Cum pot provoca utilajele agricole tasarea și compactarea solului

Procesul de tasare-compactare are loc, în special, pe solurile grele, cu conținut ridicat de argilă, când se lucrează la un grad de umiditate ridicat cu utilaje grele, prin treceri repetate.

Efectele procesului de tasare-compactare se manifestă atât asupra solului prin creșterea rezistenței la lucrările mecanice și a consumului de combustibil, prin reducerea porozități și permeabilității, precum și prin degradarea structurii, dar și asupra plantelor prin îngreunarea răsăririi, a pătrunderii rădăcinilor în adâncime și, în final, asupra nivelului și calității recoltelor.

În țara noastră suprafața expusă procesului de tasare-compactare este de peste 3,7 mil.ha moderat tasată, peste 2 mil. ha puternic tasată și peste 550.000 ha excesiv tasată.

Pe asemenea, pe suprafețe apa din precipitații se infiltrează greu, băltește sau se scurge la suprafața solului, provocând eroziune. Regimul aerohidric este deficitar și activitatea microbiologică redusă.

De exemplu, porumbul cultivat pe asemenea teren are sistemul radicular redus cu 41 %, suprafața foliară a unei plante s-a redus de la 5.504 cm2 la 2.804 cm2, iar înălțimea a scăzut de la 1,70 m la 1,40 m.

Influența gradului de tasare la o arătură la 30 cm se manifestă astfel:

Toate acestea ne demonstrează că sunt necesare măsuri care să ducă la evitarea procesului de tasare-compactare.

În primul rând trebuie să se asigure cantități suficiente de materie organică pentru sol care prin descompunere aerobă formează humus și nutrienți. Se vor administra gunoi de grajd, îngrășăminte verzi, toate resturile vegetale astfel încât solul să beneficieze de minimum 10 t/ha materie organică în fiecare an.

Prezența materiei organice și a humusului face solul mai elastic, cu o bună permeabilitate și un regim aerohidric favorabil creșterii și dezvoltării plantelor.

Humusul împreună cu argila din sol formează complexul coloidal argilo-humic care constituie liantul pentru unirea particulelor elementare de sol (praf, nisip) în agregate structurale stabile.

Dacă este necesar, se vor aplica amendamente pentru corectarea pH-lui.

Este indicat ca lucrările solului să varieze ca adâncime, de la un an la altul, pentru a evita formarea hardpanolui, iar la 3-4 ani să se efectueze o afânare adâncă.

Pe asemenea terenuri sunt necesare asolamente de lungă durată, cu ierburi perene, cu peste 20% leguminoase.

Terenurile expuse procesului de tasare-compactare trebuie lucrate cu multă atenție pentru a evita provocarea acestui fenomen, și anume:

• se lucrează numai la umiditatea optimă și cât mai puține treceri;
• se folosesc agregate complexe care efectuează mai multe lucrări la o trecere și acestea trebuie să fie cât mai ușoare.

Exemplu: densitatea aparentă pe urmele roților tractorului a fost:

În funcție de lățimea pneului tasarea a fost:

• la pneu obișnuit s-a tasat pe 12-15 cm;
• la pneul cu balon mare s-a tasat pe 5-6 cm;
• când au fost roți duble s-a tasat pe 2-3 cm.

În funcție de umiditatea solului tasarea a fost:

• pe sol uscat – tasare superficială;
• pe sol umed roțile au pătruns în sol 2-3 cm;
• pe sol foarte umed au pătruns 8 cm.

În funcție de utilajul tractat roțile au pătruns:

• când a tractat grapa cu discuri au pătruns în sol 12 cm;
• când a tractat cultivatorul au pătruns 8 cm.

În funcție de presiunea din pneuri, tasarea a fost:

• la 1 bar presiune densitatea aparentă sub roți = 1,31 g/cm3;
• la 1,4 bari, presiune mai mare, densitatea = 1,39 g/cm3.

În mod normal presiunea pe sol nu trebuie să depășească 1 daN/cm2.

Folosirea tractoarelor care au pneuri cu balonul mare, cu presiune redusă în pneuri sau cu roți duble exercită cea mai mică presiune asupra solului.

Tractoarele și combinele echipate cu șenile reduc presiunea pe sol cu 60%.

Prin experiențe riguroase s-a demonstrat că pe terenurile tasate-compactate nivelul producției a scăzut la porumb cu 11-26%, la floarea-soarelui cu 10-29%, iar la sfecla de zahăr, cu 19-44%.

