Resturile vegetale sunt benefice solului, aducând un aport suplimentar de elemente nutritive, dar, în același timp, pot favoriza multe specii de insecte dăunătoare.

În urma cercetărilor efectuate în țara noastă s-a demonstrat faptul că resturile vegetale, provenite de la culturile agricole (paie de la cultura cerealelor, tulpini de porumb sau floarea-soarelui, rădăcini etc.) au un rol important în menținerea proporției de materie organică din sol și pot favoriza producerea humusului. În același timp, resturile vegetale de la culturile premergătoare pot aduce în sol anumite cantități de azot și alte elemente nutritive. De asemenea, resturile vegetale pot avea importanță în atenuarea proceselor de eroziune ale solului și reducerea pierderilor de humus. Cu toate acestea, trebuie să avem grijă să nu cădem în cealaltă extremă, și anume să lăsăm pe câmp o cantitate mult prea mare de resturi vegetale. În ultimii ani, la noi în țară există o tendință de a lăsa pe câmp tulpinile netocate de porumb (sau tocate cât mai puțin). După porumb, în multe cazuri fermierii seamănă grâu sau orz, dar am văzut și situații când după porumb s-a semănat mazăre. Prin renunțarea la tocarea resturilor vegetale de la cultura porumbului, fermierii fac o economie cu combustibilul și cu uzura utilajelor. În condițiile în care prețurile la carburați se scumpesc pe zi ce trece, această economie pare a fi binevenită. Dar, pe termen lung, s-ar putea ca această economie să se transforme în pagube de recoltă la cultura porumbului atât pentru fermierul care nu a tocat cocenii de porumb, cât și pentru vecini. De ce? Simplu, tulpinile de porumb sunt locul unde iernează larvele Sfredelitorului porumbului (Ostrinia nubilallis). Netocând resturile vegetale de la cultura porumbului, practic, fără să ne dăm seama, noi oferim „oportunități pe pâine“ pentru larvele acestui dăunător. În primul rând îi oferim un „adăpost pentru iarnă“. Iar, dacă iarna este mai ușoară, atunci șansele ca mai puține larve de Ostrinia nubilallis să moară, în sezonul rece, sunt foarte mari. Mai multe larve de sfredelitor în primăvară înseamnă mai mulți fluturi și, foarte posibil, mai multe ouă depuse în culturile de porumb. Practic, dacă nu tocăm tulpinile de porumb, contribuim, fără să vrem, la creșterea populației acestei specii dăunătoare, în următorii ani. Din dorința de a face o economie, putem să ne batem singuri cuie în talpă, conform proverbului „drumul spre Iad este pavat cu bune intenții“. Pentru a preîntâmpina creșterea rezervei biologice a Sfredelitorului porumbului este recomandabil să tocăm tulpinile de porumb după recoltarea acestei culturi. Combinele moderne sunt prevăzute cu tocătoare și ventilatoare care împrăștie uniform resturile vegetale tocate. Apoi, dacă nu întoarcem brazda, putem toca resturile vegetale printr-o trecere cu utilaje specifice acestei operațiuni. Este o cheltuială în plus, dar, pe termen lung, putem evita posibilele pagube de recoltă cauzate de atacul larvelor Sfredelitorului porumbului.

O altă situație des întâlnită este cu rapița de toamnă. De cele mai multe ori, premergătoare pentru această cultură sunt cerealele de toamnă (grâu, orz, triticale). Prea multe resturi vegetale în solele cultivate cu rapiță pot favoriza insectele dăunătoare, cum ar fi puricii de pământ (Phyllotreta atra) sau puricii cruciferelor (Psylliodes chrysocephala). Insectele se pot ascunde sub resturile vegetale în perioadele mai reci sau pe parcursul nopții. Este situația pe care am observat-o în toamna acestui an într-o cultură de rapiță, răsărită târziu, abia la finalul lunii octombrie. În primele două decade ale lui noiembrie, speciile de purici mai sus amintite se hrăneau din belșug cu plantele de rapiță aflate în primele faze de vegetație (răsărit-faza de trei frunze, BBCH 10-BBCH 13). Am urmărit îndeaproape sola respectivă, din curiozitate profesională, și am văzut insectele ieșind de sub paiele provenite de la cultura premergătoare (orz) să se hrănească cu rapiță, în momentele calde ale zilei (în cele mai multe cazuri, după ora 12). Pe lângă faptul că rapița a răsărit cu mai mult de o lună și jumătate întârziere, atacul puricilor pare să anuleze și șansele firave de supraviețuire ale plantelor pe durata sezonului rece. În cazul de față a fost și o situație atipică, orzul a fost recoltat foarte târziu. Fermierul nu a arat din cauza secetei, iar cantitatea de resturi vegetale rămase pe câmp a fost mare. După semănatul rapiței, vecinul fermierului a recoltat porumbul, iar peste o săptămână a intrat cu tocătoarea în câmp. Problema este că, atunci când a intrat tocătoarea în porumbiște, vântul a dus multe resturi vegetale în sola vecină, cultivată cu rapiță. Mai multe resturi vegetale, mai multe adăposturi pentru speciile de purici dăunători rapiței.

Pe viitor, problema resturilor vegetale va fi una foarte importantă. Pe de o parte, avantajele acestora, pentru sol, sunt evidente și au fost demonstrate științific. Pe de altă parte, trebuie să evităm să avem pe câmp o cantitate mult prea mare de resturi vegetale ori să nu le tocăm (cazul tulpinilor de porumb). În condițiile în care prețul inputurilor, inclusiv al insecticidelor a crescut, iar în anii următori numărul de substanțe active disponibile pentru combaterea dăunătorilor culturilor agricole va fi din ce în ce mai scăzut, este important să acordăm o atenție foarte mare măsurilor preventive, una dintre ele fiind managementul resturilor vegetale. Voi reveni cu articole noi pe această temă în următoarele numere ale revistei.

Explicații foto

1. Grâu semănat după porumb; pe câmp este o cantitate importantă de resturi netocate

2. Larva de Sfredelitorul porumbului (Ostrinia nubilallis) în tulpinile netocate de porumb

3. O cantitate foarte mare de resturi vegetale în cultura rapiței de toamnă

4. Puricele cruciferelor (Psylliodes chrysocephala) ascunzându-se în resturile vegetale de orz

Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea

În ultimii ani, în presa agricolă românească sau pe paginile web destinate agriculturii au apărut multe articole referitoare la cioara de semănătură (Corvus frugilegus). În manualele de entomologie agricolă, cioara de semănătură este prezentată ca o specie cu impact neutru asupra agriculturii, având un regim de hrană omnivor. Pe de o parte, păsările consumă o cantitate mare de larve de insecte, cum ar fi cele de Zabrus tenebrioides (gândacul ghebos) sau cele ale diferitelor specii de cărăbușei, pe de altă parte pot consuma semințele de porumb, după semănat, în unii ani producând pagube de recoltă (în literatura de specialitate se menționează că aceste pagube pot ajunge la 10%). De asemenea, ciorile de semănătură mai pot pune probleme cultivatorilor de pepeni, în special în verile secetoase. În acest caz, pentru a-și satisface nevoia de apă, păsările produc daune pepenilor, aceștia devenind improprii consumului.

Punând în balanță posibilele pagube produse agriculturii și horticulturii cu avantajele datorate consumului larvelor insectelor sau al puilor de rozătoare, ciorile de semănătură nu erau considerate organisme dăunătoare. În ultimii ani, situația s-a mai schimbat, iar fermierii din sudul, estul și vestul țării au raportat pagube din ce în ce mai mari produse la semănăturile de primăvară, așa cum s-a întâmplat anul trecut. Acest fapt l-am constatat și eu, într-o experiență cu porumb din cadrul proiectului ADER 2.2.1. La variantele la care semințele de porumb nu au fost tratate cu un insecticid (pentru combaterea dăunătorilor de sol, inclusiv Tanymecus dilaticollis), ciorile au distrus plantele în proporție mai mare de 85%, prin consumarea boabelor de porumb fie imediat (sau în primele zile) după semănat, fie după ce au răsărit plantele (ciorile nu au consumat plantele, ci bobul de porumb rămas după germinarea seminței și răsărirea plantelor). Imaginile din dronă sunt sugestive, la variantele experimentale, fără tratamentul semințelor, ciorile au mâncat aproape tot.

Această întâmplare nu a fost doar anul trecut, în câmpul experimental. Din ce în ce mai mulți fermieri au declarat că au semănat din nou solele cu porumb care au fost „vizitate” în prealabil de ciorile de semănătură. De ce s-a înclinat balanța? Ce s-a întâmplat cu neutralitatea ciorilor de semănătură pentru agricultură? Cel mai probabil, omul este principalul vinovat, iar primii care plătesc „factura“ sunt fermierii.

În primul rând, ciorile sunt foarte inteligente. Acest lucru înseamnă că sunt foarte adaptabile, inclusiv la mediile unde intervenția omului (intervenție atropică) este evidentă. De exemplu, toți fermierii văd cum ciorile se adună după trecerea utilajelor de prelucrat solul, pentru a se hrăni cu larve de insecte sau alte vertebrate mici care au fost deranjate de trecerea utilajelor agricole. Prezența ciorilor de semănătură pe câmp este așa de comună în zilele noastre, suntem așa de obișnuiți cu ele încât ar fi ceva foarte ciudat (și în neregulă) dacă nu le-am mai vedea pe câmp. Pe site-ul https://pasaridinromania.sor.ro/Cioara-de-semanatura se menționează că în România există o populație de 200 de mii de perechi de ciori. În toată Europa se estimează că este o populație cuprinsă între 8,17 și 14,2 milioane de perechi. Nu știu când s-au făcut ultima oară determinări statistice ale populației de ciori de semănătură din țara noastră. Cert este că pe câmpurile patriei aceste păsări, frumoase și inteligente, sunt din ce în ce mai prezente. În România ciorile de semănătură au și dușmani naturali, capabili să mai reducă din efectivele lor, cele mai importante specii fiind ulii porumbari, șoimii călători, șoimii dunăreni, bufnițele sau acvilele. Dacă ne uităm puțin pe Internet, putem vedea că șoimii dunăreni, de exemplu, sunt amenințați cu dispariția. Nici celelalte specii nu au o situație mai bună. Aici intervine o logică simplă. Dacă există probleme cu efectivele principalilor dușmani naturali ai ciorilor de semănătură, atunci acestea se pot hrăni nestingherit, iar populația lor poate să crească de la un an la altul. Pentru fermieri nu este o veste prea bună.

Vânătoarea irațională și lipsa habitatelor sunt principalele motive pentru declinul speciilor de păsări prădătoare, categorie din care fac parte și dușmanii naturali ai ciorilor de semănătură, enumerați anterior. La categoria lipsa habitatelor, putem adăuga și lipsa perdelelor forestiere. Este un subiect arhicunoscut de către toți, cu avantaje incontestabile pentru agricultură. S-au scris multe articole pe această temă, au fost multe emisiuni la TV și... cam atât. Perdelele forestiere sunt cam absente din peisajul agricol autohton, așa cum sunt prezente în Bulgaria, de exemplu. Acestea ar fi un bun habitat, atât pentru ciorile de semănătură, cât și pentru dușmanii naturali ai acestora. În lipsa perdelelor forestiere, ciorile se descurcă, pot să cuibărească și în interiorul localităților, în parcuri, de asemenea se pot hrăni la gropile de gunoi. Din păcate, speciile de păsări prădătoare nu se adaptează așa de ușor schimbărilor mediului produse de către oameni, la fel ca și ciorile. Rezultatul îl vedem în câmp, primăvara.

O metodă de protejare a culturilor de primăvară este folosirea tunurilor antipăsări, dar, în timp, ciorile se obișnuiesc cu ele. Am văzut ciori așezate pe acele tunuri, nemaifiind deranjate de zgomotul puternic produs de acestea (care avea ca scop alungarea păsărilor).

