La patru ani de la depunerea proiectului și la doi de la semnarea contractului de finanțare, Consiliul Județean Prahova a dat, în sfârșit, ordinul de începere a lucrărilor pentru modernizarea a 46,03 km de drumuri județene din estul județului, pe ruta Urlați-Cherba-Ceptura-Fântânele-Vadu Săpat (Ungureni)-Mizil-Baba Ana (Conduratu)-Fulga de Sus -Fulga de Jos-Sălciile.

Este vorba despre o investiție finanțată prin Programul Operațional Regional 2014-2020, Axa Prioritară 6: „Îmbunătățirea Infrastructurii Rutiere de Importanță Regională”, Prioritatea de Investiții 6.1: „Stimularea Mobilității Regionale prin Conectarea Nodurilor Secundare și Terțiare la Infrastructură TEN-T, Inclusiv a Nodurilor Multimodale.

” Acesta este unul dintre cele mai mari proiecte din ultimii ani din județ, valoarea ridicându-se la 153.162.417,00 lei, din care 149.105.306,20 lei reprezintă fonduri europene nerambursabile. Durata de execuție a lucrărilor este de 33 de luni. Investiția presupune modernizarea unor segmente importante ale drumurilor județene DJ102K, DJ102D, DJ100C și DJ102D, dar și lucrări de creștere a siguranței rutiere prin instalarea de parapete de protecție, indicatoare rutiere pe consola alimentate cu celule fotovoltaice și benzi rezonatoare. Pe traseul propus, vor fi construite număr 17 stații de autobuz, din care 15 stații cu alveole.

Maria Bogdan

Cinci primării din Prahova au semnat, recent, la Agenția de Dezvoltare Regională Sud-Muntenia, mai multe contracte de finanțare prin Programul Operațional Regional 2014-2020, în valoare însumată de 66,12 mil. lei. Este vorba despre următoarele UAT, sume și proiecte:

• Primăria Vălenii de Munte, „Creșterea calității vieții pentru populația din oraș prin îmbunătățirea serviciilor sociale, educaționale, culturale, recreative și îmbunătățirea spațiilor publice urbane”, în valoare de 22,75 milioane de lei, din care 22,3 mil. lei fonduri nerambursabile, în cadrul căruia se vor construi 4 imobile, cu 56 de locuințe sociale, un teren multifuncțional de sport, se va amenaja un parc și se vor extinde spațiile verzi din oraș;

• Primăria Urlați, „Creșterea calității vieții pentru populația din oraș”, în valoare de 20,49 mil. lei, din care 20, 07 mil. lei fonduri nerambursabile, pentru construirea unei creșe și pentru amenajarea unui parc;

• Primăria comunei Puchenii Mari, pentru demolare parțială, reabilitare, extindere și dotare Școala Pietroșani -6,58 mil. lei (5,43 mil. lei nerambursabil);

• Primăria comunei Poiana Câmpina, modernizare Școala Gimnazială „Înv. Ion Mateescu”-6,63 mil. lei (6,4 mil lei nerambursabili);

• Primăria comunei Filipeștii de Târg, sală de sport, terenuri de sport, alei pietonale și carosabile, spațiu parcare, împrejmuire, branșamente utilități la școala gimnazială-9,67 mil. lei.

Adrian Daniel Mirică este un fermier tânăr din localitatea Bătrâni, județul Prahova, care a reușit să facă față cu brio noilor provocări apărute în sectorul zootehnic. Acesta spune că a moștenit meseria de crescător de animale, iar cu multă trudă a reușit să pună pe picioare de la zero o fermă mixtă de animale, cu toate că lipsa forței de muncă predomină în zonă.

Pasiune moștenită de la bunici

„Îmi plac foarte mult animalele și moștenesc această pasiune de la bunici, respectiv de la tatăl meu. Practic, de când mă știu am crescut printre animale. Când aveam 10 ani tatăl meu a renunțat la ele și mi-a spus că nu merită: «Nici nu mai avem cu cine lucra, doar bătaie de cap foarte mare!», tot îmi spunea. Dar după câțiva ani mi-am luat inima în dinți! Am început să iau de la bunicul meu câte o căpriță, până am ajuns la un efectiv de 150 de capre în anul 2019, iar în prezent am redus efectivul la doar 60 de capete, tot din lipsa forței de muncă. În schimb, am ajuns la aproximativ 200 de oi, 10 vaci mature și 7 vițele. Tatăl meu nu s-a împotrivit, ba din contră m-a încurajat să ajung la un astfel de efectiv. Am pornit de la zero, dar le-am înmulțit foarte repede“, mărturisește crescătorul.

După absolvirea liceului... direct la stână!

Adrian ne spune că, de când a terminat liceul, a ales să se ocupe doar de creșterea animalelor, iar pentru el şi familia lui a fost cea mai bună decizie luată. „Ele înseamnă foarte mult pentru mine, cu toate că este tare greu, nu aș renunța cu ușurință la ele. Am început în anul 2015 mai în forță, în jur de 30 de capre; practic de atunci am început intens înmulțirea animalelor. Am rasa Carpatină românească la capre, de care sunt foarte mulțumit. De această rasă m-am îndrăgostit încă de la părinții mei. I-am studiat toate caracteristicile, este rezistentă și se adaptează foarte repede. Cât despre oi pot spune că am ales Țigaie românească pentru că la fel este rezistentă, însă doresc mai mult de la acestea; de aceea am încercat metisarea cu Carabașa. Iar Bălțata românească pe negru am ales-o pentru simplul fapt că îmi place, se adaptează ușor. La acestea, sistemul de furajare este manual pe timpul stabulației.“

O astfel de investiție este destul de costisitoare, dar mai grea este întreținerea lor, mai specifică acesta. „Pe cei care doresc să înceapă o astfel de afacere îi sfătuiesc să se apuce doar dacă pot oferi timp și putere de muncă. Nu știu cum va evolua ferma aceasta peste 5 ani, dar îmi doresc să fie de trei ori mai bine decât acum și mă refer la animale mai multe, sisteme moderne, utilaje, totul cât mai mecanizat.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Oficialii Primăriei Puchenii Mari (Prahova) au semnat, la ADR Muntenia, contractul de finanțare pentru modernizarea și dotarea școlii gimnaziale, proiect care va beneficia de fonduri europene, prin Programul Operațional Regional 2014-2020. Investiția va consta în lucrări de reabilitare termică a clădirii și a instalațiilor, precum și de dotare cu mobilier și echipamente didactice corespunzătoare unor condiții optime de desfășurare a activităților educative. Cu termen de execuție de 56 de luni, în intervalul 1 decembrie 2017-31 iulie 2022, proiectul are o valoare totală de 4.631.464,13 lei.

Din aceștia, peste 3,9 milioane de lei sunt asigurați din FEDR, 600 de mii de lei provin din bugetul național, iar cca 92 de mii de lei reprezintă cofinanțarea eligibilă a beneficiarului. Reamintim că autoritățile locale au mai obținut finanțări europene, în actualul cadru financiar, pentru modernizare drumuri – 981.914 euro și cămin cultural – 352.282 euro.

(I.B.)

Posibilitatea finanțării din fonduri europene a investițiilor pentru alimentarea cu gaze a schimbat strategia de introducere a rețelei pe Valea Slănicului din Prahova, de care ar urma să beneficieze opt comune și un oraș. Până deunăzi vreme toate speranțele se legau de fondurile guvernamentale, dar acum lucrurile se schimbă fundamental. De altfel, acesta este un proiect care se reia de la zero pentru a patra oară în ultimii 18 ani.

În 2019, între Consiliul Județean Prahova și localitățile Cocorăștii Mislii, Vâlcănești, Cosminele, Dumbrăvești, Vărbilău, Aluniș, Ștefești, Bertea și Slănic s-a încheiat Parteneriatul pentru realizarea documentației proiectului „Înființare rețea distribuție gaze naturale“ în localitățile de mai sus. În luna septembrie se pare că documentația a fost finalizată și a obținut toate avizele necesare. Mai departe e nevoie de un alt parteneriat între aceleași unități administrative în vederea depunerii proiectului spre finanțare europeană. De data aceasta lider de proiect va fi împuternicit CJ Prahova, ca ordonator și coordonator al investiției. Autoritățile cred că nu vor întâmpina probleme și vor obține bani europeni pentru o investiție care va deservi 45.000 locuitori, respectiv 13.500 gospodării și circa 970 de agenți economici, instituții publice și obiective social culturale de pe Valea Slănicului.

La nivel național, sunt disponibile fonduri de 200 milioane euro în timpul actualului Cadru Financiar Multianual (2014-2020), prin intermediul Programului Operațional Infrastructură Mare (POIM) și de 800 milioane euro în viitorul exercițiu financiar 2021-2027, prin intermediul Programului Operațional Transport. Până în acest an nu a existat linie de finanțare din fonduri UE pentru alimentarea cu gaze.

(I.B.)

A treia cea mai mare, ca suprafață, din Prahova, comuna Dumbrăvești este o așezare cu 7 sate (Drăgănești, Bărăitaru, Meri, Cornu de Jos, Belciug, Hătcărău, Tufani), întinse pe 8.756 ha, cu distanțe între ele și de 6 km, dificil de gestionat. Acum 30 de ani, localitatea se confrunta, ca oricare alta din zona de câmpie, cu praful Bărăganului. Mă rog, s-ar putea spune și cu belșugul grânelor Bărăganului. Dar vetrele de sat nu aveau niciun milimetru de asfalt, nicio picătură de apă în sistem centralizat sau alte utilități care țin de confortul minim din gospodărie. În 28 de ani destinul așezării s-a suprapus cu cel al primarului-învățător Ion Dumitrache. În 2020, ca orice om ce-și știe măsura, n-a mai vrut să candideze, după ieșirea la pensie, dar a dorit să se cunoască bine ce a lăsat pe-acolo pe unde a trecut.

Și a lăsat, întâi de toate, un fel de a fi optimist. Primarul Dumitrache n-a beneficiat niciodată de ajutor financiar substanțial de la județ, dar nici nu s-a văitat, ci a căutat soluții. Iar soluția s-a numit fonduri europene. A învățat să scrie proiecte și a și lăsat în portofoliul administrației locale alte 6-7 documentații gata pregătite. Din acest punct de vedere s-ar putea spune că Drăgănești este comuna din Prahova care a atras cele mai multe investiții și fonduri UE, cumulat, pe măsurile de preaderare și în cele două exerciții financiare europene. Noi am poposit aici chiar când s-a dat în folosință grădinița din satul reședință de comună. Dar să-l lăsăm pe primarul-învățător Dumitrache să ne fie ghid...

Milioane de lei în școli, din fonduri europene

Iar pentru început domnia sa ne-a spus că numai în 2020 sunt investiții – nu doar cu bani UE, ci și din surse guvernamentale și locale – aflate în diferite stadii de execuție, în valoare de 48,83 milioane lei sau, în monedă europeană, de 10,173 milioane de euro (din care fonduri eligibile – 9,058 mil. euro). Două proiecte se referă la infrastructura de educație: „Școlile și grădinițele au beneficiat de 3 proiecte europene. Primăria a construit, de exemplu, o școală nouă în satul Bărăitaru, printr-un program derulat de Banca Mondială, practic tot o finanțare nerambursabilă externă. Valoarea lucrărilor s-a ridicat la 2,6 milioane lei. În această toamnă preșcolarii vor veni într-o grădiniță cum nici eu nu visam să avem. Am obținut  un proiect finanțat din fonduri europene, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR), în valoare de 600.528 euro (2.583.426,31 mil. lei). Grădinița este finalizată și dotată cu mobilier. Clădirea are circuit separat și dispune de mai multe intrări și ieșiri. Are un hol cu dulăpioare pentru fiecare copil (patru grupe), cinci săli de clasă (denumite, după culoare, sala galbenă, albastră, verde, albă etc.) și, foarte important, fiecare sală are propriul grup sanitar (duș, 3 chiuvete și 3 toalete), sală de mese, holuri, cabinet medical, cameră de materiale, cancelarie și cabinet director (cu grup sanitar propriu), cameră pentru personalul de serviciu (cu grup sanitar, chiuvetă și duș), grup sanitar separat pentru persoanele cu dizabilități. În curte s-au amenajat un parc, cu multă vegetație, și bănci, precum și un loc de joacă pentru copii. Anul acesta am semnat, la ADR Sud-Muntenia, contractul de finanțare pentru modernizarea Școlii Gimnaziale Drăgănești, însemnând consolidare și modernizare clădire existentă, construire sală de sport, construire și dotare 4 laboratoare, grupuri sanitare, parc de joacă etc. Valoarea investiției, derulată prin Programul Operațional Regional 2014-2020, se ridică la 1.848.256 euro (8.604.421 lei). În timp, toate celelalte unități – școala Meri și grădinițele de la Bărăitaru, Meri și Belciug – au fost reabilitate, modernizate, dotate cu fonduri locale. Rezultat: noi am avut întotdeauna autorizație ISU și sanitară de funcționare.“

2 finanțări UE pentru modernizarea drumurilor

Comuna Drăgănești este prima din Prahova care a accesat fonduri prin programul de praderare SAPARD. Se întâmpla în 2002, când au fost modernizați 8,5 km de drumuri comunale, cu șanțuri dalate și 600 de podețe, valoarea proiectului ridicându-se la 1 milion de euro. Următorii 8,5 km s-au asfaltat printr-un împrumut bancar în cuantum de 1 mil. euro, alți 4 km din bugetul local, iar în acest an se află în lucru proiectul de modernizare drumuri comunale, finanțat prin Programul Național de Dezvoltare Rurală (PNDR0 fonduri UE), în valoare de 1.141.787 euro (5.182.571,19 lei), care presupune asfaltarea a 5 km de drumuri în toate satele comunei, cu 10 km de șanțuri și 250 de podețe de intrare în gospodăriile locuitorilor. Pentru încă 8,5 km, astfel încât comuna să ajungă la un procent de modernizare a drumurilor de 100%, primăria a mai depus un proiect la Compania Națională de Investiții. Din bugetul local, administrația a realizat trotuare pe mai mulți kilometri de drum, iar de câțiva ani, pentru înfrumusețearea localității, achiziționează butași de trandafiri, pe care îi plantează în fața gospodăriilor, pe domeniul public, responsabilitatea cetățenilor fiind să îi îngrijească. Depinde fiecare cum a înțeles s-o facă...

