reclama youtube lumeasatuluitv

Zilele Horticulturii Bucureștene. Sărbătoarea naturii și a florilor

La începutul lunii mai, Bucureștiul a fost gazda unui eveniment remarcabil care ne-a mai descrețit frunțile și ne-a umplut sufletul de bucurie.

Cel mai frumos eveniment al primăverii, Zilele Horticulturii Bucureștene, s-a desfășurat în perioada 5-8 mai, în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din Capitală.

Organizatorii au pregătit un program complex și intens cu patru zile de conferințe, ateliere, demonstrații și expoziție horticolă cu vânzare. Din multitudinea de evenimente organizate cu acest prilej, am să mă opresc doar la câteva care mi s-au părut mai deosebite.

Vedeta manifestării a fost, fără îndoială, expoziția horticolă. Aceasta a fost pe măsura tuturor așteptărilor. Toți cei care au venit aici, în cele patru zile ale HORTUS FLORSHOW ROMÂNIA, au putut cumpăra flori de tot felul, pomi, arbuști fructiferi, semințe, răsaduri, instrumentar horticol și multe altele.

Foarte interesante au fost și demonstrațiile practice din pomicultură, pe tema mecanizării și digitalizării.

Multă lume a vrut să vadă „grădina biointensivă – culturi ecologice pe suprafețe mici urbane“. Astfel, pe o suprafață de câțiva metri pătrați erau cultivate plante diferite, care se susțineau și se apărau unele pe altele. Deci nu era nevoie de intervenție cu pesticide ori îngrășăminte chimice.

În parcul dendrologic al universității bucureștene a fost organizat un workshop în care a fost prezentat un sistem permeabil de pavaj care permite drenarea lejeră a apei. Aș mai aminti și de sera de cercetare Hortinvest, unde studenții se pregătesc asemenea colegilor lor din Olanda, dar și de Parcul Științific și Tehnologic pentru Agricultură România – China, unde se încearcă aclimatizarea în România a unor plante valoroase din Orient. Au fost patru zile de neuitat pentru toți participanții la această remarcabilă sărbătoare a naturii, florilor și horticultorilor nu doar din București, ci din întreaga țară.

La final, aș vrea să vă mai spun că organizatorii acestui eveniment au avut o idee remarcabilă. Concret, au inclus în programul Zilelor Horticulturii Bucureștene un moment aparte: sărbătorirea seniorilor horticulturii românești. Închipuiți-vă ce-au simțit și trăit cele șapte persoane (astăzi în vârstă de 80 de ani și chiar mai mult) care au însemnat ceva pentru horticultura noastră atunci când au văzut că cineva își mai aduce aminte de ele. Au fost momente unice, de mare sensibilitate, care i-au emoționat pe cei care au fost sărbătoriți cu acest prilej. Sigur, despre această sărbătoare a seniorilor horticulturii românești s-ar putea spune încă multe…

Ne oprim aici, dar nu înainte de a mai preciza că această minunată sărbătoare a primăverii s-a desfășurat sub semnul bujorului, pentru a susține în continuare inițiativa de a proclama această floare drept Floare Națională a României.

M. Eftimie

Știați că…? Curiozități despre flori

Pentru că suntem în luna mai, adică în luna lui Florar, vă propun să aflăm câteva lucruri interesante și poate mai puțin cunoscute despre flori.

Știați că… în Olanda secolului al XVII-lea bulbii de lalele importați din Turcia erau mai valoroși decât aurul? Așa a luat naștere și „nebunia lalelelor“ ori „tulipomania“, ceea ce se traduce printr-o importantă criză economică ale acelor vremuri.

Știați că… în Malta crizantemele sunt asociate cu înmormântările? Mai mult, sunt considerate flori aducătoare de ghinion, indiferent de culoare.

Știați că… mirosul florii de cactus american se răspândește pe o rază de 1 km? Cactusul american este cea mai parfumată floare cunoscută până la acest moment.

Știați că… magnolia este veche de peste 25.000 de ani? Se consideră ca este una dintre cele mai vechi specii, ce exista chiar și pe vremea dinozaurilor.

Știați că… orhideea este considerată un simbol al virilității? Grecii antici priveau florile de orhidee drept simboluri ale bărbăției. De fapt, în greaca veche orhid înseamnă testicul, iar pentru a-și îmbunătăți fertilitatea bărbații trebuiau să mănânce flori de orhidee.

Știați că… cel mai vechi trandafir din lume se află în Germania? Acesta crește de aproximativ 700 de ani pe peretele Catedralei Hildesheim.

Știați că…cel mai scump trandafir din lume a costat 15,8 milioane de dolari? Se numește Juliet și a fost obținut de David Austin, iar cultivarea lui a durat 15 ani și a costat 5 milioane de dolari.

Știați că… zambilele erau florile dedicate zeului soarelui și al artelor, Apollo? Din acest motiv, și în prezent zambilele sunt folosite ca simbol al jocurilor și sporturilor, precum și al grabei și îndrăznelii.

Știați că… irisul este floarea reprezentativă a zeiței curcubeului? În Grecia Antică Iris era zeița curcubeului.

Știați că… ghioceii au puteri tămăduitoare? Datorită substanței numită gelantamină pe care aceste flori o conțin, cercetătorii consideră că pot trata Alzheimerul și demența senilă.

Știați că… denumirea iasomiei vine din persană și înseamnă „dar al Domnului“? Mai mult, iasomia este considerată floarea sfântă a zeului hindus al dragostei, Kama.

Știați că… în China bujorul este „Floarea Împăratului“? Din acest motiv, în Antichitate aceste flori puteau fi cultivate doar de persoanele bogate.

Larissa Dinu

O afacere grea, dar „frumoasă“. Solariile cu flori ale familiei Prodan

Într-o grădină, oricât ar fi de mică, investești timp și bani. Alegi plantele, cumperi tot ce ai nevoie și, la final, începi să ai grijă de investiție. Probabil unii dintre voi v-ați gândit să faceți și o afacere din pasiunea grădinăritului deoarece, în afară de frumusețea grădinilor, această activitate poate oferi și un venit rezonabil. Anca Prodan din satul Stălinești, județul Vaslui, a crezut în acest tip de afacere, iar la momentul actual deține numeroase tipuri de flori. De aceea am întrebat-o cum „îngrijește“ această afacere.

Reporter: Cum ați început?

Anca Prodan: Afacerea a fost inițiată în urmă cu 12 ani de către părinții mei care s-au ocupat până anul trecut doar de cultivarea legumelor în solarii și câmp. Din august 2021, odată cu întoarcerea mea și a soțului meu în țară, am decis să ne alăturăm acestei afaceri și să începem și cultivarea florilor în ghiveci, în paralel cu cea de legume. În prezent este o afacere de familie. Dintotdeauna am fost atrasă de explorarea lumii florilor, de aceea acum pot confirma că lucrul cu florile nu ne aduce doar un profit, dar simt și o plăcere enormă atunci când mă aflu în solariile de flori.

Rep.: Ce suprafață dețineți?

Anca P.: În prezent deținem 6 solarii cu suprafețe cuprinse între 300 și 500 m2 fiecare, în 2 solarii avem flori cu cca. 30.000 de plante, iar în celelalte legume. Cu siguranță, tindem în viitor să extindem numărul de solarii pentru flori. Produsele le valorificăm în piața agroalimentară din Huși, la magazinele din satele vecine, dar și pe Internet.

Rep.: Aduce o astfel de afacere profit?

Anca P.: Afacerea este profitabilă, ne aduce un venit din care să ducem un trai decent la noi în țară și, totodată, ne oferă avantajul de a petrece mai mult timp cu familia. Ne permite să ne organizam timpul după cum dorim și ne oferă și șansa de a da comunității produse locale, crescute cu drag chiar la noi în sat. Am încercat să avem și prețuri accesibile pentru toată lumea, iar acestea variază între 5 și 25 lei.

Rep.: Ați accesat și fonduri europene?

Anca P.: Deocamdată nu. La primul pas, care a fost, de altfel, foarte important, ne-a fost puțin teamă, dar contează că l-am făcut. Banii câștigați i-am investit în solariile cu flori și consider că a fost cea mai bună decizie pe care am putut să o luăm. Însă în viitor cu siguranță vom accesa și fonduri europene.

Rep.: Cum decurge o zi în solarii?

Anca P.: Ziua noastră de muncă începe de la ora 8, iar în această perioadă se termină la ora 18. Părinții mei asigură încălzirea solariilor și pe timpul nopții. În perioada de vară petrecem mai mult de 12 ore în solarii. Florile necesită atenție și îngrijire în fiecare zi. Pe parcursul zilei asigurăm plantelor lumină, umiditate și ventilație corespunzătoare, aplicăm tratamente de fertilizare și le asigurăm o creștere echilibrată.

Rep.: Dați-mi câteva exemple de flori din solarii.

Anca P.: Avem flori la ghiveci din diferite sortimente: cyclamen, primule, garofițe, ranuculus, mușcate, petunii, verbena, portulaca, crăițe, sporul casei, gazanii și dalii. De exemplu, cyclamenul este o floare pretențioasă care necesită o atenție deosebită. Nu iubește apa, de aceea pământul din ghiveci trebuie să fie mai uscat, are nevoie de o temperatură cuprinsă între 15-26 grade, iar înflorirea are loc de 2 ori pe an. Un alt exemplu sunt mușcatele, unele dintre cele mai iubite și apreciate flori ornamentale. Acestea iubesc căldura și se întrețin destul de ușor. Trebuie udate cu măsură, iar uneori se adaugă în apă fertilizanți bogați în azot. Cel mai important aspect pentru realizarea unei dezvoltări armonioase este ciupirea plantei care se face de cel mult 2 ori pe an. Petuniile sunt, de asemenea, niște flori extraordinar de frumoase și atrăgătoare, chiar dacă au o perioadă scurtă de viață. Acestea necesită o atenție deosebită atunci când le curățăm astfel încât să nu le rupem pedunculul.

Liliana POSTICA

Investiție de 150.000 de euro în cea mai mare seră de flori

Studenți ai Facultății de Horticultură din cadrul Universității de Științele Vieții din Iași au vizitat una dintre cele mai mari sere de flori din Vânători, județul Neamț, coordonată de doi absolvenți ai universității – mamă și fiu. Împreună, aceștia duc mai departe o tradiție de familie de peste 27 de ani. Andrei și Rodica Lazăr, ingineri horticoli, administrează o seră construită în anul 2015, cu resurse proprii, după ultimele standarde europene, cu structură metalică și pereți dubli. Sera se întinde pe o suprafață de 1.000 de metri pătrați, iar investiția este de aproximativ 150.000 de euro.

Actualii proprietari, membri ai familiei Lazăr, ingineri horticoli, au continuat să dezvolte această moștenire de familie și speră să fie dusă mai departe și de către generația viitoare.