Ce ar fi de făcut? În primul rând, tratamentul semințelor de porumb cu substanțe care au efect repelent pentru ciorile de semănătură, fără să afecteze calitatea semințelor. Insecticidele de contact sau sistemice, folosite la tratamentul semințelor, se pare că aveau și efect repelent pentru ciori, acestea nevizitând culturile în curs de răsărire. Pe termen mediu și lung ar fi refacerea habitatelor pentru speciile de păsări prădătoare, care ar putea limita populația ciorilor de semănătură. Adică să avem mai multe perdele forestiere. Din păcate, puținii fermieri care au avut curajul să planteze perdele forestiere mai degrabă au fost „pedepsiți“ de hățișul birocratic absurd. Cu birocrație și limbaj de lemn la TV, efectele sunt egale cu zero. De asemenea, ar trebui să se oprească vânătoarea irațională. Există reguli stricte pentru acest sector de activitate, dar trebuie să ne asigurăm că aceste reguli sunt respectate. În vizitele mele pe câmpurile patriei, în ultimii ani, am văzut din ce în ce mai multe urme ale trecerii vânătorilor (prezența cartușelor pe câmp).

Tehnologia modernă ar putea să dea o mână de ajutor fermierilor în acest caz. Folosirea dronelor sau a roboților agricoli, pentru a speria și alunga ciorile de semănătură de pe solele unde s-a semănat porumbul, ar putea să reprezinte o „gură de oxigen“ pentru fermieri. Problema este legată de autonomia dronelor sau a roboților agricoli și mai ales de prețul lor. Deocamdată aceste sisteme moderne sunt scumpe, fiind accesibile unui număr foarte mic de fermieri.

Mai există metodele clasice, practicate în fermele mici, de subzistență, uneori și în ferme ceva mai mari, cum ar fi folosirea unor sperietori simple de ciori (celofan agățat de un băț sau CD-uri vechi agățate pe băț, care în bătaia vântului reflectă lumina diferit și sperie ciorile). Dar aceste metode au eficacitate limitată, ciorile de semănătură fiind foarte inteligente. Studii recente au tras concluzia că, dintre toate speciile de păsări de pe Pământ, la corvide (familie din care fac parte și ciorile de semănătură) este cel mai mare volum ocupat de creier, raportat la dimensiunea corpului. Singurele viețuitoare care le depășesc pe ciori, la acest aspect, sunt cimpanzeii și omul!

Împușcarea ciorilor sau distrugerea cuiburilor nu cred că reprezintă o soluție viabilă pe termen lung. Păsările sunt foarte inteligente și vor migra în alt loc. Pentru rezolvarea acestei probleme, cauzată în primul rând de oameni, ar trebui refăcut echilibrul natural. Pentru acestea este necesară o colaborare interdisciplinară între ornitologi, agricultori, silvicultori și cercetători în domeniul protecției plantelor sau agrotehnicii. Pentru a reface echilibrul între ciori și prădătorii naturali ai acestora trebuie refăcut habitatul prădătorilor. Acest lucru nu se va realiza mâine sau poimâine, durează ani buni (chiar și decenii).

Până atunci, tratamentul semințelor cu insecticide pentru care s-a dat derogare și în această primăvară (pentru combaterea rățișoarei porumbului) sau insecticidele rămase omologate pentru combaterea viermilor sârmă (Agriotes spp.) sau a viermelui vestic al rădăcinilor porumbului (Diabrotica virgifera) au ca efect secundar repelența față de ciorile de semănătură. Nu știu exact motivele, dar, din multiplele observații pe care le-am efectuat în câmp, acestea pur și simplu refuză să consume semințele tratate. În schimb, dacă s-au folosit la semănat semințe netratate, atunci ciorile vin în număr mare să „servească masa“.

Dr. ing. Emil GEORGESCU, INCDA Fundulea

După cum vă spuneam încă de acum 2 săptămâni, gândacul lucios (Meligethes aeneus) a apărut în cultura de rapiță încă din a doua parte a lunii martie, cu o lună mai repede decât este menționat în manualele de entomologie agricolă. Între timp, în lanurile de rapiță și-au făcut apariția și gărgărița silicvelor (Ceuthorynchus assimilis), dar și gândacul paros (Epicometis hirta).

Ce este de făcut în acest caz? Efectuarea de sondaje în câmp pentru stabilirea momentului optim al efectuării tratamentelor.

Combaterea gândacului lucios din lanurile de rapiță se realizează dacă se înregistrează densități mai ridicate față de pragul economic de dăunare (PED – 1 adult/planta, când rapița este în faza de muguri florali uniți, respectiv 2-3 adulți/planta când rapița este în faza de muguri florali separați și pedunculii florali sunt alungiți).

În cazul gărgăriței silicvelor, se recomandă efectuarea tratamentelor când se atinge PED-ul de 1 adult la doua plante, iar cultura de rapiță se afla în fenofazele de înflorit-formarea primelor silicve.

Specialiștii ALCEDO recomandă aplicarea insecticidului FASTER GOLD 50 EC, în doza de 0.1 l/ha, respectând un interval de 14-21 de zile între tratamente.

Mai multe detalii despre FASTER GOLD 50 EC: https://alcedo.ro/

Directorul general al Autorității Naționale Fitosanitare, Paulina Gabor, ne-a vorbit recent despre efectele pe care temperaturile crescute din prima lună a acestui an le-au avut în cazul culturilor de toamnă. În luna ianuarie s-au înregistrat temperaturi de până la 19°C, iar în unele regiuni ale țării au apărut simptome ale unor boli și dăunători care apar în mod normal în primăvară.

„În sudul și vestul țării, unde temperaturile au fost mai ridicate decât în mod normal, s-a depistat prezența Septoriozei și a făinării – Erysiphe graminis, dar nu au pus în pericol culturile. În ceea ce privește dăunătorii din sol, deși și-au făcut simțită prezența, nu au afectat culturile datorită oscilaților de temperatură dintre zi și noapte. Colegii continuă să verifice zonele cu risc. Au fost emise buletine de prognoză și avertizare, dar acesta se raportează, în special, la situațiile generate de temperaturile nefavorabile. Împreună cu colegii care se ocupă de omologare, am tras concluzia că trebuie să acordăm atenție sporită efectelor pe care aceste oscilații de temperatură le pot avea asupra culturilor și atunci când se impune să se aplice un produs de contact.“

Pentru că temperaturile crescute pot determina un alt ciclu de apariție a bolilor și dăunătorilor, Paulina Gabor recomandă fermierilor să consulte buletinele fitosanitare emise de structurile teritoriale ale autorității, să monitorizeze culturile și, în cazul în care este necesar, să aplice tratamente omologate pentru organismul respectiv.

În zona Bihorului, fermierii au identificat pe capcanele atractante gărgărița tulpinelor de rapiță. În primăvară, când temperatura depăşeste 9°C, după o perioadă de zbor, hrănire şi copulaţie de 25-30 zile, femelele depun ouăle în măduva tulpinii plantelor gazdă. Primele larve apar în aprilie, iar dezvoltarea completă a acestora are loc în 30-40 zile, după care părăsesc tulpinile şi migrează în sol la 4-6 cm adâncime. În sol, larvele se transformă în pupe şi, după aproximativ o lună, în insecte adulte, dar rămân în diapauză până la sfârşitul toamnei când, părăsind coconii nimfali, urcă la suprafaţă, la baza plantelor, şi hibernează. Larvele rod galerii descendente ori ascendente în măduva tulpinelor și provoacă pagube.

Autoritatea Națională Fitosanitară a identificat în ultimul an trei boli de carantină. Două au fost identificate la cartofi, este vorba despre bacterioze și un focar de flavescență la vița-de-vie. Printre recomandările Autorității Naționale Fitosanitare este și achiziționarea de material săditor de bună calitate și aplicarea unor măsuri de prevenție (curățarea echipamentelor și utilajelor pentru a evita răspândirea bolii de la o cultură la alta).

Liliana POSTICA

Fiecare gospodar știe că, pentru a obține o producție mai mare de ouă sau de carne, trebuie să urmeze sfaturile specialiștilor când vine vorba de îngrijirea animalelor. Dar chiar și așa, un inamic de neevitat din gospodării este prădătorul. Printre prădători se numără vulpile, dihorii, șerpii și altele. De aceea, venim cu câteva sugestii care îți vor fi de folos în protejarea păsărilor de curte.

Cunoaște-ți tipul de prădător

Trebuie să fiți atenți la tipul de prădător. Aceștia se pot adapta condițiilor și îți pot ataca ușor cotețele. Țineți cont și de perioada de reproducere a animalelor sălbatice, primăvara fac pui și au nevoie de hrană mai multă.

Vulpile sunt amatoare de scotocit prin gunoaie, așa că este indicat să nu depozitați în curte tot felul de lucruri nefolositoare. Totodată, trebuie să fiți atenți că vulpile au obiceiul de a săpa și de a face găuri pe sub garduri. Vulpile degajă un miros extrem de neplăcut, prin care își marchează teritoriul, astfel vei observa ușor dacă s-au apropiat de gospodăria ta. Vulpile nu atacă în locuri zgomotoase. De aceea, asigură-te că în apropierea păsărilor tale există o sursă de gălăgie.

Dihorii atacă numai dacă este liniște. Prin urmare, dacă ai lângă cotețul păsărilor o sursă de zgomot, îi poți ține departe. Adăposturile dihorilor pot fi ușor găsite, după urmele pe care le lasă în zăpadă sau în țărână. În plus, au un miros specific, ce se simte de departe.

Șerpii își fac adăpost printre lemne, paie sau locuri ascunse ale cotețelor. Sunt atrași de ouăle păsărilor, dar pot ataca și puii foarte mici.

Metode de protejare

Pentru a-ți apăra gospodăria de prădători poți să pui o plasă de sârmă în jurul cotețelor. Însă, trebuie să ții cont că un animal înfometat va săpa pe sub plasă sau va roade sârma, de aceea pe lângă plasa obișnuită pe care o pui deasupra și de jur-împrejurul cotețului, îngroapă chiar sub adăpostul păsărilor o plasă de protecție, la cel puțin un metru adâncime. O altă metodă este gardul electric. Astfel, păsările rămân în perimetrul delimitat și prădătorii vor renunța la hrana mult râvnită. Să nu uitați că pentru o astfel de metodă trebuie să ai certificate de conformitate, eliberate de instituțiile abilitate ale statului prin care demonstrează că nu pui în pericol mediul. Pentru prădătorii care atacă deseori noaptea, o soluție de a-i ține departe de păsările tale este să montezi în apropierea cotețelor câțiva senzori de mișcare cu baterie solară și câteva LED-uri inteligente, pe care le poți programa cu ajutorul aplicațiilor de pe un smartphone. În momentul în care senzorii vor detecta mișcarea, lumina se va aprinde, iar prădătorii se vor speria. O altă metodă eficientă sunt aparatele cu ultrasunete. Tot ce trebuie să faci este să conectezi un astfel de dispozitiv la o sursă de curent electric. Apoi aparatul va emite ultrasunete, iar prădătorii nu se vor apropia păsări. 

Organizarea gospodăriei

Trebuie să știți că în lupta cu prădătorii este foarte important cum îți organizezi gospodăria, astfel încât să eviți atacurile acestora. În primul rând, țineți toate păsările într-un singur loc. Cu cât acestea au mai multă libertate, cu atât mai mare este spațiul de manevră al prădătorilor. Desigur, nu în același adăpost, ci într-un spațiu amenajat special pentru ele. În cel de-al doilea rând, dacă condițiile îți permit, ai grijă să amplasezi cotețele păsărilor tale într-o zonă pe care poți să o supraveghezi vizual în permanență. Iar în cel de-al treilea rând, verifică adăposturile păsărilor și asigură-te că nu există găuri sau fisuri pe unde ar putea pătrunde prădătorii. Și, nu în cele din urmă, nu lăsa adăposturile deschise pe timpul nopții și alege încuietori mai complicate, care să nu permită prădătorilor să le desfacă. Ai grijă să verifici zilnic cotețul păsărilor și să nu lași ouăle, prădătorii pot fi atrași de gustul lor delicios. În plus, uită-te prin toate cotloanele și vezi dacă nu cumva și-au făcut acolo cuib sau vizuină musafiri nepoftiți ca șoarecii.