Proiecte europene prin intermediul GAL

Prin intermediul GAL „Meleagurile Cricovului“, comuna Drăgănești a obținut o finanțare europeană pentru cumpărarea unei mașini de pompieri. Valoarea achiziției se ridică la 148.523 euro. Mașina o va înlocui pe cea achiziționată în 1993, odată cu înființarea primului centru rural de intervenție în caz de incendiu (serviciu de pompieri) din Prahova. Tot printr-o finanțare europeană, derulată prin GAL „Valea Cricovului“, a fost construit sediul administrației publice din comună, investiția însemnând 150.000 euro.

Alimentare cu apă și canalizare

Alimentarea cu apă a fost realizată din fonduri guvernamentale. Astfel, în 2002, prin HG 577, s-a realizat distribuția pentru satele Drăgănești, Meri și Bărăitaru (1 milion de dolari), iar prin Ordonanța 7, s-a introdus rețea de alimentare în Cornu de Jos. În 2020, prin Programul Național de Dezvoltare Locală (PNDL II), comuna a obținut finanțare pentru rețea de distribuție în satele Belciug, Hătcărău și Tufani și înființare rețea de canalizare și stație de epurare în satele Drăgănești, Meri și Hătcărău. Ultima investiție, în plină desfășurare (50% grad de realizare), are o valoare de 12.464.037 mil. lei (2.375.432 euro).

Alimentare cu gaze

Este o lucrare care s-a realizat, în prima parte, prin parteneriat public-privat. Un investitor a finanțat montarea conductei principale, dar nu și extinderea rețelei de distribuție pe străzi. În consecință, Primăria a realizat un împrumut în valoare de 3.000.000 lei, bani cu ajutorul cărora vor fi duse conductele pe străzi (rețea de distribuție) și vor fi racordate instituțiile publice la sistem, iar pentru extindere rețelei în satele Hătcărău și Tufani, a fost realizat un proiect care va fi depus în vederea atragerii fondurilor europene.

Investiții în mediu

Localitatea este singura din Prahova care a accesat fonduri europene, prin Programul Phare, pentru înființarea sistemului de colectare, selectare și transfer de deșeuri menajere, proiect finalizat în 2009, care a presupus construirea unei stații de selectare, achiziția a 4 mașini de salubritate, a pubelelor și containerelor și înființarea unui serviciu de salubritate care, cu timpul, s-a extins pe raza a 10 localități limitrofe etc. Acesta a funcționat ireproșabil aproape 10 ani, cu un grad de selectare ce ajunsese la 70%, până în momentul în care a fost încorporat în ADI Deșeuri Prahova. De asemenea, Primăria a semnat, cu Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor (MMAP), contractul de finanțare pentru construirea platformei de depozitare și gospodărire a gunoiului de grajd, proiect în valoare de 369.565 euro (1.700.000 lei).

Maria Bogdan

Fermierii din Prahova pierd anual milioane de euro din cauza rachetelor antigrindină. Deși a fost conceput pentru a ajuta recoltele, sistemul antigrindină este total deficitar din acest punct de vedere, agricultorii susținând că utilizarea în forma actuală provoacă secetă, trage un semnal de alarmă Liga Asociațiilor de Producători Agricoli din România (LAPAR).

„Înaintea perioadei ploioase din acest an s-a tras cu rachete în norii care se formau spontan, cu încărcătură de precipitații. Este clar că nu am avut o evaluare detaliată a situației atmosferice, în prealabil. Se trage și acum cu rachete la întâmplare, de fiecare dată când se semnalează un front atomosferic cu o posibilă încărcătură de grindină. După tragere, acesta se dispersează brusc, iar ploaia nu se mai formează. Dacă în zona noastră avem astfel de situații odată la câteva zile, atunci toate ploile care se formează spontan sunt compromise. Din cauza acestui fenomen produs de sistemul antigrindină, mii de hectare de producție sunt distruse în fiecare an. Și asta pentru că toate ploile care scapă de arcul carpatic sau care sunt formate spontan sunt îndepărtate cu rachete, astfel că nu mai ajung în zona de câmpie a județului Prahova“, declară Adrian Mocanu, vicepreședintele Ligii Asociațiilor de Producători Agricoli din România (LAPAR).

„De ani de zile de când acest sistem este activ la noi în zonă urmărim nivelul precipitațiilor și efectele generale asupra recoltelor, iar concluziile sunt dezastruoase. În perioada în care lucram cu o tehnologie foarte simplă, cu o singură fertilizare în toamnă și una în primăvară, niciodată nu am avut producții mai mici de 5-6 tone la hectar la grâu și 10 tone la porumb. Acum, cu o tehnologie mult mai complexă, cu utilaje mult mai performante, abia facem 4-5 tone la grâu și 6-8 la porumb din cauza secetei“, explică Adrian Mocanu.

O investiție importantă...

Sistemul național antigrindină, una dintre investițiile majore ale statului, este prezentat drept cea mai bună soluție în vederea stopării fenomenelor meteorologice nefaste pentru culturi. Chiar dacă a fost anunțată de către autorități ca o măsură eficientă pentru fermieri și culturile acestora, adevăratele consecințe ale sistemului, extrem de costisitor, sunt omise de către guvernanți.

În fiecare an, dar mai accentuat în ultimele luni, fermierii trag semnale de alarmă referitoare la efectele produse de sistemul antigrindină, însă guvernanții nu vor să-i asculte. „Am semnalat această problemă către Ministerul Agriculturii și chiar am primit o promisiune de la domnul ministru Adrian Oros că se va întâlni cu noi pentru a-i expune problema, însă nici până la acest moment nu avem o discuție clară, o evaluare sau o rezolvare. Ni se pare normal ca, dacă acest sistem antigrindină a fost conceput pentru a ne ajuta, să fim totuși și noi ascultați în legătură cu efectele pe care le produce“, mai spune Adrian Mocanu.

Proteste publice împotriva sistemului antigrindină

După ce fermierii din județul Prahova au observat efectele negative pe care acest sistem le generează, au hotărât să aibă o inițiativă publică: „Suntem complet nemulțumiți de efectele tragerilor cu rachetele așa-zise antigrindină și de faptul că nu suntem ascultați. Dacă această situație continuă, suntem hotărâți să pornim proteste de anvergură. Nu mai putem tolera o situație care produce prejudicii atât de mari, indiferent de banii care au fost cheltuiți inutil pentru aceste stații“, mai adaugă Adrian Mocanu.

Principalul semnal de alarmă tras de către fermieri este reprezentat de scăderea drastică a productivității culturilor, fapt ce poate genera o adevărată criză alimentară în România în această toamnă și în anii care vor urma. Fermierii susțin că acțiunile guvernanților sunt orientate împotriva propriilor cetățeni, fiind o adevărată amenințare la adresa securității alimentare din România și solicită ministrului Agriculturii, Adrian Oros, să ia de urgență măsuri în privința închiderii stațiilor de lansare a rachetelor antigrindină.

Replica oficialilor

Sistemul de rachete antigrindină este în perfectă stare de funcţionare şi este utilizat în sistem semimilitarizat, fără a se trage la întâmplare, a declarat ministrul Agriculturii Adrian Oros la un post național de televiziune, potrivit Rompres. Iar reacţia ministrului vine la scurt timp după ce reprezentanţii Ligii Asociaţiilor de Producători Agricoli din România au susţinut că rachetele antigrindină au provocat secetă în judeţul Prahova.

„Sistemul are nişte reguli foarte simple, este un sistem semi-militarizat. Există o monitorizare atât din partea celor care operează, cât şi din partea ministerului şi a agenţiei naţionale antigrindină şi toate aceste date sunt stocate şi avem posibilitatea să analizăm după ce s-a întâmplat, cu ani în urmă, tot ceea ce se procesează, comenzile şi efectele lor, astfel încât comenzile de lansare a rachetelor să nu fie haotice şi să nu reducă precipitaţiile“, a spus ministrul. Acesta a subliniat că, în afară de judeţul Prahova, nu a mai avut astfel de reclamaţii.

„Dimpotrivă, ieri am fost în judeţul Vrancea, unde, deşi sunt 10 puncte de lansare operaţionale, fermierii au cerut încă opt puncte pentru a se proteja toată suprafaţa judeţului. La fel şi cei din zona Dăbuleni. Strategia ministerului prevede ca în anul 2024 toată suprafaţa agricolă a ţării să beneficieze de sisteme antigrindină“, a afirmat Oros. Oficialul susţine că sistemul este bun şi funcţional: „De când am venit la minister am verificat de nenumărate ori acest lucru." Pe de altă parte, ministrul Agriculturii a mai spus că toţi cei care vor fi afectaţi de secetă vor primi despăgubiri. „Avem 1,2 milioane de hectare afectate de secetă. Toţi fermierii vor primi aproximativ 200 de euro pe hectar, în funcţie de cultură şi avem măsuri pentru compensarea efectelor COVID pentru celelalte sectoare din agricultură“, a mai arătat Oros.

Ion Bogdan

Comuna Mănești (Prahova) avea un singur obiectiv atractiv, aflat nu musai în circuitul muzeal, dar care putea fi totuși vizitat: curtea Văcărescu-Callimachi (1882-1892), ansamblu alcătuit din castelul Văcărescu-Calimachi (1882–1892), beciul din aripa de vest (secolul al XVII-lea), clădirile-anexă (începutul secolului al XX-lea) și parc (sfârșitul secolului al XIX-lea). Spuneam că avea fiindcă, ei bine, nu-l mai are! Moștenitorii au obținut terenul și clădirile și le-au vândut unui om de afaceri care a transformat așa-zisa moșie Callimachi în proprietate privată. Bine, ar mai fi două monumente istorice de arhitectură de interes național – Biserica „Sfântul Nicolae“ (1716) din Băltița și Biserica „Adormirea Maicii Domnului“ (1892) din Mănești – dar acestea chiar nu fac obiectul vreunui traseu conceput la nivelul Prahovei de autoritățile județene, în ideea de a conferi profil turistic jumătății de sud a zonei, Drumul Voievozilor, Drumul Fructelor, Drumul Sării și Drumul Vinului. Cumva în compensare, autoritățile au înființat Muzeul de Artă Populară, care adăpostește piese specifice gospodăriei rurale (unelte și produse meșteșugărești, mobilier tradițional, obiecte de port popular, țesături, cusături etc.)

Doar o simplă așezare...

Una peste alta, comuna se va mulțumi cu statutul simplu de așezare care se bazează pe o dezvoltare specifică mediului rural de câmpie, respectiv agricultură, exploatare pietriș și posibil dezvoltarea unui mic parc industrial. De altfel, ținuta gospodăriilor arată un confort mediu sau un standard de viață modest, în fine, să spunem acceptabil. Administrația publică (primar Constantin Nețoi) s-a străduit însă de-a lungul timpului să facă schimbări semnificative în bine în ceea ce privește infrastructura educațională, rutieră și de utilități. În ultimii 10 ani s-au realizat investiții însemnate: asfaltare drumuri de interes local; modernizare grădinițe și școli; teren de sport sintetic cu instalație nocturnă (sat Mănești); modernizarea bazelor sportive existente (instalație nocturnă, dușuri, camere pentru oaspeți); construire sediu primărie; modernizarea centrului civic; piață de legume-fructe; amenajare scenă în aer liber pentru festivități; stații noi pentru transportul în comun; locuri de joacă pentru copii; amenajarea unei alei cu castani, care să o completeze cumva pe cea veche, ce făcea cândva mândria locuitorilor; modernizare iluminat public; întreținere străzi asfaltate etc.

