Kuhn GMx aprilie2021    reclama youtube lumeasatuluitv
update 12 Apr 2021

Trei localități speră să primească statutul de stațiuni turistice de interes local

Prin decizie a Guvernului României, trei localități din țară, respectiv Bala, din Mehedinți, Beiuș și Mădăraș, din Bihor, au fost atestate ca stațiuni turistice de interes local. În prezent, pe teritoriul țării, 52 de unități administrativ-teritoriale au statut de stațiuni turistice de interes național, iar 90 – de interes local. Ce avantaj poate aduce o astfel de clasificare? Este vorba în principal despre atragerea fondurilor europene nerambursabile și un plus de dezvoltare, dat fiind faptul că industria turismului va impulsiona (teoretic) lanțul economic pe orizontală (transporturi, construcții, agricultură, artizanat, comerț etc.).

Municipiul Beiuș, din Bihor, a avut și are de câștigat de pe urma descoperirii, în ultimul deceniu al secolului trecut, a unui important rezervor geotermal, deja exploatat prin două puțuri de forare și unul de reinjectare; acestea asigură încălzirea pentru 55% din locuințele și instituțiile publice, atenție, la cele mai mici costuri din țară. În plus, prin cea mai nepoluantă tehnologie din România. Dar zăcământul de apă geotermală ar putea fi și mina de aur pentru dezvoltarea viitoare a orașului. Se vorbește despre un parc balneoclimateric (cu patru bazine – olimpic, pentru copii, polo și agrement) în jurul căruia vor exista cel puțin 300 de locuri de cazare în trei sau mai multe hoteluri. Nucleul turistic de pe lângă apa geotermală se va dezvolta în două direcții: curele balneare oferite de ștranduri și turismul montan, având în vedere apropierea de Apuseni, zonă generoasă în locuri de vizitat (peșterile Urșilor și Meziad, Rezervația Naturală Padiș, stațiunea Stâna de Vale, satul de vacanță Arieșeni etc.). Pe de altă parte, nici orașul în sine nu-i de lepădat, cea mai puternică ofertă fiind reprezentată de Muzeul Municipal de Istorie și Etnografie, cu tot cu Colecția Niculiță Papp, bisericile istorice din centrul orașului, parcurile de agrement din proximitatea Văii Nimăiești etc.

Situată la câțiva kilometri de Salonta și de granița cu Ungaria, comuna Mădăraș își leagă viitorul tot de resursele de apă termală. Aici mediul privat a luat-o înaintea autorităților, amenajând deja un ștrand termal cu trei bazine, dar și câteva capacități de cazare, unele în zone spectaculoase. Pe raza localității sunt aproape 300 de heleștee, dar și două lacuri pentru pescuit și agrement. Centrul turistic înființat pe lângă Primăria Mădăraș descrie și câteva bogății spirituale care ar putea iscodi turistul: „Cei care vor să descopere o parte din tradiția slovacă pot vizita UDSCR Mădăraș, unde este amenajat un mic «muzeu» cu obiecte și portul popular slovac, felul în care erau amenajate casele în vremurile de altădată, icoane.“ Satele mai pun la dispoziție și alte două comori: Biserica Ortodoxă „Nașterea Maicii Domnului“, înscrisă în patrimoniul cultural național, este considerată, datorită picturii pe care o are, unul dintre cele mai importante monumente de arhitectură din țară; Muzeul de icoane, înființat în anii 1970-1973, prin implicarea preotului Nemeș Gheorghe, conține peste 200 de obiecte, icoane pe lemn, icoane pe sticlă, cărți vechi, cruci de lemn, prapori, veșminte, ceramică veche, ștergare, mobilier sătesc, ceasuri de perete, dar și felurite obiecte de uz casnic.“ Ce se va mai adăuga după primirea statutului de stațiune turistică vom vedea!

