Lumea Satului

Lumea Satului

George Alexandru Turel, un tânăr de 31 de ani din Râmnicu Vâlcea, deține împreună cu familia o suprafață agricolă de 4 ha (în câmp 3,7 ha și 3.000 mp de solarii), pe care cultivă legume. Povestea solariilor a început în urmă cu 25 de ani, când tatăl său făcea comerț ambulant în județul Olt. Luând exemplul celor de acolo, a construit primul solar din lemn de 500 mp, în care cultivă cu preponderență tomate.

Bani strânși peste hotare pentru un viitor acasă

„Am fost pasionat de legumicultură încă din liceu, când am luat decizia cu tatăl meu de a extinde solarul, ajungând la 1.000 mp, în care am cultivat pentru prima dată roșii profesionale cu creștere nedeterminată . După terminarea liceului am plecat la Facultatea de Horticultură din Craiova și nu m-am mai putut ocupa. În timpul facultății, în anul 2, am plecat într-un schimb de experiențe timp de 3 ani în Marea Britanie împreună cu soția mea (care a urmat aceeași facultate) la o fermă de căpșuni, unde stăteam 5-6 luni pe an și eram remunerați. După absolvirea facultății am plecat încă 4 ani tot cu soția în Italia pentru a mai strânge niște bani să ne creăm un viitor în legumicultură. Astfel, în martie 2019 am luat hotărârea să ne întoarcem acasă și să continuăm munca părinților mei într-un mod mai modern. Distribuția produselor o facem de acasă, dar în mare parte și în Târgul angro din Râmnicu Vâlcea și mai colaborăm cu un lanț de magazine local“, ne spune antreprenorul.

legumicultura

Tânărul legumicultor a pornit la drum cu o investiție inițială de 30.000 de euro din fonduri proprii, urmând ca tot venitul în fiecare an să îl reinvestească în modernizare și extindere.

„În acest fel am ajuns la o investiție de aproximativ 150.000 de euro și suntem în continuă evoluție. Serele metalice sunt construite de mine, învățând să sudez. Pe viitor intenționez să extind suprafața de solarii încălzite. Peste 5 sau 10 ani aș dori să ajung la o suprafață de cel puțin 1 ha de solarii încălzite, poate accesând și niște fonduri europene care ar fi de mare ajutor. Observ că din ce în ce mai puțini tineri mai activează în acest domeniu și este îngrijorător. Consider că tinerii pot veni cu idei inovative pentru a ușura munca în legumicul­tură. Îi sfătuiesc pe cei care doresc să investească în legumicultură să facă asta dacă sunt pasionați pentru că trebuie să investească în primul rând foarte mult timp și muncă, să studieze în permanență despre legume, trata­mente și tot ce tine de business pentru că apar lucruri noi și trebuie într-un fel sau altul să ținem pasul, altfel nu mai ai randament și costurile de producție cresc“, specifică tânărul.

În prezent, activitatea principală a familiei Turel constă în producerea de răsaduri pe perioada decembrie-iunie. Restul anului cultivă în solarii salată verde. În câmp cultivă o suprafață de 2 ha de cartofi și 1,7 ha grădină cu mărar verde, pătrunjel verde, țelină de frunze și leuștean.

Beatrice Alexandra MODIGA

Numit de indienii antici şi „aurul alb“, de mii de ani, bumbacul este considerat cea mai importantă fibră naturală și cea mai utilizată din lume.

Primăvara, când trece pericolul de îngheț, se trece la semănat

Plantele tinere sunt slabe și au nevoie de cât mai multă căldură și lumină pentru a crește. Fermierii cultivă bumbac pe soluri argiloase, închise la culoare – se încălzesc mai repede, medii și adânci. În condiții de irigare se poate cultiva și pe terenuri nisipoase sau luto-nisipoase. Solurile argiloase însă, datorită conținutului ridicat de carbonat de calciu, dau producții mai mari și de calitate superioară. Apa este foarte importantă pe toată perioada de vegetație. Pentru a asigura creștere și dezvoltare corespunzătoare este nevoie ca solul să fie umed mereu.

Polenul va face ca florile alb-crem să devină roz după ce au fost polenizate. În această perioadă, plantele vor începe să producă un boboc, care este un ghem de bumbac.

Dezvoltarea fibrelor de bumbac are loc după scuturarea florii. Până la 20 zile de la căderea petalelor se dezvoltă ovarul, devenind capsulă. În interiorul ei se formează semințele acoperite cu fibre de bumbac. De la 20 până la 60 de zile are loc maturizarea fibrei. La maturitate capsulele se deschid și bumbacul trebuie recoltat.

Bumbacul poate fi recoltat manual, mecanic sau pneumatic.

După recoltare este dus la stația de egrenare, unde are loc sortarea, ce constă în separarea în funcție de anumite caracteristici, curățirea primară care înseamnă eliminarea impurităților vizibile, egrenarea-separarea semințelor de fibre, lintersarea-separarea fibrelor foarte scurte numite linters, presarea și imbalotarea, când se presează în baloți de 150-200 kg, stare în care bumbacul se trimite spre filaturi unde sunt folosiți ca materie primă.

După egrenare, acesta conţine anumite procente de impurităţi sub formă de seminţe fărâmiţate, cojiţe, resturi de frunze, nisip, lemn etc., precum şi o serie de defecte sub formă de nopeuri, sforicele, fibre lucioase şi fibre necoapte.

În funcţie de conţinutul acestor impurităţi (de la 1% până al circa 20%) se determină încadrarea bumbacului în clase de calitate.