În prezent se desfășoară două investiții de anvergură: alimentare cu apă, cu stație de tratare, un proiect de 12, 988 mil. lei, finanțat prin programul Național de Dezvoltare Locală; construire școală P+1 și anexe, amenajări exterioare, branșamente, împrejmuire, utilități, proiect în valoare de 9,9 mil. lei, finanțat din fonduri europene, prin Programul Operațional Regional 2014-2020.

Date statistice

• Sate/cartiere: Mănești, Zalhanaua, Coada Izvorului, Băltița, Gura Crivățului.
• Suprafață: 3.840 hectare.
• Populație: 4.000 de locuitori.
• Gospodării: 1.660.
• Infrastructură: drumuri asfaltate – 100%, gaze – 75%, apă – 8%.
• Educație: 4 școli, 4 grădinițe, terenuri de sport.
• Sănătate: 2 cabinete medicale, farmacie.
• Cultură: 3 cămine culturale, 4 biserici.
• Oportunități de afaceri: comună traversată de DJ 101 A, la distanță de 6 km de Dn72 Ploiești-Târgoviște și DN1A, București-Cheia-Brașov. Resurse: exploatare agregate (pietriș), agricultură.
• Agenți economici: 91, din care 5 sunt în topul firmelor prahovene.

Maria Bogdan

Deși sezonul de combatere a căderilor de grindină din acest an a început în 15 aprilie 2020, primele acțiuni au fost întreprinse pe 29 aprilie, când s-au lansat 3 rachete din punctul de lansare Cerăt, aparținând Grupului de combatere Segarcea, din cadrul Unității de combatere a căderilor de grindină (UCCG) Oltenia. Pe

30 aprilie au fost lansate alte 26 de rachete din punctele de lansare Câmpina, Tătaru, Tisău, Mehedința și Viperești, din structura Unității pilot de combatere a căderilor de grindină Prahova. „Acțiunile – afirmă oficialii de la Sistemul național antigrindină și de creștere a precipitațiilor (SNACP) – au avut efectul scontat, comunitățile locale, culturile agricole, infrastructura și bunurile publice și private din zonele de intervenție fiind protejate față de pagubele cauzate de căderile de grindină.“ Potrivit datelor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în sezonul 2020, SNACP va proteja o suprafață de cca 1.500.000 ha, prin funcționarea unui număr de 65 de puncte de lansare (PL), amplasate în felul următor:

• UPCCG Prahova care asigură, cu 22 PL, protecția culturilor agricole în județele Prahova, Buzău, Teleorman și Olt;
• UCCG Iași, cu 12 PL, pentru protecția culturilor agricole din județele Iași și Vaslui;
• UCCG Vrancea, cu 10 PL, pentru județele Vrancea și Galați;
• UCCG Oltenia, care asigură, cu 17 PL, protecția culturilor agricole din județele Olt, Dolj, Vâlcea și Mehedinți;
• UCCG Timiș, cu 4 PL, pentru județul Timiș.

Alte 15 puncte de lansare din cadrul UCCG Iași, Vrancea, Timiș și Mureș sunt finalizate, urmând a intra în operare, iar 26 se află în diferite stadii de construire.

În comunicatul de presă emis de SNACP, via MADR, se mai arată: „Sistemul național antigrindină și de creștere a precipitațiilor a devenit funcțional începând cu anul 2000, ca urmare a necesității adoptării unor măsuri preventive de reducere a riscurilor climatice asociate fenomenelor meteorologice extreme: grindină, ploi torențiale, secetă ș.a. În ultimii cinci ani, suprafața protejată a crescut constant, de la 116.000 ha protejate împotriva fenomenelor meteorologice periculoase, în anul 2015, la peste 1,5 mil ha în anul 2020, urmând ca, în sezonul următor, să depășească 2,3 mil. ha.“

O singură remarcă: dacă am văzut pe viu ce efect are sistemul în combaterea grindinei, nu am remarcat niciun pic de eficiență în cazul... secetei. Adică sistemul nu stimulează precipitațiile, cum scrie în titulatura programului. Dacă ar fi făcut-o, – probabil, nu? – n-am mai fi vorbit de secetă măcar în zonele de influență a centrelor funcționale... Pe de altă parte, uneori grindina o ia înaintea omului. De exemplu, în Urlați, care beneficiază de protecție prin punctele de lansare din Prahova, pe 3 mai 2020 a căzut suficientă grindină, fiind al doilea an consecutiv când Centrul Prahova este prins pe picior greșit.

(Maria Bogdan)

Județul Prahova are un bazin legumicol important, distribuit în localitățile Balta Doamnei, Olari, Gherghița (sat Ungureni), Puchenii Mari (Pietroșani), parțial Tomșani și Ciorani. Cu totul, vorbind despre culturi în spații protejate, ar fi în jur de 269 ha de solarii, potrivit Direcției Județene pentru Agricultură

Ca peste tot în țară, și aici au apărut dificultăți în desfacerea producției, în perioada stării de urgență, decretată ca urmare a pandemiei SARS-Cov-2. Și tot ca peste tot în țară, apar solicitări și măsuri imposibil de pus în aplicare cât ai bate din palme. De exemplu, cea mai ineptă propunere, venită, cum era de așteptat, din mediul politic, ținea de rechiziționarea depozitelor de sortare și ambalare și predarea grupurilor de producători! Numai că, în Prahova, ce să vezi, nu există astfel de construcții, cu excepția unui mic depozit frigorific construit de o firmă legumicolă privată, prin efortul și banii ei!

Și, desigur, cu excepția depozitelor marilor lanțuri de magazine. Și nu există nici grupuri de producători! De ce să preiei și cui să predai?

Până acum, în vremuri normale, legumicultorii și-au creat propria rețea de vânzare a produselor: piețele din Prahova sau București ori stațiunile montane, inclusiv Brașov, transport la domiciliul clienților, magazine de profil, piețele en-gros (Puchenii Mari), samsarii veniți chiar la poarta grădinarilor și, mai puțin, supermarketuri. Evident că, pe fondul restricțiilor din perioada stării de urgență, vânzările au scăzut. Și s-au blocat și câteva din circuitele tradiționale. Și-atunci toată lumea a intrat în alertă, panică. Plus că, fiindcă așa suntem noi, românii, unii – fie producători, fie samsari, fie vânzătorul final – s-au gândit să speculeze momentul și să practice prețuri aiuritoare. La așa pretenții...

MADR, obligat să scoată soluții din pământ, din iarbă verde

Primăria Balta Doamnei s-a gândit că Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este obligat să găsească soluții și a trimis următoarea scrisoare: „În localitatea noastră activitatea de bază este legumicultura și, începând din luna mai, vor apărea în cantități industriale legumele – roșii, castraveți, vinete, ardei gras – care în mod normal ar fi ajuns pe tarabele din piețele orașelor din România. În contextul creat de pandemia virusului Covid-19, vă rugăm să ne sprijiniți și să dispuneți măsuri urgente de specialitate pentru a nu ajunge în situația în care marfa produsă să nu poată fi valorificată.“ Acum, indiferent cum am privi lucrurile, MADR nu poate găsi soluții miraculoase într-un termen atât de scurt.

Propuneri ca să ne aflăm în treabă

Din zona parlamentară (nu precizăm voit persoanele) a venit un set de soluții, puse în sarcina Guvernului: „achiziționarea, de către Casa de Comerț Agroalimentar «Unirea» a tuturor cantităților de legume proaspete și distribuirea acestora către spitale, către persoanele izolate din cauza COVID-19, către unități militare și către așezăminte sociale; rechiziționarea spațiilor de depozitare de legume-fructe și darea lor în administrare către cooperativele legumicultorilor și grupurile de producători; distribuirea, în bazinele legumicole, a corturilor militare în care să se facă colectarea, sortarea și calibrarea legumelor proaspete; achiziționarea de mașini specializate de transport marfă perisabilă, linii de sortare-ambalare, mașini de etichetat și înfoliat, cântare și bascule, motostivuitor, sisteme de supraveghere și control etc.; credite bancare, cu garanția statului, cu dobândă zero, pentru capitalul de lucru al cooperativelor și al grupurilor de producători, pentru o perioadă de 18 luni; susținerea entităților economice din mediul rural care angajează forță de muncă în această perioadă de criză.“ Nicio clipă nimeni nu s-a gândit că, totuși, la buget nu pică banii din cer și că veniturile au scăzut prin închiderea sau suspendarea activității pentru aproape 350.000 de firme și că avem 1,2 milioane de șomeri. Și că nu e timp util și nici fonduri pentru a achiziționa lucruri sau a cârmi acum proiecte pe care fermierii, autoritățile locale și județene le puteau face (și au avut în acest sens instrumente financiare europene la dispoziție) din 2007 și până în prezent. Deh, dă-i, Doamne, omului, mintea cea de pe urmă! Cu excepția a una sau două dintre propuneri (prima, de pildă, asta în varianta în care Casa „Unirea“ chiar funcționează pe bune), restul sunt fraze aruncate în vânt.

Zero proiecte pentru depozite de sortat și ambalat legume

Cum în vânt s-au făcut, inclusiv la nivel de fermieri, politicile legumicole, căci despre ele vorbim azi și acum. În fine, cum s-au pus ele în practică.

Prin 2012, ministrul Agriculturii de atunci, Daniel Constantin, anunța că sunt la dispoziție, prin Măsura 123, 80 de milioane de euro din fonduri europene pentru înființarea depozitelor locale de legume și fructe. Vreți să știți câte depozite s-au construit și câți bani s-au atras în Prahova? Zero!

Tot în 2012, autoritățile județene (Consiliul Județean Prahova) declarau că „a început construcția a trei depozite de preluare, sortare și valorificare a legumelor la Balta Doamnei, Olari, Gherghița și Ciorani. Studiile de prefezabilitate au fost depuse anul trecut pentru a putea fi accesate fondurile europene aferente primului pilon al Politicii Agricole Comune.“ Vreți să știți câte depozite din program s-au realizat? Zero!

În 2013, autoritățile județene anunțau că în Parcul Industrial Ciorani se vor construi „o fabrică de conserve și un depozit de sortare a legumelor și fructelor produse în această zonă, urmând să fie create aproximativ 2.500 de locuri de muncă.“ Vreți să știți dacă există azi vreun depozit sau vreo fabrică de conserve? Zero!

În actualul exercițiu bugetar, 2014-2020, există o nouă submăsură, 4.2 (investiții în procesarea/ marketingul produselor agricole), prin care se puteau și încă se pot construi depozite. Vreți să știți câți fermieri au accesat fonduri în acest scop? Zero!

Cauza? Au sintetizat-o perfect oficialii DAJ Prahova: „refuzul fermierilor de a se asocia în grupuri de producători.“ Se pare că și propunerea Consiliului Județean Prahova din 2012 tot de așa ceva s-ar fi împiedicat. Dar nu băgăm mâna în foc!

Pe de altă parte, ei bine, la câte, scuzați termenul, țepe au luat agricultorii în viața lor, pe undeva e de înțeles de ce fug ca dracu` de tămâie când aud despre cooperativă. Deși ar fi cazul să se termine și la noi cu suspiciunile.

Ce fac, totuși, legumicultorii în aceste condiții?

Ne-au spus câțiva legumicultori: „Fiecare se descurcă pe cont propriu.“ La nivel instituțional, directorul DAJ, Mita Enache, a enumerat un set de idei deja puse în practică: „Din ce știu eu, unii legumicultori au contracte ferme cu un mare supermarket, alții cu o firmă din Ploiești care livrează la domiciliu, mai e o firmă care cumpără de la fermieri și vinde la domiciliu. Mai există și un grup pe care l-am promovat și noi, «produse agroalimentare Prahova-Cumpărați local». Să vedem ce va fi cu programul de tomate fiindcă producția va ieși cumva la limită, cam în perioada în care s-ar termina starea de urgență. Plus că zilele acestea (n.n. – deja s-a întâmplat!) va fi emisă o ordonanță militară prin care se deschid toate piețele din România; în Prahova nu au fost închise, dar în București sau alte județe sunt câteva suspendate. Atunci cred că se va relua fluxul cât de cât normal, atât cât poate să fie în perioada aceasta de criză pentru toți românii.“ Dar pentru că a venit vorba despre piețe, poate cea mai bună măsură ar fi una pe care producătorii o solicită de când se știu ei: eliminarea falșilor producători de la tarabe și oferirea, cu prioritate, de spații celor care spetesc în solarii și la câmp. Poate ar fi de discutat și despre prețurile de închiriere și zonele de favorabilitate dintr-o piață!