Este la îndemâna fermierilor să ia toate măsurile care să ducă la evitarea procesului de tasare-compactare a solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Intrarea în scenă a tasării pe rând, văzută ca evoluţie a tehnologiei aplicate asupra solului, a fost firească şi strict necesară. După 10-15 ani creştea producţiei este o mare bucurie, însă în mod dureros solul este puternic afectat de pulverizare.

Ø Tasarea în sine este cunoscută; urma tasării pe rând care aduce progresul este abandonată din necunoaştere... Tribuna Viaţa Satului ne poate ajuta în acest sens;

Ø Suprafaţa împodobită cu urmele tasării schimbă impactul atmosferic şi nu este un amănunt; ocroteşte viaţa solului (valoare incalculabilă) şi plantele la îngheţ, iar valoarea sporului de recoltă depăşeşte cu mult „economiile“ obţinute direct şi indirect prin agresivitatea vitezei şi a utilajului;

În decada anilor ’90 tasarea pe rând era o noutate şi era firesc să încercăm să cunoaştem cum putem folosi cât mai eficient urmele la care se întrevedea un impact semnificativ, iar deschiderea optimă a fost studiată în poligon şi verificată în experimentări comparative pe parcursul a 10 ani şi a rămas 17,5 cm între rânduri.

Schiţa desenată sugerează clar zona de acumularea a apei pe teren neted şi în rigolă, determinând schimbarea favorabilă a arhitecturii de înrădăcinare printr-o mai bună dezvoltare a plantelor cu sporul firesc de recoltă.

Acumularea şi conservarea apei din precipitaţii reprezintă factorii decisivi privind sporul de recoltă. Urma tasării realizează prin spălarea versanţilor acumularea pe rând a fertilizanţilor naturali şi artificiali (la rădăcina plantelor).

Acţiunea de atenuare a curenţilor de aer contribuie la reducerea evaporării apei din sol şi a eroziunii de apă şi de vânt, precum şi a confortului termic pentru plante. Protejarea la îngheţ s-a confirmat în 19 noiembrie ’93 şi la 27 feb 2003.

La Staţiunea Valul lui Traian s-a realizat un poligon cu rigole orientate pe direcţia celor 4 puncte cardinale şi supus unor încercări diferite: evaporarea apei, temperatura în rigolă şi pe terenul neted a fost studiată în diferite momente: vară, toamnă şi s-au înregistrat diferenţe şi peste 10 grade faţă de cele din terenul neted. Acest fapt ilustrează potenţialul schimbării pe care-l instalează NOUL IMPACT ATMOSFERIC.

Ing. Eugen FLOREA

Semănatul păioaselor a început în Anglia anului 1701, cu prima semănătoare, iar pentru a acoperi seminţele s-a nivelat solul.

Ce se întâmplă când bate vântul puternic pe terenul neted? Acesta spulberă particule de sol. Dar când sunt plăntuţe? Le „descalţă“. Şi când e frig? Le îngheaţă. Şi când plouă? Apa se scurge unde poate, nestigherită.

Către sfârşitul secolului al XX-lea, dezvoltarea tehnică a condus la o afânare excesivă a solului în ceea ce priveşte pregătirea pentru semănat. Acest fapt a determinat folosirea tăvălugului în toamnele secetoase pentru a grăbi răsărirea, dar se reface capilaritatea, iar pierderile de apă prin evaporare au impus tasarea pe rând.

Producţia de grâu semănat la 17,5 cm în anii 1994-2002 (2013)

Cu timpul s-a ajuns la alcătuirea de astăzi a agregatelor complexe cu pregătirea simultană a terenului pentru semănatul cu tasare pe rând şi nivelat. Este o perfecţionare valoroasă, dar cu un mare neajuns: s-a păstrat nivelarea.

Trebuie semnalat un „amănunt“: din cauza vitezei mari la semănat, brăzdarele semănătorii la cea mai mică denivelare se ridică din sol şi lăsă seminţe la suprafaţă. Astfel devine necesară nivelarea după tasarea pe rând.

Normalizarea situaţiei este simplă. Se reduce viteza la semănat de la 60 ha la cca 40 ha şi dispare motivaţia nivelării; apar urmele tasării pe rând.

Din punctul de vedere agrofitotehnic tasarea pe rând este un progres tehnologic epocal care a detronat nivelarea care a dăinuit 300 de ani. Suprafaţa rigolată, ca urmare a urmelor tasării pe rând, schimbă impactul atmosferic din negativ în pozitiv. Efectele principale: se îmbunătăţesc radical condiţiile de vegetaţie prin bilanţul mărit al apei din precipitaţii, o nouă arhitectură de înrădăcinare, confort termic pentru plante, reducerea eroziunii de apă şi de vânt, protejarea solului şi plantelor la îngheţ toate acestea se oglindesc în sporul de recoltă. Acesta a fost determinat experimental şi verificat în producţie mulţi ani, datele fiind prezetate în tabelul alăturat. (Totul în condiţiile şi nivelul tehnic al anilor ’90). Dar sporul la nivelul zilei este evident cu mult mai mare depăşind cu mult costul „economiilor“ obţinute prin viteza de lucru mărită şi a efectelor colaterale ale acesteia. La 100 ha semănate sporul poate fi de cca 60 de tone.