„Prima seră a fost construită în anul 1998, de către părinții mei. Aceasta era o seră din sticlă pe schelet metalic și, din cauza faptului că nu mai răspundea cerințelor noastre, am decis să construim sera nouă. Pe parcursul unui an calendaristic realizăm două culturi de plante la ghiveci. Acestea se succed în felul următor: prima cultură, cea de Pelargonium (gen de plante florale, cunoscut popular sub numele de mușcate, care include circa 200 de specii), începe la sfârșitul lunii ianuarie și se termină în luna iunie, iar cea de a doua cultură, de Poinsettia, începe în luna iulie și se termină la mijlocul lunii decembrie“, a menționat ing. horticol Andrei Lazăr, masterand la Producerea semințelor și materialului săditor horticol (PSMSH), în cadrul Facultății de Horticultură a Universității de Științele Vieții.

Potrivit interlocutorilor noștri, întreaga activitate se bazează pe pasiune și pe dorința de a arăta că se poate construi ceva în România, iar rodul muncii lor este obținut și pentru că au respectat eforturile înaintașilor lor și au continuat să dezvolte afacerea.

La sera din Neamț au fost prezenți și studenții de la specializarea Peisagistică, anul al II-lea, de la Universitatea de Științele Vieții din Iași, în cadrul practicii de specialitate de la disciplina Floricultură.

„Studenții trebuie să vadă, să se familiarizeze cu tehnologii ce pot fi puse în practică, nu neapărat la dimensiuni industriale, ci de mici antreprenori, în afaceri de familie. Este vorba despre absolvenți de-ai noștri. Mama a absolvit Facultatea de Horticultură, forma de Învățământ la Distanță, iar fiul a absolvit aceeași facultate, iar acum este masterand în cadrul instituției noastre. Poate fi un exemplu, un model de a face meserie după ce termini anii de studiu“, a punctat prof. univ. dr. Lucia Draghia, titulara disciplinei de Floricultură, expert în arta florală și design vegetal în cadrul Facultății de Horticultură Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Ce mesaje transmit florile din buchetul olimpic

Cel mai important eveniment sportiv al acestei veri, Jocurile Olimpice, se desfășoară la Tokyo, ce-i drept, cu un an întârziere. Visul oricărui sportiv de performanță este obținerea unei medalii olimpice, de ce nu chiar a aurului, care presupune totodată și intonarea imnului țării natale. Însă indiferent de culoarea medaliei, primii trei clasați primesc și un buchet de flori  care de această dată atent alese și transmit o poveste emoționantă.

medalii

Conform BBC, cca. 5.000 de mici buchete au fost pregătite în acest an și au cuprins flori cultivate în trei zone importante ale Japoniei: Fukushima, Miyagi și Iwate. De fapt, povestea buchetului este cea a celor peste 20.000 morți sau dispăruți în urma cutremurului și a tsunamiului din 2011, urmat de căderea celor trei reactoare nucleare. Știm că florile sunt văzute mereu ca formă nouă de viață, iar în acest caz simbolizează Japonia, țara care se ridică după momente dezastruoase din istorie.

Ne atrage atenția floarea-soarelui, pe cât de comună, pe atât de importantă pentru omenire, iar în acest caz spune povestea părinților din zona Miyaui care și-au pierdut copii în urma dezastrului natural. Aceștia s-au întors pe dealul unde copiii lor au căutat adăpost în momentul în care se apropia tsunamiul și au semănat floarea-soarelui. Fac acest lucru an de an, pentru a-i comemora.

Fukusima este reprezentată de eustome albe și violet, precum și de sigiliile lui Solomon. În urma marelui cutremur, producția agricolă din zonă a fost pusă la grea încercare, iar în sprijinul populației a apărut o organizație non-profit care a încercat să ajute economia locală prin cultivarea de flori, chiar dacă locul nu promitea foarte mult în acest sens. Legume nu puteau fi cultivate deoarece testele arătau faptul că nivelul de radiații era mult prea ridicat pentru consumul uman, iar florile au fost alegerea ideală pentru renașterea zonei.

Gențiana albastră este o altă floare emblematică pentru Japonia. Este cultivată în Iwate, o altă zonă de coastă care a fost lovită puternic de tsunami. Cultivarea acestor flori este o tradiție pentru locuitorii încă din anii 1960, iar culoarea acestora, albastru-indigo, este folosită și pentru sigla JO Tokyo 2020.

În plus, buchetele conțin și aspidistre verzi, care reprezintă orașul gazdă, Tokyo! Pe lângă flori, buchetul mai conține și mascota acestei ediții, Miraitowa, un personaj din benzile animate japoneze, al cărui nume este o combinație a cuvintelor nipone mirai, care înseamnă viitor și towa - eternitate.

Morala? Din orice floare poate răsări un mesaj, dincolo de orice dezastru poate străluci o medalie olimpică!

Larissa DINU

Tuberoza de Hoghilag va fi prima floare din România protejată la nivel european

Tuberoza de Hoghilag va fi prima floare din România protejată la nivel european, deoarece producătorii din județul Sibiu vor depune la Ministerul Agriculturii, în data de 7 august, documentația pentru evaluare în vederea obținerii ulterioare din partea Comisiei Europene (CE) a Indicației Geografice Protejate (IGP). Vestea este cu atât mai îmbucurătoare, cu cât la nivel european există în acest moment doar două flori înregistrate: Azaleea de Gent - Belgia, şi Trandafirul de Szoregy – Ungaria.

tuberoze1

“Tuberoza de Hoghilag, poate fi prima floare din România şi a treia din Europa certificată cu IGP. Proiectul Tuberoza de Hoghilag - IGP este un proiect matur, complex şi complet al unei frumoase comunități de pe colinele Transilvaniei care a ales să-şi valorifice la maximum notorietatea florilor specifice zonei şi denumirea neoficială, dar cunoscută de toată lumea, ca şi Tărâmul Tuberozelor. Avantajele pentru producători în urma certificării calităţii unui produs cu IGP sunt multiple: notorietate la nivelul UE, măsuri de finanțare naționale și europene, plus valoare pentru comunitate, oferind totodată dezvoltare pe mai multe axe - economic, turistic şi cultural”, a declarat pentru AGERPRES consultantul agricol pe indicaţii geografice şi fonduri europene, Ionuţ Diaconeasa.

Demersul este lăudabil, mai ales dacă ținem cont de faptul că România are puține astfel de recunoașteri europene, inclusiv în ceea ce privește tradițiile și obiceiurile, ori gastronomia. Însă, momentan, acesta este doar începutul deoarece dosarul depus la MADR va intra în procesul de evaluare, timp de 60 de zile, apoi Tuberoza devine protejată pe teritoriul țării și urmează înregistrarea acestuia la Comisia Europeană, unde va începe un alt proces de evaluare care presupune o perioadă de opoziție europeană de 90 de zile, iar dacă toate aceste etape sunt depășite cu succes va avea loc înregistrarea și publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

tuberoze

Tradiție străveche și ocupația localnicilor

Comuna Hoghilag se află la 80 km de municipiul Sibiu și 16 km de Sighișoara și este o așezare în care locuitorii au ca principală îndeletnicire cultivarea tuberozelor. Fac acest lucru cu pasiune și devotament, iar reușita acestui proiect le oferă o mai bună perspectivă asupra dezvoltării propriilor afaceri. Se spune că încă din perioada interbelică sașii cultivau aici aceste flori, după care și localnicii au început să-și procure bulbi pentru înființarea de culturi pe suprafețe mai însemnate.

Conform aceleași surse, primarul comunei, domnul Nicu Lazăr, amintește de faptul că sașii ofereau cu greutate bulbi românilor, tocmai pentru a nu-și dezvolta propriile culturi. Totul a evoluat după anii ’90, atunci când mulți sași au plecat în Germania, iar unul dintre ei i-a oferit unui localnic o pungă cu bulbi, spunându-i: Poftim un pumn de pământ sau un bulgăre de aur! De tine depinde!

ici250721tuberoza

Și iată cum de la o mână de bulbi s-a ajuns ca astăzi să existe cca. 40 de cultivatori care fac profit din vânzarea acestor flori, să se înființeze o Sărbătoare a Tuberozelor ce se desfășoară în fiecare lună august în comună și să apară ideea de a recunoaște această floare la nivel european!


Tuberoza (Polianthes tuberosa) este originară din Mexic, face parte din familia asparagaceelor și este o plantă erbacee perenă. Înflorește în perioada iunie-septembrie, durata de înflorire a unei flori este de 4-6 zile, întreaga inflorescență rezistă în jur de 3 săptămâni. Se cultivă ca plantă ornamentală pentru flori tăiate, dar mireasma lor exotică poate fi regăsită și în parfumuri celebre. La noi, tuberoza este numită și regina nopții, deoarece mirosul dulce se resimte mai ales după căderea serii.


Larissa DINU

Trandafirii de colecție, florile care îți transformă grădina într-o galerie de artă

Viaceslav Buhna, interlocutorul din interviul de față, este mentorul unui proiect calibrat pe o nișă exclusivistă de piață. Ideea sa, aparent excentrică, s-a dovedit a fi una inspirată pentru că în patru ani de la lansare proiectul său a devenit profitabil. Famous roses, pepiniera pe care a înființat-o, comercializează trandafiri de colecție din toată lumea, medaliați la concursurile internaționale de frumusețe. În dialogul despre roze am aflat care este definiția trandafirilor de colecție și ce particularități au aceștia. Articolul de față este primul dintr-o serie de materiale în care vom prezenta cei mai frumoși trandafiri din lume, dar și informații legate de plantarea și îngrijirea lor.

În România în anul 2010 nimeni nu livra astfel de flori

– Cum a început povestea Famous Roses?

– Din dorința de a aduce în România unii dintre cei mai frumoși trandafiri de grădină din lume, în toamna lui 2010 am vizitat cele mai apreciate pepiniere franțuzești, pepinierele Meilland Richardier și Georges Deldard. Un prieten foarte bun, pasionat de trandafiri, își dorea foarte mult pentru grădina lui trandafiri franțuzești de la Meilland Richardier și Georges Deldard. Trandafirii pe care și-i dorea valorau aproape 2.000 de euro. În România nu era niciun furnizor care să aibă acei trandafiri, iar francezii nu făceau livrări la domiciliu în România. Astfel am identificat o nevoie pe care nimeni nu o putea satisface. Am considerat că în România, cu siguranță, există sute sau mii de persoane în aceeași situație. Nu m-am înșelat. Astăzi există o cerere în creștere pentru trandafirii Famous Roses. Dacă în primii ani aveam câteva sute de clienți pe an, acum am ajuns să avem anual câteva mii de clienți.

– Nu a fost o idee riscantă, excentrică să aduceți și să valorificați în țară trandafiri de colecție?

– Nu, nu a fost o idee riscantă. Sunt foarte multe persoane care își doresc și colecționează trandafiri apreciați pentru parfumul și frumusețea lor ieșită din comun, iar grădinile lor sunt adevărate galerii de artă. Clienții noștri își doresc doar trandafiri de calitate excepțională și au încredere că de la noi primesc întotdeauna așa ceva deoarece oferim garanție pentru prindere și soi (culoare). Nimeni nu își dorește să planteze lângă un perete un cățărător roșu și să îi crească un trandafir alb acoperitor de sol.