Fibrele de bumbac au culoarea albă sau alb-gălbuie. Cu cât fibra este mai lungă, cu atât se pot fila fire mai fine şi mai rezistente. Prin pieptănare se elimină fibrele scurte şi defectele, obţindu-se fire mai fine, netede şi uniforme.

Rezistenţa fibrelor de bumbac depinde de conţinutul de celuloză, de soiul bumbacului şi de gradul de maturitate. Fibra are afinitatea mare pentru apă, iar umiditatea are influenţă pozitivă asupra rezistenţei fibrei.

Bumbacul cu fibră groasă are un luciu mat, iar cel cu fibră fină este mai lucios.

Ce sunt nopeurile?

Nopeul reprezintă aglomerări de fibre ce apar în timpul recoltării, proceselor de egrenare, de curăţire şi de destrămare. Nopeurile sunt formate din fibrele de pe cojile de seminţe (seed coat neps) în timpul egrenării.

Bumbacul și produsele chimice

Fibrele bumbacului sunt distruse de acizii minerali concentrați. Spălarea se realizează cu detergenţi cu PH până la 9,5. De asemenea, soluţiile alcaline concentrate distrug fibrele. La o concentraţie de 26% hidroxid de sodiu (NaOH) are loc mercerizarea bumbacului, care constă în tratarea la rece 15-20%, timp scurt 1-2 minute, urmată de o întindere; prin mercerizare se îmbunătăţesc luciul, proprietăţile de absorbţie şi afinitatea faţă de coloranţi (se vopsesc mai uşor şi mai frumos). Ca efect secundar al mercerizării, crește și rezistența cu până la 20%. Soluţiile oxidante de concentraţie medie distrug pigmenţii naturali din fibră şi pe această proprietate se bazează albirea ţesăturilor. Dacă concentraţia crește, rezistenţa fibrei este afectată.

Bumbacul organic

Potrivit unui raport preliminar al organizaţiei internaţionale Organic Exchange, vânzările globale de produse din bumbac organic în reţeaua de retail au depășit de mult două miliarde de dolari. Unele dintre motivele ce au determinat expansiunea pieţei bumbacului bio au fost cererea mare a consumatorilor pentru îmbrăcăminte, diverse „textile“ pentru uz casnic (prosoape, perne, pilote, saltele), dar şi pentru produse de îngrijire personală care conţin fibre organice (dischete demachiante, absorbante). Îmbrăcămintea din bumbac bio reprezintă aproximativ 85% din totalul cererii de pe piaţă, produsele textile pentru uz caznic circa 10%, iar produsele pentru îngrijire personală care au fibre de bumbac reprezintă în jur de 5%. De ce au optat oamenii pentru bumbacul bio? Pentru că cel convenţional „înghite“ circa 25% din insecticidele şi 10% din pesticidele folosite în lume şi poate provoca alergii.


Știați că…

- Bumbacul se folosește la fabricarea dolarilor? Bancnotele americane sunt făcute din 75% bumbac și 25% in.

- Planta a fost utilizată la armurile aztece. Spre deosebire de armurile europene, din metal, acestea erau făcute din bumbac și diverse materiale suprapuse. Gros de 3 cm, se descurcă de minune împotriva armelor aztece, adică săgeți, lame de obsidian, sulițe, macuahuitl – o mare bucată de lemn care avea inserată în ea părți de obsidian.

- Semințele se folosesc fie ca furaje, fie ca materie primă pentru uleiul de bumbac. Iar ce rămâne din plantă e folosit ca îngrășământ.

- Bumbacul a fost utilizat de Edison ca filament într-una dintre tentativele lui de a inventa becul.


Anca LĂPUȘNEANU

Serele DALIA PROD din Sf. Gheorghe, județul Covasna s-a născut din dragoste pentru flori și plante. Fondatorul centrului, Ferencz Rendi, a început să cultive flori încă din anii ’80 în Aita Medie și apoi în Valea Crișului. În timp, lucrurile au decurs astfel încât pasiunea pentru plante s-a transformat într-o afacere profitabilă. În 1993 a fondat primul centru de grădinărit. În prezent, aici cultivă peste 3 milioane de plante anual pe 2,5 hectare suprafețe acoperite și încălzite și pe 5 hectare de teren deschis.

Rep.: Ce specii putem găsi în serele dumneavostră?

Ferencz R.: La ora actuală valorificăm o multitudine de specii. De exemplu acum pentru că ne apropiem de primăvară, cultivăm cca 150 de specii specifice sezonului.

Rep.: Cât de greu este să menții în stare de funcțiune și vegetație o seră cu flori?

Ferencz R.: O astfel de suprafață necesită multă atenție și muncă. Desigur suntem o echipă mare de muncitori, aproximativ 100 de angajați. Pe partea economică pot spune că, chiar dacă prețurile de întreținere din ultima perioadă au crescut considerabil, noi continuăm să ne facem munca eficient și profitabil. Atunci când am construit sera erau ierni mult mai friguroase, chiar -40°C; acest lucru a făcut să le construim de la început astfel încât plantele să fie protejate și la astfel de temperaturi. În condițiile iernilor de acum este mai simplu.

Ponderea cheltuielilor cu energia în total costuri este de aprox. 7% - 10% , ceea ce este mult. Am reușit să reducem aceste costuri deoarece am dezvoltat centrale cu încălzire funcționabile pe rumeguș, peleți sau tocături de lemn, mult mai ieftin față de curentul electric sau gaze naturale. Aproximativ 20% din profit revine costurilor cu transportul și 40% cu forța de muncă. Nu este ușor să ai o astfel de afacere deoarece poți fi supus unor riscuri mari. Pot exista impedimente precum vremea nefavorabilă, anomalii ce se pot dezvolta la plante sau o cerere scăzută pe piață.