O precizare importantă: folosirea urmelor distanţate la 17,5 cm nu reduce producţia. Aceasta este motivată de condiţiile optime de acumulare şi conservare a apei din precipitaţii rezistentă la colmatare pentru confortul termic, protejarea la îngheţ confirmată în 27 februarie 2003.

Conducătorii experimentărilor:

• Comana: ing. Johanis Binder;
• Stațiunea Valul lui Traian: dr. ing. Marioara Nicolaescu;
• Castelu: ing. Eugen Florea;
• Stațiunea Lovrin: dr. ing. Sabina Pop;
• Amzacea: dr. ing. Dumitru Manole.

Ing. Eugen FLOREA

Impactul atmosferei cu suprafață netedă este dăunător, astfel:

1. Produce eroziune de apă și de vânt.

2. Suprafața netedă este expusă frecvenței curenților de aer care amplifică temperatura pozitivă, mărind evaporarea apei și activând starea de secetă, sau negativă până la înghețul plantelor.

3. Netezirea terenului după tasarea pe rând, în mare viteză, cum fac agregatele cu pregătire simultană a terenului, pulverizează drastic solul, grăbind deșertificarea.

Tasarea pe rând face un salt calitativ, substanțial în tehnica semănatului, grăbeşte răsărirea omogenă, înrădăcinarea și înfrățirea masivă înaintea iernii, contribuind astfel la sporul de recoltă.

Modelarea solului prin tasarea la cca 17,5 cm între rânduri, orientate pe cât posibil perpendicular pe direcția vântului dominant, contribuie la:

– bilanț mărit al apei din precipitații;

– reducerea eroziunii de apă și de vânt;

– reducerea evaporării apei din sol datorată atenuării frecvenței curenților de aer;

– previne deșertificarea solului;

– se întrunesc astfel condiții de sporirea recoltei și protejarea plantelor la îngheț. Modelarea solului prin urmele roților de tasare este urmarea firească a drumului tehnicii spre viitor.

Ing. Eugen FLOREA

Cânepa (Cannabis sativa) se pierde ca vechime în negura timpului (anii 7.000 – 8.000).

Pe teritoriul țării noastre a fost cunoscută încă de pe vremea sciților, începând cu secolul al VII-lea î.Hr. Herodot menționa în scrierile sale îndeletnicirea femeilor dace de a confecționa de îmbrăcăminte și folosirea proprietăților cânepei în vindecarea rănilor și arsurilor.

Trăinicia fibrelor de cânepă a fost demonstrată și cu ocazia expediției Kon-Tiki, care a traversat Oceanul Pacific timp de 100 de zile pe o navă de bușteni de balsa legați cu funii de cânepă care nu s-au rupt pe timpul călătoriei, cânepa dovedind rezistență la acțiunea apei.

Tocmai de aceea din cânepă se fac odgoane, funii, sfoară de toate tipurile, furtunuri, saci, foi de cort, cuverturi, stofe pentru mobilă, unelte de pescuit și altele. Fibrele de cânepă cotonizate pot fi folosite singure sau în amestec cu bumbacul, cu lâna sau cu mătase artificială, dând produse asemănătoare cu cele de in sau chiar superioare acestora, perfecte pentru țesături, cearceafuri sau fețe de masă. Nici seminţele nu sunt de neglijat. Din ele se extrag uleiul de cânepă, ulei sicativ, folosit la fabricarea vopselelor, lacurilor, la prepararea săpunurilor fine şi în industria farmaceutică. Turtele rezultate sunt un furaj preţios pentru animale, iar din puzderiile rămase după meliţarea tulpinilor se fabrică plăci aglomerate, apreciate în industria mobilei sau ca material izolant în construcţia caselor de locuit. Un argument în plus pentru această preţioasă plantă este faptul că lemnul produs pe un hectar de cânepă echivalează cu cantitatea de lemn crescută anual pe un hectar de pădure matură de brad. Fiind şi o cultură ecologică, după recoltare terenul rămâne curat de buruieni.