Caracteristicile trandafirilor de lux

– Ce înseamnă, de fapt, trandafiri de colecție?

– Sunt trandafiri recunoscuți și medaliați la competițiile internaționale de specialitate. Sunt medaliați pentru frumusețea incredibilă, parfumul și culorile uimitoare. Persoane din întreaga lume colecționează acești trandafiri, grădinile lor arătând ca niște rosarii de expoziție. În fiecare an descoperim și aducem noi soiuri de trandafiri.

– Ce caracteristici trebuie să aibă o astfel de floare?

– Să înflorească repetat din primăvară până toamna târziu, să fie o plantă viguroasă și rezistentă în timp la boli și dăunători și să dețină cel puțin o medalie câștigată la concursurile internaționale. Tufele pe care le comercializăm noi sunt de anul 2, sunt zdravene, obținute prin altoire pe cel mai puternic portaltoi la ora actuală. Acesta le oferă trandafirilor vigoare și rezistență mare în timp. Cu excepția cățărătorilor, toate tufele de trandafiri produc flori din primul an de la plantare. Cățărătorii au nevoie de minimum un an ca să își dezvolte coroana.

– Puteți numi câteva dintre primele soiuri de trandafiri aduse în țară?

– Primele soiuri au fost aduse din Franța de la creatori faimoși precum Meilland Richardier și Georges Delbard. Am adus inițial în jur de 80 de soiuri diferite. Comercializăm în fiecare an peste 10.000 de trandafiri și avem o creștere anuală de 30%. Am ajuns aici pentru că în tot ceea ce am făcut, facem și vom face calitatea excepțională a fost, este și va fi regulă de aur. Este, dacă vreți, esența ofertei noastre.

Prețul depinde de costurile de producție și notorietate

– Există o perioadă de vârf a vânzărilor și care sunt prețurile de valorificare?

– Perioadele de vârf sunt în luna noiembrie, când se fac plantările de toamnă, și în luna martie, când se fac plantările de primăvară cu rădăcina goală. Din luna aprilie comercializăm trandafiri cu rădăcină la ghivece. Aceștia se pot transplanta din ghiveci în grădină oricând în timpul anului. În general, prețul este mai puțin influențat de caracteristicile trandafirilor.

– Care este procentul de prindere a trandafirilor pe care îi comercializați?

– Pentru noi procentul de prindere este de 99%. Pentru client este de 100% deoarece beneficiază de garanție pentru prindere. Dacă un trandafir nu se prinde îi trimitem altul gratuit. Trandafirii nu au nevoie de condiții speciale de livrare, noi îi păstrăm stratificați în câmp, de unde ii scoatem și îi trimitem către clienți. Fiecare comandă este însoțită de instrucțiunile de plantare, de certificatul de garanție, iar fiecare trandafir are o etichetă a producătorului cu un cod unic care certifică faptul că acel trandafir este sănătos din punct de vedere fitosanitar și că este produs în conformitate cu standardele europene. Pentru companii, la cerere, oferim și certificatele de conformitate.

– La cumpărare, cum putem recunoaște butașii sănătoși?

– Doar prin analize de laborator. Majoritatea trandafirilor achiziționați din surse autorizate au tratamentele fitosanitare efectuate. Problemele des întâlnite sunt calitatea (vigoarea) trandafirilor și neconcordanța dintre soi și etichetă, adică plantezi un cățărător roșu superb și ai surpriza să crească un cățărător alb. (D.Z.)

Trandafirii urcători, pe înțelesul tuturor

Trandafirii urcători sau cățărători au fost cândva foarte prezenți în grădinile din România. O perioadă au dispărut din preferințele iubitorilor de flori, dar în ultimul timp e un val uriaș de solicitare a acestei specii. Planta e relativ ușor de întreținut.

De regulă, agreează un sol bine drenat, îngrășat consistent cu mraniță sau, acolo unde este posibil, cu gunoi de grajd, pentru a avea un substrat bogat în nutrienți. Preferă zonele însorite (aproximativ 7-8 ore de expunere zilnică la soare), dar care să fie ferite de curenții puternici. Având în vedere specificitatea lor, trandafirii urcători se amplasează lângă un gard, zid sau stâlp, dar de preferat este să dispună de un suport special construit (pergolă), în funcție de forma pe care dorim să i-o atribuim (boltă, tufă).

În grădinile de acasă, puțini mai produc de unii singuri butașii de trandafiri; de regulă, ei se procură din centrele specializate. Plantarea, în ambele cazuri, se face toamna, în septembrie-octombrie sau primăvara, în martie-aprilie. Procedeul este cel bine cunoscut: se sapă o groapă, în funcție și de dimensiunea cubului nutritiv (40 cm adâncime și 30-35 cm adâncime), se așază butașul, se acoperă cu mraniță și pământ, iar la tulpină se realizează un mușuroi, pentru ca planta să aibă susținere perfectă în sol. Se udă generos în primele 5-6 zile. Distanța dintre butași, în cazul în care se plantează mai multe tufe, este de 1,5-2 m.

Plantele încep să înflorească succesiv din luna iunie. Pentru a stimula o înflorire bogată, exemplarele care se ofilesc se retează imediat sub floare. În timpul verii se udă de două ori pe săptămână, în verele secetoase, sau o dată la 6-7 zile, în anotimpurile normale din punct de vedere termic. De asemenea, se practică și legarea tulpinilor de suportul amplasat după plantare. Toamna târziu trandafirii se protejează de îngheț fie prin tragerea pământului la rădăcină, fie prin improvizarea unui adăpost de frunze sau alte ambalaje din hârtie.

Foarte importante sunt tăierile. La început, când se formează scheletul (tăieri de formare), grija este ca să se obțină o plantă cu multe tulpini care pornesc de la baza solului, cu lăstari puternici; așadar se îndepărtează, în această etapă, doar lăstarii firavi.

Tăierile de întreținere se realizează primăvara și constau în îndepărtarea ramurilor rupte, degradate, afectate de boli sau dăunători sau cele excesiv de lungi. O dată la 2-3 ani se reduc, de asemenea, și ramurile bătrâne.

În cazul în care nu s-au efectuat primele două tăieri, se intervine cu așa-zisa tăiere de remediere. În acest caz, planta lăstărește puternic și există pericolul ca ea să se îmbolnăvească din cauză că aerul nu circulă bine prin tufă. Aceste suprimări constau în rărirea tulpinilor, retezarea lăstarilor foarte lungi. Atenție însă: niciodată nu se recurge la tăieri drastice, fiindcă planta are de suferit, ci le vom face treptat, astfel încât trandafirul să rămână cu un aparat foliar bogat.

Maria BOGDAN

Când învățăm să apreciem speciile floristice protejate de lege?

Trecem printr-o perioadă în care apelul la bunătate este la ordinul zilei. Să fim mai buni cu noi, cu ceilalți și cu mediul în care trăim. Să fim… Dar suntem? Parcă nu prea, mai ales când mergem în concedii sau în week-end-uri în afara marilor orașe și vedem în diverse locuri mormane de gunoaie. Puțin sunt cei care iau măsuri sau atrag atenția cuiva atunci când lasă mizerie acolo pe unde trece. Și ne mirăm când vedem la televizor tot felul de reportaje în care omul este dușmanul naturii, dar parcă și asta este o obișnuință. Și nu doar gunoaiele sunt problema care face rău mediului înconjurător, ci și acțiunile unora dintre semenii noștri. Tot la televizor și mai ales în ultima vreme pe rețelele de socializare vedem oameni care, minunați de frumusețile pe care le găsesc în drumeții, vor să le ducă acasă. Și aici mă refer la acele persoane care ori habar nu au că există specii de flori care sunt protejate de lege, ori puțin le pasă de acest lucru. Ș-atunci poate e și vina noastră că nu insistăm pe acest fapt, că nu promovăm adevăratele comori de pe pășunile și pajiștile patriei.

Așadar, vă propun prezentarea unor specii pe care trebuie să le admirăm în cadrul natural și, oricât de tentați am fi să le luăm cu noi acasă, nu trebuie să facem acest lucru! Doar așa vom avea și peste ani ce admira, altfel ne-or rămâne doar gunoaiele…

Floarea-de-colț

Oricât de bine cunoscută este informația conform căreia floarea-de-colț este o plantă protejată de lege, încă există conaționali care atunci când au prilejul de a o vedea îndeaproape nu se mulțumesc doar cu atât, ci vor și un suvenir pentru acasă. Nici măcar faptul că pot primi amendă nu-i determină să gândească de două ori înainte să rupă planta. Cred că an de an apar astfel de cazuri. Pe unele le prezintă presa, pe altele le fac cunoscute chiar cei care până la urmă încalcă legea.

Ce trebuie știm despre floarea-de-colț? Este o specie de plante erbacee, perene, din genul Cass., familia Asteraceae și mai este numită și floarea-reginei. În anul 1933 a intrat într-un regim juridic special printr-un Decret Regal. Tulpina acestei plante nu este ramificată, are între 15-30 cm, și în vârf are mai multe flori mici, cu dispunere stelară, frunze puține și alungite, iar pe întreaga plantă se regăsesc perișori argintii.

Chiar dacă este destul de rară la noi în țară, ea poate fi întâlnită în special în zonele stâncoase, destul de greu accesibile turiștilor, la altitudini înalte din Munții Făgăraș, Parcul Natural Bucegi, Munţii Maramureşului şi Munţii Rodnei, Obcinele Bucovinei, Rarău, Ceahlău, Ciucaş, Cozia ori Retezat. 

Înflorește în perioada iulie-august și este numită și simbolul Carpaților, însă mai mult decât atât, are și conotații în tradițiile populare. Se spune că este un simbol al dragostei, al purității și al fericirii, iar pentru a le dovedi curaj și dragoste fetelor, feciorii le culegeau flori-de-colț.

Smârdarul,  rododendronul sau bujorul de munte

cand invatam bujor de munte

Și despre această floare sigur ați citit sau văzut știri negative. Una dintre ele chiar destul de curând, când o distinsă doamnă a luat nu doar o floare, ci a smuls tufe întregi din dorința de a o înmulți acasă. Lucru care nu se poate realiza, după cum atenționează specialiștii, ba chiar desprinderea lor din sol a însemnat distrugerea unor plante de peste 30 de ani, care se vor usca imediat, nicidecum nu se vor prinde în grădină. Imaginile cu acea persoană au devenit virale pe Internet și se anunță o amendă între 3.000-5.000 lei.

Ce arată bujorul de munte? Rhododendron kotschyi este acea floare mică și roz întâlnită pe crestele munților, iar dacă ați fost pe Transalpina în luna iunie, un traseu tot mai preferat de turiști în ultima vreme, sigur le-ați admirat. Însă trebuie să știți că această plantă este extrem de rară și apare în general în zonele alpine. Are ramuri lungi, puțin ramificate și frunzele îngrămădite spre vârful lujerului, iar despre florile roz se spune că sunt căutate pentru ceaiuri, dulceață deoarece au proprietăți medicinale.