Liliana POSTICA

Industria noastră poate contribui la reducerea utilizării pesticidelor și a riscurilor doar prin facilitarea accesului la inovare, oferind suficiente soluții pentru protejarea plantelor împotriva bolilor,  dăunătorilor și a buruienilor

Pentru ca obiectivele de reducere a emisiilor să fie realizabile și realiste, acestea ar trebui să fie practice, să se bazeze pe dovezi și să țină seama pe deplin de orice inițiative de reducere relevante. Stabilirea unor obiective arbitrare nu ia în calcul eforturile semnificative pe care Statele Membre le-au depus pentru a reduce utilizarea pesticidelor și a riscurilor aferente, precum și de diferitele condiții agronomice din România și din Europa.

„O astfel de abordare unitară pentru toți în ceea ce privește obiectivele de reducere a utilizării și riscurilor asociate pesticidelor nu este practică. Dacă dorim cu adevărat să transformăm sistemul, nu putem stabili obiective arbitrare care vor ajunge să îi îndepărteze chiar pe cei care produc zilnic alimente sănătoase și sustenabile pentru cetățenii europeni și nu numai. Credem cu tărie că reducerea impactului agriculturii nu înseamnă reducerea instrumentelor pe care fermierii le au la dispoziție. Este necesar să discutăm despre instrumentele necesare pentru o astfel de tranziție și, prin urmare, SUR trebuie să îmbrățișeze inovarea ca fiind principalul său facilitator. Diferitele reglementări nu ar trebui să funcționeze izolat dacă dorim să îndeplinim obiectivele Green Deal. Prin urmare, orice obiective sugerate ar trebui să garanteze existența unor alternative viabile și eficiente pe piață” -  a spus Directorul General al CropLife Europe, Olivier de Matos.

Soluțiile pentru agricultură digitală și de precizie, precum și biopesticidele trebuie să fie recunoscute ca fiind factorii care contribuie la implementarea Strategiei „De la Fermă la Consumator”. Adoptarea acestor instrumente trebuie să fie încurajată și sprijinită în mod explicit în noul Regulament privind utilizarea durabilă (SUR) sau prin alte instrumente complementare, pentru a permite fermierilor din România să contribuie cu succes la atingerea țintelor de reducere propuse.

„Industria noastră consideră că inovarea poate reprezenta răspunsul potrivit la provocările actuale cu care ne confruntăm. Ne menținem angajamentul de a oferi fermierilor instrumente inovatoare care să le permită să își protejeze culturile de boli, dăunători și buruieni” – a adăugat Olivier de Matos.

Această propunere reprezintă încă o oportunitate de a discuta și de a promova în mod deschis instrumentele și tehnologiile agricole inovatoare de care fermierii vor avea nevoie pentru a asigura o aprovizionare cu alimente sustenabilă și sigură. AIPROM împreună cu CropLife Europe dorește să se implice într-un dialog mai amplu și să contribuie la furnizarea de soluții pentru fermierii români și europeni.

Sursa: Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România-AIPROM

Recent, Summit-ul Agricover a organizat cea de a 9-a ediție a Conferinței Naționale a Pomiculturii Pomicon. În cadrul conferinței, mai mulți specialiști au adus în atenția fermierilor noutăți în domeniu, soluții specializate și informații cu valoare adăugată.

Flavius Nichifor, director tehnic de distribuție Agricover, a declarat: „Dorim să venim cu câteva soluții tehnologice pentru fermierii pomicultori. În ultimii ani, Agricover a construit un portofoliu de produse de protecția planetelor și fertilizanți adresate tuturor cultivatorilor din România. Cu siguranță, ați observat că o gamă largă de produse de protecția plantelor au fost retrase de pe piață, fie că vorbim de fungicide sau insecticide, produse cu care fermierii s-au obișnuit de peste 20 ani și pe care le folosesc ca să aplice diferite tratamente în diferite fenofaze. De aceea, Agricover vine cu câteva noi produse pe piață.

La capitolul insecticide putem vorbi despre produsul Krima – insecticid sistemic neonicotinoid, care este omologat pentru combaterea principalilor dăunători din culturi pomicole. Astfel, la măr și păr este omologat pentru păduchele lânos (Eriosoma lanigerum), păduchele verde (Aphis pomi), păianjenului roșu al pomilor (Panonyncus ulmi) sau păduchele din San José (Quadraspidious). Pentru păr, avem în vedere și puricele melifer (Cacopsylla pyri). Acesta poate fi folosit înainte de pornirea în vegetație pentru combaterea dăunătorilor într-o cantitate de 450 grame/ha împreună cu un adjuvant concentrat cu ulei de 0,5%, iar pentru tratamentele din vegetație în cantitate de 0,2-0,3 kg/ha.“

Cum afectează dăunătorii cultura pomicolă

Conform specialiștilor, păduchii lânoși sunt specii polifage. Aceștia preferă plantele cu frunze groase, dure și netede. Atacul poate fi depistat prin prezența unui puf albicios însoțit de o pulbere albă. Totodată, secretă o substanță transparentă, lipicioasă, numită „roua de miere“, ce favorizează apariția fumaginei (se manifestă sub forma unei pulberi de culoare neagră). În urma atacului, plantele afectate își pierd frunzele, bobocii florali nu se mai deschid și cad, creșterea este încetinită, iar în final planta se usucă.

Păduchele verde al mărului (Aphis) este întâlnit în toate regiunile pomicole. Formele aptere au corpul piriform, de 1,5-2 mm lungime, de culoare verde sau verde-gălbui, cu capul galben sau negru. Formele aripate au corpul de 2-2,5 mm lungime, antenele și toracele negre, abdomenul verde. Larvele tinere au corpul turtit dorso-ventral, de culoare galbenă, iar larvele de vârsta a doua au extremitatea abdominală acoperită cu o secreție ceroasă filamentoasă. Păduchii colonizează la început mugurii floriferi și vegetativi, apoi, frunzele și fructele tinere. În urma înțepăturilor, lăstarii nu se mai dezvoltă normal, se răsucesc, frunzele tinere se deformează și rămân mici. Butonii florali se usucă, iar pedunculii lor rămân mici mult timp, atârnați pe ramuri. Organele atacate sunt acoperite cu dejecții – „roua de miere“ pe care se dezvoltă ciupercile din genul Capnodium. Din această cauză, pe diferite organe atacate se formează un strat de culoare neagră (fumagina), ce diminuează fotosinteza.

Păianjenul roșu (Tetranychus urticae) este cel mai periculos și răspândit acarian. Păianjenul roșu e întâlnit în toate zonele de vegetație, pe cele mai importante culturi. Femelele depun ouăle într-o pânză, pe partea inferioară a frunzelor, mai ales de-a lungul nervurilor. Înțeapă frunzele și se hrănesc cu sucul celular. Frunzele atacate se usucă și cad. În cazul unui atac masiv, planta poate pierde 80-100% din numărul de frunze. Lăstarii frunzelor atacate nu mai cresc. Alături de afide, păianjenul este principalul vector de transmitere a virusurilor la plante. Masculul are corp piriform, mai mic decât femela, cca 0,35 mm lungime, mai deschis la culoare. Larva are formă elipsoidală, de culoare galbenă.

Păduchele din San José este cunoscut ca fiind unul dintre cei mai de temuți dăunători ai pomilor fructiferi deoarece atacă aproape toate părțile pomului (scoarța ramurile, tulpinile, lăstarii, frunzele și fructele). Daunele sunt provocate doar de femele și de larve care pătrund în țesuturile pomilor pentru a se hrăni, iar în același timp injectează salivă cu un conținut mare de enzime care afectează țesuturile. Partea afectată capătă o nuanță roșie-vineție, iar ulterior necrozează și se usucă. Efectele provocate de acest dăunător sunt adesea dezastruoase. Pomii tineri se pot usca complet în cca 2-3 ani, iar cei ajunși la maturitate în 7-10 ani.

Puricele melifer al părului, Psylla pyricola, este cea mai răspândită specie a genului din zona de stepă până în regiunile submontane ale României. Adultul are corpul de 2,5-3,5 mm, formele estivale prezintă capul și toracele de culoare galben-deschis, cu pete portocalii, iar abdomenul este verde cu pete și dungi brune pe partea dorsală. Larva este de culoare brun-gălbuie. Oul este eliptic, de culoare albă, care după câteva zile devine galben-portocaliu. Totodată, migrează și pe specii pomicole cum sunt cais, prun, măr sau arbori forestieri. Larvele primei generații atacă frunzele abia formate și lăstarii tineri. Din cauza atacului, frunzele stagnează în creștere, se răsucesc, iar din cauza fumaginei pe frunze apar arsuri și pete necrozate. Frunzele atacate se usucă și se înregistrează căderi parțiale sau total premature. Atacul pe lăstari determină curbarea și veștejirea acestora. Lemnul nu se maturizează și nu rezistă peste iarnă.

Liliana Postica

Astăzi vom scrie despre principalele simptome ale bolilor și dăunătorilor care atacă în general leguminoasele anuale, însă noi ne vom referi numai la cele mai consumate, nu musai și cultivate, din România, respectiv mazăre, fasole, linte, năut și soia.

Potrivit ghidurilor emise de Autoritatea Națională Fitosanitară, care constituie și cea mai importantă sursă a articolului de față, în România există o singură boală de carantină, respectiv vestejirea bacteriană a fasolei (Curtobacterium flaccumfaciens subsp. Flaccumfaciens), restul fiind organisme non-carantină, prezentă în culturile de la noi și din Europa.

Boli: arsura comună a fasolei (cauzată de două specii distincte, Xanthomonas axonopodis pv. phaseoli și Xanthomonas fuscans subsp. Fuscans), cancerul tulpinii (Diaporthe phaseolorum var. Sojae), antracnoza la soia (Ascochyta sojaecola), mazăre (Ascochyta sp) și fasole (Colletotrichum lindemuthianum), făinare mazăre (Erysiphe pisi), putrezirea uscată a rădăcinilor de fasole (Fusarium martii), pătarea unghiulară a frunzelor de fasole (Isariopsis griseola), mana la soia (Peronospora manshurica) și mazăre (Peronospora pis), mucegaiul alb la fasole (Sclerotinia sclerotiorum), rugina la mazăre (Uromyces pisi) și fasole (Uromyces appendicullatus), arsura bacteriană la soia (Pseudomonas savastanoi) și mazăre (Pseudomonas syringae pv. Pisi), pătarea brună la fasole (Pseudomonas syringae pv. Syringae);

Virusuri: mozaicul comun la fasole (Bean common mosaic virus), virusul răsucirii frunzelor la fasole (Bean leaf roll virus), virusul mozaicului galben la fasole (Bean yellow mosaic virus), virusul pătării la fasole (Broad bean stain virus), virusul ofilirii la fasole (Broad bean wilt virus), virusul brunificării timpurii la mazăre (Pea early-browning virus), virusurile cu enațiuni la mazăre (Pea enation mosaic virus-1, Pea enation mosaic virus), virusul mozaicului la mazăre (Pea mosaic virus), virusul mozaicului mazării transmisibil prin sămânță (Pea seed - borne mosaic virus), virusul stricului la mazăre (Pea streak virus);

Dăunători: gărgărița fasolei (Acanthoscelides obtectus Say), gărgărița mazării (Bruchus pisorum), gărgărița mare a bobului (Bruchus rufimanus), nematodul bulbilor și tulpinilor (Ditylenchus dipsaci), păduchele verde al mazării (Acyrthosiphon pisum), ploșnița leguminoaselor (Adelphocoris lineolatus), viermele sârmă comun (Agriotes lineatus), musca minieră a frunzelor de leguminoase (Agromyza nana), buha semănăturilor (Agrotis segetum), păduchele negru de frunze (Aphis fabae), buha mazării (Ceramica pisi) etc.

Simptome produse de ciuperci

Pete umede: acestea, cu timpul, se acoperă cu un mucegai de culoare albicioasă, pe suprafața căruia se individualizează scleroții, un fel de corpușoare albe, cu timpul de culoarea cărbunelui (putregaiul alb);

Pete albicioase: apar pe frunze și tulpini, fiind de conformație făinoasă (mucegaiul pulbere);

Pătarea frunzelor: este un simptom ce apare la toate tipurile de boli, în diverse perioade de vegetație, petele având diverese culori (de exemplu antracnoză);

Pustule: sunt mici, brun-roșietice sau brun-negricioase, pulverulente (n.n. – care se prezintă sub formă de pulbere).

