reclama youtube lumeasatuluitv
update 21 Jun 2019

Ghid de bune practici în fermele viticole şi pomicole

Stimularea biodiversităţii agroecosistemelor, ca măsură menită a contribui la îmbunătăţirea competitivităţii fermelor într-un mod durabil, o preocupare tot mai intensă a oamenilor de ştiinţă în ultima perioadă, a determinat colectivul de cercetători de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificaţie Blaj, coordonat de directorul acesteia, dr. ing. Liliana Tomoiagă ca, împreună cu cei din celelalte entităţi de profil din ţară, să elaboreze un Ghid de bune practici pentru lucrătorii din fermele viticole şi pomicole din România.

Însuşite şi implementate corect, spun autorii ghidului, acestea ar putea contribui la creşterea stabilităţii agroecosistemelor concomitent cu reducerea dependenţei culturii faţă de resursele energetice convenţionale.

Noile practici, ce presupun o îmbinare între tehnicile de cultură tradiţională şi cele care s-au dovedit a fi prietenoase mediului, fie anihilează agentul patogen, fie stimulează planta în a-şi „consolida“ un sistem de autoapărare naturală.

Pentru că nu există uniformitate privind practicile recomandate şi nici în ceea ce privește condiţiile agropedoclimatice la nivel de ţară, fiecare fermier urmează să-şi adapteze şi să dezvolte propriul plan de implementare a acestora în funcţie de specificul zonei, natura exploataţiei şi speciile cultivate.

Lucrarea este apreciată ca fiind completă, cu multe exemplificări şi bine ilustrată, ce poate fi deosebit de utilă tuturor agricultorilor, dar mai ales celor cu preocupări în viticultură şi pomicultură.

Dar mai multe amănunte, cu referire în mod special la:

– Conservarea şi ameliorarea calităţii şi biodiversităţii solurilor;

– Conservarea şi reconstrucţia habitatului seminatural;

– Conservarea şi utilizarea resurselor genetice autohtone;

– Maximizarea factorilor naturali de control fitosanitar etc.,

pot fi descoperite parcurgând paginile acestui ghid ce poate fi procurat GRATUIT de la SCDVV Blaj, judeţul Alba.

(I.B.)

ghid bune practici scan

Utilaj de top în pomicultură prezentat în România

România a devenit în ultimii ani țara în care performanța în agricultură crește într-un ritm nemaiîntâlnit în marile ferme. Dacă până acum un deceniu rar se găsea câte un tractor Claas sau Landini second-hand în ferme considerate mari, iar cea mai cumpărată piesă de schimb era cureaua pentru combina Semănătoarea, acum utilaje care încă nici nu au fost lansate oficial pe piață sunt contractate de marii agricultori români. Cele mai noi mașini și tehnologii sunt considerate ca standard în țara noastră. Iar acest principiu nu se aplică numai în cultura mare, ci și în zootehnie și în pomicultură.

Premiul I pentru inventică la Bologna

În acest context se înscrie și prezentarea unuia dintre cele mai noi utilaje destinat îngrijirii livezilor. Prezentată în luna noiembrie a anului 2018 la Expoziția Internațională de Mașini pentru Agricultură și Pescuit (EIMA) de la Bologna, mașina de tuns pomi realizată de către firma B&G a făcut o demonstrație într-o livadă de lângă București.

Utilajul este destinat tunderii pomilor fructiferi. El este conceput pentru a fi purtat pe tiranții din față ai unui tractor, preferabil cu tracțiune integrală, și poate fi utilizat în orice livadă astfel organizată încât să permită trecerea tractorului printre rânduri.

Echipat cu un braț mobil, articulat, la capătul căruia se găsește un cilindru cu mai multe lame, mașinăria poate tunde crengile pomilor sub orice unghi și din orice direcție. Viteza de lucru este impresionantă. Cât despre valoarea sa ca investiție de inteligență și ca realizare tehnică vom spune doar că a obținut premiul I în cadrul Salonului de Inventică ce a avut loc în cadrul EIMA 2018.

În ceea ce privește utilitatea unui astfel de utilaj, dl Aurel Pană, manager al unei importante ferme pomicole și doctor în pomicultură, consideră că este, în primul rând, o soluție salutară în condițiile actualei crize de forță de muncă. „Dacă pentru o livadă de 75 ha, operațiunea de anul trecut a necesitat o lună de zile, cu mașina despre care vă vorbeam a fost suficientă doar o săptămână“, a oferit un exemplu edificator specialistul.

„Avantajele rezultă din viteza de lucru“

Acest utilaj poate face tăierile grosiere, de degarnisire. „Aceasta este una dintre cele mai solicitante activități. Odată realizată mecanizat, oamenii nu mai au de făcut decât tăierile de fructificare, care nu pot fi făcute mecanic“, a mai evidențiat Aurel Pană.

Pe lângă faptul că utilajul suplinește munca manuală, prin viteza sa de lucru oferă și o serie de alte avantaje, deosebit de însemnate în contextul actualelor schimbări climatice. Faptul că lucrările de tăiere sunt finalizate într-un timp mai scurt poate oferi răgazul aplicării tratamentelor fitosanitare specifice perioadei. Intervalul de timp câștigat se traduce în plusuri de producție. „Desigur că se poate aplica tratamentul cu ulei horticol, de exemplu, și înaintea tunderii. Dar aceasta înseamnă un consum crescut de substanță, ceea ce la o livadă mare se traduce în costuri suplimentare ridicate. Practic, crengi stropite se taie ulterior. Este, de fapt, o risipă!“ a arătat managerul livezii.