Maria BOGDAN

Istoria comunei Dumbrăvești, Prahova, nu poate fi separată de cea a Castrului și băilor romane de la Mălăești. Cu alte cuvinte, așezarea există încă din timpul campaniilor împăratului Traian care au dus la cucerirea Regatului Dacic. Fortificația din lemn și pământ construită de soldații romani a rezistat până prin anul 117-118 când, după conflictele cu sarmații de la începutul domniei împăratului Hadrian, armata romană s-a retras din spațiul actual al Munteniei, iar castrele de la Târgșor, Mălăești și Drajna au fost abandonate. Prima atestare documentară datează însă din 1429, când domnul Țării Românești, Dan al II-lea, întărește stăpânirea cătunului Ciobănești (azi dispărut). Satele de astăzi au aparținut de comuna Mălăești până la reforma administrativă din 1968, an în care a fost înființată unitatea administrativ-teritorială Dumbrăvești.

Prin anii 1890, așezarea avea 2.900 de locuitori, 7 biserici, o școală frecventată de 120 de elevi, 8 mori de apă pe Teleajen și pe Vărbilău. Cum găsim comuna după 130 de ani? Cu aproape 800 de locuitori mai mult, cu asfalt pe 98% din ulițe, cu Internet, cu camere de luat vederi, cu apă potabilă în casele oamenilor, cu terenuri de sport cu nocturnă, unități de învățământ, cultură și sănătate, toate  adaptate timpului. Și, ei da, mereu cu nevoi suplimentare, cât localitatea rurală să capete acea alură de „sat european“, cum ne place nouă să spunem, având ca etalon foarte emancipatele și modernele așezări ale spațiului rural din vestul continentului. Fiindcă veni vorba, poate la modernizare ajungem, mai puțin la emancipare, având în vedere că oamenii – toți din toată România, poate mai puțin Transilvania – încă socotesc o poiană, o pădure, un râu coș de gunoi.

Aproape 75% din bugetul localității, alocat pentru dezvoltare

Valentin State conduce localitatea de 20 de ani, 2 ani din poziția de viceprimar, iar 18 ani, din funcția de primar. Locuitorii l-au ales din vremea în care, împreună cu o mână de oameni, s-a zbătut să construiască un pod peste un pârău care izola un sat, fără bani de la autorități, ci doar cu materiale donate de firme și locuitori. De atunci este reales cu majoritate lejeră. În două decenii, administrația publică a schimbat substanțial fața localității, bizuindu-se, în condițiile unui buget local minor, pe finanțări județene, guvernamentale și europene. În 2020 comuna rulează un buget de 16,069 milioane de lei, mare parte din venituri fiind asigurate din fonduri guvernamentale, urmate de cele europene. 74,58% din bani vor merge la secțiunea de dezvoltare, adică în investiții. Primarul a făcut o scurtă sinteză a lucrărilor pe care le va realiza în acest an: „Înainte de a vorbi despre acest an vreau să vă spun că noi am terminat cu ceea ce înseamnă reabilitarea, modernizarea și dotarea școlilor, grădinițelor, centrelor culturale; am realizat apoi o bază sportivă, locuri de joacă și de agrement etc. Revenind la 2020, cea mai amplă investiție este introducerea sistemului de canalizare în două din cele șase sate ale localității, valoarea lucrărilor fiind estimată la 10,945 milioane de lei. Finanțarea este asigurată prin Programul Național de Dezvoltare, etapa a II-a, iar șantierul este programat să fie închis în acest an. În clipa de față, procentul de execuție este de peste 60%. În paralel însă depunem documentația pentru extinderea canalizării și în celelalte sate ale comunei. Pe porțiunea drumurilor afectate de săpături, în baza unui parteneriat cu Consiliul Județean Prahova, vom turna un nou covor asfaltic; cota noastră de contribuție este de 35.000 lei, dar valoarea totală a lucrărilor ajunge la 350.000 lei. Din fonduri europene vom achiziționa, prin GAL „Valea Teleajenului“, un buldoexcavator, iar sume importante vor merge la modernizarea iluminatului public (50.000 lei), învățământ (123.000 lei), cultură, recreere și religie (175.000 lei), alte lucrări de infrastructură, respectiv crearea unei surse alternative de apă potabilă și a unui pod rutier (545.000 lei).“

Alimentarea cu gaze, o investiție pe care locuitorii o așteaptă de 15-18 ani

Autoritățile locale speră că anul acesta sau în 2021 vor începe și lucrările pentru alimentarea cu gaze. Proiectul este unul zonal și cuprinde toate localitățile de pe Valea Slănicului: Aluniș, Bertea, Cocorăștii Mislii, Cosminele, Dumbrăvești, Ștefești, Vărbilău, Vâlcănești și orașul Slănic. Investiția aceasta este la a treia sau a patra încercare. Din 2003 încoace s-au promovat mai multe soluții, ba la un moment dat s-a și inaugarat un ciot de magistrală în orașul vecin Plopeni, dar toate au fost sortite eșecului. De data aceasta, primarul State este convins că proiectul va reuși: „În urmă cu o lună s-au finalizat la noi ridicările topografice, iar documentația tehnică pentru obținerea avizelor de construire este în fază de execuție, cu termen de finalizare 30 august 2020. Cred că în septembrie-octombrie pot fi depuse documentele pentru licitație. Alimentarea cu gaze a Văii Slănicului se va face în colaborare cu Transgaz Mediaș, care are deja de câțiva ani realizat studiul de fezabilitate pentru conducta de aducțiune Nedelea-Dumbrăvești și a alocat pentru investiție 5 milioane de euro. În paralel cu Transgaz va trebui însă ca în localitățile Dumbrăvești, Cocorăștii Mislii, Vâlcănești și Cosminele, primele de pe Valea Slănicului, să înceapă lucrările la sistemul de distribuire a gazelor, cu tot ceea ce presupune rețeaua primară și secundară, racordarea unităților publice și a gospodăriilor, fiindcă operatorul va trebui să înceapă să-și recupereze banii prin operaționalizarea sistemului. Deci ei vor să dea drumul la gaze în paralel cu lucrările pe care le vor face mai departe în celelalte localități din proiect.“ Pentru acest an, contribuția localității pentru realizarea documentației este de 25.000 lei. Dacă va fi adusă și această utilitate, s-ar putea spune că locuitorii vor beneficia de același confort ca în mediul urban.

Ajutoare sociale reduse drastic

Rămâne de văzut în ce fel asigurarea acestui confort – infrastructură de educație, sănătate, rutieră, utilități, servicii – va genera (dacă va genera!) un plus economic. Agricultura este slab reprezentată, dată fiind poziționarea comunei în zona dealurilor ușoare și a tendinței generale de abandonare a fermelor de subzistență. Cei mai mulți dintre locuitori lucrează în parcurile industriale din Plopeni și Ploiești, iar o parte din „abonații“ la ajutor social au plecat în străinătate. Primăria mai plătește 26 de dosare de ajutoare sociale (venit minim garantat); spre comparație, în urmă cu opt ani, primeau acest sprijin 148 de familii. Ce spune primarul despre această situație: „Împreună cu firmele din Parcul Industrial Plopeni și Ploiești le-am oferit locuri de muncă; cine n-a vrut să muncească a pierdut ajutorul social. În plată se mai află doar cei care sunt cu adevărat neputincioși, adică bolnavi. O altă categorie de cetățeni a plecat, mi-e greu să spun, dar aceasta este realitatea, la cerșit în Germania, Anglia; câștigă acolo din așa ceva într-o zi cât ar lua ajutor un an de zile. Dar fix aceștia ne-au creat probleme în timpul carantinei de Covid-19...“ În fine, după ce va termina cu toate investițiile de mai sus, Primăria Dumbrăvești ar mai vrea să extindă parcul fotovoltaic instalat în 2016 din fonduri europene (este una dintre puținele localități din țară care dispune de o asemenea capacitate) astfel încât să asigure energie suficientă pentru a acoperi consumul pentru iluminatul stradal și instituțiile publice. În rest, pentru mulți ani, se va rezuma la întreținerea curentă a clădirilor, a drumurilor și va studia în ce fel ar putea să atragă investiții pe teritoriul localității.

• Sate: Dumbrăvești, Sfârleanca, Găvănel, Plopeni Sat, Mălăeștii de Jos, Mălăeștii de Sus.
• Suprafață: 2.955 hectare.
• Populație: 3.783 de locuitori.
• Gospodării:1.480.
• Infrastructură: drumuri asfaltate - 98%, apă - 100%, canalizare - proiect în execuție.
• Educație: 2 școli, 3 grădinițe, teren de sport.
• Sănătate: 2 cabinete medicale, farmacie.
• Cultură: 2 cămine, 1 bibliotecă, 5 biserici ortodoxe, 2 mănăstiri.
• Oportunități: distanță Ploiești - 21 km, Slănic - 15 km, Plopeni - 6 km, DN1 București–Brașov - 8 km, DN1A Ploiești–Cheia–Brașov - 4 km, acces la DJ 102 și CF Ploiești–Slănic. Resurse–Parcul Industrial Plopeni, pomicultură.

Maria Bogdan

N-am să mă întrec astăzi în cuvinte. CV-ul directorului Centrului Județean de Excelență Prahova, prof. titular la catedra de informatică a Colegiului Național „I.L. Caragiale“, Daniela Lica, este dincolo de oricare încercare jurnalistică de a meșteri superlative. Așa că vom lăsa discuția să curgă liber, simplu, natural, sincer. Vom spune doar – citând poate 5% din CV – că prof. Lica a fost distinsă cu Ordinul Meritul pentru Învățământ în grad de Cavaler, diploma Gheorghe Lazăr clasa a II-a, este membru în Comisia Națională de Specialitate a Ministerului Educație Naționale, expert în Managementul Educațional, profesor Mentor, disciplina informatică, profesor MERITO pentru excelență în educație, membru în comisiile de pregătire a loturilor naționale lărgite/restrânse de informatică, coautor de manuale, că numără în jur de 60 de medalii obținute de elevii pregătiți de domnia sa la olimpiadele internaționale de informatică, că zeci de elevi care i-au trecut prin mână au fost admiși la cele mai prestigioase universități din lume (Cambridge, Oxford etc.), iar foștii absolvenți lucrează la cele mai mari corporații din Europa, America și Asia...

Rep.: Am citit zeci de interviuri cu dumneavoastră, iar aprecierile sunt fabuloase, de la „antrenorul de genii“, la „omul care a adus Silicon Valley la Ploiești“. Eu o să vă întreb altfel: ce-i trebuie unui profesor pentru a avea la catedră rezultate de excepție?

Daniela Lica: Dacă mă gândesc la învățământul de excelență, unde profesorul lucrează numai cu elevi care au aptitudini deosebite și care știu ce vor, e un alt gen de muncă, efort, sprijin pe care îl acorzi. În mediul rural, în schimb, profesorul trebuie să-și simtă elevul ca pe propriul copil, să i se dedice, să empatizeze. Și, credeți-mă, nu sunt vorbe mari, totul se bazează pe acel gen de afecțiune profesor-elev; aceasta creează minuni. Dascălul, am spus-o de multe ori, nu trebuie să rămână la stadiul de transmițător de informație. Relația care se construiește între profesor și elevi e mult mai solidă decât nivelul cognitiv al cadrului didactic.

Rep.: Vă pun o întrebare incomodă, ea circulă: dacă nu ați fi predat la un liceu de elită, ați mai fi obținut rezultatele profesionale uriașe care stau acum în CV-ul dvs.?

D.L.: Păi am răspunsul. La începutul carierei mele am fost doi ani la Liceul Tehnologic „Elie Radu“. Iar de acolo – și țineți cont că eram și eu la început de carieră – am obținut locul al III-lea pe județ la informatică, cu un elev pregătit de mine. E ușor să punem etichete. Dar eu nu cred foarte mult nici în tipul acesta de evaluare care triază elevii. Copii buni sunt peste tot, important este să-i descopere profesorul.

Rep.: Mulți dintre olimpicii internaționali pregătiți de dvs. – peste 60 la număr – dar nu numai ei, au ajuns la universități din întreaga lume, printre care și celebrele Cambridge, Oxford. Înțeleg că și fiica dvs. a urmat acest traseu.