Din păcate, toate aceste atuuri au fost uitate, la noi în ţară, în ultimii ani, cultura cânepei înregistrând un declin substanţial. Cu toate acestea, mici semne de revigorare par să se întrevadă la orizont. Câţiva întreprinzători care se luptă încă cu acţiunile birocratice greoaie impuse de stat speră să revigoreze această cultură. Este vorba de Fabrica de ulei de cânepă de la Salonta, judeţul Bihor, înfiinţată în 2007 cu fonduri europene, singura din Europa, cu o capacitate de 1.000 tone/an, dar care este nevoită să aducă materia primă, sămânţa de cânepă, din import, pentru că noi nu mai producem nimic în acest scop. Uleiul produs, foarte apreciat de străini, ajunge la export în proporţie de 80% în ţări precum Italia, Germania, Anglia, unde este folosit ca supliment alimentar sau la fabricarea cosmeticelor. Un alt exemplu, firma olandeză Hemflaxcare, cu o investiţie de 5 mil. euro, a realizat în judeţul Alba prima fabrică din România de extragere a fibrelor din tulpinile de cânepă, prin decorticarea mecanică a tulpinilor. Aici capacitatea de procesare este de 4 tone tulpini/oră, iar materia primă este asigurată cu combine de recoltat proprii prin valorificarea integrală a plantei (tulpină, frunze, seminţe).

Aşadar, interes există, la fel şi piaţă de desfacere, iar fermierii curajoşi care vor miza pe cânepă vor primi din acest an, pe lângă subvenţiile pe hectar, şi sprijinul cuplat de 204 euro/ha, care va creşte an de an cu 10 euro până în anul 2020. Singura cerinţă cerută de stat pentru acordarea acestui sprijin este ca fermierii să folosească seminţe certificate.

Să sperăm că şi autorităţile vor adapta legislaţia, astfel încât cânepa să devină o oportunitate pentru cei care vor să o valorifice cu adevărat.

Ing. agr. Vladimir GRONCEANU

Revista Lumea Satului nr. 13, 1-15 iulie 2016 – pag. 25

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară din București organizează an de an manifestarea Zilele Horticulturii Bucureștene. Ajuns la cea de a XIII-a ediție, evenimentul a adunat tot mai mulți participanți și asta datorită faptului că îmbină teoria cu practica. Pe de o parte cei interesați pot participa la conferințe și prezentări tematice, iar pe de altă parte pot vizita standurile expozanților și își pot achiziționa flori pentru casă și grădină.

La deschiderea evenimentului au fost prezenți numeroși studenți, cadre didactice și specialiști de la alte universități fie din țară, fie din străinătate. Prezent la eveniment, fostul ministru al Educației, domnul Sorin Cîmpeanu – rectroul USAMVB, a declarat: „Acest eveniment a devenit deja un brand, sunt mândru că putem organiza an de an Zilele Horticulturii Bucureștene. M-aș bucura să atragă atenția și mai mult a celor care nu sunt de specialitate, iar în ultimul an se întâmplă acest lucru și datorită presei. Ne propunem să promovăm mult mai incisiv lucrurile bune care se întâmplă în universitățile bucureștene.“

Una dintre cele mai așteptate conferințe a fost cea susținută de Andreea Stör, unul dintre cei mai cunoscuți designeri în artă florală din țară și președinta Asociației Floriștilor Români. Aceasta a pregătit o serie de aranjamente florale și a explicat ce înseamnă designul floral. Studenții din sală, impresionați de demonstrația de artă, i-au adresat întrebări tehnice, dar i-au cerut și sfaturi pentru a putea avea la rândul lor o carieră de succes în domeniu floristic.

Deși inițial evenimentul a fost conceput doar cu scop didactic prin organizarea conferințelor și evenimentelor de specialitate, în urmă cu 6 ani a fost inițiat Hortus Florshow România, târgul ce se desfășoară în campusul de la Agronomie și care adună producători de plante din toată țara. În acest an au fost 36 de standuri, care mai de care mai frumoase și mai viu colorate, unde au fost expuse inclusiv plante noi, cum ar fi floarea de hârtie, și varietăți rare ale unor plante de grădină, cel mai elocvent exemplu fiind bujorul galben.

Standul Facultății de Horticultură a fost unul dintre cele mai dinamice pentru că, pe lângă florile din propriile sere, au fost prezenți și studenți care au oferit detalii despre plante, dar au strâns și semnături pentru ca inițiativa domnului profesor Florin Toma de a transforma bujorul în floare națională să devină realitate.