Simptome produse de bacterii

Veștejirea este cauzată de multiplicarea bacteriilor în vasele xilemice (n.n. – țesuturi transportoare de apă și săruri minerale absorbite de rădăcină și transmise apoi restului organelor plantei), ce determină întreruperea circulației substanțelor și apei. Veștejirea poate fi parțială ori poate cuprinde întreaga plantă. La început, în timpul intervalelor călduroase de peste zi, părți din frunze se ofilesc, dar acestea își revin noaptea. Mai apoi, fenomenul devine permanent din cauză că bacteriile colonizează în întregime vasele conducătoare ale plantei, blocându-le sau rupându-le.

Leziunile (sau pete) apar în toate fenofazele și pe toate organele aeriene ale plantei:

• cotiledoane – pete circulare sau neregulate, de dimensiuni diferite, cu țesut umed, brun;
• frunze – pete apoase, translucide, unghiulare, mici, cu sau fără halou, de diferite culori, de la galben-verzui, verde, maro-verzui, brun-roșcat, cafenii, brun-deschis până la brun-negricioase. Acestea confluează, acoperă porțiuni mari din suprafața foliolelor, frunzele se îngălbenesc, se subțiază, se deformează și se ofilesc. Alteori, în faze avansate ale bolii, țesuturile din dreptul petelor se necrozează, frunza apărând zdrențuită. În cazul unor infecții puternice, planta se defoliază prematur;
• tulpini și pe pețioli – petele sunt alungite, galbene, roșcate până la brune, iar în fazele avansate ale bolii întreaga tulpină se înnegrește, se subțiază și se poate rupe;
• muguri florali – la infecții puternice, aceștia sunt distruși înainte de a se dechide;
• păstăi – pete mici, apoase, cu sau fără halou (difuz, roșu), de culoare verde-închis, care apoi se măresc, devin neregulate, de nuanțe brun sau negru. Dacă infectarea survine înainte de formarea semințelor, acestea rămân nedezvoltate și seci, iar dacă sunt afectate sepalele florilor, păstăile în formare se zbârcesc și se usucă;
• boabe – pete adâncite, cenușii-brune, uscate sau cu crăpături. Boabele afectate rămân mici, se zbârcesc sau se șistăvesc.

Simptom general – pe vreme umedă este posibil să apară în dreptul petelor, pe toate organele aeriene, un exudat albicios, cenușiu sau galben, vâscos, care va lua, după ce se usucă, un aspect de pojghiță lucioasă, brună sau cenușie sau de solzișori pergamentoși și lucioși, care însă se desprind.

Simptome produse de virusuri

Virusurile se manifestă printr-un set deja cunoscut de simptome: mozaic (marmorare și deformarea frunzelor); pete gălbui mici în apropierea nervurilor și mari pe toată suprafața limbului; excrescențe sau proliferări ale țesuturilor pe partea inferioară afrunzelor; benzi de culoare verde-închis sau verde-deschis de-a lungul nervurilor, plus cloroze; pete necrotice pe suprafața limbului frunze îngroșate, răsucite spre fața inferioară; gofrări și răsuciri ale marginilor frunzelor; piticire și scurtarea internodurilor; păstăi deformate, cu număr mic de semințe.

Simptome produse de dăunători

Acestea se împart, după tipul de dăunător, astfel:

• daune produse de organisme cu aparat bucal de ros, în exteriorul sau în interiorul organelor atacate: roaderea galeriilor în rădăcină și tulpini (larve de gărgărițe); perforarea (larve de fluturi), scheletarea (gărgărițe) și minarea (larve miniere) frunzelor; defolierea completă (omizi);roaderea organelor florale (gândac păros, gândac fitofag, fluturi;
• daune produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt: decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (afide, acarieni, ploșnițe); încrețirea și răsucirea frunzelor (afide); deformarea și decolorări ale fructelor (tripși, acarieni); argintarea frunzelor (tripși); crăpături, fisuri și malformații (acarieni);
• daune provocate de nematozi: gale, mici umflături ale țesuturilor vegetale pe seama cărora se hrănesc; stagnarea creșterii și ofilirea plantelor.

A consemnat Maria BOGDAN

Insecticid, fungicid, acaricid – un produs ORO AGRI International, distribuit de NATUREVO

Dintotdeauna fermierii își doresc să aibă pentru tratamente un produs care să controleze cât mai mulți agenți de dăunare. Agricultorii solicită produse cu toxicitate cât mai redusă, care să nu lase reziduuri în produsele agricole și care să poată fi folosite în tratamente cât mai aproape de recoltare.

Consumatorii impun ca în produsele agricole să nu se găsească resturi chimice, iar produsele să fie lipsite de orice element toxic.

Un răspuns la toate cele de mai sus este oferit de produsul PREV-AM.

• PREV-AM acționează asupra tuturor insectelor cu exoscheletul moale (lepidoptere, muște, tripși păduchi, acarieni) pe care îl distruge în timp scurt.

Musculița albă precum și alte insecte moi (păduchi, acarieni) sunt foarte vulnerabile la PREV-AM.

Ca fungicid, PREV-AM pătrunde în hifele miceliene, în sporangiofori și sporii ciupercilor, cărora le distrug învelișul. PREV-AM pătrunde în miceliul ciupercilor, le distruge și le expune aerului înconjurător, uscându-le.

• PREV-AM poate fi utilizat singur, în concentrație de 0,4-0,8%, în combinație cu produse insecticide, fungicide, acaricide convenționale, pentru prevenirea apariției rezistenței, sau în alternanță cu acestea.
• PREV-AM este reactivat de ploaie sau chiar de rouă și acționează și pe țesuturile noi.
• PREV-AM are remanență scăzută și nu lasă reziduuri în produsele agricole. Este protectiv pentru albine și pentru fauna utilă.
• PREV-AM este certificat pentru agricultura ecologică. Este un produs pe bază de amestec de ulei natural de portocale presat la rece.
• PREV-AM are și rol de adjuvant – dispersant; de aceea când tratați cu PREV-AM nu mai utilizați alți adjuvanți, excepție fiind corectorii calității apei.
• PREV-AM nu are forme de rezistență identificate, fiind un produs ideal pentru managementul rezistenței agenților de dăunare.

Zeci de avantaje într-un singur produs: PREV-AM!

Pentru informații suplimentare contactați echipa de consultanță și vânzări pe

? www.naturevo.ro

https://www.facebook.com/naturevoromania

https://www.linkedin.com/company/10158486/admin/

https://www.instagram.com/naturevo1999/

https://www.youtube.com/channel/UCgK3MM3FajDBzIlLplz0MGA

Reușita unei culturi de legume este condiționată în mare măsură de folosirea la plantare a unui răsad viguros și sănătos. În articolul următor, ing. dr. Alexandru Cojocaru, de la catedra de Legumicultură a Facultății de Horticultură din Iași, ne va divulga câteva secrete în vederea obținerii unui răsad de legume cât mai sănătos și fără să fie atacat de agenți patogeni și dăunători.

Dezinfecție: palete alveolare, lădițe, ghivece și substrat

Pentru a obține un răsad de calitate, înainte de a începe lucrarea de semănat, paletele alveolare, lădițele sau ghivecele care se folosesc pentru semănat se vor dezinfecta, ne specifică specialistul. „Vor fi dezinfectate cu soluție pe bază de cupru, iar un produs comercial este Funguran OH 50 WP care se folosește în concentrație de 0,5%, omologat pe piața pesticidelor în țară. Totodată, substratul nutritiv în care semănăm trebuie și acesta să fie dezinfectat. Noi utilizăm o turbă brună, gata dezinfectată, care are un pH de 5,5-5,6%, îmbogățită în macro și microelemente. Pe lângă turbă, în substratul destinat obținerii răsadurilor mai folosim în procent de 10% perlit, care ne ajută în a menține umiditatea substratului; în proporție de 5% utilizăm îngrășământ natural provenit de la păsări.“

Combaterea dăunătorilor răsadurilor

Imediat după ce semințele de la plantele legumicole au germinat, pentru a obține un răsad de calitate este nevoie să efectuăm o serie de lucrări specifice acestor plantule tinere, mai adaugă ing. dr. Alexandru Cojocaru. „În seră folosim plăci adezive pentru identificarea dăunătorilor și, practic, noi efectuăm tratamentele chimice numai la atingerea acelui prag economic de dăunare (PED), specific fiecărui dăunător. Cei mai întâlniți dăunători la noi în țară, care pot afecta răsadurile în seră sau răsadnițe, în funcție de unde se produc ele, sunt Tuta absoluta, Afidele și Tripsul. Pentru combaterea acestora, în caz că pragul economic de dăunare specific fiecărui dăunător este depășit, se vor folosi insecticide care sunt avizate de Autoritatea Națională Fitosanitară, și acestea se pot regăsi în CODEXUL produselor fitosanitare, printre ele se numără Actara 25 WG, în concentrație de 0,01%, Mospilan 20 SG, de asemenea în concentrație de 0,01%, dar și alte insecticide sistemice sau de contact.“

Pythium debaryanum, ciuperca cea mai păgubitoare

Căderea plăntuțelor sau putregaiul plăntuțelor este provocată de ciuperca Pythium debaryanum, care este cea mai frecventă şi cea mai păgubitoare în ceea ce privește producerea de răsaduri. Este comună pentru cele mai importante specii legumicole care se înmulțesc prin răsad (tomate, castraveți, vinete, varză, ardei). Plăntuțele atacate se ofilesc, putrezesc la bază, iar tulpina și rădăcina sunt subțiate. Infecția începe întotdeauna din sol, unde ciuperca se înmulțește foarte ușor. „Printre agenții patogeni care ne pot da bătăi de cap în seră se numără și Pythium. Pentru combaterea acestuia se va folosi un produs specific, omologat la noi în țară, Previcur energy, care se folosește în doză de 0,01%. Pentru a preveni etiolarea răsadurilor, imediat după ce au germinat, mai exact la 10 zile, trebuie efectuat un tratament răsadurilor cu o substanță pe bază de cupru, Funguran OH 50 WP – 0,05%, un produs agreat în horticultura ecologică“, încheie ing. dr. Alexandru Cojocaru.

Beatrice Alexandra MODIGA

În acest număr al revistei vom aborda un subiect de sezon, să zicem, descrierea și tratamentele pentru organismele dăunătoare de carantină la tomatele cultivate în spații protejate. Potrivit definiției Autorității Naționale Fitosanitare, organismele dăunătoare de carantină sunt bolile și dăunătorii care prezintă potențial risc economic pentru o anumită zonă și fac obiectul unui control oficial; în România, acestea sunt reglementate prin HG 563/2007 care transpune în plan intern Directiva 29/2000 a Uniunii Europene. La tomate în spații protejate avem deocamdată prezenți în România doi dăunători și 3 agenți patogeni care fac obiectul controlului special exercitat de structurile ANF. În articolul de față vom vorbi despre cei doi dăunători de risc prezenți în culturile de tomate de sere, solarii, adăposturi.

Omida fructificațiilor (Helicoverpa armigera-Hubner)

Plante gazdă: dăunătorul este prezent în România pe suprafețe mari și atacă peste 120 specii de plante cultivate și spontane (tomate, ardei, bame, mazăre, fasole, garoafe, gura leului etc.).

Descriere: oul – alb sau gălbui, la final verzui sau chiar maron închis, de 0,4-0,5 mm, ornat cu striațiuni; larva – corp de 30-40 mm, verzui până la roșcat-violet sau brun-închis, cu 5 dungi și „desene“ cu umbre colorate în verde, galben-pai și roz murdar până la maron roșcat ori chiar negru; pupa: 14-18 mm lungime, de culoare maron stacojiu, cu doi spini în formă de cârlig în partea posterioară; adult – corp verde-gălbui, brun-deschis sau brun-închis, de 12-18 mm, cu anvergura aripilor de 35-40 mm. Aripile anterioare prezintă la exterior 7-8 pete negricioase dispuse în linie și o bandă transversală cu contur neregulat, brun-închisă. Aripile posterioare sunt mai deschise la culoare, cu o margine lată brună, ușor pală pe alocuri; nervurile au la bază o pată în formă de virgulă, de aceeași culoare.