„Privind prin această prismă, costul utilajului, cuprins între 25.000 și 26.000 de euro, în funcție de mărime, nu este deloc exagerat. El se amortizează prin economiile cu forța de muncă și prin avantajul câștigat prin încadrarea mai elastică în evoluțiile vremii, cu tot ceea ce implică aceasta“, mai spune dl Pană.

Însă utilajul nu este folositor doar în livezi. Un alt domeniu în care poate fi folosit cu bune rezultate este cel al îngrijirii domeniului public. Cu el se pot face tăieri în aliniament ale arborilor și arbuștilor din parcuri și grădini publice. La fel de util se poate dovedi și la tunderea perdelelor de protecție de pe marginea drumurilor publice.

Utilajul este disponibil în România pe baza unor comenzi ferme, pentru toți cei care și-l doresc. „Considerăm că, mai ales în contextul lansării unori noi măsuri de reconversie sau de înființare a unor livezi noi sub egida PNDR, acest utilaj ar putea constitui o investiție necesară și valoroasă, care să permită fermierilor să practice o pomicultură bazată pe principii moderne, care să conducă la rezultate optime“, a încheiat Aurel Pană.

Alexandru GRIGORIEV

Investiții europene în pomicultură

În 2017, ultimul pentru care Institutul Național de Statistică oferă date privind suprafața cultivată cu principalele culturi (AGR 108A), România deținea 138.999 ha de livezi pe rod. Cele mai mari suprafețe se regăseau în regiunea Sud Muntenia – 40.349 ha, urmată la mare distanță de Sud-Vest Oltenia – 26.469 ha, Nord-Vest – 25.603 ha, Sud-Est – 14.678 ha, Nord-Est – 12.035 ha, Vest – 11.590 ha, Centru – 7.827 ha și București-Ilfov – 448 ha. Cifrele oferite de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale tot pentru 2017 arată că prunul este cea mai răspândită specie, cu o suprafață de 65.100 ha și o producție de 512,9 mii tone, pe locul al doilea aflându-se mărul, cu o suprafață de 55.500 ha și o producție de 467,2 mii tone. Restul livezilor (păr, gutui, cireș, piersic, nectarin, nuc etc.), trecute la categoria „alte specii“, ocupă 17.400 ha (producție – 261,4 mii tone). Producția de fructe pe cap de locuitor, ne spune tot INS, este de 54 kg, în scădere cu aproape 9 kg față de 1990.

Nu există însă nicăieri o bază de date care să ofere informații despre livezile nou înființate în România. Aflăm doar că țara noastră ocupă locul al treilea în UE, după suprafața cultivată cu măr (Eurostat), că nucul s-a triplat ca suprafață, iar România este cel mai mare producător din UE (raport al Agenției pentru Agricultură al SUA) etc. În practică însă se cunoaște că fermierii români și străini au înființat, din fonduri proprii sau europene, plantații noi, introducând și sisteme de cultură sau tehnologie de ultimă generație. În Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007-2013, pomicultorii au avut acces la bani europeni pentru modernizarea fermelor (Măsura 121), dar nu se știe câte din cele 2.789 de proiecte finalizate înseamnă investiții în livezi. Prin PNDR 2014-2020 a fost inclus însă un instrument financiar special pentru pomicultură, respectiv Submăsura 4.1a, investiții în exploatații pomicole. Banii comunitari puteau/pot fi utilizați pentru dotarea cu utilaje și echipamente, înființarea, modernizarea și/sau extinderea unităților de procesare, înființarea de plantații pomicole, reconversia plantațiilor existente și creșterea suprafețelor ocupate de pepinierele pomicole. După epuizarea acestui exercițiu financiar vom afla eventual ce suprafață de livezi a fost înființată. Deocamdată, la această dată, știm că Submăsura 4.1a are la dispoziție fonduri totale de 284,356 mil. euro. La începutul lunii martie, situația depunerii, selectării sau finalizării proiectelor era următoarea: proiecte depuse – 815, în valoare totală de 414, 44 mil. euro; proiecte selectate – 476, în valoare cumulată de 244,440 mil. euro; proiecte contractate – 386, în cuantum de 186,976 mil. euro; proiecte finalizate – 15, în valoare de 5,96 mil. euro; contracte reziliate – 6, în valoare de 3,33 mil. euro; plăți efectuate inclusiv în luna februarie 2019 – 36,203 mil. euro. Pentru Măsura 4.1a – Investiții teritorial integrate (ITI) în Delta Dunării, lucrurile au decurs mult mai bine în sensul în care aproape că a fost epuizată suma alocată: au fost selectate și contractate 8 proiecte, în valoare de 4,358 mil. euro, dintr-un total rezervat de 4,9 mil. euro!

Maria BOGDAN

MADR prelungește termenul de depunere pentru proiectele aferente submăsurii 16.1a

MADR, prin DGDR- AM PNDR, anunță prelungirea termenului de depunere al proiectelor pentru submăsura 16.1a “Sprijin pentru înfiintarea și funcționarea grupurilor operaționale (GO), pentru dezvoltarea de proiecte pilot, noi produse în sectorul pomicol” până la data de 10 aprilie 2019, ora 16.00.