Concluziile evenimentului le-am aflat de la domnul prof. univ. dr. Dorel Hoza, decanul Facultății de Horticultură: „Această ediție sperăm să fi fost mai bună decât până acum. Evenimentele din anii trecuți ne-au învățat lucruri și am încercat să ne organizam în așa fel încât ce ne-a scăpat într-un an să fie mai bine pus la punct în următorul. Avem deja o experiență în ceea ce privește conferințele, dar și pe partea de târg cu vânzare deoarece cei care participă la eveniment sunt interesați de ambele aspecte. Participanții la Zilele Horticulturii obțin și informații noi, dar pot pleca acasă și cu flori pe care poate nu le găsesc în altă parte. Facultatea de Horticultură are propriul stand unde prezentăm plantele crescute în serele noastre, dar mai ales oferta educațională.“

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 18

O defilare impresionantă de soiuri și hibrizi, toate închipuite în loturi întinse de verde. Grâul, orzul, ovăzul, floarea-soarelui și rapița au fost vedetele expoziției de culturi de la paradisul agricol Agrichim din Fetești. Viorel Nica, „cercetătorul din brazdă“ , după cum l-a numit unul dintre invitații săi, a organizat la începutul lunii iunie a X-a ediției a evenimentului Field DAY. Cu o suită de vizitatori, simpli fermieri, dar și persoane de rang oficial, dl Nica a pornit spre inima câmpului, unde a ținut o lecție deschisă despre cele mai bune soiuri și cei mai performanți hibrizi, majoritatea din portofoliul companiei Biocrop România.

Elita grâului de panificație

După defilarea printre loturi am putea spune că la Agrichim s-a adunat toată elita grâului de panificație. „Trizo este un soi cu tradiție la AGRICHIM și în toți acești ani de cultivare ne-am convins de calitățile sale de panificație. Este un soi mai puțin pretențios la tehnologie și se obțin producții de 5.000 de kilograme cu un cost pe hectar mai redus cu 30% față de grâul de toamnă.“

Xerxes a fost un alt soi prezentat la Agrichim. Este vorba despre un grâu nearistat de calitate Elita, cu un conținut ridicat de gluten umed și excelent pentru panificație.

Patras și-a ocupat locul pe podiumul de defilare de la Fetești. Acesta a fost prezentat ca un soi de grâu pentru panificație de calitate A, la care se obțin producții ridicate și care rezistă foarte bine la condiții aprige din iarnă.

Tot în categoria de excelență a grâului pentru panificație a fost inclus și Arktis, un soi nearistat cu randament foarte mare al făinii de la care se obțin producții foarte ridicate. Soi de mare productivitate în condiții de tehnologie intensă, ce poate fi cultivat cu succes în zone cu regim hidric mai slab, rezistent la ger. Așa a fost prezentat grâul de toamnă nearistat Chevalier, un soi cu calitate A pentru panificație. Alte soiuri de grâu prezentate au fost Potenzial, ce valorifică foarte bine so­lurile sărace și pre­zintă cali­tate A de panificație, Akteur, un soi excelent pentru panificație cu potențial ridicat de producție ce trebuie susținut totuși cu un nivel ridicat de fertilizare și tratament cu fungicid, pretabil inclusiv pe solurile ușoare din zone secetoase, dar care nu se recomandă a fi semănat timpuriu deoarece poate conduce la slăbirea toleranței la ger. Ultimele soiuri din portofoliul Biocrop România prezentate la Agrichim au fost Combin, încadrat de asemenea la categoria de excelență pentru panificație, și Agrano, o varietate aflată în testare. În expoziția loturilor de grâu a fost prezent și un soi neaoș românesc. Este vorba despre soiul Otilia, un produs al Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Turda.

Soiuri de floarea-soarelui, porumb, rapiță și orz

Pe podiumul cerealelor au fost prezentate și soiuri de orz: Armada, un soi de orz de primăvară, pretabil pentru tehnologia ecologică, care prezintă rezistență la secetă, foarte bună toleranță la boli criptogamice și producție de calitate superioară. Orzul de primăvară Steward a fost caracterizat ca fiind un soi foarte rezistent la cădere, toleranță bună la secetă și de la care se obțin producții excelente. Saphira este un orz de toamnă, adaptat tuturor zonelor de cultivare a orzului. De la Institutul de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Fundulea a fost prezent Ametist, un soi semiprecoce, rezistent la iernare, cădere şi boli de la care se obțin în medie 6,5-8,7 t/ha.

Un alt soi românesc, de data aceasta de ovăz, a fost Mureșana, tot un produs al Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare Agricolă Turda. Acest ovăz de primăvară este folosit în amestecuri pentru borceag.

La categoria porumb am văzut soiurile Roberto, un hibrid timpuriu ce prezintă calitate excelentă pentru morărit și panificație, Adorno, un soi destinat segmentului de morărit, și Toranno, un soi cu multiple întrebuințări: boabe, siloz, biomasă.