Biologie: iernează ca pupă în sol, la adâncimea de 7-25 cm, înfășurată într-un nucleu din pământ. Fluturii zboară spre seară și noaptea, hrana preferată fiind nectarul florilor. O femelă depune pe frunzele, tulpinile și inflorescențele plantelor gazdă în medie 500-1.000 de ouă, care eclozează în trei zile, la 22,5°C. Perioada larvară are durată variabilă: 18 zile la 22,5°C și în jur de 50 de zile la 17,5°C.

Simptome: larvele se hrănesc cu frunze pe care le devorează, iar mai târziu pătrund în fructe, sapă galerii, unde lasă excremente. Tomatele atacate cad prematur sau se infectează cu agenți patogeni.

Măsuri: preventive – inspecția frecventă a culturii, închiderea serelor pe timpul nopții, îndepărtarea buruienilor din cultură și din proximitate; curative – tratamente cu Alverde – 1,0 l/ha în 1.000 l apă /ha, Match 050 EC-100 ml/hl, Voliam Targo – 0,6-0,8 l/ha.

Musca minieră californiană (Liriomyza trifolii-Burgess)

Plante gazdă: specie polifagă, prezentă la peste 20 de specii de plante gazdă.

Descriere: ou – sferic, albicios la depunere și apoi cenușiu-translucid; larva – apodă, acefală, de 3 mm lungime, transparentă în prima fază a dezvoltării, apoi galben-portocalie, cu două stigme triunghiulare; pupa – ovală, ușor turtită ventral, de 1,8-2,3 mm, de culoare galben-portocalie până la maron-auriu; adult – muscă mică (1,3-2,3 mm), neagră-cenușie, cu femelele mai mari decât masculii. Aripile, cu nervurile negre, nu depășesc lungimea corpului. Scutelul și perii ventrali sunt galbeni, iar pronotul și scutul sunt de culoare neagră cu reflexe cenușii.

Biologie: Adulții zboară dimineața, iar copulația are loc la 24 de ore de la apariție. Femelele trăiesc 15-30 zile, interval în care depun 25-640 de ouă, câte 17 pe zi. După 2-5 zile apar larvele, iar acestea sapă mine în țesutul frunzei, unde rămân 4-7 zile. Împuparea, care durează 10-12 zile, are loc în stratul superficial al solului de lângă planta gazdă. În spațiile protejate, dăunătorul dezvoltă mai multe generații pe an, care se și surapun (de regulă, la 15-20 de zile apare câte o generație).

Simptome: principalele semne sunt galeriile sau minele sinuoase, foarte răsucite și de formă neregulată de pe frunze. Înțepăturile de hrănire apar ca niște adâncituri circulare, albicioase, iar cele pentru pontă sunt mai mici.

Măsuri: preventive – controlul materialului de plantare, distrugerea resturilor vegetale, dezinfectarea solului și incintei, monitorizarea culturilor pentru detectarea dăunătorului; curative – Apache – 0,15 l/ha, Safran 1.8 EC – 0,9 l/ha în 1.000 l apă, Vargas 1.8 EC – 0,9 l/ha în 1.000 l apă, Actara 25 WG (aplicat la sol) – 0,8 kg/ha preventiv și curativ, la 4-5 zile de la plantarea răsadurilor în solarii, Vydate 10 L – 10 l/ha, Voliam Targo – 0,6-0,8 l/ha, Sanomectin Pro 1,8% – 60-80 ml/hl.

Alți dăunători de carantină prezenți în spațiul european, dar nu și în România

Potrivid ghidurilor elaborate de Autoritatea Națională Fitosanitară, lista organismelor de carantină prezente în Europa, deci inclusiv cu risc de a se extinde în România, cuprinde următorii dăunători:

• Musca minieră sud-americană (Liriomyza huidobrensis – Blanchard): Austria, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Elveția, Ungaria, Italia, Malta, Muntenegru, Olanda, Polonia, Portugalia, Serbia, Spania, Turcia;
• Minierul tomatelor (Liriomyza sativae-Blanchard): Turcia;
• Noctuidul mediteraneean (Spodoptera littoralis-Boisduval): Cipru, Franța, Grecia, Italia, Malta, Portugalia, Spania, Turcia;
• Viermele tutunului (Spodoptera litura-Fabricius): Rusia;
• Nematozi, Meloidogyne chitwoodi Golden et al.: Belgia, Franţa, Germania, Olanda, Portugalia, Turcia.

Dăunători non-carantină prezenți în cultura de tomate, în spații protejate, inclusiv în România

• Acarianul tomatelor (Aculops lycopersici Tryon)
• Păduchele castraveților (Aphis gossypii Glover)
• Păduchele pătat al cartofului (Aulacorthum solani-Kaltenbach)
• Buha gamma (Autographa gamma-L.)
• Musculița minieră a mazării (Chromatomyia horticola Goureau)
• Tripsul californian (Frankliniella occidentalis-Pergande)
• Molia tomatelor (Lacanobia oleracea L.)
• Musculița minieră a frunzelor de tomate (Liriomyza bryoniae -Kaltenbach)
• Păduchele păstârnacului (Myzus ornatus Laing)
• Ploșnița verde a legumelor (Nezara viridula L.)
• Păianjenul lat (Poliphagotarsonemus latus Banks)
• Buha cucurbitaceelor (Spodoptera exigua -Hübner)
• Păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae Koch.)
• Tripsul tutunului (Thrips tabaci Lind.)
• Musculița albă de seră (Trialeurodes vaporariorum Cockerell)
• Molia minieră frunzelor (Tuta absoluta Meyrick)
• Nematozi galicoli (Meloidogyne spp.)

(sursă: ghid Autoritatea Națională Fitosanitară)

Maria B0GDAN

Astăzi vă prezentăm doi dăunători ai scoarței și ramurilor prezenți în livezile de prun și cireș în special, care nu sunt organisme de carantină, dar care se întâlnesc frecvent în România.

Sfredelitorul ramurilor (Zeuzera pyrina)

Este o specie polifagă, prezentă în livezile de cireș, nuc și unele foioase. Se răspândește pe distanțe mici prin zborul adulților.

Descriere: adultul are corp de culoare albă, cu 6 pete albastru-închis pe torace, abdomen cu dungi transversale albastre. Masculii sunt mai mici, cu o anvergură a aripilor de 35-50 mm, iar femelele au 50-70 mm. Aripile albe anterioare, mai mici decât cele posterioare, prezintă numeroase pete sau puncte bleumarin spre negru. Larva (60 mm) este gălbuie cu puncte negre, iar ultimul segment abdominal, placa toracică și capul sunt negre.

Biologie: are o generație pe an în zonele calde și una la doi ani, în cele mai reci. Adulții zboară din luna iunie până la începutul lunii august, trăiesc 8-10 zile, se împerechează în cursul nopții, femela depunând apoi până la 1.000 de ouă, în crăpăturile scoarței, în apropierea mugurilor, pe pețiolul frunzelor și pe scoarța lăstarilor. Larvele țes un cuib mătăsos, apoi perforează mugurii, frunzele și pețiolul. Mai târziu părăsesc galeriile, pătrund sub scoarța ramurilor, săpând alte galerii prin care elimină rumegușul și excrementele, ambele colorate portocaliu spre roșcat. Iernează în galerii închise și reiau activitatea primăvara următoare, când se hrănesc câteva săptămâni, după care rod un orificiu în afară, formează un cocon mătăsos și, prin faza intermediară de pupă, apar adulții.

Simptome: larvele tinere rod pețiolul frunzelor și lăstarii abia apăruți, iar larvele complet dezvoltate sapă galerii în lemn, pomii atacați fiind debilitați, iar ramurile se rup.

Tratamente: Ca măsuri de prevenție amintim îndepărtarea ramurilor afectate, tăieri de rărire în coroană, curățarea scoarței. În perioada de vegetație se poate aplica un tratament cu Karate Zeon-0,015%.

Cariul mic al scoarței (Scolytus rugulosus)

Atacă prunul, piersicul, caisul, cireșul etc., cu precădere în livezile unde nu s-a efectuat un control riguros al puieților la înființarea plantației.

Descriere: Adultul, de culoare brună-ciocolatie spre negricioasă, are dimensiuni cuprinse între 1,8 și 2,8 mm. Capul este mic, cu antenele claviforme. Placa dorsală prezintă o punctuație mai grosieră, iar pe elitre petele formează un fel de striuri. Larva este albicioasă-gălbuie, cu capsula cefalică brună, corpul fiind ușor curbat.

Biologie: prezintă două generații pe an și iernează ca larvă în galeriile săpate în scoarță. Adulții apar în aprilie-mai, se hrănesc o scurtă perioadă de timp, apoi are loc împerecherea, după care femelele rod galerii (materne) în care are loc depunerea pontei. Larvele noi rod la rândul lor alte galerii în lunile iunie și iulie. Generația a II-a de adulți se dezvoltă în august-septembrie.

Simptome: Adulții rod mugurii și lăstarii fragezi, iar larvele sapă galerii în lemn, în special pe ramurile mai subțiri, cu diametrul de 1-6 cm. Galeriile materne sunt de tip longitudinal, de 2-6 cm lungime, iar cele larvare sunt lungi și sinuoase. Din orificii se scurg substanțe gomoase, ceea ce face ca atacul să se depisteze cu ușurință.

Tratament: îndepărtarea ramurilor atacate, arderea acestora și tratament chimic, în perioada repausului vegetativ, utilizând Confidor Oil SC 004, în concentrație de 1,5%.

Maria BOGDAN

În pomicultură, tratamentele mixte au o mare importanță deoarece se reduce numărul de tratamente și se mărește efectul lor în combaterea bolilor și dăunătorilor.

Necunoscând compatibilitatea produselor de combatere putem pricinui daune importante manifestate prin fitotoxicitate (arsuri pe frunze și pe formațiunile de rod).

Ce este bine să știm atunci când dorim să folosim simultan 2 sau 3 produse de combatere

• Să ne asigurăm că produsele provin de la un agent economic autorizat, că respectivele produse sunt omologate și că sunt destinate scopului urmărit.
• Să examinăm cu atenție eticheta produsului pe care se specifica doza de aplicare și dacă este compatibil cu alte produse de combatere.
• Dacă ne este la îndemână să consultăm Tabelul de compatibilitate a produselor fitosanitare. De cele mai multe ori acest tabel este de negăsit, iar când este găsit este neactualizat.

În lipsa acestor informații, vom decurge la realizarea unei probe test.

Varianta 1. Într-un vas de capacitate mai mică se toarnă unul câte unul din produsele pe care dorim să le folosim, având ca regulă de bază: de la produsele solide (granule, pulberi) la cele lichide și de la cele slab solubile la cele ușor solubile.

După fiecare turnare se agită soluția pentru o bună omogenizare a amestecului.

Varianta 2. În cantități mici, se prepară soluția fiecărui produs, respectând doza recomandată. Din soluțiile respective se iau cantități egale care se amestecă (omogenizează) într-un vas mai mare.

Cu ocazia probelor test se va urmări:

• dacă nu apar depuneri pe fundul vasului;
• dacă apar unele reacții chimice – barbotaj puternic, creșterea temperaturii soluției se deduce că amestecul respectiv este incompatibil;
• dacă amestecul se realizează într-o formă liniștită înseamnă că amestecul este compatibil. Soluția poate fi încercată prin aplicare, pentru confirmare că amestecul este compatibil.

Folosind amestecurile de produse, trebuie să avem în vedere următoarele:

• să nu se aplice aceste tratamente când temperatura aerului este mai mare de 24°C;
• folosirea amestecului în aceeași zi;
• în perioadele cu umiditate se folosesc mai mult amestecurile care conțin produse sistemice;
• în perioade uscate și însorite se vor folosi amestecuri cu produse de contact;
• pentru eficacitatea tratamentelor se pot adăuga diferiți adjuvanți: de umectare, de contact etc.

Și, nu în ultimul rând, se va evita amestecul cu produsele cuprice (Zeamă bordeleză, Funguran, Champion etc.) dacă completarea mai poate fi făcută.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Ce este Evalio® AgroSystems?