Comuna Bala, din județul Mehedinți, situată într-un cadru depresionar, la graniță cu județul Gorj, are în componență 15 cătune, amplasate și la 20 km de satul reședință. Datorită izvoarelor mezotermale slab sulfuroase oligometalice și a nămolului sapropelic, a obținut în urmă cu patru ani statutul de stațiune balneoclimaterică. Ministerul Muncii deține aici un hotel cu 208 locuri de cazare, renovat în 2016-2017, cu un grad de ocupare de 60%, asigurat în special de vârstnicii trimiși la tratament prin programele Casei Naționale de Pensii. De asemenea, există și ștranduri termale, cu băi de nămol, funcționale pe timp de vară, dar nerenovate de vreo două decenii. Bala este inclusă în Ruta Națională a Orașelor și Stațiunilor Balneare Istorice din România. Dispune de obiective turistice printre care bisericile din Bala de Jos, Comănești, Crainici și Dâlma, Casa-Muzeu „Petre Scurtu“, Castrul roman Cârșu, Dealurile „Mormântul Jidovului“, Moara de apă de la Molani, Râpa Dracului, ruinele Tunelul Bejna de la Rudina, cascada „Buraica“ etc. Comuna nu are însă o infrastructură care să sugereze statutul pe care-l are, inclusiv drumurile până la izvoare fiind de fapt niște cărări pietruite. Dar sunt câteva proiecte gândite de administrația locală printre care amenajări de parcuri de agrement, o nouă bază de tratament, pensiuni, reabilitare drumuri etc.

Maria Bogdan

Păltiniș - un loc pentru suflet, minte și trup

Cred că pentru majoritatea covârșitoare a românilor nu se poate imagina un concediu, de vară sau de iarnă, care să nu includă și câteva zile petrecute într-o stațiune de munte. Și asta nu de ieri, de azi, ci de mai bine de un secol. Dovada: faptul că primele stațiuni montane au fost înființate în urmă cu mai mult de 100 de ani. Iar cea mai veche dintre ele este Păltiniș, loc despre care intenționăm să spunem câte ceva în rândurile următoare.

Cea mai veche și mai înaltă stațiune din țară

Deși se află la doar 35 km de Sibiu, adică ceva mai mult de o jumătate de oră de mers cu mașina, Păltinișul este stațiunea de la cea mai mare altitudine din România. La sfârșitul secolului al XIX-lea, mai exact în anul 1894, membrii Societății Carpatine Transilvane (Siebenburgerischer Karpatenverein pe numele său german) au hotărât să întemeieze acolo o stațiune.

Aerul tare, dat atât de altitudinea locului – 1.442 m, cât și de pădurile nesfârșite de conifere din împrejurimi, a cântărit greu în alegerea amplasamentului. Materialul de construcție se găsea din belșug chiar „la botul calului“: piatră din munte și lemn din pădurile bogate. Ba chiar alese pe sprânceană.

Entuziasmul nu lipsea nici el. Așa că, încă din primul an, 1894, s-a ridicat Casa Turiștilor, o cabană unde amatorii de a petrece câteva zile la altitudine să găsească adăpost.

Un an mai târziu, în 1895, breasla medicală avea să-și ridice propria cabană: Casa Medicilor. Nucleul stațiunii fusese deja creat. Dar, ca orice stațiune serioasă, avea nevoie și de un loc pentru petreceri. Așa se face că în anul 1898 avea să fie finalizată și sala Monaco.

Între timp, au mai apărut și alte câteva vile particulare, fie ca locuințe de vacanță ale unor sibieni cu dare de mână, fie cu camere de închiriat. Astfel s-a născut Hohe Rinne, cum au botezat-o fondatorii sași, sau Păltiniș, cum i-au spus românii.

Liniște, distracție și confort

Paltinis vara doi

Primele trei construcții despre care am vorbit, ca și una dintre vilele particulare au dăinuit până astăzi. Au fost declarate monumente istorice și pot fi admirate de turiștii ce vin în stațiune. Parcă păstrează și astăzi ceva din voia bună și plăcerea de a trăi a celor care le-au construit...

Astăzi, la Păltiniș există mai multe hoteluri moderne și ultra moderne. Un parc de aventuri și ATV-uri de închiriat. Cu toate acestea, cei care gospodăresc locul au știut să organizeze totul astfel încât farmecul vechii stațiuni să nu dispară. Nu știu cum, dar nici liniștea de început de lume de pe acest plai nu este tulburată de turiștii moderni.

De fapt, dacă e să ne luăm după indicațiile medicilor, o cură la Păltiniș le este recomandată tuturor celor care se simt stresați, astenici sau surmenați. Și sechelele bolilor pulmonare sunt mai repede vindecate de aerul tare al zonei. Clima are și ea un specific aparte. Fenomenul de inversiune termică este aici la el acasă. Adică temperaturile, în loc să scadă pe măsură ce urci, cresc. Media anuală a temperaturii este de 4°C. Media lunii ianuarie este de -6°C, iar a lunii iulie de 12°C. Acest fapt influențează inclusiv vegetația. În jurul Păltinișului, de-a lungul verii, fragii și afinele cresc în cantități industriale.