Rep.: Din toate speciile de flori pe care le cultivați, care este cea mai pretențioasă și mai greu de întreținut?

Ferencz R.: Crăciunița se numără printre speciile cele mai pretențioase. Cultura de plantare poate dura chiar și 6 luni. Sigur, mai sunt și alte specii, dar experiența acumulată face să putem depăși orice greutate în a conduce culturile până la valorificare.

Ferencz

Rep.: Care este piața dumneavoastră de desfacere?

Ferencz R.: O mare parte din producție o valorificăm la noi în țară. Dar avem și colaboratori din străinătate precum Olanda sau Germania atât pentru valorificare, cât și pentru cumpărarea butașilor, sau a unor semințe mai specifice. Datorită calității și a experienței în acest domeniu, de peste 30 de ani, am avut loc de valorificare, dar și colaboratori.

Rep.: Știm că în cadrul afacerii pe care o aveți dezvoltați și un proiect. Despre ce este vorba?

Ferencz R.: Totul a pornit de la faptul că lipsește în mod considerabil forța de muncă, împreună cu fiica mea mi-am propus să dezvolt un proiect prin care să atrag tineri în lumea plantelor. Proiectul constă în faptul că elevii din liceu, gimnaziu, chiar și din grădinițe au oportunitatea să petreacă câteva ore la centrul nostru de grădinărit. În acest timp plantăm și îngrijim împreună florile. Au fost implicați aproximativ 4000 de copii și sperăm să vină și în continuare cât mai mulți. Consider că este un prim pas pentru a-i aduce mai aproape de dragostea pentru horticul

Rep.: Aveți un volum mare de flori, o suprafață însemnată. Cum ați făcut față investițiilor, ați accesat fonduri europene?

Ferencz R.: În 2008 am accesat un fond SAPARD și am construit 5000 mp de seră cu flori. Pentru suprafața de 20 000 mp nu au mai fost posibile fonduri, de aceea am construit pe cont propriu. Din păcate, pentru domeniul horticulturii sunt puține Fonduri Europene alocate. Cred că statul ar trebui să dea mai multă importanță acestui domeniu pentru că și noi, horticultorii, contribuim la bugetul statului. Trebuie să luăm în calcul și faptul că importăm 80% - 85% din materialul floricol, ceea ce dovedește că avem cerere crescută în această direcție și, ca atare, putem mări și dezvolta producția internă. Trebuie însă alocate fonduri și pentru acest domeniu. Din păcate, în ultimele exerciții financiare, pentru floricultură guvernanții nu au alocat nici un euro.

Ion BANU, Liliana POSTICA

În contextul actual ,când costul îngrășămintelor are o pondere semnificativă în costul total al înființării unei culturi ,majoritatea fermierilor au tendința de a pune pe primul loc prețul cat mai mic al produsului comercial ca și criteriu de alegere, de multe ori în detrimentul calității .

Proprietățile fizice pe care trebuie să le îndeplinească un îngrășământ de calitate:

  1. Forma și duritatea granulelor

Cu cât granulele de îngrășământ sunt mai rotunde și mai netede, cu atât tiparul de împrăștiere va fi  mai uniform și zona de acoperire va fi mai mare .

Duritatea granulelor se referă la rezistența acestora la compresie și lovire.

Această caracteristică este importantă pentru depozitarea, manipularea și aplicarea îngrășămintelor.

Utilajele moderne de împrăștiat îngrășăminte acoperă lățimi de până la 36 metri sau chiar mai mult.

În timpul lucrării de fertilizat prin împrăștiere ,granulele de îngrășăminte trebuie să se accelereze pană la 150 km / h într-o zecime de secundă. Astfel de forțe provoacă un stres mecanic ridicat asupra granulelor.

Granulele sparte generează praf , afectează tiparul de aplicare și implicit duc la pierderi de producție.

  1. Diametrul granulelor

Pentru o dispersie cat mai uniformă a granulelor ,diametrul acestora într-un îngrășământ de calitate trebuie să fie diferit .

Diametrul mediu a granulelor la un îngrășământ de calitate este de aproximativ 3,5 mm, iar diferența de la dimensiunea medie este de ±1 mm

Mai mult de 90% din granulele unui îngrășământ de înaltă calitate au diametrul cuprins între 2,2 și 5 mm.

În timpul aplicării granulele cu diametru mai mare vor fi dispersate pe o lățime mai mare ca și granulele cu diametru mai mic datorită greutății diferite, astfel se asigură uniformitatea distribuiri elementelor nutritive pe toată lățimea de lucru a utilajului.

  1. Densitatea în vrac

Densitatea in vrac este specificată in kilograme pe metru cub (kg / m3).

La același diametru al granulelor putem obține un tipar mai bun de aplicare cu un îngrășământ ce are o densitate în vrac mai mare(kg/m3).

Variațiile obișnuite ale densității in vrac sunt cuprinse intre ± 50kg / m3.

  1. Abraziune- praf și conglomerare

Constrângerile mecanice ale granulelor de îngrășământ in timpul transportului și manipulării pot provoca fenomenul de abraziune .

Praful rezultat în urma fenomenului de abraziune poate provoca conglomerarea granulelor și întărirea îngrășământului in timpul depozitării.

Protejarea îngrășământului in timpul transportului și depozitării previne formarea prafului și prin urmare absorbția umidității și degradarea produselor.