EVALIO® AgroSystems este un serviciu digital gratuit oferit de FMC care a fost implementat anul trecut în România ca și program Pilot, monitorizând dăunătorul Ostrinia nubilalis din cultura de porumb din jumătatea de Sud a României, de la Calafat până în Insula Mare a Brăilei și până la Constanta. Aplicația se bazează pe o rețea de capcane atât convenționale cât și automate, cu feromoni și atractanți alimentari și care sunt monitorizate cu anumită frecvență. Valorile rezultate din citirea capcanelor sunt introduse în aplicație prin intermediul unor fotografii și apoi sunt validate de către specialiștii companiei FMC în colaborare cu cercetătorii în entomologie de la renumite institute de Cercetare şi Dezvoltare în Agricultură. Aceste date sunt transformate în grafice care reprezintă curbele de zbor ale dăunătorilor. Cu ajutorul acestor grafice putem estima momentul apariției în masă al dăunătorilor, mai exact când acesta poate produce pagube însemnate culturilor, iar aplicația alertează fermierul, pentru ca acesta să reacționeze rapid și să aplice tratamentul cu insecticid. Obiectivul principal al acestui program este optimizarea aplicării corecte a insecticidelor FMC.

Pentru anul 2020, compania FMC implementează programul Evalio® AgroSystems la nivelul întregii țări, extinzând monitorizarea dăunătorilor periculoși pentru cultura de porumb, și anume Ostrinia nubilalis (Sfredelitorul porumbului) și Helicoverpa armigera (Omida fructificațiilor). „Ne dorim ca programul Evalio® AgroSystems să stea la baza deciziei fermierilor din întreaga țară de a aplica corect și la timp produsele de protecția plantelor, extinzând programul de la faza de Pilot din 2019, la faza de primul Program Digital de Prognoză și Avertizare dedicat cultivatorilor de porumb, program furnizat gratuit de către o companie multinațională. Evalio® AgroSystems este un instrument de încredere care ne ajută atunci când vrem să facem un tratament, deoarece știm că este momentul optim. Făcând un tratament la momentul optim, înseamnă că avem o combatere eficientă, care se traduce printr-un spor de producție atât calitativ cât și cantitativ, deci per total o profitabilitate mai bună în fermă. Totodată, acest program ajută la utilizarea durabilă a produselor FMC și bineînțeles pentru un mai bun management al fermei în ceea ce privește utilizarea produselor de protecție a plantelor. Acest program este într-o aliniere foarte bună cu programul de management integrat al dăunătorilor (IPM) din culturile noastre și se potrivește excelent cu principiile durabilității“ a subliniat Cătălin Cosmin Viziru, Marketing Manager FMC România și Republica Moldova.

„Este extrem de important să aplicăm tratamentele la momentul oportun, pentru a avea un efect maxim și a nu pierde banii aplicând produse când nu trebuie“, a adăugat domnul Vasile Iosif, directorul general FMC România și Republica Moldova.

FMC România a amplasat deja pe tot teritoriul României peste patru sute de capcane (6 tipuri diferite de capcane automate și clasice) în peste 80 de puncte de monitorizare diferite localizate la cele mai reprezentative ferme pentru cultura de porumb. Consultanța tehnică este asigurată de către cercetătorii entomologi de la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Fundulea și Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Lovrin.

De ce este important să combatem dăunătorii Ostrinia nubilalis și Helycoverpa armigera?

Ostrinia nubilalis și Helycoverpa armigera sunt 2 dăunători polifagi, fluturi noctuizi și care provoacă pagube directe însemnate, de până la 40% din producția de porumb boabe. Atacul acestor dăunători provoacă de cele mai multe ori pagube indirecte, care sunt mult mai importante decât pagubele directe, putând chiar să compromită producția în cazul unui atac foarte puternic. În cazul ambilor dăunători, pagubele directe sunt produse de către larve.

Ostrinia nubilalis (Sfredelitorul porumbului) – prezintă 1-2 generații pe an în zonele sudice și centrale ale României. Prima generație apare de obicei în lunile iunie-iulie, anul acesta făcându-și apariția chiar în luna mai, și cea de-a doua generație apare în luna august, iar larvele atacă tulpina și știuleții. În urma unui atac puternic pe tulpină al dăunătorului Ostrinia nubilalis, larvele pătrund în tulpină și se hrănesc cu interiorul acesteia (măduva) creând galerii foarte mari, diminuând astfel capacitatea de hrănire a plantelor și frângerea acestora înainte de recoltat (incapacitatea recoltării mecanizate).

Helycoverpa armigera (Omida fructificațiilor) – este o specie polifagă care atacă peste 120 specii de plante cultivate și spontane, printre care și porumbul. Adulții sunt migratori și pot parcurge distanțe mari de peste 100 km, prezintă 2-3 generații pe an, iar larvele invadează știuleții și consumă boabele și mătasea, de la vârf spre bază. De asemenea, în urma atacului dăunătorului dar și a unor eventuale precipitații, apar frecvent infecții cu agenți patogeni, care produc micotoxine și pot face imposibilă vânzarea producției.

Iarna blândă din acest an a favorizat supraviețuirea unui număr mare de dăunători atât în sol cât și în resturile vegetale, iar primăvara secetoasă a creat condiții propice de dezvoltare mai rapidă a celor doi dăunători, astfel că ne așteptăm la un atac mult mai timpuriu și mai puternic al acestora.

În urma monitorizării din cadrul programului Evalio® AgroSystems 2020, atunci când se va estima atingerea curbei maxime de zbor pentru fiecare dintre cei doi dăunători, compania FMC va emite buletine de avertizare pe fiecare zonă  în parte.

Compania FMC deține în portofoliu două dintre cele mai eficiente insecticide care controlează dăunătoriii Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera și anume Avaunt® 150 EC și Coragen®

20 SC.

Fermierii care doresc să primească buletinele de avertizare privind atacul acestor dăunători, în vederea efectuării tratamentelor cu insecticide, pot accesa http://www.evalioagrosystems.fmc.com sau pot descărca aplicația mobilă Evalio® AgroSystems disponibilă gratuit pe dispozitivele iOS și Android.

Ordin: Coleoptera
Familie: Scarabaeidae
Gen: Melolontha

Este o insectă europeană polifagă, poate cea mai răspândită din ordinul Coleoptera, care fusese cumva eradicată la mijlocul secolului trecut. Pe fondul interdicției folosirii unor substanțe de combatere, populația de cărăbuș a proliferat din nou în ultimii 20-30 de ani, generând  probleme în anumite zone de pe continent. Există trei specii de cărăbuș european: Melolontha melolontha, Melolontha hippocastani și Melolontha pectoralis. În România a fost și este prezentă, mai ales în zonele pădurilor de fag și stejar, specia Melolontha melolontha, cunoscută sub numele popular de cărăbuș de mai, gândac de mai, găinușă sau carabaș.

Cărăbușii în general, cel de mai, în special, sunt considerați dăunători importanți pentru culturile  silvice, horticole și agricole. Larvele acestora trăiesc în sol, iar adulții pe coronamentul arborilor. Larvele atacă rădăcinile plantelor, cele mai păgubitoare fiind acelea aflate în ultimul stadiu, înainte de împupare.

Descriere

Adultul are 20-25 mm lungime, cu capul, pronotul și scutelul de culoare neagră, cu reflexe verzui; elitrele (aripile) sunt castanii și prezintă patru catrene longitudinale, uneori cu pubescență albă. Abdomenul este negru, prevăzut pe părțile laterale cu șase pete albe, triunghiulare. Oul este alb-gălbui, oval, de 1,2-2 mm lungime. Larva, cunoscută și sub numele de viermele alb, are corpul alb-gălbui, iar protoroacele și picioarele sunt brune-gălbui, spre maroniu, aspect care face ca dăunătorul să fie lejer recunoscut.

Biologie

Carăbușul de mai are o generație la 3-4 ani. Adulții – care trăiesc aproximativ 6 săptămâni – apar la sfârșitul lunii aprilie, începutul lunii mai, de unde și denumirea populară, având zbor crepuscular, de 30 de minute, până la o oră. Femela depune ouăle în trei serii, în jur de 20 sau chiar mai multe/serie (în jur de 60-80 cu totul), în soluri ușoare, la adâncimea de 10-20 cm. Larvele apar după 4-6 săptămâni, în luna iulie sau la începutul lui august. Pentru iernare, acestea coboară în sol până la 40-80 cm. În anul trei sau patru, în toamnă, larva se transformă în pupă și apoi în adult, care iernează în sol, până primăvara, în aprilie-mai, când își începe zborul.

Atac

Dăunătorul este o specie polifagă, putând ataca frunzele, florile și uneori chiar fructele în formare, la mai multe specii lemnoase și ierboase. Pe timpul zilei, adulții stau ascunși în frunzișul pomilor și arbuștilor, hrănindu-se cu frunzele acestora. La atacuri puternice (populație masivă), pomii pot fi defoliați complet; aceștia rămân desfrunziți, își pierd recolta, lemnul nu se mai maturează și degeră în timpul iernii. Sau, în silvicultură, rămânând fără aparatul foliar, arborii se usucă. Cel mai periculos rămâne însă atacul larvelor. În primul an, acestea se hrănesc cu rădăcini subțiri, iar în anii următori trec și la rădăcinile mai groase. Acestea distrug rădăcinile plantelor ierboase, rădăcinoase, tuberculifere, bulboase, precum și rădăcinile lemnoase ale puieților din pepinierele sau plantațiile viticole, pomicole și silvice.

Combatere

Măsurile țin mai cu seamă de prevenție. Adică, în culturile agricole se efectuează toamna arături adânci, iar primăvara solul se lucrează repetat, pentru a determina scoaterea la suprafață a larvelor, expunerea lor la intemperii sau la acțiunea unor prădători naturali. La plantat sau semănat se aplică insecticide specifice, cu încorporare la 5-10-15 cm în sol: Nemathorin, aplicat cu 4-5 zile înainte de plantare (pe măsură ce se udă, granulele se dizolvă și acționează asupra larvelor); Force 1.5 G (aplicat înainte de plantare sau chiar după plantare, cu aplicare între rânduri și încorporare în sol); Grilosin și Sintogril granule (25 sau 30  kg/ha); Trika Expert (10-15 kg/ha, aplicare direct în sol, odată cu semănatul). Pentru adult, combaterea este mult mai greoaie, în general recomandându-se substanțe cu o concentrație ridicată de substanță activă Deltamethrin, agreată de Organizația Mondială a Sănătății. Agricultorii noștri o folosesc, deși în broșurile de specialitate nu figurează cărăbușul în gama de acțiune, dar e o extrapolare pesemne de nevoie,  Fastac 10 EC (0,02%) și Decis Mega (0,03%), cu pulverizare pe sol și plante sau pomi fructiferi. Limitarea utilizării substanțelor chimice în combaterea dăunătorilor a impus acordarea unei atenții deosebite măsurilor alternative de combatere, printre care utilizarea fungului entomopatogen sau a altor metode sau substanțe considerate eco (emulsie din plante aromatice, de pildă), ultimele putând fi luate în calcul doar pe suprafețe mici.

Maria BOGDAN

Autoritatea Națională Fitosanitară a emis anul trecut un ghid informativ pentru semințoase, respectiv măr, păr, gutui, în cuprinsul căruia sunt evidențiate simptomele generate de bolile și dăunătorii specifici,  în funcție de care un pomicultor poate recunoaște genul de atac din livada sa. Ideal ar fi ca fermierii să aibă acces facil la confirmare prin analiză de laborator, dar cum acest lucru nu este la îndemâna oricui, o descriere a modificărilor care apar pe fructe, frunze, lăstari etc. poate veni în ajutorul deținătorilor de semințoase pentru depistarea bolilor și a dăunătorilor și aplicarea tratamentelor de combatare.

Simptome produse de ciuperci

• făinări sau pulberi fine, de culoare alb-gălbuie pe frunze și flori sau pâslă albicioasă spre gălbuie, pe ramuri și lăstari (de exemplu făinarea – Podosphaera leucotricha);
• pete de nuanțe verzi-măslinii sau brune-negricioase pe ambele fețe ale frunzei, iar pe ramuri și lăstari, în dreptul acestora apar pustule mici, care crapă, lăstarii căpătând un aspect răpănos (de exemplu, Rapănul părului – Venturia pirina);
• pătări circulare brune ale frunzelor, cu 1-2 puncte mici, crustoase, negricioase, în porțiunea centrală a atacului (de exemplu, gutui – Entomosporium maculatum);
• cancere (de exemplu, cancerul deschis al pomilor – Nectria galigena).