Ținând cont de natura complexă a proiectelor cu un puternic accent pe inovare, MADR a venit în întâmpinarea solicitărilor potențialilor beneficiari prin această decizie.

În prezent se derulează sesiunea de depunere de proiecte aferentă sub-măsurii 16.1a “Sprijin pentru înfiintarea și funcționarea grupurilor operaționale (GO), pentru dezvoltarea de proiecte pilot, noi produse în sectorul pomicol”, care contribuie la promovarea inovării și cooperării în sectorul agroalimentar,  prin dezvoltarea de proiecte-pilot și de noi produse, practici și tehnologii.  

Sesiunea de depunere a Cererilor de Exprimare a Interesului (CEI) aferentă etapei I s-a bucurat de un interes deosebit în rândul potențialilor beneficiari fiind depuse un număr 73 CEI  aferente submăsurii 16.1a.

După finalizarea procesului de evaluare și selecție aferent etapei I, au fost invitate în etapa II de depunere în cadrul submăsurii 16.1a un număr de 17 de potențiale Grupuri Operaționale.

Sursa: madr.ro

Fonduri disponibile pentru investiții în pomicultură, procesare, cooperare și infrastructură rurală

În această perioadă sunt deschise mai multe sesiuni de primire a cererilor de finanțare prin intermediul unor submăsuri (sM) din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020).

Astfel, o primă oportunitate deosebită o reprezintă investițiile în sectorul pomicol, prin sM 4.1a. Până în prezent, s-au depus 28 proiecte de investiții în valoare de aproximativ 23,7 milioane de euro. Fondurile disponibile pentru depunere sunt în valoare de peste 74,4 milioane de euro și pot fi solicitate până la data de 15 august 2019, dacă nu se epuizează până atunci ca urmare a cererilor de finanțare primite.

Investițiile în modernizarea unităților de procesare sunt finanțate, în această perioadă,  prin intermediul schemei GBER aferentă submăsurii 4.2. Fondurile disponibile pentru depunerea proiectelor, până la data de 30 iunie 2019, sunt în valoare de aproximativ 29,6 milioane de euro.

O altă linie de finanțare prin intermediul căreia AFIR primește cereri de finanțare este sM 4.3, componenta de infrastructură de irigații, pentru care s-au depus, până în acest moment, 12 proiecte în valoare de 11,8 milioane de euro. Solicitanții interesați pot depune proiecte în limita plafonului de 288 milioane de euro, până în data de 31 august 2019, în limita fondurilor disponibile.

Începând cu 21 ianuarie și până la 30 aprilie 2019 (sau până la epuizarea fondurilor alocate), AFIR primește solicitări de finanțare pentru investiții în infrastructura de bază și patrimoniu cultural din arealul ITI Delta Dunării. Astfel, prin intermediul sM 7.2 Investiţii în crearea şi modernizarea infrastructurii de bază la scară mică s-a depus un proiect pentru infrastructura educațională, în valoare de 277.174 euro. Plafonul disponibil pentru finanțarea investițiilor prin sM 7.2 ITI – Delta Dunării se ridică la aproximativ 25 milioane de euro.

Totodată, se pot depune cereri de finanțare în limita plafonului de 7,4 milioane de euro pentru investiții asociate cu protejarea patrimoniului cultural din zona ITI – Delta Dunării, prin intermediul sM 7.6.

De asemenea, cei interesați pot depune cereri de finanțare prin intermediul submăsurilor 16.1 și 16.1a Sprijin pentru înființarea și funcționarea grupurilor operaționale, dezvoltarea de proiecte pilot, produse și procese în sectorul agricol și în cel pomicol. Alocarea financiară aferentă celor 2 linii de finanțare este de aproximativ 12,5 milioane de euro și este disponibilă până la data de 10 aprilie 2019 pentru 16.1 și 15 martie 2019 pentru 16.1a. Precizăm că până acum au fost depuse 12 proiecte în valoare de peste 4 milioane de euro prin sM 16.1.

Până la 30 aprilie 2019, AFIR acordă sprijin financiar din fonduri europene pentru cooperarea orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare în sectorul agricol și cel pomicol, prin sM 16.4 și 16.4a. Alocarea financiară cumulată pentru cele două sectoare este de peste 11,4 milioane de euro.

Cererile de finanțare se depun online pe pagina de internet a Agenției, www.afir.info, până la data limită stabilită în anunțul de lansare aferent fiecărei sesiuni sau până la epuizarea fondurilor disponibile. Pentru întocmirea documentației necesare obținerii finanțării, solicitanții de fonduri europene, nerambursabile au la dispoziție Ghidul solicitantului, care poate fi consultat gratuit pe site-ul Agenției, la secțiunea „Investiții PNDR” în pagina dedicată fiecărei submăsuri în parte.

Sursa: afir.info

Tratamente fitosanitare la plantațiile pomicole

Autoritatea Națională Fitosanitară informează deținătorii de plantații pomicole despre oportunitatea efectuării tratamentelor fitosanitare în perioada de repaus vegetativ, pentru diminuarea rezervei biologice a bolilor și dăunătorilor specifici pomilor și arbuștilor fructiferi.