Planificarea fertilizării si cunoașterea necesarului de elemente nutritive pentru fiecare cultură și parcelă în parte este un element esențial pentru alegerea corecta a tipului de îngrășământ si a raportului optim de elemente nutritive.

Echipa de experți agronomi din cadrul Borealis L.A.T a dezvoltat programul de planificare a fertilizării NutriGuide®. Aceasta este un program digital disponibil pe internet în mod gratuit , cu ajutorul căruia orice utilizator poate calcula necesarul de elemente nutritive a culturilor și poate planifica lucrarea de fertilizare din cadrul fermei. De la fertilizarea cu complexe NPK până la fertilizarea cu azot, NutriGuide® calculează necesarul de elemente nutritive pe baza consumului specific al plantelor luând în considerare gradul de fertilitate al solului, planta premergătoare, fertilizările anterioare și recomandă momentul optim de aplicare, alege cel mai potrivit produs Borealis L.A.T și oferă o listă a produselor recomandate pentru ca utilizatorul să poată comanda ușor si rapid necesarul de îngrășăminte.

Cine sunt cei care ne hrănesc? La zi, în agricultură, de data aceasta cu tânărul inginer agronom Florin Humă care, împreună cu familia, administrează

1.400 hectare în comuna Ștefan cel Mare, județul Vaslui. Acesta a absolvit în urmă cu 9 ani cursurile Facultății de Agricultură din Iași, ulterior a revenit în satul natal cu scopul precis de a moderniza activitatea agricolă din ferma tatălui său şi de a o extinde atât ca dimensiune a suprafeței exploatate, cât şi ca tipuri de activități desfășurate, orientându-se inclusiv spre valorificarea superioară a producției agricole. Unul dintre cei mai importanți pași a fost cel legat de realizarea investițiilor în noile tehnologii de producție şi în depozitarea recoltelor, urmat de investițiile într-o unitate de producere a nutrețurilor combinate.

Drone şi agricultură de precizie

Florin Huma Vaslui

Florin activează în sectorul vegetal, fiind responsabil cu adaptarea tehnicii şi a tehnologiei la tot ceea ce este mai nou. El a introdus în ferma vegetală dronele şi agricultura de precizie – de la semănat şi până la controlul culturilor şi la aplicarea produselor de protecție a plantelor.

„Lucrez în jur de 300 de ha pe societatea mea. Cultivăm în special cereale de toamnă, grâu, rapiță, porumb și floarea-soarelui, dar mai avem și lucernă. În spatele meu sunt trei celule de depozitare a câte 1.000 de tone fiecare, 3.000 tone de stocare cereale. Am urmat cursurile acestei facultăți pentru că mi-am dorit să lucrăm cât mai profesionist. Acum, în ferma noastră se practică agricultura de precizie. Am achiziționat împreună cu tatăl meu diverse utilaje performante, care ne ajută foarte mult munca în câmp. Păcat că nu se încurajează mai mult acest segment. Tot ceea ce am reușit a fost pe bani proprii, fără ajutorul oferit de stat. Am riscat, s-a văzut un progres, dar ritmul ar fi fost mai accelerat dacă exista un ajutor real în acest sens“, ne transmite inginerul agronom Florin Humă.


După investiţiile majore direcţionate până acum către tehnica de lucru, spaţii de depozitare (capacitate 3 mii tone) şi micro FNC (capacitate 1 tonă/oră), pentru acest an este vizată, inclusiv prin contractarea de noi credite, continuarea finanţării achiziţiei de tractoare şi combine performante.


Beatrice Alexandra MODIGA

Ovidiu Gheabă, un tânăr de 31 de ani din localitatea Vintileasca, județul Vrancea, se ocupă de îngrijirea unei stupine staționare de aproximativ 5 ani. Dar această poveste a început în urmă cu mai bine de 10 ani, când, din dorința de a avea un dulce sănătos și natural în casă, a decis împreună cu tatăl său să cumpere o familie de albine de la un apicultor din apropiere.

„Deci, totul a pornit de la un singur stup, tatăl meu ocupându-se de el și mai apoi înmulțind familiile în fiecare an. Vă spun sincer, la acea vreme eu chiar nu eram atras de apicultură și nu îmi vedeam viitorul în această ocupație, aveam cu totul și cu totul alte planuri și câteodată, când eram acasă liber, îmi mai ajutam tatăl la diferite activități în mica stupină și, totodată, mai învățăm câte ceva. Acum să fim serioși, chiar dacă nu ne place câteodată ceea ce facem, ceva cunoștințe tot ne rămân. Dar, timpul a trecut, iar la un moment dat, când tatăl meu nu s-a mai putut ocupa de familiile de albine care de acum nu mai erau așa de puține, peste 30 la număr, și vrând să le vândă, am decis să preiau eu stupina și să mă ocup de ea, totodată mergând mai departe cu dezvoltarea activității și creșterea efectivului de familii din stupină la un număr de aproximativ 70“, ne mărturisește tânărul.

Stupină înregistrată, certificată și autorizată

apicultor

Între timp, Ovidiu a dobândit și calificarea de apicultor, pe lângă faptul că stupina este înregistrată, certificată și autorizată, iar mierea pe care o produce este atestată ca produs montan.