D.L.: Eu la liceu am clasă de matematică-informatică, intensiv informatică, și mare parte dintre elevi aleg să plece în străinătate, să urmeze studii de informatică (computer science-engleză) și inginerie. Mai sunt și cei care rămân acasă și dau admitere la Drept, Medicină. Sunt niște clase extraordinar de bune și nu doar la materia mea. Fiica mea a fost prima mea elevă admisă la Cambridge, apoi s-a creat un fel de modă și mulți au fost admiși apoi la această prestigioasă universitate din Marea Britanie.

Rep.: Doamna profesor, dacă ați fi astăzi elevă, ce ați face, ați pleca să studiați în străinătate?

D.L.: Cred că și eu aș alege să plec în Anglia, probabil tot la Cambridge, și apoi aș face masterul la Oxford, așa cum a procedat fiica mea (n.n.-acum lucrează în SUA, la Google). Evident că mi-ar plăcea și SUA, am reușit să văd viața de acolo prin ochii copilului meu și apoi am mers la ea în vizită și am simțit America așa cum e, alt...continent!

Rep.: Înțeleg. Ce spun elevii, se mai întorc în țară?

D.L.: 80% dintre copii merg afară cu convingerea că se duc numai la studii. Nu e o fugă din țară. Doar că, atunci când termină universitatea, ajung la concluzia că nu prea au la ce să se întoarcă. În fine, acolo prind gustul de a lucra în mari corporații, e altă viață, altă mentalitate, oamenii sunt respectați, tratați cu demnitate. Poate sunt influențați și de părinți, care doresc tot ceea ce e mai bun în lume pentru copilul lor... Știu și eu ce să zic? E o temă la care ar trebui să mediteze toată societatea.

Rep.: Dvs. ați fost răsplătită cu foarte multe distincții pentru meritele profesionale de excepție. V-am văzut la Cotroceni, faceți parte din clubul select al celor 31 de profesori MERITO, ați fost „Profesorul anului“ la Ploiești, aveți și statutul de profesor Mentor. Care a fost momentul în care ați simțit că ați fost așezată unde se cuvine?

D.L.: Când mi s-a decernat premiul MERITO. Romanian Business Leaders, o comunitate formată din 500 de antreprenori, manageri și profesioniști români din diverse domenii, a creat proiectul MERITO, unde sunt premiați, spun ei și eu citez, „profesorii exemplari, care schimbă România în bine.“ Când am primit această recunoaștere din partea lor a fost poate unul dintre cele mai minunate momente pe care le-am trăit între adulți. Pentru că eu trăiesc momente la fel de speciale cu fiecare performanță a elevilor mei. A fost o stare de emoție profundă și, știu și eu, mă gândesc că sunt o mulțime de profesori foarte buni, nedescoperiți încă...

Rep.: Ei bine, cu toată recunoașterea aceasta națională, ați fost vreodată consultată în legătură cu reforma din educație?

D.L.: N-aș vrea să greșesc, în proiectul acesta MERITO există un curent prin care se încearcă identificarea soluțiilor prin care să fie redefinit/schimbat învățământul. Să ai 40-44% analfabeți funcțional înseamnă că există o mare problemă în sistem! În rest, eu sunt în Comisia Națională de Informatică, dar să mă întrebe pe mine cineva cum aș vedea reforma nu s-a întâmplat. Pot să spun că am participat la câteva dintre programele școlare naționale pe planul-cadru care există acum, dar mai mult de-atât nu m-a întrebat nimeni nimic.

Rep.: Văzând rezultatele acestea grozave ale copiilor și profesorilor, ele nu se împacă deloc cu sintagma „educația e praf, e la pământ“. Și-atunci unde să așezăm starea învățământului de astăzi?

D.L.: Între elite și cei 40-44% analfabeți funcțional! Ambele ipostaze sunt o realitate! Învățământul s-a polarizat, avem partea aceasta extraordinară, iar dincolo elevii poate n-au parte de educație de calitate și pesemne nici de cadre didactice bine pregătite.

Rep.: Și cum ați vedea dvs. învățământul schimbat?

D.L.: Eu nu spun că am o privire de ansamblu asupra întregului sistem, dar aș putea emite păreri despre domeniul meu. Eu cred că e foarte necesar să ne mișcăm un pic. Cred că elevii nu mai trebuie să stea în bănci 5 zile pe săptămână, ei cu fața la tablă, iar profesorul cu spatele la ei și fața la tablă. E imperativ să ieșim din șablonul acesta în care profesorul transmite informația, elevul ascultă; aș fi curioasă care ar fi rezultatele dacă elevul ar sta 3 zile în bancă și 2 zile ar avea un proiect prin care ar putea să-și atingă competențele la mai multe materii. Aș scoate băncile acelea înșirate în clasă și le-aș așeza câte patru, ca pentru grupe de proiect. E ceva care ne oprește să ne mișcăm și să fim în ritmul vremurilor de azi. Eu intuiesc că așa cum vor dispărea sute sau mii de meserii, sigur școala va fi schimbată din temelii. Eu sper să ajungem și la momentul în care profesorul nu va mai trebui să dea note, facem un alt gen de evaluare, prin concursuri, prin proiecte, să-și ofere elevii ei între ei premii. Noi, la Centrul de Excelență, într-un context non-formal, unde nu dăm note, copiii vin, învață, acumulează, iar rezultatele se văd prin toate acele premii internaționale obținute de elevi și prin faptul că sunt admiși în învățământul mondial de elită. Bun, o evaluare trebuie să existe, dar profesorul, având pixul și nota, nu trebuie să mai fie asimilat cu... sfântul care intră pe ușă! El are cu totul alt rol! Iar catalogul n-ar trebui să mai existe. Știu că par vise, dar mai știu că se poate, trebuie să venim cu învățământul înaintea vremurilor, să anticipăm schimbările, să facem puțin pionierat, fiindcă ne vom trezi apoi că suntem complet pe dinafară.

Maria Bogdan

În luna februarie 2020, la Casa Tineretului din Câmpina a avut loc cea de-a XV-a ediție a Târgului Mierii, organizat de Asociația Apicolă „Valea Prahovei“, Primăria și Consiliul Local Câmpina. Aici, şi-au dat întâlnire zeci de apicultori din întreaga țară, producători individuali şi firme de profil.

„Salvaţi albinele şi fermierii“

Târgul Mierii este o manifestare tradițională, fiind organizat la Câmpina pentru al 15-lea an consecutiv. Standurile apicultorilor au fost amplasate pe platoul din fața Casei Tineretului, în holul mare de la parter, în holul de la etaj, dar și în parcarea din spatele instituției. În deschiderea târgului, la ediția din acest an, ing. Daniel Liviu Moise, preşedintele Asociaţiei Apicole „Valea Prahovei“, a tras un semnal de alarmă cu privire la problema poluării chimice care afectează tot mai mult coloniile de albine şi nu numai: „Anul acesta vreau să vă supun atenţiei un subiect, poluarea chimică, care e cea mai periculoasă (...). Încă de acum 8-10 ani apicultorii au fost primii care au tras un semnal de alarmă cu privire la faptul că în jurul nostru se întâmplă ceva ciudat, mai ales că apicultorii sunt strânşi legaţi de natură, iar firele care îi leagă de aceasta sunt tocmai albinele. La vremea aceea ne mureau albinele şi nu înţelegeam de ce, ulterior a început să ne scadă și producţiile. Dar, prin asociaţia noastră împreună cu multe alte asociaţii am reuşit să declanşăm nişte fenomene în societate, de conştientizare a pericolului tratamentelor cu pesticide şi a insecticidelor în general (...). Nimic nu se poate face pe plan local, noi fiind afiliaţi Romapis, o federaţie naţională, și am iniţiat măsuri de conştientizare a pericolelor legate de chimizare. În acest sens am atras atenţia că pur şi simplu nu mor doar albinele şi e doar o pierdere economică a apicultorilor, ci că mor toate insectele polenizatoare şi nu numai, iar insectele sunt acelea care se află la baza lanţului trofic din natură. Pornind de la aceste concluzii, Romapis a inițiat un proiect care se numește „Salvați albinele și fermierii“, alături de alte ONG-uri de mediu, deoarece nu numai albinele trebuie salvate, ci şi fermierii care cultivă câmpul. Acest proiect ar urma să intre pe agenda Parlamentului European anul viitor, începând din luna septembrie“, a declarat Daniel Liviu Moise, organizatorul târgului.

Cei interesați au putut găsi aici zeci de sortimente de miere și, bineînțeles, multe alte produse apicole: faguri, propolis, siropuri, dar și creme pentru ten, pentru mâini, pe bază de miere etc. de la apicultori din ţară, cu vechime în domeniu.

În afară de albine, şi problemele roiesc în jurul stuparilor

La târg ne-a atras atenția standul lui Victor Cimil, un apicultor din comuna Buteni, judeţul Arad, care are 200 de familii de albine. Acesta a venit la Târgul Mierii cu o gamă variată de produse certificată ecologic, dar şi cu sortimente de miere care se produc în cantităţi mai mici, dar nu a uitat nici de problemele pe care le întâmpină în stupină, ne spune apicultorul. „Am revenit la târg cu mierea clasică de salcâm, rapiţă, florea-soarelui, polifloră, dar şi ceva specialităţi precum mierea de armurariu, de mană, păducel, cimbrişor şi salcâm, şi cu o gamă variată de produse de polen, pe sortimente. Ca noutate, începând cu luna decembrie anul trecut am certificat stupina ca produs montan, singurul din judeţul Arad, iar producţia mierii ce va urma începând cu anul 2020 va fi certificată, doar sortimentele care corespund zonei montane. Stupina pe care am ţinut-o în zona alpină s-a menţinut foarte bine, în schimb stupii pe care i-am avut în zona de câmpie sunt foarte slabi, am avut şase pierderi, dar 5% din stupină este un lucru normal ca pierderi (...); se simte vizibil partea chimică, coloniile nu se mai dezvoltă, viaţa albinei este mult mai scurtă, iar perioada de tranziţie din iarnă în primăvară este critică. Coloniile de albine au trecut cu bine peste iarnă, dar în perioada lunii decembrie, datorită temperaturilor ridicate, majoritatea coloniilor, în special cele cu mătci tinere şi colonii slabe, au început să depună puiet, ceea ce înseamnă uzură mare la albine.“

Produsele certificate bio ale Gabrielei Smuczer, din comuna Şoimuș, judeţul Hunedoara, nu puteau lipsi de la acest târg important. Aceasta împreună cu soţul său Daniel are o stupină cu 200 de familii de albine, începând cu anii ‘90. „Anul trecut a fost destul de greu, în primăvară au fost multe ploi care ne-au încurcat la recoltarea la salcâm, deci acolo a fost mai dificil, după care această problemă s-a mai remediat puțin. Totodată, s-a simţit depopularea în stupină încă din vară, cu toate că în fiecare an încercăm să plecăm cu familii puternice, dar până în toamnă iar ne lipsesc cam 2-3 rame. Noi încercăm să mergem numai în culturi bio sau cel puţin certificate bio, respectiv în zonele de munte și pădure, ca să nu mai ajungem la culturile acestea care sunt tratate chimic. Cu mulți ani în urmă erau mai puţine familii de albine şi se făcea mai multă miere, acum s-a triplat numărul acestora, dar producţia este tot mai puţină; acest lucru se întâmplă şi din cauza condiţiilor atmosferice. În ultima vreme s-a simţit o creştere a consumului, dar asta depinde şi de calitate“, a precizat apicultoarea.

De asemenea, la Târgul Mierii au fost expuse și echipamente şi utilaje apicole pentru cei care își desfășoară activitatea în acest domeniu.

Decristalizarea mierii are loc mult mai uşor...

Pe George Camburu, din localitatea Afumaţi, judeţul Ilfov, l-am găsit la stand cu consumabile pentru apicultură; iar ca noutate ne-a prezentat încălzitorul pentru miere în care se poate  decristaliza mierea ambalată în recipiente mari, borcane sau chiar şi în ramele cristalizate. „În principiu funcţionează simplu, avem patru pereţi încălziţi unde avem rezistenţe din fibre de carbon, ventilatoare pentru omogenizarea temperaturii în interior, sondă de temperatură şi un termostat electronic. Setăm termostatul la temperatura dorită şi aşezăm decristalizatorul peste recipientul cu miere; acest sistem propriu este o noutate pentru că ne uşurează munca. Al doilea avantaj este că lucrează singur, nu trebuie să intervenim asupra produsului, setăm temperatura, îl pornim şi îl lăsăm 24-36 de ore ca să obţinem o miere decristalizată complet, putem chiar să o aducem până la lichefiere“, adaugă producătorul.

În cadrul Târgului Mierii 2020 au fost organizate și tradiționalele concursuri „Cel mai bun degustător“ și „Cea mai bună miere“, iar mascota târgului, Albinuța Nina, a fost prezentă permanent printre vizitatori pentru a le dărui acestora doze cu miere.