Pentru a veni în sprijinul deținătorilor de plantații pomicole se fac recomandări privind perioada de aplicare prezentând și rețete cu produse de protecția plantelor ce pot fi utilizate.

Tratamentele fitosanitare din perioada repausului vegetativ se execută numai după efectuarea lucrărilor de igienă a culturilor (ex: tăierea și arderea lăstarilor atacați de făinare, foc bacterian, proliferări a lăstarilor lacomi și ai drajonilor, precum și a ramurilor uscate sau cu ponte/larve ale dăunătorilor specifici) prin îmbăierea completă a coroanei şi a trunchiului pomilor.

Tratamentele fitosanitare se vor aplica în  zilele însorite, la temperaturi mai mari de 5 grade ℃, fără vânt, chiciură sau polei.

Se va interveni cu unul dintre următoarele produse/amestecuri:

  • JUVINAL 10 EC – 0,1%;
  • MOSPILAN 20 SG – 0,450 kg/ha + TOIL – 0,5% (adjuvant pe bază de ulei vegetal);
  • CALYPSO 480 SC – 0.3l/ha (0.02%) + MIDOS 1.5% (sau 15 l/ha în 1000 l apă, adjuvant pe bază de ulei) ;
  • OVIPRON TOP 2500ml/100 l apa sau 1500ml/100 l apă în amestec cu insecticid.

Alte recomandări:

Se vor lua măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

Se vor respecta  cu  strictețe  normele  de  lucru  cu  produse  de  uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor, conform Ordinului comun (Ord. 45/1991 al MAA ; 68/05.02.1992 Ministerul Mediului; 15b/3404/1991 al Departamentului pentru Administrația Locală şi 127/1991 al ACA din Romania, 1786/TB/1991 al Ministerul Transporturilor).

Sursa: madr.ro

Tăierea pomilor fructiferi în repaus vegetativ

Igienizarea grădinii este o etapă extrem de importantă dacă doriţi să obţineţi rezultate remarcabile în toiul verii. Deşi la prima vedere această acţiune pare ceva mai dificilă, lucrurile nu stau deloc aşa. Punând în aplicare câteva sfaturi din partea specialiştilor, veţi obţine livada mult dorită. În primă fază începeţi cu tăierea pomilor fructiferi. Tunderea lor este importantă pentru sănătatea acestora şi îmbunătăţeşte semnificativ calitatea recoltei.

După scopul urmărit, tăierile pot fi de mai multe feluri: de rodire, fructificare, formare și îngrijire. Însă, când este momentul optim pentru această acțiune și cum trebuie să procedăm? Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Băneasa, ne explică pas cu pas, cum trebuie realizate corect tăierile pomilor fructiferi în uscat.

„Încă din luna octombrie putem demara executarea lucrărilor de tăiere. În toată perioada de repaus, de la căderea frunzelor până la umflare și reintrare în vegetație, se pot face intervenții asupra livezii. Acestea sunt diferențiate în funcție de plantație și vârsta pomilor. Tăierile constau în îndepărtarea ramurilor de prisos, rupte sau a celor care umbresc coroana pomului. Primul pas ar fi să analizăm pomul și să vedem ce anume ne interesează să păstrăm din formațiunile de rod, restul se elimină din coroană. De asemenea, menționez că tăierile se aplică diferit la speciile de semințoase și sâmburoase deoarece nu au aceleași formațiuni de rod“, explică Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Mărul necesită tăieri de fructificare în fiecare an deoarece tăierile efectuate o dată la 2-3 ani nu asigură producții mari și susținute. Tăierile se aplică diferențiat, în funcție de vârsta pomilor sau soi.

„Spre exemplu, dacă vorbim de o ramură de semi­schelet pornită dintr-o ramură de ordinul 1, din care, în urma unor tăieri de transfer, au rezultat alte ramuri subordonate de ordin 2 și 3, se aplică tăierea acestora deoarece se vor extinde extinde pe rândul de pomi sau în afara spațiului de nutriție aferent. De ce intervenim? Deoarece aceste ramuri nu trebuie să umbrească și nici nu trebuie să împiedice circulația mașinilor care execută tratamentele. De asemenea, se pot elimina și ramurile care cresc în jos“, mai explică Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

taierea pomilor 3

Cireșul, pomul cu cele mai puține intervenții

Volumul tăierilor la cireş este mai mic comparativ cu celelalte specii. Tăierea de fructificare la pomii tineri este redusă la minimum. Sunt scurtate prelungirile anuale ale semischeletului pentru obţinerea unui număr mai mare de ramuri de rod viguroase şi se elimină ramurile anuale din etajele formate natural, care sunt orientate în interiorul coroanei.

„Cireșii sunt o specie sâmburoasă, deci există diferențe de tăiere față de măr. În primul rând, în ceea ce privește formațiunile de rod. În cazul cireșilor bătrâni se fac intervenții în reducerea semischeletului, tăieri de limitare a înălțimii coroanei, de îndepărtare a ramurilor rupte, se elimină ramurile slabe ca vigoare și, nu în ultimul rând, redirecționarea rodului pe ramuri care ar putea susține încărcătura de rod, de reducere a semischeletului“, spune Maria Dumitru (foto), ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Caisul reacționează favorabil la tăierile efectuate rațional. Neaplicarea tăierilor la această specie determină tendința de rodire periodică și scăderea eficienței tratamentelor fitosanitare. Caisul, prin caracteristica sa ereditară de a fi pretențios la lumină, formează în mod normal coroana globuloasă. Din acest motiv, specialiștii ne recomandă formele de coroană în volum.