„În ceea ce privește rapița, avem o tradiție în cultivarea a doi hibrizi, și anume Exocet, hibrid tardiv cu rezistenţă foarte bună la secetă, şi Dynastie. În experiența a șapte ani de cultivare am constatat că aceștia au răspuns foarte bine condițiilor de climă și sol din această regiune, dar au o plas­ticitate mare și se pretează pentru mai multe zone ale țării.“

Cel de-al treilea hibrid de rapiță cultivat anul acesta la Agrichim este Hornet. Un hibrid semitardiv, tolerant la secetă, adaptabil oricărei zone de cultură a rapiței. Performanțele sale privind conținutul în ulei de peste 45% și producții de peste 5t/ha, spune dl Nica, au fost dovedite în Europa și în SUA. Diffusion, un alt hibrid cultivat la Fetești, are un conținut bogat în ulei (45%), rezistență foarte mare la temperaturi scăzute și înghețuri târzii. Încheiem defilarea culturilor din paradisul agricol Agrichim cu doi hibrizi de floarea-soarelui high-oleică, Armada și Gordion.

„La Agrichim folosim echipamente moderne autopropul ­ sate de administrat insecticide, erbicide și fungicide și fac foarte multe testări atât pe tipuri de pesticide, cât și pe metoda de aplicare. Fără o tehnologie avansată și inputuri dintre cele mai bune nu poți avea o cultură sănătoasă. De trei ani am renunțat să mai fac mixuri de produse în aceeași cantitate de apă pe hectar. Când amesteci aceste produse cu îngrășămintele foliare și cu apa se produce fitotoxicitate, de aceea eu administrez separat fiecare produs (ierbicid, insecticid, fungicid).“

„În urmă cu vreo cinci ani dl Muscă lansa tehnologia semănatului la grâu cu o cantitate mai mare de semințe, până la 700-800 de boabe germinabile la hectar. Trei ani am tatonat această tehnologie și anul acesta am semănat 100 de hectare cu o densitate de 800 de boabe germinabile pe m². Cultura arată impecabil, dar asta și cu ajutorul instalațiilor de irigat și îngrășămintelor. Avem sisteme de irigat de înaltă precizie procurate prin investiții proprii. Fermierii trebuie să știe că este foarte important să găsești o linie de credit și să faci investiții cu simț de răspundere. Asta înseamnă că acea investiție trebuie să plătească ratele la bancă și să îți rămână și un profit.“

Laura ZMARANDA

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 20-21

Așa cum iubitorii de artă sunt invitați să admire frumosul în cadrul unor expoziții de pictură sau sculptură, la fel fermierii vor avea ocazia să viziteze „Galeriile rapiței“ în cadrul evenimentelor organizate de companiile germane BASF, Rapool și Lebosol în perioada următoare. Seria acestui tip de expoziție vie, dedicată exclusiv rapiței, a debutat la ferma Agrozootehnica Mihăilești din județul Giurgiu, aparținând experimentatului fermier Gheorghe Nițu, și a continuat în județele Arad, Constanța și Călărași.

Scopul acestor manifestării este clar: acela de a arăta agricultorilor ce se poate obține atunci când se alege o genetică de top și se aplică o tehnologie performantă. Iar ceea ce am văzut pe câmpurile de la Prunaru, județul Giurgiu, este un exercițiu de măiestrie oferit de natură, dar desăvârșit de știința și cunoașterea omului. Cei 48 de hibrizi de rapiță, reuniți într-o mare verde de păstăi, au oferit un spectacol al performanței. Plantele înalte, uneori cât un stat de om, își legănau silicvele în adierea ușoară a vântului și în admirația grupului numeros de fermieri care mai cercetau câte o crenguță în căutarea vreunui defect. Iată ce spun fermierii despre ceea ce au văzut:

Fermier Gheorghe Nițu, Agrozootehnica Mihăilești, județul Giurgiu, gazda evenimentului