Simptome produse de bacterii

• pătările și arsurile: pe frunze – pete maronii sau ruginii, de formă eliptică sau neregulată, cu dezvoltare de la vârf spre pețiol, limitate de nervuri, care pot să conflueze, ocupând întreaga suprafață a limbului; pe tulpini – pătările au formă de dungi, benzi sau striuri brune; pe ramuri – vârful lăstarilor se ofilește, apoi se curbează în formă de cârjă și se usucă, arătând ca arse de foc; pe flori care rămân atașate de pom după atac apar pete umectate, care conduc la ofilire, brunificare sau înnegrire, florile părând arse; pe fructele verzi petele sunt circulare sau neregulate, la început de culoare verde intens, apoi brun deschis, cu țesuturi umectate, brunificate sau înnegrite, totul ducând la zbârcire sau mumifiere, cu rămânere a exemplarelor atacate pe pom. Pe vreme caldă și umedă, din lăstarii, pețiolii, din scoarța necrozată, din fructele și florile infectate se poate scurge un exsudat bacterian mucilaginos, albicios până la roșu închis, prezentând diferite nuanțe de brun, galben sau portocaliu (de exemplu, focul bacterian);
• hipertrofiile (gale, tumori) sunt produse pe rădăcini și tulpini, prezentându-se sub formă de creșteri dezorganizate ale țesuturilor vegetale (proliferări de țesuturi, malformații). Practic, bacteriile pătrund prin răni și stimulează celulele să se mărească și să se dividă (de exemplu, cancerul bacterian, boala rădăcinilor păroase);
• ulcere (leziuni) apar pe ramuri vechi, șarpante și trunchi, fiind însoțite și de exudări. Țesuturile de sub scoarță, în zona limitrofă leziunilor, sunt maro-roșietice, iar în exterior prezintă fisuri neregulate în scoarță (de exemplu, focul bacterian).

Simptome produse de virusuri și/sau organisme asemănătoare

• pe frunze: împestrițări și dungi galbene (mozaicul merelor), pete clorotice, cloroze (pătarea clorotică a merelor), decolorări verzi-deschis sau galben-verzui de-a lungul nervurilor (păr-strierea tulpinii), inele neregulate, pete sau linii verzi deschis sau galben verzui (păr – pătare clorotică), deformări și rugozități ale suprafeței limbului (mozaic), culoare verde deschis, uneori clorotică sau roșietică (proliferare), stipele anormal de mari, cu codița scurtă și care pot fi în număr de patru, în loc de două (proliferare), micșorarea limbului, culoare verde-deschis, rigiditate, marginile ușor răsucite spre exterior, înroșirea anormală a frunzelor spre toamnă și căderea lor prematură (declinul perelor);
• pe fructe: rugozitate și pete verzi deschis (mozaic), deformare alias fructe turtite (măr – strierea tulpinii), inele sau benzi înguste de culoare verde deschis sau brune (păr – pătare clorotică), fructe mici, la 25-30% din mărimea normală, turtite sau aplatizate, cu pedunculul mult alungit și mai subțire, pulpa fructelor este spongioasă, cu gust fad, slab acidulată, cu un conținut redus de zahăr (proliferarea mărului);
• alte simptome: declinul pomilor, productivitate redusă, formarea unui număr mare de lăstari secundari, slab dezvoltați, subțiri „cu aspect de mături“ sau mături de vrăjitoare, prezența unor inele de culoare brună, vizibile la examinarea unei secțiuni transversale a vaselor conducătoare.

Simptome produse de nematozi

De dimensiuni microscopice, aceștia se localizează fie în țesuturile rădăcinilor, tulpinilor, frunzelor sau în ovarele florilor, fie la exteriorul organelor atacate, fiind fixați de substratul alimentar cu aparatul lor bucal. Prin înțeparea și sugerea sucului celular, atacurile apar sub formă de:

• gale, mici umflături ale țesuturilor vegetale pe seama cărora se hrănesc;
• reducerea sistemului radicular.

Simptome produse de insecte și acarieni

• produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de ros, care apar la exteriorul sau în interiorul organelor atacate: roaderea neselectivă a frunzelor (gândacii de frunze și omizile defoliatoare), ciuruirea frunzelor (gărgărițe ale pomilor), scheletarea frunzelor (omizile tinere ale fluturelui alb al dudului, larvele moliei merelor), galerii în tulpini (sfredelitorul tulpinilor și ramurilor), roaderea organelor florale (gărgărițele fructelor, gândacul păros), minarea pulpei fructelor (viermele merelor), minarea frunzelor (molie).
• simptome produse de organisme dăunătoare cu aparat bucal de supt (pentru hrănire dăunătorii introduc în țesuturi salivă, conținând enzime care determină modificări morfologice și biochimice ale acestora): decolorarea organelor atacate, frecvent a frunzelor (ploșnițe, afide, acarieni), pigmentarea organelor atacate (afide, păduchele din San José), încrețirea și răsucirea frunzelor (afide), deformarea fructelor (păduchele din San José).

Maria BOGDAN

În Planul Sectorial- ADER 2022 se află în derulare proiectul de cercetare ADER 2.2.1., care îşi propune ca principal rezultat, elaborarea hărţilor de risc pentru dăunătorii de sol pentru culturile de rapiţă, floarea soarelui şi porumb, situate în Podişul Moldovei, Dealurile Subcarpatice şi sudul ţării.

Pentru răspunsul MADR cu privire la solicitarea făcută de Uniunea de Ramură a Cooperativelor din Sectorul vegetal (UNCSV), Asociaţia Producătorilor de Porumb din România (APPR) şi Liga Asociaţilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), accesaţi fiţierul de mai jos:

Raspuns MADR (pdf)

Industria de protecția plantelor dezvoltă constant proiecte de cercetare și inovare în baza cărora încearcă să obțină formule și substanțe active care să îi ajute pe fermieri să își protejeze culturile de atacul bolilor și dăunătorilor. În ultimii ani, în principal din cauza schimbărilor climatice, atacurile dăunătorilor și bolilor sunt mai agresive, iar soluțiile existente sunt restrânse sau greu accesibile. Astfel, fermierii rămân încet, dar sigur, fără soluții. În continuare, vă prezentăm un material emis pe adresa redacției de Asociația Industriei de Protecția Plantelor din România (AIPROM).

Procedurile și cerințele actuale de autorizare și reautorizare a substanțelor active fitosanitare pun destul de multe piedici celor care doresc să aducă sau să mențină pe piață un produs pentru protecția culturilor. În egală măsură sunt substanțe active ce sunt interzise de către Comisia Europeană și asta duce la limitarea numărului de produse și soluții pe care fermierii le au la dispoziție pentru a lupta cu bolile și dăunătorii din cultură. De asemenea, având un număr limitat de soluții, acest aspect duce și la o creștere a rezistenței dăunătorilor la trata­mentele aplicate. Tratamentele au o eficiență mai scăzută, iar producțiile obținute sunt mai slabe cantitativ și calitativ. Costurile pentru înființarea și întreținerea culturilor sunt mai ridicate, iar profitabilitatea fermierilor este afectată.

România – 37 de derogări în 10 ani

Autorizațiile temporare sau „derogările“ reprezintă instrumente legale pe care le au la dispoziție statele membre pentru a asigura fermierilor accesul la produse de protecția plantelor în și pentru acele situații unde există un risc fitosanitar asupra culturilor. Acestea se acordă cu utilizare limitată și pentru o perioadă de timp strictă. Anual, țările aparținând spațiului comunitar depun astfel de notificări către Comisia Europeană pentru a putea beneficia de autorizarea necesară în vederea utilizării unei anumite substanțe active, în caz de necesitate.

Numărul de autorizații tem­porare solicitate de un stat membru poate varia. Astfel, există țări ce solicită derogări pentru una, două produse fitosanitare și altele ce depun mai mult de 10-20 de solicitări anual. Multe din aceste autorizații se repetă de la un an la altul tocmai pentru că nu există pe piață alter­native omologate, viabile din punct de vedere economic pentru comba­terea bolilor sau a dăunătorilor din cultură.

În intervalul 2008-2018, statele membre au depus un număr total de 2.731 de notificări pentru autorizații temporare. Cele mai multe derogări au fost acordate în Spania – 405. Autorizațiile acordate în cei 10 ani supuși analizei în Spania, Franța, Portugalia, Grecia și Germania reprezintă 49,87% din totalul dero­gărilor acordate în acest interval de timp. În același timp, România a acordat, în cei 10 ani analizați, un număr total de 37 de autorizații temporare, reprezentând 1,3% din totalul derogărilor acordate în Uniunea Europeană.

Derogările, trend în scădere

O statistică la nivel european, realizată de ECPA - Asociația Europeană de Protecție a Culturilor, indică un trend în scădere al numărului de derogări acordate la nivel european. Astfel că, dacă în 2015 au fost acordate 395 de autorizații temporare la nivel Uniunii Europene, în 2018 numărul acestora s-a redus la jumătate, acordându-se 193 de derogări.

Majoritatea autorizațiilor temporare sunt acordate pentru produse fitosanitare ce conțin substanțe active destinate utilizării pentru culturi de fructe și/sau legume, aceste produse agroalimentare fiind și cele mai expuse riscurilor atacului bolilor și dăunătorilor.

Statele membre notifică pentru aceste autorizații temporare pentru că, la nivel european, se înregistrează un număr tot mai mic de substanțe active aprobate din cauza modificărilor legislative aduse în conformitate cu Reg. 1107/2009. Un număr semnificativ de substanțe active și/sau utilizări nu au fost reînnoite sau nu au fost aprobate în mare parte din cauza noilor criterii de aprobare introduse în Regulamentul 1107/2009. Aproximativ 75% din substanțele active aprobate în 1991 nu mai sunt disponibile astăzi pe piață.

Două substanțe active noi autorizate în perioada iulie 2016 - septembrie 2018

Sistemul de aprobare al Uniunii Europene pentru substanțele active este unul dintre cele mai riguroase din întreaga lume. Intervalul de timp de la descoperirea moleculei (substanței active) în laborator și până la obținerea autorizației de comercializare este unul dintre cele mai mari din toate regiunile la nivel mondial. Noile soluții de protecția plantelor nu sunt autorizate în timp util, iar alternativele autorizate exis­tente dispar din cauza termenului îndelungat de reînnoire, ceea ce face ca apelarea prevederilor articolului 53 din Regulamentul 1107/2009 să fie esențială pentru asigurarea accesului la tehnologie în piață.

În intervalul iulie 2016 – sep­tembrie 2018 au fost autorizate numai două noi substanțe chimice active.

În absența unor soluții de protecție viabile economic pentru fermieri, bolile și presiunea dău­nătorilor determină nevoia statelor membre de a autoriza temporar o utilizare de urgență pentru anumite produse. Această nevoie a fost prevăzută la momentul adoptării Regulamentului 1107/2009 și este încă relevantă în prezent.

De ce avem nevoie de neonicotinoide?

Răspunsul este extrem de amplu și aduce implicații în mai multe domenii de activitate. Fără o dero­gare pentru aplicarea tratamentului insecticid la sămânța de porumb și floarea-soarelui cu neonicotinoide, suprafața ocupată de aceste culturi în România nu numai că s-ar reduce substanțial, dar și pro­ductivitatea ar înregistra valori mult mai mici decât în prezent.

• Impact asupra planului de tratament

Un studiu realizat de către Comisia Europeană a arătat faptul că, în absența tratamentelor la să­mânță, planurile de protecție împo­triva dăunătorilor sunt mai scumpe și afectează direct competitivitatea fermelor.

În Regatul Unit al Marii Britanii, după interzicerea neonico­tinoidelor, majoritatea fermierilor au fost nevoiți să aplice de 3 până la 4 ori mai multe tratamente (foliare) cu insecticide, ceea ce a condus la o creștere a costurilor.

În absența unei strategii eficiente, pe termen lung, precum și a diversității tratamentelor aplicate (în condi­țiile existenței unui număr mai mare de produse disponibile) împotriva dăunătorilor, poate crește rezis­tența acestora la tratamentul cu pesticide.