Fructele mumificate pot provoca pagube

fructe mumificate

Fructele mumificate rămase în pomi pot provoca pagube deoarece acestea sunt purtătoare de boli sau dăunători. De asemenea, acordați o atenție sporită dezinfectării accesoriilor după altoit! Odată folosite pe un pom bolnav şi utilizate imediat altuia sănătos, vor transmite boala mai departe. Şi cum primăvara bate la geam, ultimele detalii trebuie bine puse la punct. Prelucrarea solului şi pregătirea pomilor fructiferi pentru plantare sunt doar câteva dintre lucrările urgente de pe lista priorităţilor.

Top 6 greşeli întâlnite la tăierea pomilor

  • Stropire cu produs cupric şi apoi executarea tăierilor.
  • Tunderea pomilor „realizată de către necunoscători“. În cazul în care toaletarea nu este făcută corespunzător, rodul are de suferit.
  • Nerespectarea principiului treimii: raportul între grosimea lăstarului şi ax.
  • Tăierea în exces reprezintă una dintre cele mai grave şi frecvente greşeli.
  • Chiar dacă scoarţa pomului pare afectată, nu o îndepărtaţi. Se regenerează foarte greu şi, fără acest scut, pomul este mult mai predispus bolilor.
  • Nedezinfectarea accesoriilor după altoit.

Ruxandra HĂBEANU

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Tratamentele de primăvară la pomii fructiferi

Odată cu venirea primăverii, natura se trezeşte la viaţă, cu explozii de vegetaţie, dar şi cu roirea dăunătorilor, care mai de care mai pofticioşi să se hrănească cu noile şi fragedele creşteri de vegetaţie. Dar pot fi activate şi bolile specifice pomilor fructiferi, care se pot dezvolta necontenit.

Toate aceste pericole pot fi îndepărtate prin efectuarea unor tratamente în perioadele cele mai potrivite şi cu substanţele cele mai eficace.

Un tratament minimal care se propune nu exclude posibilitatea tratamentelor la avertizare şi se adresează celor care deţin pomi fructiferi pe lângă casă sau au o mică livadă.

Schemele de tratament propuse au în vedere fazele de vegetaţie în care se aplică tratamentul, dăunătorii şi bolile care se combat, produsele şi dozele recomandate. Deoarece albinele şi bondarii au rolul de a poleniza florile, se recomandă folosirea insecticidelor cu impact redus asupra lor (Mospilan 20 SG, Mospolan 20 SP, Calipso 480 SC).

Tratamentele la seminţoase (măr, păr, gutui)

Tratamentul 1 se face când 10-15% din muguri sunt în faza de dezmugurire şi corespunde calenda­ristic cu luna martie.

Se combat:

  • păduchii de San-José, în cazul când nu s-au făcut stropirile de iarnă;
  • gărgăriţa florilor, un dăunător foarte periculos, florile atacate luând forma de cuişoare;
  • rapănul, făinarea;
  • păianjenii, dacă este cazul.

Produse recomandate:

Insecticide: Actara 25WG, în doză de 0,01%, sau Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, ori Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%.

Fungicide: Dithane M-45, în doză de 0,20%, sau Dithane Neotec 75 WG, în doză de 0,20%, ori Champion 50 WP, în doză de 0,3%, sau Folpan 80 WDG, în doză de 0,15%.

Tratamentul 2 – la căderea petalelor (postfloral), se combat aceleaşi boli ca şi pentru tratamentul 1, la care se mai adaugă moniloza, viespea cu ferăstrău, păduchii, acarienii, păianjenii. Ca insecticide se folosesc: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, sau Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%.

Tratamentul 3, când fructul este ca aluna (10-15 mm). Se combat: rapănul, făinarea, moniloza, viermele fructelor, omizi defoliatoare, păduchi, acarieni, păianjeni.

Produsele recomandate pentru boli: Score 250 EC, în doză de 0,015-0,02%, sau Systhane Forte, în doză de 0,02%, iar ca insecticide: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, sau Karate Zeon 0,015% şi unul dintre acaricidele: Envidor 240 SC, în doză de 0,04%, sau Nissorun 10 WP, în doză de 0,03%.

Tratamentul la sâmburoase (prun, cais, piersic, cireş, vişin)

Se combat: moniloza, ciuruirea şi băşicarea frunzelor la piersic, pătarea roșie, viespea prunului, viermele fructelor, păduchele de San-José, păduchii de frunze, omizi defoliatoare.

Tratamentul 1 în faza de dezmugurire, de la buton verde la buton alb. Se combat: moniloza, ciuruirea frunzelor, pătarea roşie şi se recomandă unul dintre produsele: Dithane M-45, în doză de 0,20%, Dithane Neotec 75 WG, în doză de 0,20%, Bravo 500 SC, în doză de 0,15%.

Viespea prunului, care este un dăunător foarte periculos, se combate cu unul dintre produsele: Calypso, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SP, în doză de 0,02%, Karate Zeon, în doză 0,015%.