Smârdarul este o plantă perenă cu miros ce amintește de vișine și crește foarte greu, iar dacă ramurile plantelor sunt deteriorate cel mai adesea mor ori se regenerează foarte greu. Acele tufe pe care noi le admirăm acum au vârste între 30-40 de ani. Deci cum ar fi ca fiecare om care le privește să smulgă o tufă? Vom mai trăi 30-40 de ani să vedem altele? Oare copiii noștri le vor mai vedea?

Bulbucul de munte

cand invatam bulbuc de munte

Aș vrea să închei cu bulbucii de munte despre care pot spune că sunt florile copilăriei mele, pe care mergeam să le culeg la sfârșit de mai, început de iunie. Da, le culegeam pe atunci pentru că nu știam că sunt atât de rare și prețioase. Ce-i drept, creșteau în zone de fânețe, acolo unde sătenii coseau iarba pentru animale; astăzi nu se mai întâmplă acest lucru pentru că tot mai puține persoane mai cresc animale în propria curte, iar terenurile rămân neîngrijite. În zona județului Suceava poartă denumirea de bujor de munte ori bujorul galben, iar în zona Munților Rodnei li se spune trandafirul Rodnei.

Bulbucii de munte fac parte din familia Ranunculaceae, numele oficial fiind Trollius europaeu, sunt deosebiți ca aspect și rar întâlniți în Carpații Orientali, Meridionali și Munții Apuseni, în special în locuri umede. Planta are tulpina de 10-60, cu frunze de culoare verde închis, spintecate în 3-5 părți, distanțate pe margini, și floarea galbenă, o nuanță unică cu tente auriu verzui; are diametrul de cca 30 mm și 10 sepale care redau o formă aproape rotundă.

Cu toții greșim din dorința de a ne face viața mai frumoasă, dar informându-ne și respectând natura putem păstra ceea ce avem mai valoros. Am greșit culegând aceste flori despre care nu știam nimic la acel moment, ci doar faptul că sunt foarte frumoase și cresc doar în câteva locuri din sat. Acum vreau doar să pot ajunge să le văd înflorite. Așa ar trebui să facem cu toții!

Așadar, să ne informăm mai mult și să lăsam naturii ce-i al ei!

Larissa SOFRON

  • Publicat în Mediu

Amplifică energia pozitivă cu ajutorul plantelor

Dincolo de valoarea estetică, beneficiile plantelor din casa ta sunt nemărginite. Totuși, cea mai importantă proprietate a vegetației de interior este aceea că poate echilibra energiile și purifica aerul din locuință. Așadar, plantele potrivite nu numai că îți aduc natura mai aproape de tine, dar pot crea o atmosferă pozitivă și prosperă.

Îmbinarea criteriilor menționate este îndeplinită cu succes de celebrul bambus norocos. Acesta este considerat unul dintre cele mai benefice plante, aducând cu sine o energie debordantă și prosperă. Un simbol fidel al norocului în cultura asiatică de aproape 5.000 de ani, bambusul echilibrează armonios toate cele cinci elemente ale științei Feng shui: apă, aer, foc și pământ. Cel mai bun loc în care poate fi plasat în locuință este în zona spațiului de lucru. Însă, atenție: puterea plantei este dată în mare parte de numărul de tulpini. Cu cât sunt mai multe așezate într-un vas, cu atât puterea sa benefică este amplificată.

Aroma de lămâie

Roinița, Melissa Oficinalis, este o plantă perenă aromatică cu proprietăți curative, originară din Asia Centrală. Ultimele cercetări de la Universitatea de Stat din Ohio au arătat că mirosul ei dulce parfumat îmbunătățește starea de spirit și scade nivelul de stres. De asemenea, pe lângă efectul de odorizant natural pe care îl are, planta mai îndeplinește și rolul  de purificare a aerului din încăperi, distrugând bacteriile.

Planta păianjen

Chlorophytum comosum este una dintre cele mai populare plante de apartament, cunoscută și sub denumirea de vălul miresei sau floarea păianjen. Este rezistentă, ușor de îngrijit și nu necesită o udare frecventă. Planta a fost inclusă în nomenclatorul NASA pentru capacitatea sa extraordinară de a curăța aerul și de a neutraliza diverși poluanți prezenți în casele noastre.

Energia soarelui

Crizantema este o altă plantă excelentă pentru Feng Shui-ul casei deoarece înlătură energia negativă, anxietatea și contribuie la crearea unei senzații de bine. Potrivit legendelor, culoarea vie și forma crizantemelor reprezintă soarele și capacitatea sa de a oferi energia necesară pentru a susține viața.

Planta banilor

Originar din Africa de Sud, arborele de jad este cea mai populară plantă Feng Shui. Numele său științific este Crassula ovata din familia Crassulaceae. Este cea mai dorită plantă Feng Shui datorită beneficiilor pe care le aduce: armonie, faimă, noroc și prosperitate. Motiv pentru care este recomandat ca arborele de jad să fie așezat pe birou, în spațiul de lucru. Conform tradiției Feng Shui plantele cu frunze rotunde, suculente sau netede sunt considerate cele mai benefice.

La polul opus stau însă plantele cu spini sau foarte ascuțite, precum limba soacrei. Deși de multe ori se spune că cactușii provoacă discuții din cauza vârfurilor lor, de fapt ei te protejează de energia negativă. Cu toate acestea, trebuie să fie amplasați în zone cu trafic mai scăzut al locului. Explicația? Întrucât această zonă atrage energie negativă, plasarea unui cactus în locurile retrase este unul dintre cele mai bune lucruri pe care le puteți face pentru a-l anima și îmbunătăți.


Nu uita, plantele au nevoie de lumină naturală pentru a rămâne mereu proaspete

și viguroase. Păstrează-le sănătoase și curate, astfel încât acestea să poată invita fluxul pozitiv de chi. Așază plantele în zonele cheie ale casei pentru a crea o senzație primitoare. Intrarea principală, camera de zi și zona de luat masa sunt cele mai populare locuri pentru a-ți poziționa plantele pentru un Feng Shui excelent. Totodată, evită plasarea plantelor mari în dormitor deoarece vor absorbi energia din cameră. De asemenea, nu întâmplător se pun mușcate în fața ferestrelor. Pe lângă efectul plăcut vizual, aceste flori au puterea de a ține la distanță de noi țânțarii și alte insecte și nu lasă energiile negative să pătrundă în locuință.


Ruxandra Hăbeanu

  • Publicat în Magazin

Sosiile liliacului

La sfârșit de vară înfloresc două plante cu unul și același nume: liliac de vară. Florile lor sunt spectaculoase și sunt... liliac, chiar dacă nu au nicio relație de rudenie cu liliacul de primăvară.

Lagerstroemia indica

lagerstroemia indica

Este un arbust încărcat de flori discrete și suav parfumate. Deși paleta lui de culori nu este prea generoasă – alb, roz pal, roz-cyclam și un roz violet –, bogăția florilor suplinește această lipsă. Dacă abia l-ați plantat în toamnă sau în primăvară, aveți grijă să nu îl udați în zilele însorite. În rest, nu este deloc pretențios. Dacă iarna va fi prea generoasă, s-ar putea să aveți surprize neplăcute: să degere, dacă nu l-ați protejat. Dar dacă este riguros și își va reveni, vor da lăstari noi. Este bine de știut că Langerstroemia indica se înmulțește ușor, prin semințe semănate primăvara.

Buddleja davidii

Buddleja davidii

Este tot un arbust decorativ cu o gamă redusă de culori. Spre deosebire de Lagerstroemia indica, are mai multe nuanțe de mov în loc de roz. Este și el destul de rezistent și lipsit de pretenții. Florile sale, plăcut parfumate, sunt de mare efect în buchete și aranjamente. Aveți grijă ca, înainte de a le folosi într-un buchet, să le opăriți un pic, în acest fel vor rezista mai mult și nu se vor ofili.

Cum se înmulțeste Buddleja?

Cel mai simplu este prin butași deoarece semințele au un procent mic de germinare. Recomandat ar fi să recoltați butașii imediat după ce au trecut florile sau la începutul iernii. Tundeți planta deasupra unui nod, reduceți la jumătate frunzele și puneți-o la înrădăcinat într-un ghiveci cu pământ.

Bine de știut...

Odată cu trecerea anilor, Buddleja devine din ce în ce mai viguroasă. Dacă este lăsată netăiată, tufa va deveni foarte densă, însă inflorescențele vor fi mai mici. Tăierea anuală face planta mai viguroasă, cu tulpini mai puternice și spice de flori mai mari.

Ruxandra Hăbeanu

Edenul rustic

Poți spune că aceasta este casa pe care ai visat-o odată. Nu-i chiar o vilă extravagantă și luxoasă, dar ceea ce contează sunt liniștea, grădina și mulțimea de flori. Dacă voi aveți o asemenea căsuță, noi vă învățăm cum să o înfloriți.

Explozie de culoare și parfum, de vechi și nou în același timp. Nu este doar o imagine ideală, este grădina pe care o puteți avea și voi. Ce aveți de făcut? Să începeți să plantați, iar la vară nu veți avea de făcut nimic altceva decât să vă răsfățați cu toată gama de culori: galben și portocaliu desprinse parcă din soare, roșu plin de pasiune, albastrul cerului, toate aranjate într-o dezordine ordonată. Florile de talie mică sunt plantate în față, aproape de alee, în timp de plantele mai înalte stau parcă de strajă, păzindu-le pe cele mai mici.

Efect maxim

Plantează, în fața casei și în jurul ei, crăițe galbene. Sunt rustice, frumoase și total lipsite de pretenții. Dacă nu te deranjează parfumul lor special, sunt alegerea cea mai potrivită. Au semințe mari și ușor de recoltat și, dacă uitați să le culegeți toamna, au ele grijă singure să răsară în primăvara următoare.

Pentru contrast...

Pentru contrast vă sfătuim să plantați, în spatele straturilor de crăițe, pufuleți (Ageretum) de culoare albastru-violet. Și aceste plante sunt destul de rezistente și puteți avea surpriza să vedeți, anul viitor, că au răsărit fără să le fi semănat.

Nu aveți o astfel de casă? Nu-i bai!

Plantați tufe de verbină și îndulciți-le cu câteva garofițe diafane. Veți avea astfel un colț de culoare și parfum.

La o cafea

Ca să aveți puțină intimitate când veți bea cafeaua, plantați în grădină câteva plante mai înalte: canna cu flori roșii-portocalii și dalii cu flori mari, grena cu dungi albe. Plantați acum rădăcinile metamorfozate ale cannei și daliei. Prin octombrie-noiembrie le veți scoate din pământ și le veți depozita într-o lădiță cu nisip, în beci. Primăvara viitoare le veți planta din nou. De asemenea, la fereastra dormitorului puteți planta tufe de levănțică, ce vor parfuma serile de vară. Răsfățul va fi maxim dacă agățați și câteva ghivece cu petunii.