„O familie de albine se compune din: regină (matca), care este una singură pentru întreaga comunitate de albine din acea colonie; trântorii, care sunt crescuți începând cu luna martie, odată cu dezvoltarea coloniei, în scopul reproducerii, mai apoi aceștia fiind eliminați odată cu venirea iernii deoarece ei sunt doar consumatori de hrană, deci inutili pe timpul iernii; și albine, un număr însemnat de indivizi care au diferite roluri în colonie. După ce matca depune un ou într-o alveolă, durează 21 de zile ca să se nască albina; în aceste 21 de zile albina are trei stadii de dezvoltare: ou, larvă şi nimfă. De-a lungul vieţii, albina munceşte încontinuu, în funcţie de vârstă; în primele 20 de zile, albina lucrătoare execută tot felul de lucrări în stup, iar în ultimile 15-20 de zile ale vieţii devine albină culegătoare. Chiar în ultimele zile de viaţă, albina de regulă rămâne în stup, muncind în continuare, până la ultima răsuflare“, ne specifică apicultorul vrâncean.

Bolile și dăunătorii, imune în timp la tratamente

Tânărul din Vintileasca, județul Vrancea, nu practică apicultura în pastoral, întreaga stupină fiind în staționar, putând fi vizitată oricând în minunata zonă de munte a Carpaților de Curbură, deci toate produsele sunt produse într-un mediu cât mai ferit de poluare și chimizare, dintr-o floră cât mai diversificată.

„Din această cauză și a altor factori, producția este una minimă de la an la an, dar foarte gustoasă, iar eu sunt mulțumit pentru că albinele au hrana lor, chiar dacă mie îmi dau doar câteva procente. Printre factori mai sunt și clima care este într-o continuă schimbare și, fiind zonă de munte, timpul și temperaturile nu țin întotdeauna cu noi. Pe lângă clima care duce la o evoluție precară, mai sunt bolile și dăunătorii, păduchele albinei, Varroa destructor, care pe timp ce trece devine imun la tratamente, dar și viespile care sunt într-un număr foarte mare pe timp de toamnă și pe care uneori nu le putem ține sub control departe de stupi, ducând la slăbirea familiilor și, în final, la dispariția acestora. Astfel mă confrunt uneori cu pierderi mai puțin sau mai mult însemnate de la an la an“, mai adaugă tânărul.

Apar depopulările din cauza vremurilor

În momentul de față albinele iernează cu hrana lor culeasă din natură în decursul anului trecut, fără niciun adaos de hrană din comerț, acesta fiind încă un motiv pentru care producția este și mai mică, dar din cauza iernilor din ultimul timp și a variațiilor de temperatură de care sunt păcălite uneori, ieșind la zbor și nemaiajungând înapoi la stupi, apar depopulările și în situația actuală uzarea albinei de iernat datorită îngrijirii puietului foarte timpuriu, specifică apicultorul.

„O familie de albine necesită o deosebită atenție și îngrijire, iar întreaga investiție am realizat-o pe parcursul anilor din fonduri proprii și cu ajutor din partea părinților. Totodată, din valoarea puținelor produse valorificate am investit în întreținerea și îngrijirea stupinei (rame, faguri, cutii etc.), mai puțin în dezvoltarea echipamentelor necesare pentru a ușura lucrul în stupină. Am încercat în urmă cu câțiva ani accesarea unui proiect, dar în ultimă fază dosarul a fost declarat neeligibil, iar de atunci m-am limitat doar la ceea ce pot investi în mica mea fermă din fonduri proprii. Cu toate că nu mă ocup de această meserie de foarte mult timp, o îndrăgesc ca și când m-aș ocupa de o viață.“

Omenirea ar mai supraviețui doar 4 ani dacă albinele ar dispărea

Se spune că omul cât trăiește învață, dar niciodată nu va putea învăța să facă ce face o albină.

„Deci, provocările ar fi să învățăm cât mai multe de la ele, să avem mai mare grijă de ele și să nu uităm că de aceste mici insecte depinde întreaga omenire, de polenizarea lor și de faptul că mai bine de 70% din ceea ce punem pe masă pentru alimentația noastră se datorează acestor ființe sfinte. Știți ce spunea Einstein, că omenirea ar mai supraviețui doar 4 ani dacă albinele ar dispărea. Gândiți-vă o clipă cum ar fi viața noastră fără albine, în acești 4 ani, pentru că nu vom putea trăi fără polenizarea la fructe, legume, alimentele cele mai importante“, atrage un semnal de alarmă apicultorul din județul Vrancea.

Albina trebuie să te simtă că te dedici ei

Ovidiu are speranța că 2023 va fi un an mai bun nu atât pentru el, cât pentru viitorul apiculturii și al albinelor, să viețuiască mai departe în condiții mai bune.

„Sper să le oferim o bază meliferă prin plantarea cât mai multor pomi și diverse flori, nu să ne gândim doar la câștig. Și știți cum se spune, nu anul trebuie să fie mai bun, ci noi, oamenii. Recomand apicultura tuturor celor care vor relaxare și celor care iubesc natura, în special tinerilor care sunt din ce în ce mai puțin atrași de această meserie. Nu o recomand în niciun caz celor care o consideră o afacere și se gândesc doar la profit. Nu va merge! Albina trebuie să te simtă că i te dedici, că îi dai toată atenția cuvenită, că atunci când umbli în stup nu vei umbla pe repede înainte și îi vei strivi suratele. Chiar dacă se întâmplă să mai omori câte una, celelalte trebuie să simtă că nu ai făcut-o intenționat, astfel nu vei fi nici atacat cu înțepături și albinele te vor iubi și îți vor dărui tot ce au mai dulce, mierea“, încheie Ovidiu Gheabă.