Tratamentul 2 la scuturarea petalelor (post-floral). Se combat: moniloza, ciuruirea frunzelor, pătarea roşie, băşicarea frunzelor folosind unul dintre produsele: Score 250 EC, în doză de 0,015-0,020%, Topsin 70 WDG, în doză de 0,07%, Chorus 75 WG, în doză de 0,02%. Pentru combaterea viespei prunului, unul dintre produsele: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%, Actara 25 WG, în doză de 0,01%.

Tratamentul 3, fructul cât aluna. Se combat: moniloza, ciuruirea, pătarea roşie, băşicarea frunzelor cu aceleaşi produse ca la Tratamentul 2. Viermele fructelor, omizile defoliatoare, păduchii, acarienii se combat cu unul dintre produsele: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%, Karate Zeon – 0,015%, iar ca acaricide: Vertimec 1,8 EC 0,1-0,15%, Nissorun 10 WP, în doză de 0,03%.

La efectuarea tratamentelor se vor avea în vedere următoarele:

  • procurarea pesticidelor numai de la firmele şi magazinele autorizate;
  • stropirea pomilor se va face în zilele liniştite;
  • respectarea dozelor de folosire, conform recomandărilor de pe etichetă;
  • soluţiile rămase nefolosite nu vor fi aruncate la întâmplare pentru a nu polua solul şi apa;
  • să protejăm albinele în conformitate cu reglementările în vigoare, anunţând deținătorii de albine data începerii şi terminării tratamentelor (vecinii care deţin stupi).
  • folosirea echipamentului de protecţie adecvat (mască, mănuşi, ochelari);
  • respectarea cu stricteţe a măsurilor de igienă şi protecţia muncii;
  • să se evite păscutul animalelor în livezile sau locurile unde s-au făcut tratamentele.

Ing. Vladimir GONCEARU

Se deschide o nouă sesiune de depunere a cererilor de finanțare pentru submăsura 4.1a

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) anunță lansarea în perioada 15 februarie – 15 august 2019 a sesiunii de depunere a cererilor de finanțare pentru submăsura 4.1a „Investiții în exploatații pomicole”, prin Programul Național de Dezvoltare Rurală 2014- 2020 (PNDR 2020).

Alocarea financiară pentru sesiunea continuă anuală de depunere proiecte este de 65.413.105 Euro, din care 3.500.000 Euro pentru obținerea de material de înmulțire și plantare fructifer.

Pragul minim de selecție al proiectelor aferente sM 4.1a este de 10 puncte. Pragurile de calitate lunare, pentru sM 4.1a sunt următoarele:

Componenta fără obținere de material de înmulțire și plantare fructifer

Perioada de depunere          Prag de calitate

15 februarie – 15 martie         75 puncte

16 martie – 15 aprilie              60 puncte

16 aprilie – 15 mai                   50 puncte

16 mai – 15 iunie                     35 puncte

16 iunie – 15 iulie                    25 puncte

16 iulie – 15 august                 10 puncte

Componenta ”obținere de material de înmulțire și plantare fructifer”

Perioada de depunere          Prag de calitate

15 februarie – 15 martie         50 puncte

16 martie – 15 aprilie              45 puncte

16 aprilie – 15 mai                   35 puncte

16 mai – 15 iunie                     25 puncte

16 iunie – 15 iulie                    15 puncte

16 iulie – 15 august                 10 puncte

Scopul investițiilor sprijinite în cadrul acestei submăsuri este creșterea competitivității exploatațiilor pomicole prin dotarea cu utilaje și echipamente, înființarea, modernizarea și/sau extinderea unităților de procesare, înființarea de plantații pomicole, reconversia plantațiilor existente și creșterea suprafețelor ocupate cu pepiniere pomicole.

Depunerea Cererilor de Finanțare pentru submăsura 4.1a se va face on-line pe  https://online.afir.info/, conform precizărilor din Ghidul Solicitantului, începând cu data de 15 februarie 2019, ora 09:00.

Termenul limită de depunere pentru sesiunea de cereri de proiecte aferente submăsurii 4.1a este 15 august 2019, ora 16:00.

Sursa: madr.ro

Pentru înființarea sau „reconversia“ livezilor nu există programe europene

Pomicultura este una dintre ocupațiile tradiționale ale românilor. Încă din cele mai vechi timpuri s-a scris despre livezile strămoșilor noștri, la fel ca și despre viile lor. Din nefericire, în ultima jumătate de secol pomicultura a decăzut tot mai mult. Cu toate că au existat inițiative, s-au pus la punct programe de sprijin și s-au luat tot felul de măsuri, se pare că rezultatele se lasă încă așteptate. Asta chiar dacă ici și colo mai apare, timid, câte o livadă. Și așa am ajuns să mâncăm mere importate din Polonia și Germania, prune din Franța și Belgia și pere din Spania, Chile și Africa de Sud. Ca să nu mai vorbim despre piersicile din Bulgaria și caisele din Turcia și Grecia.

Despre ce se întâmplă cu acest sector am discutat cu dl Gheorghe Glăman (foto), președintele Secției de Horticultură a ASAS. De-a lungul carierei sale de aproape 50 de ani domnia sa s-a ocupat vreme de mai multe decenii și de livezile românești, inclusiv ca ministru adjunct, responsabil cu horticultura.