Ruxandra Hăbeanu

Roșu ca focul

O grădină cu flori roșii este energizantă și va arata bine indiferent de dimensiunea acesteia. Plantele, puternic nuanțate în culoarea focului, oferă o atmosferă caldă și plăcută în balcon sau grădină, chiar și în zilele ploioase și răcoroase ale primăverii.

muscata

Mușcatele sunt spectaculoase atât în jardiniere, cât și în grădină. Dacă sunt udate cu generozitate vor crește de minune. La toamnă, atunci când le veți scoate din pământ, tundeți-le măcar la jumătate din lungimea tijelor. Astfel le vom pregăti pentru repaus.

Qamoclit2

Qamoclit este o plantă agățătoare anuală, deci trebuie să-i adunăm semințele, după ce s-au copt fructele și să le semănăm primăvara viitoare. Planta crește până la 1.50-3 m, așa că trebuie să le asigurăm un suport pentru susținere. Așezați planta într-un loc însorit, dar nu direct în bătaia soarelui.

monarda

Monarda – cu ea ai și culoare, și parfum. Frunzele ei miros a mentă și au un gust mentolat acrișor. Îi place în grădină, într-un loc luminos. Vrea un pământ bogat în vitamine și se înmulțește ușor, prin semințe sau prin despărțirea tufelor.

Vița de Canada este nepretențioasă, crește repede și acoperă garduri, ziduri sau zonele inestetice ale grădinii. Dacă pereții exteriori ai casei lasă de dorit ca aspect, îi puteți masca plantând în jurul clădirii viță de Canada. Dar aveți grijă: este un „cuib“ excelent pentru insecte. Din acest motiv este indicat să faceți tratamente cu insectide pentru a preveni invazia.

celosia

Celosia își păstrează culoarea intensă chiar și după ce este culeasă. Dacă este uscată, o puteți folosi în aranjamente cu plante nemuritoare.

LIHNIS

Lihnis se dezvoltă bine în grădină. Este o plantă perenă, cu pretenții minime. Iubește soarele și vrea apă, ca orice plantă care se respectă: nici prea multă, nici prea puțină. Se înmulțește ușor, prin despărțirea tufelor bătrâne, sau prin seminţe, primăvara.

Ruxandra Hăbeanu

Primulele de seară, florile care aud zumzăitul albinelor

Lumea tăcută a plantelor este complexă și încă neștiută pe deplin de știință, iar oamenii simpli știu și mai puțin despre mecanismele fascinante prin care acestea își asigură supraviețuirea și moștenirea ancestrală. Lilach Hadany este cercetătoare la Universitatea Tel Aviv, iar studiile sale au avut ca scop demonstrarea faptului că plantele au o inteligență uimitoare, sunt mult mai evoluate decât cred oamenii și au capacități despre care nu se știa că există. Printre oamenii de știință circula teoria potrivit căreia plantele au simț auditiv, dar abia recent a fost derulat un experiment care să demonstreze acest lucru.

Lilach Hadany a hotărât că pentru desfășurarea experimentului candidatele ideale sunt primulele de seară. Acestea cresc spontan pe plajele și în parcurile din Tel Aviv, au o perioadă de înflorire mai îndelungată și produc cantități însemnate de nectar. Pentru a demonstra că acestea au fost într-adevăr înzestrate cu simțul auzului, în laborator Liliach a expus mai multe primule la diferite sunete în laborator. Rezultatele au fost, în consecință, diferite.

Astfel, o serie de primule au fost „încapsulate“ într-un recipient antifonat, fără posibilitatea de a recepta vreun sunet sau vibrație, alte trei serii au fost expuse la sunete de înaltă frecvență (158-160 kilohertz), frecvență intermediară (34-35 kilohertz) și scăzută, în vreme ce altor primule le-au fost puse înregistrări realizate într-un stup (0.2-0.5 kilohertz). Concluzia experimentului a fost că, după doar trei minute, florile expuse la sunete cu frecvență scăzută și la înregistrarea din stup și-au crescut concentrația de zahăr din nectar cu 12 până la 20%.Ce explicație au găsit oamenii de știință pentru acest fenomen?

 Se pare că primulele simt bătăile aripilor polenizatorilor chiar cu câteva minute înainte ca aceștia să își facă apariția, iar partea anatomică a plantelor care are capacitatea de a recepta frecvențele sunetelor sunt florile lor. Acestea se comportă practic ca niște senzori care captează frecvențele produse de mișcarea albinelor. Pentru a recompensa vizita polenizatorilor primulele cresc concentrația de zahăr din nectar. Este un schimb prin care plantele se asigură că vor fi ținute minte și că descendența lor nu se oprește aici.

Pentru că experimentul s-a desfășurat în mai multe anotimpuri și cu mai multe plante, de interior și exterior, s-a putut stabili și că forma florilor este foarte importantă, dacă nu primordială, în receptarea sunetelor. În general, florile cu formă concavă sau de castron au această capacitate de a primi și amplifica undele sonore, la fel ca o antenă de satelit. Pentru a confirma faptul că floarea este structura răspunzătoare, cercetătorii au inclus în experimentul lor și flori care au avut o petală sau mai multe înlăturate, iar rezultatul a fost că acestea nu au captat sunete și, implicit, nu au mărit concentrația de zahăr din nectar.

Să ne înclinăm în fața lumii uimitoare a plantelor!

Laura Zmaranda

  • Publicat în Magazin

Obiceiuri care îți distrug plantele

Fără să-ți dai seama, poți să faci mai mult rău plantelor tale decât bine. Ce-i drept, nimeni nu cumpără o plantă gândindu-se: „Ar fi perfect să o distrug în această lună!“ Cei mai mulți dintre noi vrem să avem grijă de florile noastre și să le ajutăm să se dezvolte frumos. Însă această îngrijire a plantelor este mult mai complicată decât credeți. Unele metode de întreținere a plantelor le pot distruge dacă sunt făcute incorect sau în exces. Păstrarea în viață a unei plante de interior este de fapt un dans mult mai elegant decât am crede. Dar nu vă temeți! Urmărind rândurile de mai jos veți afla cum să evitați greșelile care vă pot ucide plantele preferate.

Udați prea des

Este greșeala numărul 1 și cel mai des întâlnită. Bineînțeles, plantele au nevoie de apă, dar nu în exces! Udând mereu, planta devine vulnerabilă și este predispusă la boli și dăunători, iar rădăcinile vor putrezi. Odată ce aceste rădăcini încep să putrezească, poate fi cu adevărat dificil să le recuperăm. Pentru a evita o asemenea situație neplăcută vă recomandăm un mic exercițiu: obișnuiți să vă verificați plantele cu regularitate. Dacă aveți doar câteva plante, le puteți verifica o dată sau de două ori pe săptămână. Puneți degetul în sol până la prima articulație. Dacă este uscat, micuța plantă este pregătită pentru o nouă porție de hidratare. Dar dacă solul se lipește de deget, amânați irigarea plantei pentru o altă zi.

Expunerea lor direct în razele soarelui

Bineînțeles, toate plantele au nevoie de lumina soarelui pentru a se dezvolta, dar nu prea mult. Majoritatea plantelor doresc lumina indirectă, ceea ce înseamnă că plantele vor să se afle într-o cameră luminoasă, dar nu vor să obțină prea multe raze direct pe frunzele lor. Dacă le aveți așezate lângă o fereastră, de exemplu, o perdea albă va difuza suficientă lumină.

Rețineți, dacă planta primește prea multă lumină s-ar putea să descoperiți că se usucă repede, frunzele ei devin maro, iar floarea se va veșteji. Așadar, încercați să o deplasați undeva unde se poate bucura de soare fără a fi arsă.

Transplantați floarea într-un vas mult mai mare

Transplantarea este o parte importantă a îngrijirii plantelor. Nu numai că oferă plantei un aspect frumos și proaspăt în care să prospere, dar oferă și rădăcinile sale o dezvoltare pe măsură. Cu toate acestea, atunci când treceți la această etapă este important să mergeți doar pe o mărime mai mare. Motivul pentru această alegere este legat de apă și umiditate. Când vasul este mare pentru o plantă, rădăcinile nu pot absorbi umezeala din acel pământ. Asta înseamnă că solul rămâne mai umed, putând expune planta la putregaiul de rădăcini sau dăunători care se dezvoltă în umiditate.

gradina ARCADE Vases Pots 35

Nu le tăiați

Tăierea, în special în primăvară, încurajează creșterea nouă și menține planta sănătoasă pe tot parcursul anului. De asemenea, dacă pe plantă există părți moarte pe care nu le-ați eliminat încă, aceasta încearcă să o hrănească. Așadar, nu lăsați să-și piardă energia într-o parte care a dispărut deja! Îndepărtați frunzele ofilite astfel încât să se poată concentra asupra regenerării.

O mulțime de îngrășăminte

Îngrășământul este minunat – oferă plantelor substanțele nutritive de care au nevoie să crească! Suprafertilizarea poate duce la acumularea de săruri și alți nutrienți neabsorbiți în sol, care pot modifica pH-ul solului și îngreunează absorbția apei de către plante. Acest lucru poate duce la „arderea îngrășământului“. Vă puteți da seama de acest lucru când vârfurile frunzelor devin maro și crocante deoarece apa nu le poate ajunge.

Cantitatea de îngrășăminte de care planta are nevoie se schimbă în funcție de sezon. Cele mai multe plante au nevoie de fertilizare mai mult în primăvară și vară – atunci când acestea cresc – și mai puțin sau chiar deloc în timpul iernii, moment când se odihnesc.

Le înghesuiți

Distanța mică între plante păstrează umiditatea din jurul lor, ceea ce este excelent pentru majoritatea plantelor, în special pentru cele care cresc în junglă. Dar dacă acest lucru este foarte benefic pentru unele specii, poate fi în detrimentul altora. De exemplu, violetele africane urăsc să fie înghesuite. Rezultatul? Micile plante vor obține puncte permanente maro pe frunze, apoi vor cădea. Așa că asigurați-vă că florile voastre din ghiveci au suficient loc ca să respire.

Ruxandra HĂBEANU

Zilele Horticulturii Bucureștene, punte între trecut și viitor

În fiecare an, în luna lui Florar, din peisajul bucureștean nu poate lipsi și o sărbătoare a florilor. Și unde ar putea aceasta să-și găsească mai bine locul decât în parcul Facultății de Horticultură? Și în anul acesta, ca în toți cei 15 ani din 2004 încoace, în generosul campus al USAMV București festivalul Zilele Horticulturii Bucureștene a încântat participanții.