• Impact asupra mediului

Interzicerea neonicotinoidelor are efecte negative asupra biodi­versității și mediului înconjurãtor, prin creș­terea emisiilor de gaze de seră. Mai mult, tratamentul semințelor reprezintă o soluție tehnologică mai priete­noasă cu mediul, cantitatea de substanță activă aplicată pe unitatea de suprafațã fiind de aproximativ 50 de ori mai mică în comparație cu aplicarea foliară a pesticidelor în câmp deschis.

Din cauza restricției de utilizare a neonicotinoidelor, numărul tratamentelor aplicate culturilor este în creștere, ceea ce conduce la un consum mai mare de apă. Astfel că, la nivel global, consumul de apă va ajunge la 1.3 mld. m³, în timp ce la nivelul Uniunii Europene consu­mul va atinge 1.4 mil. m³.

Identificarea alternativelor la neonicotinoide rămâne o adevărată piatră de încercare pentru fermierii români.

FMC România a început anul în forță cu un eveniment de amploare, organizat în luna ianuarie, la Hotel Internațional din Sinaia, dedicat combaterii biologice a dăunătorilor. În cadrul acestei întâlniri, Compania FMC Agro Operațional România şi-a dorit să prezinte partenerilor săi obiectivele de viitor, dar și produsele, inovațiile care urmează să fie lansate în cursul acestui an.

Fermierii au putut afla informații despre insec­ticidele noi de ultimă gene­rație din gama Cyazypyr, cum ar fi BENEVIA și VERIMARK, dar și despre noul insecticid EXIREL, cu aceeași substanță activă, care este destinat sec­torului pomicol şi care va fi lansat anul acesta de FMC.

Din prezentarea „Produse FMC pentru combaterea biologică a orga­nismelor de dăunare – prezent și viitor“, atât fermierii cât și ceilalți prezenți la eveniment au aflat care sunt pro­dusele biologice pe care FMC le comer­cializează la nivel global, dar și planurile de viitor ale companiei în ceea ce privește dezvoltarea de produse biologice.

„Având în vedere două proiecte majore la nivelul Comisiei Europene – Green Deal și Farm to Fork, prin care se dorește reducerea cantităților de pesticide utilizate pe unitatea de suprafața, FMC inovează și dezvoltă produse biologice, soluții de combatere care vor crea o sinergie cu produsele sintetice existente în portofoliu“, a dezvăluit Cătălin Cosmin Viziru, marketing manager al FMC România.

Monitorizarea dăunătorilor periculoși

În ultima parte a evenimentului, reprezentanții FMC România au vorbit despre programul Evalio®, precum și despre implemen­tarea acestuia la nivelul întregii țări.

„Anul acesta ne dorim să implementăm programul Evalio® la nivelul întregii țări, extinzând monitorizarea dăunătorilor periculoși pentru cultura de porumb, și anume Ostrinia nubilalis și Helicoverpa armigera. De asemenea, ne dorim ca Evalio să stea la baza deci­ziei fermierilor din întreaga țară de a aplica corect și la timp produ­sele de protecția plantelor, extinzând programul de la faza de Pilot din 2019 la faza de primul Program Digital de Prognoză şi Avertizare dedicat cultivatorilor de porumb, program furnizat gratuit de către o companie multinațională“, a mai spus reprezentantul FMC România.

Recent, Comisia Europeană a adoptat și a publicat lista celor mai periculoși 20 de dăunători de urmărit în carantină. Printre aceștia se numără Xylella fastidiosa, Scarabeul japonez, gândacul asiatic cu coarne lungi, înverzirea citricelor și pătarea neagră a citricelor, al căror impact economic, de mediu și social asupra teritoriului UE este cel mai sever.

În continuare vă prezentăm lista acestor dăunători, cu câte o scurtă prezentare.

Agrilus anxius este un gândac originar din America de Nord, mai numeros în părțile mai calde ale continentului și mai rar în nord. Atacă în mod obișnuit mesteacănul, ucigând frecvent păduri întregi.

Agrilus planipennis, numit și smaraldul sculptor în cenușă, după culoarea sa verde, este tot un gândac, originar din Asia de Nord-Est. care se hrănește cu specii de cenușă. Femelele depun ouă în crăpăturile cojii frasinilor, iar larvele se hrănesc sub coajă, timp de unul sau doi ani, până când devin adulți.

Anastrepha ludens, numită și musca mexicană a fructelor, este o specie de muște tephritide și produce distrugeri importante ale fructelor.

Anoplophora chinenis, numit și CLHB, este un dăunător periculos al citricelor, originar din China. În 2001 a apărut în SUA într-o pepinieră din Washington. Un program de eradicare a fost implementat imediat și ulterior nu au existat noi rapoarte de infestare. Cu o gamă de specii-gazdă de peste 40 de specii de foioase, CLHB reprezintă o amenințare potențială pentru zonele naturale, precum și pentru pomii fructiferi și plantele ornamentale lemnoase (Anonim 2002b).

Anoplophora glabripennis, numit și croitorul asiatic, gândacul asiatic cu coarne lungi, cerul înstelat, gândacul cerului sau ALB, este originar din China de Est și Coreea Această specie a fost introdusă acum în mod accidental în Statele Unite, în 1996, precum și în Canada și mai multe țări din Europa, inclusiv Austria, Franța, Germania, Italia și Marea Britanie.

Anthonomus eugenii este o insectă care distruge în mod special ardeii, originară din Mexic. Primul semn al atacului este distrugerea mugurilor de înflorire și a fructelor imature. Atât hrănirea adultă, cât și cea larvă determină căderea mugurilor. Punctele de hrănire pentru adulți apar ca pete întunecate pe fructe și nu sunt foarte dăunătoare. Uneori fructul este deformat. Căderile de fructe sunt foarte frecvente și este poate cel mai evident semn de infestare. Hrănirea larvelor în interiorul fructului matur face ca miezul să devină maroniu și adesea mucegăit. 

Aromia bungii este cunoscut și ca gândacul cu coarne lungi și gât roșu. Pentru prima dată a fost detectat în Europa în 2008, când trei adulți au fost descoperiți printre paleții de lemn dintr-un depozit din Marea Britanie. Prima raportare a apariției speciilor pe câmp deschis în Europa a fost în Germania, în iulie 2011. În 2012, Aromia bungii a fost descoperită și la pruni din parcuri, grădini și livezi din Campania, Italia, iar în 2013 și în Lombardia. Este considerat unul dintre cei mai distructivi dăunători ai copacilor. Atacă în special caisul și piersicul.

Bactrocera zonata, numită și musca piersicii,  este originară din Asia de Sud și de Sud-Est, unde atacă o mare varietate de fructe moi, precum piersica, guava și mango. Nu se știe exact când s-a răspândit în Orientul Mijlociu, dar există o înregistrare din Arabia Saudită în 1982, iar mai recent a fost găsită în Oman.

Bactericera cockerelli este o specie de psyllid originară din sudul Americii de Nord. Se găsește în mod obișnuit în culturile de cartofi și tomate, dar are o gamă de subspecii care atacă peste 40 de specii de plante solanece și până la 20 de alte genuri. Plantele-gazdă sunt limitate în principal la Solanaceae, incluzând specii importante de culturi și buruieni comune și câteva specii de Convolvulaceae, inclusiv cartoful dulce.

Bactrocera dorsalis, cunoscută anterior ca Dacus dorsalis și denumită în mod obișnuit musca orientală a fructelor, este o specie de muscă de fructe tephritide care este endemică în Asia de Sud-Est. Este una dintre speciile dăunatoare majore din genul Bactrocera, cu o gamă largă de gazde, cultivate sau fructe sălbatice. Masculii speciilor răspund puternic la metil eugenol și acest lucru este utilizat pentru monitorizarea și estimarea populațiilor. 

Bursaphelenchus xylophilus, cunoscut în mod obișnuit sub numele de nematod din lemn de pin sau nematodul de pătrundere a pinului, este o specie de nematod care infectează pinii și determină ofilirea arborilor. Apare pe zone întinse din Statele Unite, Canada și Mexic

Candidatus liberibacter, numită și înverzirea citricelor (în chineză „boala dragonului galben“ sau HLB), este o boală a citricelor cauzată de un agent patogen transmis de vectori. Agenții cauzali sunt bacteriile motile, Candidatus liberibacter spp.  Boala a fost descrisă pentru prima dată în 1929. În cele din urmă, a afectat Statele Unite, ajungând în Florida în 2005. În trei ani s-a răspândit la majoritatea fermelor de citrice.

Conotrachelus nenuphar, zis și gândacul prunului, poate fi găsit în măr, nectarin, prun, vișin, piersic, cais, păr și gutui. Poate supraviețui și pe corcoduș, păducel și măr pădureț. Se găsește cel mai frecvent în zonele de la est de Munții Stâncoși și în estul Canadei. Gândacii prunului pot provoca daune ireparabile la recolta de fructe. La fructele rău deteriorate se pot identifica cicatrici mari și denivelări. Majoritatea fructelor deteriorate în interior (prin împrăștiere în fructe) cad prematur.

Dendrolimus superans, numit și molia de mătase cu căptușeală albă, molie de mătase Sakhalin, omidă japoneză, molie de mătase siberiană, molie siberiană, molie de conifere siberiană sau omidă de zada, este o molie din familia Lasiocampidae. Larvele se hrănesc cu speciile Larix, Picea și Pinus. Este defoliatorul major al pădurilor de conifere din Rusia asiatică.

Phyllosticta citricarpa este o boală fungică cauzată de Guignardia citricarpa. Această ciupercă afectează citricele din toată zona subtropicală, cauzând o reducere a cantității și a calității fructelor.

Popillia japonica sau gândacul japonez este o specie de scarabeu. Adultul măsoară 15 mm lungime și 10 mm lățime, are elitra de culoare cupru iridentă și un torace și cap verde. În timp ce larvele gândacilor japonezi se hrănesc cu rădăcinile multor genuri de ierburi, adulții consumă frunzele unei game mult mai largi de gazde, inclusiv aceste culturi obișnuite: fasole, căpșuni, roșii, ardei, struguri, hamei, trandafir, cireș, prune, pere, piersică, zmeură, mure, porumb, mazăre și afine.

Rhagoletis pomonella, numită și vrăjitoarea merelor, sau vierme de cale ferată, este o specie de muscă a fructelor și atacă mai multe tipuri de fructe, în principal mere.

Spodoptera frugiperda. Dacă larvele acestei insecte sunt numeroase, ele pot defolia complet plantele. După ce și-au epuizat sursa de hrană, invadează vegetația vecină – care poate fi adesea o altă cultură – în număr mare, devorând aproape tot materialul vegetal aflat în calea lor.  În porumb omizile se hrănesc adânc în nervura frunzei, ascunse adesea sub propria lor secreție. Larvele se hrănesc frecvent și cu miezul imatur din interiorul știuletelui în curs de dezvoltare. În fânețe sau pășuni, simptomele infestării se aseamănă adesea cu efectele secetei. Pe legume precum ardei și roșii mugurii și punctele de creștere pot fi distruse; fructele vor fi străpunse, ceea ce le poate determina să cadă sau să putrezească.

Thaumatotibia leucotreta, cunoscută în mod obișnuit ca molia cu coadă falsă sau molia portocalie,  este o molie din familia Tortricidae. Se hrănește cu o gamă largă de culturi, de la bumbac la nuci de macadamia și la unele specii de citrice. Larvele au o dietă mai puțin selectivă decât molia care se hrănește în principal cu culturi de fructe temperate. Se crede că este originară din Africa Subsahariană. A fost detectată în Europa și Statele Unite.

Xylella fastidiosa este o bacterie aerobă, gram-negativă, a genului monotipic Xylella. Este un agent patogen al plantelor și este transmis exclusiv de insectele din pădure care se hrănesc cu lichidul xilem Multe afecțiuni ale plantelor se datorează infecțiilor simptomatice ale X. fastidiosa, incluzând scorbutul bacterian al frunzelor, scorbutulul frunzelor de oleandru, scorbutul frunzelor de cafea (CLS), pătarea lucernei, boala piersicului și boala Pierce la struguri (PD) și citrice (CVC). În Europa a atacat măslinii din zona Salento, din sudul Italiei, provocând sindromul de declin rapid al măslinilor (OQDS). În timp ce distribuțiile bolilor legate de X. fastidiosa sunt limitate în mare parte în America, focare au apărut în Taiwan, Slovacia și alte țări din întreaga lume.

Alexandru GRIGORIEV