În ultimele două decenii, România a trecut prin mai multe perioade de secetă, fără ca guvernanţii şi fermieri să tragă vreo învăţătură de pe urma celor întâmplate. Statul a asistat cu indiferenţă la distrugerea reţelelor de irigaţii aflate în administrarea sa, în timp ce masa mare a producătorilor agricoli a pariat pe bunăvoinţa mamei natură, că va trimite ploile la timp şi în cantitate suficientă.

Seceta din 2001, a afectat grav recoltele de toamnă. în judeţul Constanţa, spre exemplu, culturile de porumb şi floarea soarelui au fost afectate în proporţie de 75%.în 2002, câmpiile şi agricultorii au dus, din nou, dorul ploilor. Cele mai afectate au fost culturile de păioase. În judeţul nostru, spre exemplu, recolta de rapiţă a fost de 200 - 300 kg la hectar.

În 2007 a fost, iarăşi, secetă, iar în următorul an, la fel. Recolta naţională de grâu, din 2008, a totalizat 2,47 milioane tone, fiind una dintre cele mai mici din perioada post decembristă. Pentru satisfacerea consumului intern, de 3,6 milioane tone, România a importat 900.000 tone de grâu de panificaţie din Franţa, Rusia, Ungaria, Ucraina şi SUA, susţinând, astfel, bunăstarea fermierilor din aceste ţări.

În sfârşit, seceta din 2012 i-a provocat agriculturii naţionale o pierdere de 20% din întreaga producţie. Cele mai afectate au fost culturile de porumb, recolta a fost mai mică cu 60%.

A fost nevoie de prea multe astfel de crize, ca, în sfârşit, toată lumea, de la vlădică până la opincă, de la guvern şi ministrul agriculturii până la ultimul fermier, să înţeleagă că nu e suficient doar să vorbească despre necesitatea irigaţiilor. Cel mai important pas îl reprezintă modul în care România a negociat sprijinul financiar pe care îl vor primi fermierii, din partea Uniunii Europene, în perioada 2014 - 2020. O parte din banii obţinuţi vor putea fi folosiţi şi pentru investiţiile în irigaţii. Pe de altă parte, numărul fermierilor care investesc în echipamente de udat, a început să crească.

'De 22 de ani, aştept ca România să se trezească şi să înţeleagă că agricultura este singura noastră salvare, că de ea depinde, în mare măsură, independenţa noastră economică. Se pare că seceta de anul trecut i-a trezit pe toţi. Este şi meritul actualului ministru al agriculturii (Daniel Constantin - n.n.j, un tânăr inimos, care a înţeles rapid cum stau lucrurile. Are şi soluţii, şi susţinere din partea fermierilor. Din păcate, nu are suficienţi bani pentru ceea ce vrea să facă" - a declarat, pentru cotidianul 'Cuget Liber", inginerul Mircea Măgureanu, directorul general al societăţii 'Novus" SRL, din Constanţa.Firma pe care o conduce este primul producător de instalaţii de irigat înfiinţat în România, după 1990.

Mulţi fermieri au venit la Constanţa şi au comandat utilaje de irigaţii, pentru această primăvară - relatează Măgureanu. 'La această oră avem comenzi pentru 20 de instalaţii de irigat, cu lungimea tubului de alimentare (care se înfăşoară pe tambur) de la 400 la 600 metri. Dintre acestea, 12 comenzi sunt din judeţul Constanţa, iar restul din Călăraşi, Brăila, Piteşti, laşi. Este prima dată în ultimii trei ani când avem întreaga capacitate de producţie acoperită pe timp de iarnă. Până acum, produceam pe stoc şi urma să vedem dacă vindem în vară. Am chemat mai mulţi lucrători de la pensie. De la 42 de locuri de muncă, am crescut la 57.

Am extins gama de produse, cu utilaje de capacitate mai mare, care să acopere o suprafaţă de până la 5 ha, dintr-o singură trecere. Inclusiv fermieri din Bulgaria au venit să contracteze şi urmează să rezolve problema finanţării. Pe 5 martie, vom fi prezenţi cu utilajele noastre la expoziţia de la Plovdiv.

Sunt solicitate motopompele şi instalaţiile de irigat. Avem cereri şi pentru sistemele de irigaţii locale, întrucât foarte mulţi au o sursă de apă în zonă. Ne-am dezvoltat un compartiment de proiectare şi producţie a acestor sisteme, în care realizăm toate componentele. Foarte mulţi s-au arătat interesaţi de soluţia propusă de noi, cu puţurile forate la medie adâncime"- povesteşte inginerul.Cât costă echipamentele produse la Constanţa? 'Preţurile utilajelor noastre reprezintă 60 - 65% din cele ale utilajelor din import. Pe de altă parte, produsele noastre sunt superioare calitativ. Cea mai scumpă instalaţie de irigaţii, cu tubul de 600 m lungime, costă 14.000 euro. Una similară, produsă în Austria sau Germania, costă între 25.000 şi 27.000 euro. Cea mai ieftină, cu tubul de 220 m, costă 5.000 euro" - afirmă Mircea Măgureanu.

Cât l-ar costa pe un fermier investiţia într-un sistem de irigaţii local? în zona Constanţei - spune el - apa cu debit bun pentru irigaţii se găseşte la adâncimi de 100 -120 m, iar puţul trebuie să aibă diametrul de 30 - 40 cm. 'În mod normal, operaţiunea de foraj, care este executată de firme specializate, ar trebui să coste 60 euro pe metru liniar. Pompa şi instalaţia de irigat costă circa 17.000 euro.

Investiţia pentru 40 ha, cu un puţ de 120 m, se ridică la 24.000 - 25.000 euro. Anul trecut, cei ce au irigat prin această metodă şi-au recuperat banii investiţi, întrucât preţul grâului şi porumbului s-a dublat. Cei ce şi-au salvat recoltele anul trecut, au venit anul acesta şi au contractat noi echipamente"-spune Măgureanu.

Principalul obstacol în calea creşterii suprafeţei irigate îl reprezintă lipsa finanţării. Astăzi, băncile le trântesc uşa în nas fermierilor. Soluţia o reprezintă fondurile europene, dar şi în acest caz este nevoie de sprijinul băncilor.

Sursa: Cuget Liber