Iarna gerurile extreme ocolesc stațiunea, astfel încât amatorii de sporturi de iarnă găsesc aici un fel de paradis. Există nenumărate pârtii de schi și snow-boarding, de lungimi și dificultăți diferite. Și pentru că relieful este favorabil, au fost amenajate și mai multe pârtii pentru schi fond. Desigur că nu lipsesc un telescaun lung de 1.025 m şi cu o diferenţă de nivel de 241 m, un teleschi de 410 m, cu o diferenţă de nivel de 138 m, şi baby-lift.

Pentru amatorii de drumeții, staţiunea constituie punctul de plecare pentru o serie de trasee turistice în Munţii Cindrel (Cheile Cibinului şi Valea Sadului, cu salba sa de baraje) și în Munţii Lotrului.

Chiar și pentru cei mai sedentari ori citadini există suficiente moduri de petrecere a timpului: un club cu teatru şi cinema, discotecă, bibliotecă, terenuri de volei, tenis şi handbal.

Simboluri și spiritualitate la umbra lui Noica

Paltinis schit 1

Dincolo de alcătuirea sa ca loc de odihnă și distracție, Păltinișul are și o imensă dimensiune spirituală, pe care unii aleși au simțit-o. Însuși drumul spre stațiune are o simbolistică specială pentru cei care știu să o descifreze. Pleacă din Sibiu, străveche vatră de istorie și creuzet în care s-a săvârșit simbioza între culturi și etnii diferite. Trece apoi prin Poiana Sibiului, pe lângă Muzeul Astra al civilizației populare. Apoi, pe la jumătate, traversează Rășinarii lui Octavian Goga, Andrei Mureșan și Emil Cioran. Și de-acolo începe urcușul abrupt, până în vârful muntelui, acolo unde Constantin Noica și-a petrecut bătrânețea, și-a întâlnit cei mai importanți dintre discipoli și  acum își doarme somnul de veci. Poate că e doar o întâmplare, dar parcă prea se înșiră lucrurile așa, ca un fel de cronică cifrată a spiritualității românești. Și încă nuanțată de pășunile domoale, de codrii falnici și de cerul albastru așa cum numai pe înălțimile Carpaților poate fi...

Schitul aparent modest, construit în anii '30, contribuie și el la susținerea dimensiunii spirituale. Lăcașul de cult a fost ctitorit de mitropolitul Nicolae Bălan şi are hramul „Schimbarea la Faţă a Domnului“. Catapeteasma sa, pictată între anii 1944 și 1945, în plin război mondial de Constantin Vasile, impresionează prin stilul neobizantin. Fresca este opera lui Ovidiu Preotescu.

Bisericuţa a fost ridicată de meseriaşi din Răşinari. Printre obiectele de valoare păstrate în biserică se numără icoana Sf. Paraschiva datată 1904 şi o Psaltire din aceeaşi perioadă. Dar poate că cea mai de preț relicvă o reprezintă trupul filozofului Noica, îngropat în curtea schitului.

Umbra lui Constantin Noica încă se simte pe aceste plaiuri. Obișnuiții locului îți arată cu orgolioasă mândrie vila la mansarda căruia filozoful a locuit cea mai mare parte a timpului, din 1975 și până la moar­tea sa, în 1987. O vilă modestă, pe care o împărțea cu bibliotecara stațiunii. Iarăși o simbolistică perfectă... Despre această vilă povestesc Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu în „Jurnalul de la Păltiniș“, ba chiar și Adrian Păunescu.

Unii dintre ospătarii care seara luau meditații de limba germană de la celebrul scriitor încă mai lucrează în zonă. Împătimiții stațiunii, care de decenii își petrec timpul aici, parcă încă îl văd trecând pe traseul său obișnuit, pe care îl parcurgea timp de o oră și jumătate, indiferent de vreme.

Fără îndoială că pentru oricine un drum până la Păltiniș nu poate fi altceva decât un câștig pentru minte, suflet și trup!

Alexandru GRIGORIEV

  • Publicat în Turism

Cum a devenit Rânca o staţiune la fel de căutată de turişti precum cele de pe Valea Prahovei

Peisaje de basm, linişte, aer curat, zăpadă şi condiţii de cazare la preţuri avantajoase, de toate acestea s-au bucurat turiştii care au ales să viziteze în această iarnă staţiunea Rânca din judeţul Gorj. Aflată în dezvoltare continuă în ultimii ani, Rânca concurează cu staţiunile montane renumite de pe Valea Prahovei sau din zona Braşovului care până nu demult deţineau monopolul în alegerile iubitorilor sporturilor de iarnă.