Beatrice Alexandra MODIGA

„Nu trebuie să silim materialele să vorbească în limba noastră, ci trebuie să le aducem până la acel punct unde alții vor înțelege limba lor.“ (Constantin Brâncuși).

Prahova – și Muntenia de Nord, în general – nu este nici pe departe o zonă în care olăritul să fi făcut istorie. Sau în care roata olarului să ducă lutul dincolo de meșteșugul popular și să-l transforme în artă. Poate tocmai de aceea Centrul Județean de Cultură s-a gândit să aducă aici „Povestea lutului“, o expoziție cu creații din zonele consacrate ale țării, în speranța că poate cine știe s-o întâmpla să apară vreun pasionat din rândul tinerilor care să preia tradiția, s-o revitalizeze și s-o ducă mai departe.

La vernisajul expoziției de olărit de la Palatul Culturii din Ploiești, Anișoara Ștefănucă, directorul Centrului Județean de Cultură Prahova, a făcut o incursiune în istoria olăritului din lume și din România. Iar „Povestea lutului“ începe undeva în Neolitic, prin anul 8000 î.Hr., când ceramica era deja cunoscută în Orientul Apropiat, apariția meșteșugului fiind legată din nevoia de a depozita hrana. De amintit că olăritul a apărut mai târziu comparativ cu cultivarea plantelor și creșterea animalelor. În Balcani, deci și pe teritoriile străvechi ale României, legenda spune că lutul sau mai degrabă calitățile acestuia au fost descoperite atunci când oamenii au căptușit coșul de nuiele, în care se depozitau grânele, cu pământ; lăsat la soare, acesta s-a uscat într-un fel care i-a determinat să încerce să fabrice vase din lut galben. Cu timpul au inventat tehnici diverse: frământarea unui boț de lut și scobirea lui; formarea fundului vasului pe care se așezau colăcei de lut mai apoi finisați în interior și exterior; construirea vasului din benzi de argilă care se lipeau de fundul vasului. Roata olarului, considerată etapă superioară în prelucrarea lutului, a apărut în această parte a Europei prin anul 450 î.Hr., în epoca La Tène. Ulterior, acesteia i s-a adăugat cuptorul de ars, după care au apărut decorațiunile, în funcție de specificul local.

Scurtă istorie a olăritului în România

Pe teritoriul de azi al României, olăritul a apărut acum 4.600 de ani. Cel puțin de atunci datează primele obiecte de ceramică descoperite de arheologi, împodobite cu zgârieturi și decorații liniare. Mai apoi s-au adăugat elemente bizantine pentru ca, pe măsura trecerii timpului, specificul românesc rural să fie foarte pronunțat. Istoricii au reținut pe teritoriul României trei civilizații ceramice: în Muntenia – tipul Boian, în Moldova – ceramica cucuteniană și în Transilvania – ceramica zgâriată. Ideea este că olăritul s-a bucurat de un adevărat cult în civilizația rurală, fiind prezent la evenimentele importante din viața omului, de la primul scăldat al nou-născutului în vasul de lut până la înmormântare, când tradiția era să fie spartă o oală. Deunăzi vreme, țăranul român avea aproape în fiecare gospodărie o roată a olarului și un cuptor; astăzi numărăm pe degete atelierele sau zonele unde olăritul mai înseamnă ceva. Tehnica și decorul diferă de la zonă la zonă: ceramica moldovenească este deosebită comparativ cu cea transilvană și oltenească, acestea trecând la nivel de artă, în vreme ce ținuturile Munteniei s-au rezumat la vasele de imediată utilitate. De departe însă vârful artei românești îl reprezintă ceramica de Horezu-Vâlcea, aflată în lista patrimoniului cultural imaterial UNESCO și celebra ceramică neagră de la Marginea-Suceava.

Axa ceramicii românești: Marginea-Corund-Horezu

O poveste a lutului trebuie să treacă musai prin câteva centre de olărit împortante: Corund, Horezu, Marginea etc. La Corund-Harghita, până și lutul este extras dintr-un anumit loc, iar tehnica permite inclusiv crearea vestitei ceramici negre (cenușiu spre negru, culoare obținută prin înăbușire); elementele decorative provin din viața rurală și din credință, iar cel mai des întâlnite sunt laleaua, floarea de colț și cocoșul de munte. În comuna Marginea, din Suceava, existau cândva 60 de ateliere de olărit. Ceramica neagră creată aici este unică în Europa atât prin tehnica de ardere (cuptoare închise în partea superioară și la gurile de foc) ori de luciul exterior cenușiu-metalic (frecare cu cremenele), cât și prin forma vaselor (oale înalte, cu mănuși, cu două toarte, ulcioare, vaze, străchini) sau decorațiuni (linii frânte, spirale, desene stilizate etc.). În Oltenia faimă mondială a căpătat ceramica de Horezu, lucrată de meșterii populari după tehnici vechi de peste 2000 de ani; la decorarea vaselor aceștia folosesc deseori culorile verde, albastru, brun, roșu-portocaliu, iar ca elemente decorative predomină spirala, stelele, cocoșul, pomul vieții, linia ondulată (calea rătăcită), cercurile concentrice, spicul de grâu, soarele. În Muntenia olăritul se practică sporadic. De exemplu, în Prahova exista o vatră de olărit în satul Potigrafu, din comuna Gorgota. Astăzi meșteșugul mai este păstrat de un singur olar, Ion Apostol, dar acesta nu mai are cuptorul de ars.

Maria BOGDAN

În Muntenia de Nord a plouat foarte puțin. În Prahova, de câteva luni bune, să tot fie din vara anului trecut, nu s-au mai înregistrat precipitații semnificative decât izolat, în zona vestică a dealurilor subcarpatice. Nici zăpadă n-a picat până pe 20 februarie 2020. În fine, au existat două episoade de fulguieli, dar omătul nu a apucat la propriu să se aștearnă. În aceste condiții se înțelege că gradul de aprovizionare a solului cu apă conduce spre concluzii nu tocmai optimiste privind starea culturilor agricole însămânțate în toamnă (semănatul a avut loc tot pe fondul lipsei apei în sol). Despre acest subiect am stat de vorbă cu ing. Marian Marcu, directorul Oficiului de Studii Pedeologice și Agrochimice Prahova.

Reporter: Dle director, pe fondul lipsei precipitațiilor, avem o imagine de moment a stării de aprovizionare a solului cu apă în zonele agricole din județ, fie că vorbim despre cultura mare, vie și livezi?

Marian Marcu: Noi, ca instituție, printre alte activități în ceea ce privește monitorizarea calității solului, avem și această atribuție, de a urmări periodic rezerva de umiditate în sol pe terenurile agricole din județ. Avem o analiză, cu măsurători și calcule, pentru perioada 1 septembrie 2019-5 februarie 2020, pe zone reprezentative de la câmpie și din zona colinară, astfel încât să acoperim întregul teritoriu agricol din raza de competență a OSPA Prahova, respectiv atât partea de cultură vegetală, cât și cea de vie și livezi. Pe lângă calculele noastre efectuate conform metodologiei, am utilizat, evident, și informații furnizate de colegii noștri de la Apele Române în ceea ce privește cantitatea de precipitații căzută în intervalul de referință amintit mai sus. Bun, având în vedere că observațiile noastre se opresc la data de 5 februarie (n.n. – ele continuă, dar interpretarea datelor privește perioada respectivă), dar și faptul că până la data discuției noastre (n.n. - 20 februarie) n-au căzut precipitații însemnate cantitativ, nu cred să fie diferențe astăzi față de concluziile analizei de acum 15 zile.

Rep.: Vă propun să detaliem.

M.M.: Să discutăm întâi despre precipitații. Avem ca zonă reprezentativă pentru câmpie Baba Ana, unde solurile sunt cele mai bune calitativ din județ (ca fertilitate și capacitate de a reține apa), iar datele culese de acolo pot fi extrapolate pentru tot sudul și sud-vestul județului; dacă aici lucrurile nu sunt bune, ele stau cu atât mai nefavorabil în vest, să zicem, unde avem brancioguri sau terenuri cu un conținut ridicat de pietriș + nisip în profil. Ei bine, în această zonă, în intervalul analizat, s-au înregistrat precipitații de 86,1 mm, față de o medie multianuală totală de 213,3 mm. Vorbim așadar de un deficit de precipitații exprimat de data aceasta în mc/ha de -1.272! Pentru Vălenii de Munte, reprezentativ pentru tot ceea ce înseamnă zonă colinară, au căzut 143,1 mm precipitații, față de o medie multianuală de 267,1 mm. Deficitul este de -1.240 mc /ha. Pentru Băicoi, o zonă mixtă, deal și câmpie deopotrivă, s-au înregistrat 229,1 mm precipitații, față de o medie de 267,1 mm. Deficitul este mic, de -380 mc/ha, însă aici avem alt dezavantaj, al unui sol predominant nisipos, incapabil să înmagazineze pentru o perioadă mai lungă de timp apa.

Rep.: Înțeleg așa, ca o primă concluzie: pentru 60-70% din teritoriul agricol al județului deficitul de precipitații este foarte mare! Ce înseamnă acest lucru la nivel de sol, în profilul 0-100 cm?

M.M.: Calculele privind rezerva de apă în sol și încadrarea într-o anumită categorie se fac în funcție de textura solului, de cantitatea de precipitații, de capacitatea solului de a reține apă, de coeficientul de ofilire. În final ajungem la indicele umidității active, cel care matematic ne spune dacă avem secetă, ce fel de secetă, aprovizionare satisfăcătoare sau optimă etc. Pe o scară de la 1-100, lucrurile stau astfel la noi din punctul de vedere al indicelui umidității active: Baba Ana – 17, ceea ce înseamnă „secetă puternică“, respectiv cu apariția fenomenului de ofilire a plantelor; Măgurele/Vălenii de Munte – 22, cifră care mai degrabă este la granița dintre secetă puternică și secetă moderată; Băicoi – 49, adică secetă moderă spre aprovizionare satisfăcătoare de apă.

Trăgând concluzia: rezerva de apă în stratul de sol înregistrează valori scăzute și deosebit de scăzute, seceta pedologică fiind moderată și puternică. Apa din sol este dificil și greu accesibilă plantelor, situație ce conducere la dezvoltarea încetinită a culturilor vegetale și la apariția fenomenului de ofilire.

Rep.: Ce înseamnă seceta pentru această fază de dezvoltare a plantelor (grâu și rapiță)?

M.M.: Incidența secetei este clară. Statisticile ne spun că, în 3 ani din 10, avem secetă pedologică în diferite perioade ale anului. Deficitul de apă în sol poate afecta planta într-un anumit fel dacă survine, să zicem, în perioada de dezvoltare și fructificare, caz în care gradul de afectare este major, și în alt fel dacă seceta pedologică apare iarna, când plantele sunt în repaus vegetativ, variantă în care, teoretic, seceta ar trebui să nu afecteze culturile cu aproape nimic. Dar acum avem o situație atipică: seceta a apărut pe fondul temperaturilor ridicate, iar căldura aceasta anormală a determinat ca plantele să pornească în vegetație. Pornind în vegetație, culturile au nevoie de apă, iar rezerva de apă este tocmai cum v-am spus. De aceea vom avea culturi afectate, fiindcă în stratul de 0-20 cm există umiditate de cam 16% față de 30%, cât ar fi fost dacă planta ierna sub zăpadă. Și ca să vedeți cât de atipică este situația, în mod curent iarna nu se fac determinări privind apa din sol, dar în acest an ni s-au cerut oficial analize și nouă, și celor de la ANMH.

Rep.: Care este situația reală în teren?

M.M.: Teoria spune așa: atunci când apare ofilirea, fenomenul este ireversibil. Cu alte cuvinte, este mare nevoie de precipitații fiindcă secvențial – după date – s-a ajuns în această etapă. Noi nu avem competențe să facem și aceste evaluări, dar ca inginer care a mers pe teren și a văzut culturile pot să vă spun că sunt suprafețe cu răsărire neuniformă (grâu și rapiță), cu plante care și-au modificat culoarea aparatului foliar din cauza lipsei de apă din sol, semn clar că ele suferă deja din pricina secetei. E adevărat, fermierii au cultivat soiuri și hibrizi rezistenți la secetă, dar nici măcar aceștia nu pot rezista la nesfârșit. Nu vreau să mă gândesc – fiindcă totuși e încă iarnă calendaristic – ce s-ar întâmpla cu aceste culturi pornite în vegetație dacă ar apărea un ger cu multe grade minus...