„Un petec de vie, o armă și un cal sunt semne de boierie!“

„Necazul a fost același și la viticultură, și la pomicultură: am dat viile și pomii unor oameni care aveau dreptul, fără doar și poate, dar care nu erau cu nimic pregătiți pentru acest lucru“, consideră dl Glăman. „Acești oameni nu erau pregătiți nici material, nici tehnologic și, de multe ori, nici din punctul de vedere al dorinței. Ce rost avea pentru un sculer-matrițer sau pentru un șofer de autobuz din București să se întoarcă la Ștefănești sau la Cotnari? Ca urmare, multe dintre ele au fost, pur și simplu, părăsite. A urmat apoi o altă etapă, despre care acum se dorește a fi uitată. Noroc că am scris la vremea respectivă, în ’94-’95. Scriam atunci că privatizarea cramelor ar trebui să se facă către cei care au primit viile. Altfel, cel care cumpără o cramă are de gând să facă profit mai mult decât trebuie, adică exact ceea ce se întâmplă astăzi cu samsarii în piață! Nu că nu ar fi nevoie de ei, dar să fie înregistrați și supravegheați. Ei bine, așa s-a întâmplat și cu cramele. Dacă mergem acum la cele 17 crame, câte erau în județul Constanța, găsim acolo cuiburi de ciori. De exemplu, la Adamclisi – o podgorie nu mare, dar destul de importantă să fie făcut acolo un centru de vinificație încă din anii ’70 – nu știu dacă a fost privatizat sau nu, dar lângă a apărut, după implementarea programului european de reconversie a viilor, în 2007, o cramă foarte frumoasă a unui avocat. Dacă cea veche era privatizată către cineva care se ocupa de vie, cred că nu mai apărea cea nouă. Era mai ușor și mai ieftin s-o modernizeze pe cea veche. Dar viticultorii, ca și vânătorii, au un Dumnezeu al lor ! Acum toți vor să aibă un petec de vie, o armă și un cal. E o chestie de boierie, pe care am avut-o înainte și pe care mulți care se cred boieri acum vor s-o aibă! Așa se face că au reușit să privatizeze câteva podgorii mari. Asta însă nu s-a întâmplat și la pomi!“, explică Gheorghe Glăman mecanismele subtile, psihologice care au dus la adâncirea decalajului între viticultură și pomicultură.

În pomicultură, proprietatea asupra terenului e determinant

La pomicultură lucrurile au evoluat altfel, consideră fostul ministru-adjunct. După părerea sa, foarte puține suprafețe au încăput pe mâna cui trebuie. „S-a pus întrebarea de ce nu s-au arendat suprafețele, la fel ca la cultura mare“, își continuă analiza. Problema a fost una financiară. Costurile în pomicultură sunt mult diferite față de cultura mare. „Dacă la o fermă vegetală vorbim de mii de lei, aici discutăm de zeci de mii de lei, ca să ajungi până în toamnă!“ Chiar și dobândirea terenurilor pentru ferme are un specific al ei, explică dl Glăman. Dacă la o fermă vegetală chestiunile legate de proprietate nu stau în prim-plan, căci ciclul de producție e scurt, în schimb în pomicultură, unde investițiile se fac pe câte 35-40 de ani, cât poate trăi un pom bine îngrijit, ba chiar și pe câte 50-60 de ani în cazul nucilor, apare nevoia de a avea siguranță asupra terenului. Așa se face că, în cele mai multe cazuri, investitorii doresc să aibă proprietatea pământului.

În 1990, în România se găseau aproximativ 230.000 ha cultivate cu livezi. Acum nu mai sunt decât 140.000. Mai grav însă este că plantații, în adevăratul sens al cuvântului, nu sunt mai mult de 25.000 ha, după aprecierile președintelui Secției de Horticultură a ASAS. După părerea sa, cu totul altfel ar fi arătat lucrurile acum dacă privatizarea fostelor ferme pomicole ale IAS-urilor sau altor entități ar fi fost făcută către șefii de fermă, către economiști sau către asociații ale celor care lucraseră în ele. Pentru suprafețe mai mici, de câte 100 ha, ar fi putut avea acces la credite, cu care să finanțeze lucrările. Așa, IAS-urile nu au putut găsi finanțare pentru suprafețe mari, de câte 1.000 ha și, treptat, au ajuns să le lase neîngrijite. Foarte puțini au reușit să supraviețuiască. Așa s-a ajuns ca treptat piața românească a fructelor să fie cedată produselor din import.

PNDR rămâne singurul sprijin pentru investitori

Un paradox este că, deși podgoriile s-au revigorat în cea mai mare parte a lor, producția internă de struguri de masă este cvasiinexistentă. „Mă miră acest lucru pentru că inclusiv din punct de vedere economic este avantajos. Strugurii de masă îți aduc profit imediat. Începi cu primele soiuri în august și în octombrie ai terminat. În schimb, strugurii de vin cer investiții, timp etc“, spune dl Glăman.