Potenţial valorificat cu greu

Deşi mulţi dintre noi am aflat de Rânca odată cu deschiderea Transalpinei, cea mai înaltă şosea din ţară, istoricul staţiunii începe încă din anul 1930, atunci când un tânăr, Dumitru Brezulescu, a reunit mai multe sate gorjene într-un proiect care viza dezvoltarea zonei de munte. Iniţial au fost construite 6 cabane, apoi în anul 1937 a fost inaugurată cabana centrală a staţiunii, iar până în anul 1989 au mai fost construite şi altele, nu foarte multe ce e drept. Odată cu aprobarea lucrărilor pentru modernizarea Drumului Regelui, interesul de a investi a crescut considerabil atât pentru persoanele din zonă, cât şi în rândul multor oameni de afaceri, drept dovadă fiind astăzi numeroasele pensiuni care pun la dispoziţie locuri de cazare la preţuri pentru toate buzunarele.

Staţiunea face parte din masivul Parâng şi este situată pe Muntele Corneşul Mare la altitudinea de 1.600 de metri, în imediata apropiere a oraşului Novaci şi la aproximativ 60 de kilometri de Târgu Jiu. În anii trecuţi sezonul schiabil se inaugura încă de la începutul lui noiembrie, însă schimbările climatice întârzie tot mai des deschiderea pârtiilor, însă chiar şi aşa iubitorii sportului alb dispun de o perioadă destul de îndelungată în care pot fi prieteni cu zăpada.

Pârtii, dotări şi instructori

Deşi dezvoltarea staţiunii a fost destul de lentă comparativ cu potenţialul descoperit încă din perioada interbelică, astăzi la Rânca sunt mai multe pârtii de schi, unele amplasate pe Muntele Corneşu şi una singură pe Muntele Păpuşa. Pârtia M1 este situată între cotele 1.583 m şi 1.677, dispune de nocturnă şi este dedicată începătorilor, fiind catalogată cu dificultate medie. Accesul pe pârtie se face cu teleschiul sau babyschiul, capacitatea maximă fiind de 1.000 de schiori/oră. Pârtia M2 are cota de plecare 1.700 m şi cea de sosire 1.584 m, dificultate medie şi dispune de teleschi ce are capacitatea de 559 de schiori/oră. Pârtia M3 este dedicată începătorilor, are lungimea de 710 metri şi dispune de teleschi cu capacitatea de 560 de schiori/oră. Cea mai scurtă pârtie este M4. Are lungimea de 350 metri, grad de dificultate mediu şi dispune de teleschi. Pârtia de pe Muntele Păpuşa are lungimea de 860 de metri, grad de dificultate mediu spre avansat şi dispune de telescaun ce are capacitatea de 2.000 de schiori/oră.

La intrarea în staţiune, lângă Muzeul Civilizaţiei Montane, este o zonă amenajată pentru copii care dispune de babyschi şi trasee uşoare pentru sănii. Cum fiecare staţiune trebuie să pună la dispoziţie şi instructori tocmai ca şi cei neiniţiaţi să poată deprinde din tainele sportului alb, şi la Rânca sunt prezenţi astfel de profesionişti acreditaţi atât pentru schi, cât şi pentru snowboard.

Dacă înainte de anii 2000 numărul locurilor de cazare puteau fi uşor ţinute minte, astăzi turiştii dispun de mult mai multe locuri de cazare la hoteluri, cabane, pensiuni sau pur şi simplu la vile puse la dispoziţie de localnici. Ce e drept, numărul mare de construcţii nu mulţumeşte pe toată lumea, poate aşa cum era de aşteptat, mulţii fiind deranjaţi de faptul că nu s-a respectat un plan arhitectural, adeseori clădirile fiind foarte apropiate sau situate haotic, ştirbind din măreţia peisajelor. Staţiunea a devenit tot mai cunoscută şi vizitată, ce e drept numărul mare de turişti se observă în week-end-uri, motiv pentru care telescaunul, teleschiul şi Muzeul Civilizaţiei Montane sunt funcţionale începând de vineri până luni. Însă cei care iubesc muntele, şi nu neapărat doar în anotimpul rece, pot face drumeţii deoarece au fost amenajate trasee sau pot vizita peşterile sau lăcaşele de cult din zonă.