„Avem aici o platformă cu 48 de hibrizi de rapiță cu genetică germană. De 50 de ani de când lucrez în agricultură testăm pe micro și macro fiecare cultură, pentru a ști cu precizie ce alegem pentru anul viitor. În ultimul timp nu au fost doi ani la fel și atunci trebuie să fim atenți, pentru că nu putem risca. Lucrăm sub cerul liber, avem o serie de factori variabili și trebuie să fim bine pregătiți profesional. Ceea ce vedeți este o cultură care arată foarte bine, condițiile meteo ne-au ajutat, dar și tehnologia s-a aplicat ca la carte. Marele nostru agronom Gheorghe Ionescu Șișești spunea cu 60 de ani în urmă: „orice poți importa dacă ai bani, echipamente, motoare, dar mai greu organisme biologice care s-au creat în țara ta“. În această perioadă, când se importă masiv hibrizi, trebuie să fim atenți ce alegem, să vedem dacă se adaptează condițiilor concrete în care se cultivă. Pe lângă evoluția acestor hibrizi încer­căm să aflăm și cum răspund la diverse tratamente și fertilizanți chimici. Rapița este o mare consumatoare de calciu și sulf și trebuie să știm exact care sunt cele mai bune rețete de fertilizare. Altfel, dacă nu ne ajută rapița, ce facem cu restul? Prețurile sunt volatile, sunt în declin și uneori ai surpriza ca la ce ai depozitat să primești un preț mai mic decât la recoltat. De asemenea, urmărim și programele fitosanitare de protecție a plantelor, pentru a ști ce substanțe active, ce molecule sunt mai bune și să le combinăm în așa fel încât să protejăm cât mai bine plantele de bolile și dăunătorii care dimi­nuează cu până la 40-50% randamentul la hectar.

Pe lângă rapiță, cultivăm grâu, floarea-soarelui și la fiecare avem platforme cu hibrizi în testare; este o regulă pe care o aplicam chiar și înainte de 1989, deși atunci nu aveam decât hibrizi realizați de stațiunile de cercetare românești. Întotdeauna am dat importanță cercetării. La noi este încă neglijată și nu este în regulă, pentru că avem elite mondiale. La experiența pe care o am, indiferent de anul respectiv, pe cele 3.800 ha pe care le dețin nu cultiv niciodată mai mult 20-25% hibrizi din import. Prefer hibrizii noștri românești care sunt constanți, adaptați, creați de specialiști extraordinari.“

Dan Ilie, președintele asociației fermierilor Ilfov și fermier în județul Giurgiu

Am văzut aici o masă de păstăi. Este un an bun pentru rapiță. Am și eu în cultură 120 ha cu rapiță, am folosit și eu substanțele aplicate în aceste loturi demonstrative și arată bine. Spre deosebire de cea de aici, eu i-am dat mai târziu cu Cleranda și a crescut mai mult tija centrală și în condițiile acestea a mai înghețat o parte. Cu toate acestea, în primăvară au dat lăstari de jos, așa încât cultura a compensat și arată ca cea de aici. Ce este adevărat nu am cultivat niciodată rapiță cu Cleranda; văd că aici este o cultură curată, fără buruieni, tulpina este destul de groasă, dar anul acesta ne-a păcălit pe toți Ceotoringus-ul. Din cauza temperaturilor din luna februarie tratamentul s-a făcut cu întârziere, după ce dăunătorul și-a depus ponta. Specialiștii spun că dacă nu s-a uscat până la 20 cm, cultura nu va fi compromisă, însă producția va fi mai mică. Sunt destul de rezervat în a face pronosticuri. Anul trecut, când speram să obțin cea mai mare recoltă la rapiță de când cultiv, au venit temperaturi de 40 de grade C și etajele de sus nu au mai produs la fel și m-am închis cu 3.600 kg/ha. Anul acesta estimez 4.000-4.500 kg/ha, pentru că am avut precipitații în lunile aprilie, mai, duble față de anul trecut, doar temperaturile au fost mai scăzute pe timpul nopții. Producția pentru acest lan demonstrativ, care a primit de toate și la timp, ar putea fi de 5.000 kg/ha. Sper să nu mă înșele aceste plante înalte și aplecate care dau impresia unei mase de păstăi.

Antonio, director Agroconcept, județul Teleorman

Noi avem 2.300 ha, iar anul acesta am cultivat 400 ha cu rapiță, 750 ha cu grâu, 250 ha orz, 600 ha floarea-soarelui și restul cu porumb. La momen­tul acesta culturile arată foarte bine și promit producții bune. Noi nu am testat hibrizii pe care i-am văzut în această galerie, însă colaborăm foarte bine cu firma BASF și aproape toată tehnologia pentru rapiță vine de la această companie, de la preemergență până la produsele postemergență. Pentru că ținta noastră este să ajungem la 10.000 ha ne propunem ca anul viitor să testăm noi hibrizi pentru toate culturile.

Rapița pe care am văzut-o aici la prima vedere pare ok, dar sigur a fost lovită de o grindină, se văd niște pete mici albe pe silicve. Din punct de vedere fitosanitar pare o cultură sănătoasă, curată. Acum trebuie văzut și care este raportul venituri – cheltuieli, ca să putem spune dacă este o cultură rentabilă. Hibrizii prezenți în această galerie au un potențial mare, promit mult, ar fi putut atinge cu siguranță 5.000 kg/ha, însă acolo unde a căzut grindina și silicvele au fost afectate boabele sunt nematurate, iar acest lucru se va reflecta în producție, din păcate.

