. Sorento a produs și el 80 tone/ha în Dăbuleni, în timp ce Romantic F1, preferat în România și Orientul Mijlociu, oferă producții de 40-60 t/ha nealtoit și 80-100 t/ha altoit, dacă se merge pe un portaltoi generativ, așa cum recomandă specialiștii. Acest pepene verde se înscrie în categoria „sugar baby“, este mediu timpuriu, are capacitate mare de legare, plantele au o vigoare medie spre mare, asigurând o bună protecție a fructelor împotriva arsurilor solare. Fructele cu coajă verde închis sunt rotunde, cu coajă subțire, pulpă densă, semințe mici, conținut ridicat de zahăr și, foarte important, sunt rezistente la păstrarea în câmp și la transport.

Un nou hibrid de pepeni

După ce s-a vorbit de performanțele hibrizilor din generația ultimilor doi ani, reprezentanții Syngenta au dezvăluit noul hibrid de pepene verde pregătit pentru a intra pe piață de anul viitor. Acesta este Shogun F1, o varietate care încă nu este la vânzare, pentru că este încă în testare, dar a cărui genetică îl recomandă pentru recoltarea timpurie. În urma testărilor, acesta a demonstrat că este mai rezistent la arsuri solare decât Top Gun, pretabil la altoire, are plante viguroase, legare foarte bună, producții similare hibridului Top Gun sau chiar mai mari și va reprezenta standardul în cultura medie timpurie. Fructele sale rotunde, cu coajă verde închis și linii verde deschis, clar diferențiate, ajung la greutatea de 7-10 kg, iar miezul impresionează prin roșul intens și procentul de zahăr care ajunge la 12-13%. Dacă anul acesta este încă în testare, de anul viitor el va fi disponibil și în România.

De ce este nevoie de altoire

Altoirea la pepeni nu este chiar o noutate. Ea a început în 1920, când s-au folosit ca portaltoi două specii de dovleac: Legenaria Siceraria și Beniscasa Hispida pentru a obține plante mult mai rezistente la boli și dăunători. Astăzi această metodă se aplică din sudul până în nordul Europei cu mare succes, cele două specii de dovleac fiind compatibile cu pepenele roșu, cel galben și castravetele. Altoirea s-a impus mai ales ca soluție de control al bolilor și virozelor de sol. În timp însă s-a dovedit că aceasta crește productivitatea și calitatea plantelor, prelungește perioada de vegetație și de recoltare, îmbunătățește aportul de elemente nutritive, ceea ce influențează calitatea fructelor. La acest ultim aspect contribuie și nivelul de licopen și carotenoizi cu mult mai ridicat la plantele altoite. Prin prezența portaltoiului planta se dovedește mult mai tolerantă la temperaturi scăzute, iar maturitatea, mărimea și culoarea fructelor sunt puternic influențate de portaltoi. Totuși, să nu uităm că niciun portaltoi nu este rezistent la nematozi, iar altoirea crește incidența apariției Acidovorax, ceea ce reduce din aroma fructului.

Dacă vă gândiți la altoire trebuie să șțiti că Legenaria s-a dovedit un portaltoi cu vigoare medie, toleranță medie la temperaturi scăzute, însă oferă timpurietate altoiului și rezistență la bolile solului. De asemenea, atunci când demarați procesul de altoire e bine să aveți în vedere următoarele aspecte: tipul solului, perioada de recoltare, bolile solului și timpurietatea la recoltare.

Patricia Alexandra POP