Beatrice Alexandra MODIGA

Creșterea iepurilor de casă reprezintă o preocupare străveche. Oamenii au ales această specie de animale pentru următoarele avantaje: carnea este bogată în proteine și săruri minerale, săracă în grăsimi și aproape lipsită de colesterol; blănițele argăsite se pot folosi la confecționarea de căciuli, gulere, jachete, mantouri, mănuși etc.; părul este utilizat în industria de fetru (n. red. pâslă fină și deasă, din lână sau din păr de animal, folosită la confecționarea pălăriilor); valorifică foarte bine nutrețurile vegetale existente în gospodărie; pot fi crescuți în spații reduse și în adăposturi ieftine, o iepuroaică poate produce 60-70 kg carne/an, prin produșii ei.

Ramura zootehniei care se ocupă cu creșterea iepurilor de casă se numește cunicultură.

De-a lungul timpului, în România s-au crescut iepurii în țarcuri exterioare, grajduri pentru taurine, cuști dispuse sub cerul liber sau sub șoproane, iar mai recent, în sisteme intensiv industriale.

Înființarea unei ferme de iepuri se pornește cu o serie de adulți care se pot înmulți şi nu cu pui. Pentru un tip de cunicultură semiintensivă se pot selecta 100 de femele și 15 masculi, iar pentru proiecte mai modeste şi cunicultură extensivă se poate porni cu 10 femele și 1-2 masculi.

Pentru o fermă de proporții cu cunicultră foarte intensivă se poate începe cu un număr de 500 femele și 55-60 masculi. Se vor estima 6-7 fătări pe an, inclusiv în decursul primului an.

Se montează din loc în loc adăposturi la nivelul solului, conținând paie (pentru un plus de căldură) care vor fi folosite pe perioada iernii, locuri unde iepurii să se poată retrage și ascunde în cazul vreunei sperieturi, dar şi unde femelele vor da naștere puilor şi îi vor ține cel mai probabil până la înțărcare.

Sfaturi în creșterea iepurilor

Cunicultura în libertate completă este aplicată în crescătoriile extensive ori în afacerile de familie de tip gospodăresc, în care sunt necesare numere reduse de familii de iepuri.

Cunicultura în semilibertate înseamnă cuști şi padocuri în aer liber, dar și posibilitatea de a monitoriza eficient crescătoria. Se amplasează boxele pe terenul disponibil, cu o înălțare de la sol de minimum 15 cm spre a evita acumularea umezelii şi amenințarea sănătății iepurilor de casă. Cuștile sunt sprijinite pe piloni / suport suficient de înalt şi echilibrat astfel încât să nu ajungă umezeala solului şi paraziții (spre exemplu, căpușele) la animale. Se pot etaja pe 3 nivele, uneori chiar 4, dar este contraindicat. De regulă sunt cuști mici şi cuști mari, organizate individual pentru iepurii reproducători şi de grup pentru tineret (puii înţărcaţi).

Cunicultura aceasta este recomandată pentru rasele de iepuri de casă mixte, crescute atât pentru carne, cât şi pentru blană. Animalele beneficiază de condiţiile meteo naturale, nu de lumină artificială, nu de sisteme de încălzire ori răcire, iar acest lucru asigură o dezvoltare excelentă.

Cuştile trebuie poziţionate şi orientate în asemenea mod încât să nu ajungă vântul la iepuri, ei nu reacționează bine nici la zăpadă, acoperişurile făcându-se înclinate şi cu streaşină, şi nici la căldura solară directă. Un alt pericol îl constituie sunetele deranjante. Iepurii sub presiune puternică au puseuri de adrenalină, iar acestea, în cele mai grave cazuri, conduc la porniri canibalice: femelele ajung să-şi mănânce puii. Fermierii trebuie să asigure menţinerea unei temperaturi minime de 5°C chiar şi pe durata iernii.

Cunicultura în captivitate se practică în sistemele industriale unde crescătoriile sunt de tip foarte intensiv, iepurii sunt instalaţi în hale, încăperi special amenajate, în cuşti supraetajate.

Cele mai apreciate sunt cuştile mobile cu podele mobile, respectiv cu tăviţe pentru dejecţii care se extrag cu uşurinţă şi se dezinfectează periodic astfel încât iepurii să nu fie expuşi la riscuride boală, infecţii etc. Sistemele de hrănire şi adăpare sunt semiautomate de cele mai multe ori, iar acest fapt asigură eficienţă. Această practică de creştere în captivitate este indicată pentru producţie de carne; mai puţin pentru rasele exclusiv de blană, fiindcă spaţiul de mişcare şi condiţiile rigide de trai nu garantează o speranţă mare de viaţă şi nici o stare foarte optimistă pentru iepurii de casă.

De obicei, cuştile sunt confecţionate din metal şi plasă de sârmă.

Iepurii se hrănesc cu lucernă, morcov, sfeclă roșie, pătlagină, vetrice, podbal. De asemenea, se dă și un amestec de plante, astfel iepurii își vor putea aleage hrana după plac, diferite cereale cum ar fi grâu, porumb și orz.

Este important ca iepurii să fie hrăniți în fiecare zi la aceeași oră. Hrana se dă în principal seara, când iepurii mănâncă mai liniștit deoarece este mai răcoare și mai puțin zgomot. Iepurii trebuie să aibă permanent apă potabilă. Nu este indicat să li se dea ceapă, arpagic, sparanghel, praz. De asemenea, pot provoca boli gastrointestinale cartofii cruzi, frunza de cartofi, resturile de plantă de roșii. În majoritatea cazurilor iepurii vor muri. Mai sunt interzise plantele conifere, apa în care a nimerit o plantă coniferă, varza (verde, albă și roșie), trifoiul roșu, conopida etc.