Flori, plante rare și tehnologii moderne

Pentru mulți dintre vizitatori festivalul, desfășurat pe parcursul a patru zile, a fost doar un prilej de a-și bucura ochii cu spectacolul oferit de florile comercializate cu acest prilej. Pentru încă și mai mulți a fost și o ocazie de a-și procura plante din soiuri mai mult sau mai puțin deosebite, cu care să își sporească farmecul grădinilor sau al balcoanelor și jardinierelor de la ferestre. Desigur că a existat și o minoritate alcătuită din grădinari pătimași care au venit la expoziție pentru a obține plante rare, greu de găsit altfel.

O categorie aparte au constituit-o specialiștii, studenții și masteranzii care au participat și la celelalte activități desfășurate în cadrul festivalului. Între manifestări, de mare efect a fost inaugurarea Parcului științific româno-chinez. În cadrul acestui proiect, în locul vechilor sere de flori au fost create, în colaborare cu Academia de Științe Agricole a Chinei, o seră nouă, bazată pe un sistem cu totul nou de utilizare a energiei solare. În cadrul aceluiași program a fost inaugurată și Fabrica de Plante. „Este uimitor cum într-un spațiu insalubru, unde s-a aflat vechea centrală termică, este acum o seră în sistem hidroponic în care au fost plantate 3.300 de plante de salată. Ciclul acestora de creștere este de 20 de zile, așa încât pot fi realizate mai mult de 12 cicluri pe an“, a arătat dl Florin Stănică, prodecan al USAMV București și principalul organizator al festivalului.

Un acord sigilat cu trandafiri

Un alt proiect lansat cu această ocazie a fost și acela intitulat Orașe Verzi. În cadrul acestuia, o echipă de specialiști olandezi, împreună cu specialiști dar și studenți și masteranzi ai Facultății de Horticultură din București, se vor strădui ca pe parcursul următorilor trei ani să găsească cât mai multe căi de a dezvolta noi spații verzi în orașele românești.

Un început simbolic al acestei inițiative l-a reprezentat sădirea a doi trandafiri roz în rozariul USAMV. Unul dintre ei, olandez, a fost plantat de ambasadorul Olandei la București, dna Stella Ronner-Grubacic. Trandafirul, din varietatea Romantica, a fost rebotezat în cinstea evenimentului Donau (Dunărea, în limbile neerlandeză și germană), Cel românesc, Petrina, a fost denumit și Rhenus (Rin, în limba neerlandeză). Astfel a fost pecetluită înțelegerea româno-olandeză.

În timpul festivalului au mai avut loc demonstrații de tundere și îngrijire a pomilor și viței-de-vie în livada și în via USAMV. Un moment însemnat al evenimentului a fost marcat de omagierea seniorilor horticulturii românești. Cu această ocazie au fost omagiați acei reprezentanți de frunte ai domeniului care au împlinit vârste rotunde, de 80, 85 și 90 de ani, în prima jumătate a acestui an. Dintre cei șapte aflați pe listă, prof. dr. ing. Ioan Pop, dr. ing. Ștefan Popescu, dr. ing. Otilia Popa, dr. ing. Ovidiu Lozoveanu, dr. ing. Boris Plămădeală, prof. dr. ing. Vergil Gângu și dr. ing. Gheorghe Bernaz, doar doi au putut participa la eveniment.

Rolul horticulturii nu e încă înțeles

„Nu e o noutate că horticultura asigură securitatea alimentară, socială și morală a societății. Toți doctorii ne îndeamnă, și pe posturile TV, și în mod direct, să consu­măm fructe și legume în fiecare zi, să fim atenți la consumul produselor de panificație și al celor din carne. Dar, din păcate, nici societatea în ansamblul ei, nici politicienii care ne conduc nu par să înțeleagă rolul horticulturii în viața de zi cu zi, importanța ei“, a subliniat dl Gheorghe Glăman, președintele secției de Horticultură a ASAS și al Societății Române de Horticultură.

„Din păcate, sute de milioane de euro și, dacă nu suntem atenți, în curând peste un miliard, ies din buzunarul țării pentru legume și fructe aduse din străinătate. În același timp, sate întregi din zona de deal dispar. Experții în horticultură au încercat să arate ceea ce este nou în domeniu, să pună în evidență modul cum se pot face bani din acest domeniu. Deși pâinea se regăsește în Biblie de 104 ori, în timp ce vinul și strugurii apar de 168 de ori, se pare că guvernanților noștri nu le intră în cap! I-am auzit vorbind despre cum trebuie să facem noi solarii, dar nu i-am auzit vorbind despre serele distruse în ultimii 20 de ani. Pe de altă parte, dacă mergem prin toată țara, vom vedea pe marginea drumurilor destule solarii părăsite, neacoperite. De ce, probabil că știți mai bine ca mine“, a mai punctat președintele SRH.

Vremea de a trage învățăminte din istorie

„Îmi pare rău că la această ceremonie lipsește Alteța Sa Principesa Margareta, care ne-a fost alături la ultimele două-trei ediții. Întreaga manifestare, Zilele Horticulturii Bucureștene, se desfășoară sub patronajul Casei Regale a României încă de la prima ediție, care a avut loc în 1915. Șapte dintre edițiile desfășurate între cele două războaie au fost patronate de Regina Maria. Aceasta este o recunoaștere a ceea ce Casa Regală a dat României, dar și a ceea ce horticultura înseamnă pentru țara noastră“, a arătat Gheorghe Glăman.

„Regele Ferdinand își imputa lui și miniștrilor săi că, la intrarea României în Marele Război, nu aveau cu ce să-și hrănească soldații. La vremea aceea, guvernanții gândeau ca și acum și nu acordau horticulturii atenția cuvenită. Mai târziu au fost cumpărate fabrica de magiun, care a fost amplasată la Topoloveni, instalații de uscare a fructelor, fabrici de conserve, tocmai pentru a repara această greșeală. Cred că este timpul ca cei care conduc această țară să învețe ceva din istorie“, a îndemnat academicianul.

Alexandru GRIGORIEV

MAI JOS MATERIALUL VIDEO

Expoziția "Flori de Toamnă" la Grădina Botanică din Iași

În această perioadă la Grădina Botanică „Anastasie Fătu“ de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“- Iași are loc expoziția "Flori de Toamnă", dedicată Centenarului României Mari. Evenimentul a ajuns la cea de-a XLII-a ediție și oferă un bun prilej de prezentare a colecției de crizanteme, reprezentativă pentru acest moment al anului, dar și tufănele, dovleci, ardei sau varză decorativă, toate cultivate în secțiile Grădinii Botanice.

Aranjamente florale cu simboluri populare

Aranjamentele florale evidențiază simboluri populare din toate zonele etnografice ale României. Spiritul inventiv și iscusința personalului Grădinii Botanice le-au permis să stilizeze și să prelucreze diferite motive tradiționale, care se deosebesc după conținutul tematic și prin diversitatea modalităților de grupare în tablouri cu o deosebită valoare ornamentală: „Este cea de a 42-a ediție a unui eveniment cunoscut de toți ieșenii și nu numai, sub genericul "Flori de Toamnă". Însă, sub acest generic noi, de fapt, expunem crizantemele - florile toamnei, plus multe soiuri de dovleci și de ardei cu valoare ornamentală, în mod special, dar și medicinală, precum și varză decorativă, fructe și semințe. Toate provin de la plante cultivate în Grădina Botanică. Această ediție este una cu totul specială, am spune noi, deoarece împreună cu angajații Grădinii Botanice am decis ca evenimentul să îl dedicăm Centenarul României Mari, motiv pentru care, cu ajutorul crizantemelor, au fost realizate simboluri populare, specifice zonelor etnografice din România Mare“, a precizat prof. univ. dr. Cătălin Tănase, directorul Grădinii Botanice.

Crizantema, floarea toamnei

În Grădina Botanică, crizantema a fost introdusă în cultură în anul 1975. Inițial au fost trei soiuri, însă de-a lungul anilor speciile și soiurile au fost diversificate, iar numărul acestora a crescut continuu, iar în prezent, colecția reunește 380 de soiuri de crizanteme și tufănele sau dumitrițe, cultivate în sere, solarii și terenuri experimentale, dintre care 59 au fost obținute în cadrul grădinii, ca urmare a activității de cercetare, ne spune Ana Cojocariu, coordonator Secția Ornamentală (crizanteme și colecții plante ornamentale din spații protejate): „Ca în fiecare an, deschidem expoziția "Florilor de Toamnă", unde începem să aducem publicului noutăți. Anul acesta, chiar am venit cu peste 15 soiuri de crizanteme cu floare tăiată și 5 soiuri noi de tufănele. Per total, în cadrul secției, noi cultivăm foarte multe varietăți horticole și ne referim aici la cele 180 de soiuri de crizanteme pentru floare tăiată și cele 200 de soiuri de tufănele sau dumitrițe, așa cum mai sunt cunoscute. Crizantemele sunt flori deosebite pentru că ele îmbogățesc grădinile, casele oamenilor în perioada de toamnă spre iarnă, fiind plante care nu necesită neapărat foarte multă atenție și foarte multă pricepere, doar atât cât, an de an să fie reînnoite tufele, dacă este vorba de cele din grădină.“

…cel mai iute ardei din lume

În cadrul expoziției sunt expuse 11 specii și subspecii ale genului Capsicum, cu peste 115 soiuri de ardei iuți decorativi, taxoni valoroși atât din perspectiva științifică, dar și alimentară și ornamentală, inclusiv soiul Carolina Reaper, care este considerat unul dintre cei mai iuți ardei din lume: „Anul acesta vizitatorii pot admira o parte a colecției de ardei decorativi a Grădinii Botanice din Iași. Sunt expuse 11 specii cu peste 115 soiuri, toate acestea clasificate, în funcție de gradul de iuțeală. Așadar, avem expuse și anul acesta cel mai iute soi de ardei iuți existent la ora actuală în lume, dar și multe alte specii, care pot fi utilizate, atât în scopuri decorative, cât și în scopuri medicinale,“ a precizat Cristiana Petre, coordonator Secția Plante Utile și colecția de ardei decorativi.

Decor de dovleci

Într-un decor cu elemente tradiționale specifice gospodăriilor țărănești sunt expuse 200 de soiuri de dovleci decorativi care aparțin genului Cucubita, 10 soiuri ale genului Cucumis (castraveți țepoși africani), 3 soiuri ale genului Luffa (burete vegetal) și 25 de soiuri de Lagenaria, alături de Momordica charantia (insulina vegetală sau castravetele amar) și Trichosanthes cucumerina (tărtăcuța șarpe), cu origini geografice în diferite zone din America de Sud, Africa sau Asia: „Avem peste 250 de exemplare expuse, din familia Curcubitaceae, printre care Curcubita pepo, C. maxima, C. Moschata și C. cucumis. Vedeta expoziție este Trichosanthes cucumerina (tărtăcuța șarpe). Anul acest ca noutate avem un soi nou, Momordica charantia și un Cucumis “, a adăugat Mihaela Mihalache, coordonator Secţia Rosarium şi colecţia de dovleci decorativi.

Începând cu 1976, anual, Grădina Botanică din Iași, organizează expoziția "Flori de Toamnă", care este dedicată unui eveniment special - înflorirea crizantemelor, simbolul longevității, eleganței și nobleței.