Drumul Regelui

Transalpina, Drumul Regelui, Poteca Dracului sau Drumul Naţional 67C, adică cea mai înaltă şosea din România, atingând altitudinea de 2.145 metri, a atras numeroşi turişti din ţară şi nu numai. Drumul traversează Munţii Parâng de la nord la sud şi poate face legătura între patru judeţe: Gorj, Vâlcea, Sibiu şi Alba. Se spune că şoseaua a fost construită încă de pe vremea dacilor, reabilitată de germani în Primul Război Mondial, însă cel mai bine cunoscută a devenit după anul 1938, atunci când Regele Carol al II-lea a reparat şi inaugurat drumul. Uitată pentru o lungă perioadă, zona şi-a păstrat relieful sălbatic, fapt pentru care a devenit un punct de interes, concurând cu măreţia Transfăgărăşanului. Şi în pre­zent şoseaua se află în reabilitare, aşteptându-se o nouă licitaţie pentru reînceperea lucrărilor. Anul trecut, pentru că Transalpina este închisă în sezonul rece, şoseaua era asfaltată în proporţie de 99%, însă mai este nevoie de anumite lucrări de consolidare şi stabilizare. În perioada 15 august 2015 – 1 noiembrie, Transalpina a fost deschisă oficial circulaţiei rutiere, însă în regim de şantier. Chiar şi aşa, numeroşi aventurieri – simpli turişti, iubitori de drumeţii sau pasionaţi ai sporturilor cu motor – s-au bucurat de o plimbare pe „acoperişul României“.

Loredana Larissa SOFRON

GALERIE FOTO

Transformarea unei comune în staţiune turistică

Când rostim Bucovina ne gândim la plaiuri de poveste şi peisaje montane care aduc liniştea în suflet, ne gândim la oameni harnici şi sate pline de tradiţie, până la urmă ne gândim la autenticitatea neamului românesc. Una dintre comunele reprezentative ale zonei este Mălini, care până nu demult era cunoscută drept locul naşterii poetului Nicolae Labiş, dar care, între timp, a devenit o importantă destinaţie turistică.

Aşezare pe drumul Baltagului

Atestată documentar în jurul anului 1498, comuna Mălini este amplasată la poalele munţilor Stânişoarei, iar cei mai mulţi dintre noi aflăm despre această zonă încă din lecturile copilăriei, atunci când în paginile Baltagului lui Sadoveanu regăsim descrisă Crucea Talienilor.

Despre Mălinii de astăzi, locul copilăriei mele, ne va detalia viceprimarul comunei, Dumitru Amariei, care a plecat din comuna natală în anul 1968 pentru a activa ca jurnalist şi cadru militar şi care s-a întors acolo unde sufletul ne îndeamnă pe fiecare dintre noi, acasă. „În 1968, când am plecat eu din comună, aveai de parcurs drum lung de la o casă la cealaltă; între timp s-a construit frumos şi mult. Nu s-au respectat neapărat motivele tradiţionale ale caselor de odinioară, dar s-a construit modern şi trainic“, susţine viceprimarul.

Pârtia de schi, startul transformării

În anul 2007 a fost inaugurat domeniul schiabil Pojorâta. Cu o lungime de 800 m, pârtia are o dificultate medie, fapt care îi îndeamnă pe tot mai mulţi iubitori ai sporturilor de iarnă să aleagă ca destinaţie această zonă şi nu alte pârtii din judeţ. Pe premisa Nu rişti, nu câştigi, membrii Consiliului Local au iniţiat construirea unei pârtii moderne, dotată cu teleschi, nocturnă şi tunuri de zăpadă, fapt care, inevitabil, a condus la dezvoltarea tuturor celor 6 sate ale comunei. Dacă iniţial pârtia era văzută doar ca destinaţie de iarnă, prin investiţiile ulterioare parcul de la baza ei, parcarea şi numeroasele pensiuni din zonă au deschis calea unei staţiuni turistice nu doar sezoniere, ci pentru întregul an.

Cheia modernizării – investiţiile constante

În anul 2004 noul primar, Petru Nistor, a dat startul schimbării. Dacă până atunci pentru a parcurge comuna de la un capăt la celălalt aveai nevoie de nervi de oţel şi de maşini rezistente pentru a putea supravieţui pe drumurile pline de gropi, acum poţi merge liniştit şi în timp util deoarece modernizarea străzilor a reprezentat una dintre primele investiţii din primul său mandat.