Anca LĂPUȘNEANU

Înțărcarea este o perioadă importantă la suine, asociată cu multe schimbări nutriționale, de mediu sau sociale, ca urmare a tranziției de la lapte la hrana solidă, separarea de scroafe, transportul sau alți factori de stres de mediu, cum ar fi: modificări ale temperaturii sau ale calității aerului. Din aceste motive, criza de înțărcare este asociată nu numai cu o scădere a aportului de hrană și a performanțelor de creștere după înțărcare, dar poate afecta semnificativ sănătatea intestinală a purceilor, cu efecte negative asupra structurii și funcționalității tractului digestiv. Înțărcarea declanșează un răspuns inflamator la nivel intestinal, care duce la o alterare a morfologiei și permeabilității barierei epiteliale intestinale, la modificarea compoziției microbiotei și la eliberarea diferiților efectori ai răspunsului inflamator.

În Laboratorul de Biologie al IBNA Balotești a fost realizat un studiu cu scopul de a contracara stresul de înțărcare și de a îmbunătăți sănătatea intestinală la purcei prin utilizarea unui furaj combinat complet constând dintr-un amestec de deșeuri agroindustriale (șrot de semințe de struguri, șrot de cătină și șrot de in) bogate în acizi grași polinesaturați de tip omega-3. În acest scop doisprezece purcei hibrizi TOPIG cu o greutate corporală medie de 11,25 kg au fost distribuiți aleatoriu unuia dintre cele două grupuri experimentale: grupul martor hrănit cu dieta de bază cu porumb și soia (dieta control) și grupul experimental hrănit cu o dietă cu 10% amestec de semințe de struguri, in și cătină într-un raport de 3:4:1 (dieta GFS).

Utilizarea dietei GFS a determinat reducerea semnificativă a concentrației de markerilor pro-inflamatorii (citokinele IL-1 beta și TNF-alfa) și a îmbunătățit funcția de barieră a intestinului prin creșterea expresiei proteinelor de joncțiune (ocludină, claudină 4, claudină 7 și matricei proteice extracelulare) comparativ cu controlul. Prezența GFS în dietă a determinat îmbunătățirea microflorei intestinale benefice (a crescut abundența speciilor Bifidobacterium și Lactobacillus în conținutul intestinal din intestinul gros, precum și concentrația de acizi propionic și butiric). Rezultatele noastre au arătat că deșeurile agroindustriale bogate în acizi grași polinesaturați de tip omega-3 pot fi utilizate în dieta purceilor în criza de înțărcare pentru ameliorarea efectelor negative asociate stresului de înțărcare.

Daniela MARIN

oferta IBNA Balotesti

Concepția generală în ceea ce-i privește pe tineri spune că aceștia fug de zootehnie... Dar, odată cu criza locurilor de muncă lucrurile s-au schimbat. Mulți tineri au realizat faptul că o afacere bună în acest domeniu le poate asigura un trai liniștit. De la această idee au plecat și cei pe care vi-i prezentăm în rândurile de mai jos.

Ferma transformată dintr-un fost CAP

Gabriel Vlăduț Tăbăcaru din comuna Roșiești, județul Vaslui, împreună cu tatăl său deține o fermă de ovine cu un efectiv de 1.400 capete, alta de bovine și o fermă vegetală. Ferma a fost înființată în anul 2010, cu un efectiv de 300 de ovine și de atunci până în prezent a avut o dezvoltare continuă.

„Din dragoste de animale am ales să rămân alături de tatăl meu. Deținem și o fermă vegetală la care sunt administrator cu o suprafață de 250 ha, din care 100 ha arabil, iar restul pășune. De mic am avut un vis și o dragoste mai aparte pentru animale. Aveam în proprietate un grajd de la fostul CAP care fusese lăsat în paragină, iar în anul 2021 i-am găsit o nouă destinație, jumătate din el a fost reparat și consolidat, devenind ulterior o magazie pentru depozitarea cerealelor. M-am gândit să populez cealaltă jumătate cu vaci din rasa Bălțata românească de tip Simmental, unde urma ca în decembrie 2021 să apară primele 10 vițele.

cresterea vacilor

În septembrie 2022 am mai achiziționat încă 7 juninci gestante. În prezent, la ovine avem două rase,  Merinos de Palas și Suffolk. La rasa Suffolk am ajuns prin metisarea Merinosului și am adus berbeci din rasa Suffolk, iar pe partea de vaci, Bălțată românească. Pe partea de furajare la ovine nu mergem pe o anumită rețetă, oaia nu este pretențioasă. În schimb, pentru vaci am achiziționat o remorcă tehnologică și urmăresc o anumită rețetă, iar la vacile cu lapte avem o producție medie pe zi/cap animal de 25 de litri“, specifică crescătorul vasluian.

La vârsta de 25 de ani să activezi în acest domeniu nu este chiar roz, iar cel mai important lucru este timpul pentru că ești legat de animale, adaugă tânărul crescător vasluian.

„Dar eu nu mă plâng. Dacă stai chiar și 10 minute în fermă te încarci cu energie, este ceva de nedescris. Pe partea de desfacere a produselor e puțin mai greu. Nu ai piață și nici preț. Mieii produși îi vindem la arabi, dar prețul nu ne este favorabil. Pe timpul verii ducem brânza la piață, iar laptele produs de la văcuțe îl distribuim pe plan local. Dacă nu ai dragoste față de animale, pasiune pentru ceea ce faci să nu te apuci pentru că după primul hop renunți, iar câștigul nu vine după o zi sau două“, încheie Gabriel Vlăduț Tăbăcaru.

Oile Texel, rasa de carne nepretențioasă...