Maria BOGDAN

Până la sfârșitul lunii ianuarie, entitățile publice din județul Prahova (primării, culte religioase, Consiliul Județean Prahova, instituții sociale) au semnat 59 de contracte de finanțare prin Programul Operațional Regional 2014-2020, valoarea cumulată a proiectelor ridicându-se la 703,758 mil. lei. 80-85% din această sumă înseamnă fonduri europene nerambursabile, diferența fiind asigurată de la bugetul de stat și bugetele locale. De remarcat este faptul că doar 13 primării, din 104, au optat pentru proiecte europene prin POR, iar 12 dintre acestea sunt conduse de primari din dreapta politicii sau centru-dreapta (1), aceștia din urmă adjudecând 44 de contracte (97,7%), din 45 semnate de administrațiile locale.

Revista noastră nu tratează subiecte cu tentă politică. Nici acum n-o va face, însă nu putem trece cu vederea, fie și ca simplă observație, realitatea din Prahova, surprinzătoare inclusiv pentru noi, cei care am „prins“ această nuanță, analizând situația proiectelor semnate în cadrul POR 2014-2020. Și vom începe întâi de toate cu orașele din județ, 14 la număr. Doar opt dintre acestea au obținut fonduri europene prin POR. Întâmplător sau nu, șapte dintre ele sunt conduse de primari din dreapta spectrului politic și unul (Băicoi) de un edil asumat la centru-dreapta. Situația este identică și în cazul comunelor. Din cinci localități rurale (7 proiecte) – Drajna, Berceni, Starchiojd, Mănești și Poiana Câmpina – patru sunt conduse de primari de dreapta (6 proiecte)!

Totul – lucru confirmat în discuțiile avute cu mai mulți primari – se poate interpreta într-o singură cheie, cel puțin pentru acest județ: în general localitățile conduse de primari de stânga, având un consiliu județean și un guvern din aceeași familie politică, s-au culcat pe-o ureche, mizând totul fie pe alocările directe guvernamentale și județene, fie pe Programul Național de Dezvoltare Locală, etapele I și II. În schimb, localitățile cu primari de dreapta au fost lăsate întotdeauna mai la coadă când a fost vorba de banii de la județ ori de la București, motiv pentru care ei au considerat că unica șansă de dezvoltare a așezărilor lor o reprezintă fondurile europene, sursă care le creează și o anumită independență financiară. Administrațiile au depus dosare pentru fiecare măsură la care au avut acces. Așa se explică paradigma sau mai degrabă paradoxul de Prahova.

Ce localități au accesat fonduri prin POR

În cazul centrelor urbane, Ploieștiul a obținut cel mai mare număr de proiecte, 10 la număr, dar ca sumă absolută, de departe, performar este orașul Sinaia, care a atras numai prin POR proiecte în valoare de 124,45 mil. lei. În cazul comunelor, notă separată face Drajna, dar despre reușitele acestei primării vom vorbi ceva mai târziu. Să vedem însă ce investiții au fost aprobate în fiecare localitate. Facem doar precizarea că, în total, 13 orașe și comune au semnat, cum spuneam, 44 de contracte, în valoare cumulată de 342,098 mil. lei:

• Azuga, 4 proiecte, în valoare de 32,4 mil. lei: modernizare creșă cu grădiniță – 1,8 mil. lei, amenajare spații verzi – 7,69 mil. lei, creșterea eficienței energetice a clădirilor Spitalului de Ortopedie și Traumatologie – 5,7 mil. lei, îmbunătățirea calității vieții populației în oraș, lot 1 – 18,21 mil. lei;
• Sinaia, 8 proiecte, în valoare de 124,45 mil. lei: eficiență energetică și extindere iluminat zona istorică – 11,8 mil. lei, ECO-BUS – 18,3 mil. lei, NOCO2, cale pentru pietoni – 22,75 mil. lei, construire PARK & RIDE – 27,09 mil. lei, amenajare „Parc Ştirbei“ – 7,2 mil. lei, dotare Ambulatoriul Spitalului Orășenesc Sinaia – 9,7 mil. lei, Centru S loc de bine – 5,16 mil. lei, realizare Centru Multifuncțional Educațional-Recreațional „ZINO, Educație de la A la Z“ – 22,45 mil. lei;
• Mizil, 4 proiecte, în valoare de 29,132 mil. lei: reabilitare, modernizare, extindere și dotare Liceul Tehnologic „Tase Dumitrescu“ – 13,35 mil. lei și Grădinița nr. 5 – 5,8 mil. lei, creșterea eficienței energetice Liceul Teoretic „Grigore Tocilescu“ – 3,022 mil. lei și Spitalul Orășenesc „Sfânta Filofteia“ – 6,96 mil. lei;
• Băicoi, 3 proiecte în cuantum de 26,64 mil. lei: dotarea Ambulatoriului Spitalului Orășenesc –8,44 mil. lei, amenajare parc – 11,3 mil. lei, creșterea eficienței energetice a iluminatului public – 6,9 mil. lei;
• Slănic, 1 proiect, în valoare de 5,3 mil. lei: amenajare spații verzi/parc în oraș – 5,3 mil. lei;
• Câmpina, 4 proiecte, în valoare de 41,46 mil. lei: restaurarea, dotarea și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural „Muzeul Memorial B.P. Hașdeu“ – 5,8 mil. lei, creșterea eficienței energetice în clădirile rezidențiale – 0,73 mil. lei, creșterea eficienței energetice la Colegiul Tehnic „C-tin Istrati“ – 8,41 mil. lei și Spitalul Câmpina – 26,52 mil. lei;
• Ploiești, 10 proiecte, în valoare de 44,79 mil. lei: construire grădiniță cu program prelungit – 6,2 mil. lei, eficientizare energetică blocuri lot I – 2,59 mil. lei, lot 2 – 9,42 mil. lei, lot 3 – 3,89 mil. lei și lot 4 – 4,74 mil. lei, eficientizare energetică Liceul Tehnologic „1 Mai“, sala de sport – 1,95 mil. lei, Școala Gimnazială „G. Coșbuc“ – 1,77 mil. lei, Liceul Tehnologic de Servicii „Sf. Apostol Andrei“ – 1,28 mil. lei, Grădiniță „Sf. Mucenic Mina“ – 4,29 mil. lei, Grădinița nr. 23 – 4,14 mil. lei, Colegiul Național „Al. I. Cuza“ – 4,52 mil. lei;
• Plopeni, 2 proiecte, în valoare de 8,95 mil. lei: reabilitare termică și energetică Școala Gimnazială „Carol I“ – 4,54 mil. lei și Sala Polivalentă – 4,41 mil. lei;
• comuna Poiana Câmpina, 1 proiect: modernizare și dotare grădiniță – 1,45 mil. lei;
• F Mănești, 1 proiect: construire școală P+1 și anexe, amenajări exterioare, branșamente utilități – 9,94 mil. lei;

• Berceni, 1 proiect: construire grădiniță – 4,28 mil. lei;
• Drajna, 3 proiecte, în valoare de 10,926 mil. lei: modernizare, dotare și construire anexă tehnică grădiniță – 1,066 mil. lei, extindere Ambulatoriul Spitalului de Pneumofiziologie – 6,37 mil. lei și reabilitarea și conservarea monumentului istoric Moara de Apă WARTHIADI – 3,49 mil. lei;
• Starchiojd, 1 proiect: desființare construcții și construire grădiniță – 2,38 mil. lei.

Consiliul Județean Prahova, bani pentru drumuri, spitale și centre sociale

Consiliul Județean Prahova (președinte Bogdan Toader, stânga politicii), instituție care, teoretic, are în grijă dezvoltarea județului în totalitatea sa, a semnat cinci contracte de finanțare, în valoare de 256,266 mil. lei. O altă unitate din subordinea CJ, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC), a adjudecat alte două investiții, în cuantum de 9,02 mil. lei. Cea mai mare sumă este alocată pentru infrastructura rutieră, unde sunt în procedură de achiziție lucrările pentru modernizarea a două trasee regionale, unul în estul județului (legătura cu Ialomița), în valoare de 153,162 mil. lei, și altul la granița cu județul Dâmbovița, în valoare de 66,416 mil. lei. Celelalte contracte se referă la sănătate: extindere și modernizare Unitate de Primiri Ugențe Spitalul Județean Prahova – 18,56 mil. lei; extindere, reabilitare și modernizare Ambulatoriul integrat al SJU-11,093 mil. lei, eficientizare energetică Spitalul de Obstetrică Ginecologie Ploiești – 5,18 mil. lei. DGASPC va construi, tot pe bani europeni, centre de zi cu locuințe protejate, în cadrul a două proiecte semnate din 2018, unul în valoare de 3,84 mil. lei, iar altul de 5,18 mil. lei.

Comuna Drajna bate toate recordurile

Dintre localitățile rurale din Prahova, dacă nu cumva din întreaga regiunea Sud-Muntenia, comuna Drajna are toate șansele să bată recordul absolut în materie de fonduri europene. Până în luna ianuarie 2020, în actualul exercițiu financiar (2014-2020), administrația locală a semnat contracte de finanțare pentru 7 proiecte europene, în valoare de aproape 22 de milioane de lei, sumă care echivalează cu de 3,5 ori bugetul anual al localității. Anul trecut, primarul Violeta Gonțea ne spunea că a depus proiecte pentru toate măsurile din PNDR, POR și GAL, 9 în total. Până acum au fost aprobate 7 dintre acestea: PNDR 2014-2020 – modernizare străzi, 943.346 euro; cămin cultural, 394.682 de euro; înființare rețea de canalizare, 982.425 de euro; POR 2014-2020 – reabilitarea Moarei de Apă Warthiadi, 3,4 mil. lei, modernizare, dotare și construire anexă tehnică, grădinița cu program prelungit, 1,066 mil. lei, Ambulatoriu din cadrul Spitalului de Pneumoftiziologie – 6,37 mil. lei; GAL „Plaiurile Ramidavei“, buldoexcavator, 50.000 euro partea de finanțare europeană.

Maria BOGDAN

Pericolul însă nu a trecut

Luna trecută, în cadrul ședinței Centrului Local de Combatere a Bolilor Prahova, directorul Direcției Sanitar-Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, Mihai Terecoasă, a anunțat că au fost stinse oficial cele 43 de focare de pestă porcină africană confirmate în gospodăriile populațiilor din comunele Olari, Gherghița, Balta Doamnei, Puchenii Mari, Brazi, Târgșoru Vechi, Gorgota, Poienarii Burchii, Șirna și Cocorăștii Colț, toate situate în sudul județului. Concomitent au fost ridicate restricțiile sanitar-veterinare privind circulația suinelor vii impuse uneia dintre cele mai mari exploatații comerciale din comuna Gherghița. DSVSA Prahova a precizat că, după stingerea focarelor, în fiecare gospodărie unde a fost depistată temuta PPA se vor introduce doi porci santinelă pentru a testa eficiența acțiunilor de dezinfecție efectuate, iar după 45 de zile se vor recolta probe de sânge pentru examenul serologic, care să confirme absența (sau prezența) virusului.

Fermierii nu scapă însă cu totul de consecințele provocate de apariția bolii în județ: autoritățile au aprobat planul de măsuri pentru prevenirea apariției de noi focare de PPA, valabile în luna decembrie, fix atunci când există o foarte mare cerere de carne de porc pe piață.

Primul set de măsuri vizează circulația suinelor și presupune: controale permanente efectuate la intrarea în județ dinspre zonele unde a fost confirmată pesta, pentru a descuraja comerțul ilegal de porcine vii sau carne; obligația comercializării numai în baza certificatului sanitar-veterinar de sănătate, a formularului de mișcare eliberat de medicul veterinar din localitatea de domiciliu a vânzătorului; în plus, dacă animalele provin din alte județe, pe lângă cele două documente este necesar un aviz sanitar-veterinar interjudețean (va fi obținut de vânzător de la DSVSA-ul județean).

Al doilea set de măsuri îi pune în încurcătură pe cei care sacrifică suinele în mod tradițional. Adică, ei trebuie să cheme medicul veterinar împuternicit dacă eventual constată modificări în starea de sănătate a porcului: inapetență, febră, arcuire a spatelui, mers greoi, vomă, diaree, semne de piele înroșită. După sacrificare, apelarea medicului devine obligatorie dacă se observă anumite modificări ale organelor interne: splina mult mărită, de culoare roșie sau neagră, ficat mult mărit, numeroase hemoragii, acumulări de lichid în cavități. Cum puțini gospodari se pricep la aceste detalii, vă imaginați că sacrificarea chiar devine o mare problemă. Pe de altă parte, dacă există persoane care cumpără carne din alte județe pentru folosință în cadrul familiei, acestea trebuie să completeze o declarație pe proprie răspundere pe care s-o prezinte mai apoi poliției sau jandarmeriei, dacă se întâmplă să fie oprite în trafic.