Beatrice Alexandra MODIGA

GALERIE FOTO

Grădina de lângă casă. Ce, când, cum, unde semănăm? (XII)

Iată că încet-încet a trecut și luna septembrie. Chiar dacă soarele încă ne răsfață cu razele lui, nopțile au devenit reci. Pentru multe plante acesta este un avantaj, căci umezeala se păstrează mai bine, iar arșița de peste zi nu le mai distruge lăstarii. Pentru altele, este semnalul că se apropie sezonul rece, astfel încât se pregătesc ca, în felul lor, să își încheie socotelile cu anul acesta. Pentru grădinari este perioada când se pot bucura de o grădină frumos aranjată și bine gândită cu eforturi minime.

Crizantema – regina toamnei

În acest sezon cei care se îngrijesc de grădini pot beneficia de o pauză binemeritată. Udatul nu mai trebuie făcut atât de des și nici buruienile nu se mai întind la fel de repede. Pentru lucrările de toamnă este încă prea devreme, iar o serie de flori de-abia de acum înainte încep să dea tot ce au ele mai frumos. Singura grijă este de a aduna semințe pentru sezonul următor de la petunii, regina-nopții, zorele, flori de piatră și alte flori care acum oferă cele mai de calitate semințe.

Una dintre florile care vestesc negreșit venirea toamnei este crizantema. Cunoscute și sub denumirea de tufănele, dumitrițe ori margarete de toamnă, sunt, în realitate, o întreagă familie de flori, formată din aproximativ 30 de specii de plante perene, aparținând familiei Asteraceae. Ele sunt originare din Asia și Europa de nord-est, dar deja de multă vreme au cuprins întreaga lume.

Crizantemele au fost cultivate în China încă din secolul al XV-lea î.Hr. Un oraș antic chinez a fost numit Ju-Xian, în traducere „orașul crizantemă“. Planta a fost introdusă în Japonia probabil în secolul al VIII-lea a.d., iar împăratul a adoptat-o ca sigiliu imperial. În Japonia există un „Festival al Fericirii“ dedicat acestei flori. În Europa a fost adusă în secolul al XVII-lea. Linnaeus a numit-o conform prefixului grecesc chrys –, care înseamnă auriu (culoarea inițială a florilor), și – anthemon, însemnând floare.

Sunt plante ce iubesc lumina și de aceea se dezvoltă bine pe terase sau în grădină, la lumină multă, dar fără soare direct. Crizantema în ghiveci trăiește confortabil pe terase acoperite, descoperite sau scoasă din ghiveci și plantată direct în grădină. Se simte bine la temperaturi răcoroase, de 5-10°C, la care alte plante de-abia mai supraviețuiesc.

Înmulțire ușoară și cultivare fără pretenții

Se înmulțește relativ ușor, prin butași care se plantează primăvara, când îi apar lăstarii de la rădăcină. Aceștia se despart prin tăiere de planta mamă și se plantează în alte locuri. Lăstarii trebuie să fie de 8-10 cm lungime și să nu aibă decât 2-3 frunze, pentru ca planta să se canalizeze spre dezvoltarea rădăcinii. Ulterior, dacă nu au fost plantați direct pe locul unde se dorește amplasarea plantei, pot fi răsădiți. În general, multe dintre crizantemele de grădină traversează bine sezonul rece, în primăvară reluându-și ciclul de vegetație. Există însă și specii, mai ales dintre cele la ghiveci, care trebuie replantate în fiecare primăvară, căci iarna îngheață afară. Acestea pot fi plantate în ghivece, iar toamna târziu mutate la interior.

În orice caz, pentru a menține vigoarea plantelor este indicat ca la fiecare doi ani, primăvara, crizantemele să fie divizate, folosind un cuțit pentru a separa bucățile, care se pot planta la o anumită distanță. Astfel se întineresc și se asigură o dezvoltare optimă. Crizantema este sensibilă la atacul păduchilor de frunze, de aceea trebuie examinată periodic pentru a putea interveni cu produse fitosanitare la primele semne ale apariției dăunătorilor.

Ca toate florile de toamnă iubesc umezeala, astfel că trebuie udate des, dar nu în exces.

Suport pentru fantezii

Farmecul crizantemelor este dat de varietatea mare de culori și forme pe care le au. În plus, dimensiunea și numărul de flori sunt la latitudinea grădinarului. Reprezintă un bun prilej pentru cei care doresc să se inițieze în arta subtilă a aranjamentelor florale vii și, în același timp, un exercițiu subtil de răbdare, fantezie și estetică.

Primul pas este plantarea mai multor crizanteme, de culori diferite, astfel încât să obținem o tufă multicoloră. Apoi, mult mai târziu, ne vom folosi de o altă proprietate a acestei plante. Pentru obținerea crizantemei standard, se oprește pe plantă un singur boboc, cel principal sau unul secundar, dar care este cel mai bine plasat, restul fiind eliminați. Pentru obținerea crizantemei-crenguță sau „olandeze“ cum i se mai spune, se elimină bobocul principal și, eventual, o parte dintre bobocii laterali.

Eliminarea bobocilor se face prin rupere, atunci când aceștia sunt suficient de mari pentru a putea fi apucați între degete, dar lucrarea trebuie repetată de mai multe ori, în funcție de particularitățile creșterii soiului. În primul caz, floarea rămasă pe fir se va dezvolta mai mult. În cel de-al doilea, cu cât vor fi mai multe, cu atât mai mici vor rămâne florile, dar își vor păstra în continuare farmecul.

Imaginați-vă doar cum poate arăta o tufă cu flori mari și mici, de culori diferite...

Floarea Sfântului Dumitru

Crizantemele au o simbolistică deosebită. În țări precum Japonia, Statele Unite sau Australia simbolizează sărbătoarea mamelor. În Japonia este considerată floarea luminii și a soarelui, iar pentru chinezi reprezintă odihna, liniștea, dar și viața senină, cu excepția crizantemei albe, care semnifică jelirea sau necazul. În schimb, în multe țări europene este considerată o floare de doliu, fiind folosită la înmormântări. De altfel, în Occident, dar și la noi, în Ardeal, se obișnuiește ca de Ziua Tuturor Sfinților

(1 noiembrie) să se împodobească cu crizanteme mormintele celor dragi.

La români crizantemele roșii, numite și „dumitrițe“, sunt asociate liniștii, împăcării, iertării, dar și tristeții. Românii le consideră „florile Sfântului Dumitru“, celebrat de Biserica Ortodoxă la 26 octombrie.   

În afară de frumusețea lor, crizantemele pot fi folosite și pentru tratarea unor afecțiuni. Consumul regulat de ceai din crizanteme ajută la menţinerea calciului în organism, reglează funcţiile inimii şi reduce nivelul de colesterol din sânge. Sub formă de infuzie este un tonic general al organismului, întărește sistemul imunitar, contribuie la detoxifierea organismului și la tratarea herpesului. De asemenea, infuzia preparată dintr-o lingură de frunze tocate la o jumătate de litru de apă, folosită la clătitul gurii seara, previne paradontoza.

Mugurii și petalele, adăugate în apa pentru îmbăiere, ameliorează unele tulburări nervoase, iar frunzele și petalele au fost folosite cu succes în tratamentul Parkinson-ului. Maceratele de petale cu miere sunt de folos în tratamentul durerilor de genunchi, a tensiunii arteriale, bronșitei și al guturaiului puternic.

Alexandru GRIGORIEV

Grădina de lângă casă. Ce, când, cum și unde semănăm (VIII)

Încheiam episodul trecut al acestui serial vorbind despre florile de primăvară. În cel de față ne propunem să continuăm să vorbim despre florile care apar la sfârșitul primăverii și la începutul verii. De fapt, luna mai este cea mai prielnică pentru dezvoltarea plantelor cu flori, lucru reflectat și în numele popular al acestei luni: Florar.

Bujorul, vedeta lui Florar

Vedeta incontestabilă a începutului de lună mai este bujorul. Această plantă oferă flori minunate, de culoare albă, roz, roșu-trandafiriu și, mai rar, galben sau mov. După ce trec florile, planta rămâne verde până toamna târziu, ornamentând plăcut grădina. În plus, trebuie să spunem că bujorul este o plantă care pune ceva probleme doar la început, după care este destul de puțin pretențioasă.

Bujorul este, prin excelență, o plantă rustică. Se pretează foarte bine și ca floare tăiată, încântând cu aroma și frumusețea sa destul de mult timp dacă avem grijă să schimbăm apa cel mult o dată la două zile și să-i punem două-trei picături de miere.

Bujorul rămâne un simbol al prosperității, iar explicația este foarte simplă: inițial, el putea fi cultivat numai de cei bogați, care făceau parte din elita socială a Japoniei, astfel că floarea a fost imediat asociată cu bogăția. În cultura chineză bujorul se numește „Floarea Împăratului“. Vechii greci numeau bujorii după Paeon, medicul zeilor greci. La ei existau legende care povesteau de puterile florii: se spunea că există niște forțe puternice în bobocii de flori care strălucesc în nopțile cu lună plină, iar bujorul se încadrează în acest criteriu.

Bujorii (Paeonia Hybriden) au nevoie de soare cel puțin 6 ore pe zi pentru a înflori și de mult spațiu. Acest lucru îi face niște plante ideale pentru grădinile proaspăt înființate din zone cu spații largi și vecinătăți care nu țin umbră. În astfel de condiții acoperă foarte bine terenul, într-un mod estetic.

Un start mai dificil, dar o viață lungă

Cum spuneam, bujorii au dezavantajul că au nevoie de ceva timp până să înceapă să înflorească. Perioada de la plantare și până la prima înflorire este cuprinsă între doi și patru ani. Cea mai bună perioadă pentru plantarea bujorului este începutul toamnei, din septembrie până la mijlocul lui octombrie. Astfel, planta va avea suficient timp să se aclimatizeze pe timpul iernii. Bujorul poate fi plantat și la începutul primăverii, având grijă să așteptăm ca substratul să se încălzească suficient (mai). Dacă bujorul este achiziționat în ghiveci, atunci plantarea se poate face oricând, începând cu luna mai până toamna, în octombrie.

Cât sunt încă în faza de boboci se vor instala sisteme de susținere a tijelor florale. Altfel, sub greu­tatea florilor, se apleacă până la pământ. Cel mai simplu este să batem una până la trei tije de susținere în jurul tufei, în funcție de mărimea acesteia, apoi să înconjurăm ansamblul cu o bandă, suficient de strânsă.

După ce se trec florile, frunzișul rămas va da un farmec deosebit grădinii, mai ales dacă sunt tăiate tijele uscate. Mai trebuie adaugat că, odată formată o vatră de bujori, aceasta va trăi pe același loc zeci de ani, regenerându-se singură.

Udarea nu trebuie neglijată în cursul verii, mai ales în iulie-august, când plantele își formează mugurii florali incipienți pentru anul următor.