Nici şcolile nu mai arată ca în 2004, atunci când eu am terminat cursurile gimnaziale. Îmi amintesc cum sălile de curs erau uneori la fel de calde precum vremea de afară, soba de teracotă era încălzită cu lemne aduse în sacoşe de către elevi, iar tâmplăria veche ne permitea să auzim şi cel mai fin şuierat al vântului. Acum aceste fapte par a fi poveşti, elevii tuturor şcolilor din comună putând învăţa într-un mediu modern cu centrale termice, tâmplărie nouă, grupuri sanitare sau calculatoare.

Reţeaua de canalizare este o altă lucrare importantă realizată prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, are o lungime de 30 kilometri şi patru staţii de epurare.

În acelaşi timp s-a modernizat o parte dintre căminele culturale, s-a construit o grădiniţă nouă în satul Poiana Mărului, s-a redeschis spitalul, a fost modernizat Monumentul Eroilor, dar s-a urmărit şi construcţia obiectivelor de înfrumuseţare a comunei. În acest sens, s-a construit turnul cu ceas care era iniţial un simplu coş de evacuare a fumului a unei vechi centrale termice.

Proiecte în desfăşurare

Chiar dacă dispune de multiple facilităţi comparativ cu alte comune din judeţ, la Mălini proiectele de modernizare sunt departe de a înceta. „Ce mai urmează să facem? În primul rând vom realiza instalaţia de apă curentă. Pentru acest lucru se va face captarea pârâului Suha Mare pentru ca sătenii să aibă apă curentă ieftină. Este un proiect cu bani europeni, dar nu este unul foarte simplu, având în vedere terenul sau clima cu temperaturi sub 0°C, dar sperăm ca până în primăvară să găsim constructorul şi să începem lucrările“, adaugă Dumitru Amariei.

Am amintit anterior de reabilitarea şoselei principale. Aflăm din aceeaşi sursă că există un proiect aprobat pentru reamenajarea unor drumuri din interiorul comunei, iar lucrările vor începe odată cu venirea temperaturilor mai ridicate.

Dacă pentru generaţia mea sportul însemna joaca din curtea şcolii, astăzi la Mălini întâlnim o sală de sport modernă, iar la iniţiativa primăriei se construieşte un bazin de hidroterapie. „Lângă sala de sport s-a construit o anexă cu un bazin încălzit ce va fi aprovizionat cu apă sărată adusă de la Salina Cacica. Situat lângă sala de sport, se pot utiliza de facilităţile acesteia: toalete, duşuri sau vestiare. Vor mai fi două saune, una uscată şi alta umedă. De asemenea, vom realiza un salon placat cu sare, toţi pereţii fiind formaţi din blocuri de sare aduse din zona Ardealului. Acest spaţiu va fi destinat celor care au probleme de sănătate, astm şi aşa mai departe. Pe lângă toate acestea vor fi construite două saloane de recuperare fizică cu aparatură pentru gimnastică medicală, unul pentru femei şi altul pentru bărbaţi“, mai adaugă viceprimarul.

Credinţa este un alt aspect important al vieţii omului de la munte; din acest motiv s-a construit o nouă biserică pentru a suplini distanţa, în jur de 10 km, între bisericile a două sate pe care trebuiau să o parcurgă sătenii pentru a se ruga. Lângă biserică se construieşte un cămin de bătrâni care va avea 10 camere a câte două locuri dotate cu utilităţile moderne necesare.

De asemenea, pentru a evidenţia respectul pentru tradiţie şi cultură, mai-marii comunei au în plan construirea unui muzeu etnografic al zonei.

Nu au fost uitate nici obiectivele turistice de până acum: „În vârful Stânişoarei vrem să reconstruim Crucea Talienilor aşa cum era înainte. Tot înspre munţi există un traseu pe care am vrea să îl introducem pe lista traseelor turistice montane pentru motociclete, maşini de teren sau atv-uri“, conchide Dumitru Amariei.

Chiar de la intrarea pe poarta comunei oaspeţii sunt invitaţi să zăbovească şi să se bucure de sosire, şoseaua îndemnându-i la un binemeritat popas. De veţi veni în acest colţ de ţară veţi afla că aici tradiţia şi modernismul şi-au dat mâna cinstind satul românesc.

Loredana Larissa SOFRON

Abonează-te la acest feed RSS