Maria BOGDAN

Gorgota de Prahova este o comună cu peste 5.000 de locuitori, alcătuită din cinci sate. Este o așezare ctitorită pe la 1864 de însuși domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a cărui statuie poate fi admirată în satul Potigrafu, pe DN-1. Această comună poartă pecetea unei munci cu pasiune, cu multă dăruire a unui inginer, cu nume simplu, de la țară: Ionuț Dumitru Nicolae. A fost ales de obștea sa – obște care numără azi noi și noi obiective în plan gospodăresc și edilitar – și se află în această funcție de mai bine de două legislaturi încoace. Această localitate cu câmpuri roditoare și pâlcuri întinse de păduri de foioase din vechiul Codru al Vlăsiei este protejată de apele învolburate ale Prahovei și Ialomiței. Aproape peste tot se văd azi construcții noi, realizate cu bani ai gospodarilor din cele cinci sate componente – Crivina, Fânari, Potigrafu, Poenarii Apostoli și Gorgota, dar și cu mai multe milioane de euro din bani europeni. În afară de străzi și trotuare noi, asfaltate, de școli, grădinițe, iar acum și de un „palat“ de învățătură pentru tinerii meseriași, faima și consacrarea comunei de pe DN-1 a fost adusă și de festivalul anual „Tradiție și continuitate“, ajuns acum la ediția a XV-a.

Cine vrea să facă aici un popas și să vadă cum se cheltuiesc banii satului și cei europeni, este așteptat oricând la Gorgota de Prahova să-i cunoască pe săteni și pe primar care, prin faptele sale, face cinste județului Prahova, comuna sa ocupând locul I pe județ.

La plecarea din sat, primarul ne spune mândru că în ultima vreme a avizat cererile a 15 ploieșteni și bucureșteni dornici să devină cetățeni cu drepturi depline ai comunei Gorgota de Prahova. Este și firesc, dacă avem în vedere că în anul care vine comuna aceasta se va îmbogăți cu noi și noi obiective gospodărești-edilitare! Să fie într-un ceas bun!

Cristea BOCIOACĂ

• Dialog cu dr. ing. Sorin Niculae, directorul general al SC Exploatare Sistem Zonal Prahova SA subsidiară a Administrației Naționale „Apele Române“.

La finele unui an cu mari probleme în asigurarea cu apă de băut a agricultorilor noștri, în chip firesc unitatea de profil din Prahova, unică de acest fel din țară, face acum o analiză la obiect a modului în care își împlinește principalul său obiectiv – apă pentru fiecare dintre cele peste o sută de localități rurale din județ.

Dr. ing. Sorin Niculae, directorul general al unității, face o analiză la obiect a modului în care își onorează misiunea: „Dintre cele aproape o sută de comune din județ, noi asigurăm apa potabilă la robinet în 22 de comune și sate prahovene, la care, desigur, se adaugă și 6 orașe și municipii, cărora li se mai adaugă și urbea petroliferă a Morenilor din Dâmbovița, cu apă de munte, de calitate, din acumulările de la Paltinu și Măneciu.

Sorin Niculae: Așa stând lucrurile, trebuie spus că societatea noastră este în măsură să asigure apă potabilă unui număr apreciabil de localități. Este vorba de comunele Măneciu, Cerașu, Predeal Sărari, Vâlcănești, Gura Vitioarei, Dumbrăvești, Măgurele, Șotrile, Brebu, Cornu, din zona de deal și de munte din județ. Aceste localități beneficiază de un sistem de aducțiune realizat de către Consiliul Județean Prahova, dar și de fonduri proprii ale administrațiilor locale. La acestea se mai adaugă și aducțiunile realizate înainte de 1989 din fondurile statului.

Rep.: Ce aducțiune asigurați dumneavoastră?

S.N. Noi nu ne putem permite acum așa ceva, dat fiind profitul destul de modest pe care îl avem din vânzarea apei potabile oferite. Prețurile noastre sunt reglementate de ANRSC, iar profitul obținut nu poate asigura mijloacele financiare pentru investiții de asemenea anvergură. Prin aducțiunile pe care le avem în operare putem asigura apa necesară dezvoltării alimentării cu apă pentru multe alte localități din proximitatea acestora. Rămâne la latitudinea administrațiilor locale să dezvolte rețelele de distribuție conectate la aducțiunile noastre și vor beneficia de o alimentare cu apă de calitate certificată, dintr-o sursă sigură și în cantitate suficientă.

Rep.: Ce anume ați avut în vedere în programul dvs. pe acest an, 2019?

S.N.: În anul 2019 ne-am preocupat de asigurarea continuității în alimentarea cu apă prin rezolvarea cât mai urgentă a avariilor care, vrând-nevrând, apar la o infrastructură cu mai bine de 40 de ani vechime. Tot pentru funcționarea în siguranță a lucrărilor am încheiat investiția de cca 2.800.000 lei de reabilitare a aducțiunii Văleni-Movila Vulpii în punctul de subtraversare a pârâului Bughea.

De asemenea, ne-a interesat foarte mult asigurarea calității apei livrate, apă ce se încadrează permanent în parametrii ceruți de standardul de apă potabilă, reușind astfel să livram una dintre cele mai bune ape potabile, dacă nu chiar cea mai bună, în regim centralizat din țară. În acest scop am investit în sisteme de monitorizare a calității apei de la captare până la livrare, pe fiecare treaptă de tratare. În funcție de parametrii apei brute avem posibilitatea să ajustăm substanțele de tratare aproape instantaneu, astfel încât să obținem rezultatul dorit. Analizele apei pe fiecare treaptă de tratare se efectuează conform prevederilor legale, cu aparatură de ultimă generație pentru care investim constant.

O altă prioritate a noastră este asigurarea în permanență a securității și sănătății personalului nostru care lucrează în stațiile de tratare și nu numai, prin asigurarea echipamentului, utilajelor și mijloacelor de muncă adecvate și sigure.

Rep.: Ce aveți în vedere pentru asigurarea cu apă potabilă în alte localități din județ?

S.N.: Știm că este aproape de finalizare rețeaua comunelor Ariceștii Zeletin, Șoimari și Surani ce vor fi alimentate tot din sursa noastră de la Vălenii de Munte. Pentru asigurarea alimentării cu apă potabilă a altor localități, păstrăm un dialog continuu cu Consiliul Județean și administrațiile locale, fiind deschiși la orice colaborare în acest scop.

Rep.: Ce anume aveți în vedere pentru anul 2020?

S.N.: Pentru anul 2020 avem în vedere menținerea standardelor de calitate cu care i-am obișnuit pe beneficiarii noștri. Să știți că este un mit că apa de la robinet nu este bună. E mult mai controlată și monitorizată calitatea decât la orice apă îmbuteliată din țară. Tratarea se face cu substanțe avizate de către Ministerul Sănătății, personalul de exploatare are analizele la zi, are cursuri de igienă, echipament adecvat, tot ce trebuie cu alte cuvinte. Dar să revenim la ce ne-am propus în 2020. Vrem să reabilităm niște construcții și instalații, făcute tot acum 40 de ani, să încercăm să le prelungim cât mai mult durata de viață și funcționarea în siguranță. Am început anul acesta să reabilităm stavilele la barajele de priză și vom continua și anul viitor. Avem în derulare un program de reparații ale filtrelor din stațiile de tratare Voila și Vălenii de Munte. Monitorizarea parametrilor de exploatare și automatizarea proceselor reprezintă priorități pentru noi și extindem și modernizăm în fiecare an.

Rep.: Ce vă propuneți în anii următori în împlinirea obiectivului de a asigura apă potabilă în satele de câmpie, mai ales la cele din sudul și estul județului, unde au fost și vor mai fi probleme cu apă la robinet pentru săteni?

S.N.: Societatea noastră, prin capacitatea de tratare, poate asigura cantitatea de apă necesară alimentării localităților din sudul și estul județului. Problema este că ar fi nevoie de prelungirea aducțiunii Movila Vulpii – Brazi înspre sud și apa ar putea ajunge până la Gorgota. Această problemă pentru estul județului, aducțiunea, există până la Lukoil – poarta 4. Poate fi prelungită să alimenteze Bucovul, Valea Călugărească etc. până la Urlați, Mizil cu toate localitățile de pe traseu. Investițiile în aducțiuni ar trebui promovate de către Consiliul Județean, iar rețelele de distribuție de către fiecare administrație locală pe diverse programe guvernamentale sau europene.

Rep.: Câte localități din zona rurală a Prahovei rămân, totuși, în afara asigurării rețelei centralizate de apă potabilă? Și când se va ajunge ca toate comunele și satele județului vor avea apă potabilă la robinet?

S.N.: Sunt destule localități în afara rețelei centralizate de apă potabilă, din păcate prea multe. Repet, noi putem asigura cantitățile de apă necesare alimentării tuturor localităților, dar aceasta presupune un efort conjugat al autorităților județene și locale pentru asigurarea infrastructurii necesare distribuției până la ultima locuință din cel mai îndepărtat sat. Când județul are o asemenea comoară, un sistem centralizat de captare, tratare și distribuție a unei ape de o calitate excepțională, n-ar mai trebui decât puțină viziune și voință ca visul oricărui cetățean al acestui județ de a avea apă în casă să devină realitate.

Cristea BOCIOACĂ

Nu știm dacă din pricina bisericuței din lemn, o bijuterie a artei populare românești, sau a poveștii acesteia schitul Jercălăi are un ecou aparte printre prahoveni. Mănăstirea – fiindcă este mănăstire aici, denumirea de schit fiind păstrată doar în arhivele prin care lăcașul a fost declarat monument istoric de interes național – nu este un loc de mare pelerinaj, ci unul păstrat ca bucurie duhovnicească intimă, în fine, ca o plăcere spirituală trăită cumva în liniște. Și numărul de viețuitori – cinci – te duce cu gândul la așa ceva!

Ca să putem vorbi de Jercălăi e musai să pomenim de orașul Urlați-Prahova. Acesta are o vatră a sa, unde se concentrează urbea ca atare și, răspândite printre dealuri și vii, alte 15 zone locuite, numite întâi cătune, apoi sate aparținătoare, cartiere, iar la urmă străzi. Printre acestea se găsește, în zona de nord, la o bifurcație de drumuri, și Jercălăi unde s-a instalat, în mare tăcere (nici acum nu face prea mare zarvă), o mănăstire care a împrumutat numele pâlcului de case plasat la poalele unei păduri generoase pentru limita podgoriei Dealu Mare. Sunt patru căi rutiere prin care se poate ajunge la schit, dar noi o recomandăm pe cea mai pitorească dintre ele: Ploiești–Bucov (DN 1B)–Plopu–Nisipoasa–Vărbila–Jercălăi (DJ 102 E).

De la Jercălăi nu poți pleca neștiutor. Și nici nu ai făcut nimic dacă intri în bisericuță ca într-o clădire oarecare, fără să-i cunoști povestea, fără să admiri pictura veche, realizată într-un stil rar întâlnit, fără să trăiești senzația de confuzie sau de dăinuire în timp privind lemnul ce a rezistat timp de aproape trei secole. Biserica a fost construită în 1731 de meșterii din satul Luieriu-Reghin, din Mureș. După două secole, când localnicii au zidit un lăcaș din zid, au dăruit bijuteria din lemn familiei regale, strămutarea la Bran survenind în anul 1932. După venirea comuniștilor și alungarea din țară a regelui, ca în oricare tranziție, dintr-o pornire căreia greu îi putem găsi explicație, biserica din lemn a Castelului Bran a fost lăsată în paragină. Lumea uitase complet de ea. Dar a fost să fie descoperită, într-una dintre călătoriile sale, de Patriarhul Iustinian Marina, chiar când se afla pe punctul de a fi pierdută. Într-o lucrare numai de Sfinția Sa știută, date fiind vremurile de prigoană „ateistă“ a noului regim, cu sprijinul nemijlocit al unui alt mare nume al ortodoxiei, Patriarhul Teoctist, pe atunci episcop vicar, PF Iustinian a adunat bucată cu bucată lăcașul și l-a strămutat la Jercălăi, în anul 1956. Toată osteneala salvării monumentului și sfințirea i-au revenit Patriarhului Teoctist, care parcă și acum veghează, cu figura sa blândă și nelumească, cerul de peste Valea Cricovului. Plutește acolo un aer cu totul special... Hramurile vechi ale bisericii, Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și  Sfânta Maria, s-au păstrat până în zilele noastre. Nu vom descrie noi sfântul lăcaș; vom spune doar că pictura interioară este de-o valoare artistică de excepție, fiind păstrate două straturi, cel inițial, din 1731, de pe catapeteasmă și boltă, și cel din 1838, de pe pereții laterali. Chiar când scriem aceste rânduri o echipă de specialiști lucrează la restaurarea picturii, iar efortul este imens, fiindcă retușurile nu trebuie să altereze cu nimic originalul de acum câteva secole.

Maria Bogdan