Rădăcinile de bujori nu se deranjează decât la 4-5 ani de la plantare și numai dacă este nevoie pentru că înflorirea va avea de suferit o perioadă mai îndelungată, atât cantitativ cât și calitativ. Dacă se dorește înmulțirea prin divizarea tufei, atunci este de preferat ca această operațiune să se facă toamna, în septembrie-octombrie, cu mare atenție la mugurii subterani, care sunt fragili.

Plantarea nu se face mai adânc de 5-10 cm, nici măcar în zonele mai geroase, deoarece întârzie înflorirea cu 2-4 ani. Unde este cazul, după plantare se va face o mușuroire ușoară cu mraniță sau pământ de frunze, iar primăvara se nivelează la loc.

Farmecul regal al crinilor

O altă plantă care vestește apropierea verii este crinul. La ora actuală se cultivă o varietate de peste 110 specii. Ceea ce le este comun tuturor acestor specii este aspectul lor elegant. Nu degeaba în Franța ca și în alte țări au fost considerate un simbol al regalității.

Cele mai multe au și un parfum puternic și persistent. Totuși, polenul lor este un alergen foarte puternic. Așadar, cei care se știu cu probleme e mai bine să nu cultive aceste flori în grădină.

Unele specii de crin au și avantajul că se îndesesc foarte repede, formând un fel de minitufărișuri, astfel încât împiedică dezvoltarea buruienilor în spațiul pe care îl ocupă. Pe deasupra, rămân verzi din aprilie și până la căderea zăpezii, păstrând aspectul luxuriant al grădinii.

Crinul se poate planta atât din semințe, cât și din bulbi. Cel mai la îndemână este să plantăm bulbi. Solurile ideale sunt cele bine afânate și, dacă se poate, și fertilizate. Preferă locurile luminoase, dar nu aflate în bătaia directă a soarelui. Bulbii se plantează atât primăvara, cât și toamna, la o adâncime de cca 20 cm. Este indicat ca vârful bulbului să nu aibă peste el un strat mai gros de cinci cm de pământ. Eventual, pe perioada iernii, dacă au fost plantați toamna, se pot acoperi cu un strat ceva mai gros de pământ, deși nu sunt foarte sensibili la ger. Distanța între plante trebuie să fie, inițial, de 30-40 cm.

În perioada de creștere au nevoie de multă apă. Florile uscate se îndepărtează. După înflorire, nu mai necesită o îngrijire specială.

Deși sunt plante rezistente la înghețurile târzii de primăvară, la frig, dar și la arșiță, dacă au apă suficientă, crinii sunt sensibili la boli. De fapt, constituie un bioindicator excelent. Dacă e ca o boală să apară în grădină, crinii vor fi, probabil, primii afectați. De aceea este bine ca destul de des să ne uităm la frunzele lor și, dacă observăm vreun semn de boală să aplicăm un tratament adecvat. În grădinile bio ne vom mulțumi doar să îndepărtăm, cu promptitudine, frunzele bolnave.

După patru-cinci ani bulbii se pot dezgropa, în septembrie-octombrie, și separa de bulbii apăruți. Aceștia din urmă se plantează în locul unde dorim să îi transplantăm, la distanțe de 15-20 cm. Se poate încerca și înmulțirea prin semințe, dar este destul de dificilă. Semințele se recoltează la deplina maturitate și se seamănă în martie-aprilie afară. În fiecare an se adaugă câte un strat de pământ de trei-patru centimetri, vreme de doi, chiar trei ani. Abia după aceea se pot transplanta în locul dorit. (va urma)

Alexandru GRIGORIEV

Grădina de lângă casă: ce, când, cum, unde semănăm (VII) - Trucuri cu erbicide

Așa cum spuneam la sfârșitul episodului trecut, vom continua să trecem în revistă câteva mici trucuri care să facă mai ușoară îngrijirea florilor. Este limpede pentru oricine că, indiferent cât de mult am vrea să evităm asta, tot felul de buruieni sau plante nedorite își vor face apariția în straturile cu flori. Și atunci chestiunea cea mai importantă este să scăpăm de ele cât mai simplu și cu pagube colaterale minime.

Cel mai simplu este ca, pur și simplu, să smulgem planta nedorită. Numai că, atunci când este vorba despre un puiet de prun sălbatic, corcoduș sau vreo plantă cu rădăcină adâncă ori foarte ramificată, smulgerea sa înseamnă distrugerea unor flori din jur. Tăierea n-ar face decât să îi întârzie dez­voltarea și eventual să îi crească vigurozitatea. În acest caz, soluția o reprezintă un erbicid. Cel mai indicat este produsul Round-up gel, special creat pentru horticultură. În lipsa lui se poate utiliza orice alt erbicid universal, preparat într-o concentrație mai mare, aproape dublă față de cea prescrisă pentru aplicarea obișnuită, prin pulverizare. Cu o pensulă convenabilă ca dimensiune, vom aplica erbicidul pe frunzele și pe tulpina plantei pe care dorim să o îndepărtăm. Totul este să fim atenți ca picături de pe pensulă sau de pe buruiană să nu se prelingă pe florile din jur. De asemenea, e preferabil să facem această operațiune într-o zi fără vânt.

Vestitorii primăverii

Primele flori de primăvară sunt ghioceii, brândușele și toporașii. Toate acestea sunt plante de bulb, perene. Plantarea bulbilor se face din toamnă, în locuri însorite, la o adâncime situată sub limita de îngheț. De fapt, alegerea adâncimii potrivite este o artă. Cu cât adâncimea este mai mică, cu atât florile vor răsări mai repede, dar riscul de îngheț peste iarnă e mai mare. Bulbii plantați mai adânc vor răsări mai târziu, în schimb vor avea tijele mai lungi și mai viguroase.

După înflorire, plantele se usucă și dispar până în anul următor. Cu toate acestea, bulbul se divide în mai multe părți, care vor genera tot atâtea plante. De aceea este recomandabil ca măcar o dată la doi-trei ani, după ce plantele s-au uscat, să dezgropăm bulbii și să-i replantăm. Această operațiune rezolvă cel puțin două probleme. Prima dintre ele este aceea că afânează pământul din jur, facilitând dezvoltarea viitoarelor plante. A doua chestiune rezolvată este că le rărește. Dacă se îndesesc prea mult, în timp ajung să își împiedice reciproc dezvoltarea și, în ani, să dispară.

Următoarele flori de primăvară – care apar, în funcție de vreme, în a doua jumătate a lui martie și la începutul lui aprilie – sunt narcisele, zambilele și unele lalele. Și aceste plante se îngrijesc relativ ușor. De fapt, narcisele nu au nevoie de niciun fel de îngrijire, fiind plante perene.

În schimb, bulbii zambilelor și cei ai lalelelor sunt ceva mai pretențioși. Ei trebuie dezgropați și răriți cel puțin o dată la doi ani. Dezgroparea se face după ce planta s-a uscat, în general în luna mai. Replantarea se face de regulă toamna, în octombrie, sub adâncimea de îngheț.

Farmecul colorat al bănuților...

gradina casa flori 2

O altă floare ce apare primăvara și care este foarte decorativă și, în același timp, total nepretențioasă este părăluța sau bănuțul. Cunoscute și sub numele de năsturași sau cocoșei, Bellis perennis, sunt plante perene ce cresc sub formă de rozetă, cu o înălțime cuprinsă între 5 și 25 de centimetri. Florile colorate în alb, galben, roz închis sau roșu apar grupate în capitule și sunt prezente în lunile aprilie și mai. Frunzele tinere se folosesc și în salate, cărora le dau o aromă specifică.

Părăluțele se pot folosi atât în straturi sau ronduri, ca plante acoperitoare de teren, cât și în gazon. Preferă spațiile însorite și un sol bine aerist și drenat, reavăn. Udarea se face cu moderație. Înmulțirea se face prin rizomi sau prin semințe. Înmulțirea prin rizomi se realizează prin divizarea tufei, recomandabil primăvara sau după trecerea perioadei de înflorire. Semințele se seamănă vara, din iulie până în august. Germinarea durează 9-10 zile. Când ajung la stadiul de trei-patru frunze, plantele noi se răsădesc la distanțe de 13-15 cm în grădini, sere sau pepiniere. În sfârșit, în primăvară, în februarie-martie, sau toamna, în septembrie-octombrie, se răsădesc din nou în grădină, la distanțe de 20-25 cm.

...și parfumul subtil al „lacrimilor Evei“

Vândută pe străzile Franței în data de 1 Mai, plantă națională a Finlandei, lăcrămioara este o pre­zență discretă și parfumată în grădinile noastre.

Vechile cărți astrologice au pus planta sub dominația lui Mercur, de când Maia, fiica lui Atlas, a devenit mama lui Mercur (cunoscut și ca Hermes). În „limbajul florilor“, lăcrămioara înseamnă întoarcerea fericirii. Legenda povestește despre afecțiunea lăcrămioarei pentru o privighetoare, care s-a întors după ce planta a înflorit în luna mai.

În unele legende creștine se spune că lăcrămioara provine din lacrimile Evei, dupa ce a fost alungată împreună cu Adam din Rai. În același timp, alte legende spun că lacrimile Fecioarei Maria s-au transformat în lăcrămioare când a plâns la Crucea lui Iisus.

Lăcrămioara este un simbol al umanității în picturile religioase. Se spune că planta este a doua revenire a lui Iisus pe Pământ. Puterea bărbatului de a visa la o lume mai bună a fost de asemenea atribuită plantei. Aceasta este o plantă erbacee, perenă, care se extinde pe suprafețe mari prin rizomi. Noile tulpini ale plantelor se formează la capătul stolonilor, vara. Planta înfrunzește primăvara, din rădăcinile rămase în pământ pe timpul iernii și care continuă să se extindă. Tulpina plantei are o înălțime de aproximativ 15-30 cm și este încadrată de una sau două frunze mari, eliptice, de aproximativ 10-25 cm. Tulpina cu flori are în general două frunze și inflorescența în formă de ciorchine, alcătuită din 5-15 flori la capăt.

Florile sunt albe (rareori roz pal), au formă de clopoței, măsoară 5-10 mm în diametru și au un parfum îmbietor. Planta înflorește de la începutul primăverii până la începutul verii. Fructul de lăcrămioară este de culoare roșu aprins și măsoară 5-7 mm în diametru. Conține câteva semințe de culoare albicioasă sau maronie. Când se usucă capătă o culoare translucidă și sunt rotunde, având dimensiunea de 1-3 mm.

Lăcrămioara nu se poate înmulți prin polen, iar coloniile formate dintr-o singură tulpină nu produc semințe. Este folosită și pentru proprietățile sale medicinale. Este utilizată pentru îmbunătățirea memoriei, tratarea afecțiunilor cardiace, a migrenelor de natură nervoasă, a nevralgiilor și a amețelilor. Atenție, însă: deoarece planta este extrem de toxică, infuzia, maceratul și tinctura de lăcrămioară se folosesc numai sub stricta supraveghere a medicului. (va urma)

Alexandru GRIGORIEV