Un alt bun exemplu este un tânăr crescător care face încrucișări cu rasa de ovine de carne Texel, în microferma sa din apropierea orașului Pașcani.

crescator de oi

Eduard Daniel Cășăriu, un tânăr curajos, şi-a transformat gospodăria într-o microfermă. Este practic o afacere prin care aduce mai aproape de consumator produsele sănătoase din carne și lapte.

În contextul unei cereri tot mai mari de carne de oaie, în special din partea țărilor arabe, tinerii crescători români de ovine se văd nevoiți să se adapteze noilor cerințe ale pieței. Una dintre rasele căutate și de Eduard Daniel Cășăriu este Texel-ul olandez, recunoscută pentru calitatea foarte bună a carcasei, precum și pentru faptul că exemplarele nu sunt deloc pretențioase când vine vorba de hrană.

„Din copilărie mi-a plăcut viața la țară, să fiu înconjurat de animale și să am propria fermă. Întotdeauna am crescut animale în gospodărie alături de familie. Creșterea animalelor și mai ales a ovinelor o practic din pasiune. În anul 2020 aveam 10 oi, iar în prezent am ajuns la aproape 100 ovine și caprine și la un efectiv redus de vaci din rasa Bălțată românească. În acest moment merg pe baza metisului rasei de ovine Țurcană cu rasa de carne Texel. Femelele le țin pentru reproducere și doar masculii ajung către abatorizare. Îmi doresc să ajung la un număr mai mare de animale. Ca tânăr e destul de greu, dar și frumos. Dacă nu investești iubire și pasiune, nu realizezi nimic“, încheie Eduard Daniel Cășăriu.

Inflația de tineri a transformat zootehnia din cenușăreasă în zână, crescătorii noii generații aducând în fermele zootehnice pasiunea pentru lucrul bine făcut și oferind afacerii mai multă siguranță și potențial de dezvoltare.

cresterea oilor

Beatrice Alexandra MODIGA

Efectivele de bovine ale României sunt în scădere constantă din 2017, iar crescătorii se plâng de faptul că autoritățile nu au un răspuns imediat pentru problemele pe care ei le avansează. Prețul laptelui la poarta fermei îi nemulțumește și, spun aceștia, importurile de lapte ale României creează un context și mai nefavorabil pentru desfășurarea activității lor. În ceea ce privește producția internă de lapte, potrivit datelor statistice prezentate de Institutul Național de Statistică la jumătatea lunii februarie anul acesta, în 2022 a existat o ușoară creștere față de 2021.

În luna decembrie 2022, cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploatațiile agricole și centrele de colectare de către unitățile procesatoare a crescut cu 0,7% față de luna noiembrie 2022 și cu 12,8% față de luna decembrie 2021. Cantitatea de lapte de vacă colectată de la exploatațiile agricole și centrele de colectare de către unitățile procesatoare a crescut în perioada 1.I–31.XII.2022 față de perioada 1.I–31.XII.2021 cu 0,7%.

Cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare și produsele lactate obținute

prod lapte tabel

Date provizorii;

r) Date revizuite față de cele publicate anterior

*) Include iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare.

**) Datele aferente perioadelor cumulate pot diferi de cele rezultate din însumarea lunilor din cauza revizuirii datelor lunare și a rotunjirilor.


Decembrie 2022 comparativ cu noiembrie 2022

În luna decembrie 2022 comparativ cu luna precedentă, cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare a crescut cu 608 tone (+0,7%).

Producția a crescut la unt cu 232 tone (+25,7%), smântână de consum cu 761 tone (+14,2%) și lapte de consum cu 1.327 tone (+4,4%).

Producția a scăzut la următoarele produse lactate: lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 1.165 tone (-7,2%) și brânzeturi cu 581 tone (-7,2%).

Cantitatea de lapte brut importată de către unitățile procesatoare a crescut în luna decembrie 2022 față de luna precedentă cu 543 tone (+4,8%).

Decembrie 2022 comparativ cu decembrie 2021

Față de luna corespunzătoare din anul precedent, în luna decembrie 2022 cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare a crescut cu 10.507 tone (+12,8%).

Producția a crescut la unt cu 62 tone (+5,8%) și brânzeturi cu 283 tone (+3,9%) și a scăzut la următoarele produse lactate: lapte de consum cu 5.970 tone (-16,0%), lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 1.693 tone (-10,2%) și smântână de consum cu 58 tone (-0,9%).

Cantitatea de lapte brut importată de către unitățile procesatoare a scăzut în luna decembrie 2022 cu 4.635 tone (-28,1%) față de luna corespunzătoare din anul precedent.

Perioada 1.I – 31.XII.2022 comparativ cu perioada 1.I – 31.XII.2021

În perioada 1.I – 31.XII.2022 comparativ cu perioada 1.I – 31.XII.2021, cantitatea de lapte de vacă colectată de unitățile procesatoare a crescut cu 8.138 tone (+0,7%).

Producția de brânzeturi a crescut cu 3.458 tone (+3,5%).

Scăderi ale producției au fost înregistrate la următoarele produse lactate: unt cu 715 tone (-6,4%), lapte de consum cu 17.088 tone (-4,4%), smântână de consum cu 2.773 tone (-4,1%) și lapte acidulat (iaurt, iaurt de băut, lapte bătut şi alte produse lactate similare) cu 7.801 tone (-3,5%).

Cantitatea de lapte brut importată de către unitățile procesatoare a crescut cu 1.329 tone (+0,9%) în perioada 1.I – 31.XII.2022 față de perioada 1.I – 31.XII.2021.

Evoluția cantității de lapte de vacă colectate de unitățile procesatoare

prod lapte grafic

A consemnat Laura ZMARANDA