Patricia Alexandra Pop

Perioada de recoltare a plantelor medicinale și aromatice, în care tocmai ne aflăm acum (frunze, herba, flori, semințe) este esențială pentru obținerea unei materii prime de calitate. Colectarea în afara condițiilor optime (prematură sau tardivă, uscarea neglijentă) poate conduce la compromiterea produsului. Pentru plantele din flora spontană este nevoie, în plus, de o ponderare a colectării; o recoltare excesivă pune în pericol biodiversitatea.

• frunze și ierburi subțiri: 0,50-1,0 kg/mp, 3-8 zile vara, 10-14 zile toamna sau primăvara;

• frunze și ierburi groase: 0,50-1,0 kg/mp, 10-14 zile vara, 12-21 zile toamna sau primăvara;

• rădăcini subțiri: 1-2 kg/mp, 14-21 zile vara, 21-31 zile toamna sau primăvara;

• rădăcini groase: 1-2 kg/mp, 30-35 zile vara, 35-60 zile toamna sau primăvara.

Ambalare

După ce s-a uscat (florile și frunzele foșnesc la atingere, iar rădăcinile se rup la îndoire), în funcție de destinație, produsul se sortează pe calități, se ambalează și se etichetează. Sunt recomandate următoarele ambalaje: pungi de hârtie – pentru organele plantelor care conțin principii active mai puțin stabile și care se degradează la soare ori lumină; saci de pânză – pentru flori, frunze, fructe sau rădăcini; cutii din tablă, cu strat interior de protecție – pentru frunzele care se pulverizează ușor. În practică se mai utilizează polietilenă, nylon, însă noi nu vă recomandăm folosirea acestor materiale.

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 24-25

Gardurile vii sunt aranjamente speciale, cu înălțimi diferite, contur sinuos sau drept, forme dezvoltate natural, liniar sau geometric (cilindru, semicerc, piramidă, paralepiped etc.), decorative sau utilitare, care se tund sau nu, cu creștere rapidă, modestă sau înceată. În categoria gardurilor vii intră și labirinturile (perete verde) ori palisadele (zid verde). În funcție de dimensiune, acestea pot fi mici (maximum 40 cm înălțime), scunde (până la 100 cm), mijlocii (100-200 cm), înalte și foarte înalte (200-400 cm sau chiar mai mult).

La realizarea gardurilor vii se folosesc mai multe specii decorative prin frunze, flori sau fructe, cu frunze caduce sau permanent verzi, încadrate în categoria foioaselor și a coniferelor:

– foioase: buxus (cea mai răspândită specie cu o astfel de utilizare), berberis (cu 500 de varietăți), floarea miresei sau cununița (Spiraea vanhouttei), lemn câinesc (Ligustrum sp.), caprifoi sau mâna Maicii Domnului (Lonicera sp.), forsythia, mai rar ulmul, fagul cu frunze roșii sau verzi, teișorul, liliacul, iasomia etc.;

– conifere: thuja, chiparosul albastru, ienupărul, pinul etc.

Plantare și îngrijire

Plantarea are loc toamna sau primăvara, uneori, când vremea permite, în ferestrele iernii. Terenul se desfundă cu 30 de zile înainte, fiind îmbunătățit cu îngrășăminte. Se execută șanțuri 20 x 20 cm pentru gardul viu mic sau 80 x 60 cm, pentru gardurile înalte. Pentru cele foarte înalte este de preferat plantarea la groapă individuală. Plantarea se face pe un rând, variantă în care arbustul se dezvoltă foarte bine, dar în practică se folosesc cel mai des două rânduri, caz în care exemplarele mai slab dezvoltate se plantează la mijloc. La un metru liniar, la gardul pe două rânduri, se plantează până la 10 bucăți, în triunghi – materialul săditor de pe al doilea rând se intercalează la mijlocul distanței dintre arbuștii de pe primul rând. În cazul speciilor cu creștere înaltă, densitatea va fi mai mică. Înainte de plantare, materialul săditor se fasonează (se înlătură rădăcinile rănite, restul fiind scurtate la 10-20 cm), se mocirlește și se scurtează, dacă este nevoie, și partea aeriană, în funcție de dimensiunea dorită. Ca lucrări de îngrijire amintim: udarea, imediat după plantare și ori de câte ori este nevoie; tunderea – se poate efectua iarna și în timpul vegetației, primăvara și vara; tratamentele împotriva bolilor și dăunătorilor, la speciile sensibile.

Pagini realizate de Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 12,16-30 iunie 2016 – pag. 25