Actualele schimbări de pe piața muncii au modificat și modul de lucru. Dacă înainte, când exista suficientă forță de muncă, lucrările de tăiere în livezi și la vie se făceau în primăvară, acum se fac și toamna târziu și chiar pe timpul iernii, atunci când vremea permite. Scopul este ca în primăvară să rămână cât mai puține lucruri de făcut. Pe de altă parte, pentru proprietarii unor suprafețe mici, de câte zece-douăzeci de hectare, acest mod de lucru le permite să se descurce, în mare măsură, singuri.

Un alt ghinion al pomicultorilor a fost acela că pentru proiectele legate de înființarea sau „reconversia“ livezilor nu există programe europene, ci doar cele din cadrul Măsurii 4.1.a din PNDR. „La momentul intrării noastre în UE, în 2007, era deja în derulare un program de reconversie a viilor, generat, probabil, de interesele marilor cultivatori din Franța, Italia și Spania. În domeniul pomiculturii, însă, se pare că nu există interes pentru programe asemănătoare“, crede Gheorghe Glăman.

Deocamdată, există proiecte aprobate pentru 3.500 ha livezi. Totuși, majoritatea sunt pentru plantații de nuci și afin, care au desfacerea destul de sigură, mai ales la export. În schimb, pentru speciile de bază, precum piersic, cais, păr, din păcate încă nu se mișcă lucrurile. Probabil că lucrurile sunt legate și de lipsa forței de muncă și/sau a fondurilor. Însă, conform părerii d-lui Glăman, viitorul pomiculturii ar trebui să fie axat pe livezi de mere, caise, piersici, care pot oferi producții bune, fără să necesite o forță de muncă prea numeroasă.

Alexandru GRIGORIEV

Stațiunea de cercetare pomicolă din Băneasa, un loc încărcat de istorie

Puțini știu că pe bulevardul Ion Ionescu de la Brad din sectorul 1 al capitalei se află una dintre cele mai impozante și spectaculoase case ale Bucureștiului. Este vorba despre fosta reşedinţă a Mareşalului Ion Antonescu şi sediul Consiliului de Miniştri din timpul războiului. Construcția a fost ridicată sub viziunea filozofului Nae Ionescu și construită de arhitectul C.M. Cantacuzino în anul 1938.

În prezent, clădirea istorică găzduiește sediul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa. Casa face parte din patrimoniul architectural al României, iar personalitatea sa se integrează armonios cu specificul Staţiunii. Instituția s-a ocupat de renovarea parțială și întreținerea clădirii și a încercat să o aducă la strălucirea de altădată, fiind în simbioză totală cu trecutul istoric al acestui monument.

„Edificiul a adăpostit oameni de mare valoare pentru cultura şi viaţa românească precum Nae Ionescu, cunoscut istoric si filosof român, Mareşalul Ion Antonescu şi istoricul Mircea Vulcănescu. Acestea sunt numai câteva nume care susţin valoarea şi suportul istoric al clădirii. Construcția ei a durat doi ani. Proiectul  a fost realizat de arhitectul M. Cantacuzino la rugămintea doctorului Malaxa pentru Nae Ionescu, tocmai pentru a deschide o școală de agricultură. Ulterior a început războiul, iar mareșalul Antonescu și-a stabilit, aici, reședința de vară și sediul consiliului de miniștri. Această zonă e încărcată de istorie, păcat că nu reușim să o promovăm așa cum trebuie și cum ar fi trebuit. Până la urmă face parte din trecutul României. În curând, vom începe un program amplu de reabilitare, e clar că trebuie să venim cu investiții în această clădire, să o reparăm și să o aducem la adevărata ei valoare. De asemenea, dorim să o deschidem publicului“, explică Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

Un teren dorit de mulți

Din cele peste 60 de hectare, Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Pomicolă Băneasa mai gestionează doar 31 de hectare din teren. Retrocedările prin compensare au diminuat constant suprafața de teren pe care sunt plantați pomii fructiferi.

„Ne-am confruntat cu anumiți «doritori» care au făcut tot ce s-a putut ca noi să devenim o țintă. Într-adevăr, noi eram o țintă foarte vulnerabilă. Am rezistat și am apărat patrimoniul, deoarece aparține statului și trebuie protejat. Înainte stațiunea beneficia de o suprafață de 61 de hectare, acum mai avem doar 31. Nu este mult, dar nici puțin. Ușor, ușor, stațiunea va reface patrimoniul“, spune Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

1000 de fenotipuri de piersic şi nectarin

Instituția conservă, în colecţiile naţionale, tezaurul genetic pentru speciile cais, piersic şi nectarin, cantonate în zona de sud a României, tezaur concretizat în peste 655 fenotipuri de cais şi 950 fenotipuri de piersic şi nectarin.

Staţiunea  împlinește în anul 2019 frumoasa vârstă de 42. În toţi acest timp, cercetătorii staţiunii, inginerii, tehnicienii și muncitorii şi-au adus contribuţia prin crearea de soiuri noi de cais, nectarin, prun, vişin, dar și tehnologii pentru cultivarea pomilor în sistem intensiv şi gospodăresc, a căpşunilor şi arbuştilor fructiferi şi ornamentali, precum şi pentru producerea de material săditor pomicol şi ornamental. Și asta nu e tot...

„Agricultura are un trend al ei, în ultimul timp s-a tot modernizat. Este clar că trebuie să reîncepem această activitate de cercetare și dezvoltare. În momentul de față nu mai putem discuta despre plantațiile clasice cu distanțe mari de plantare, acum vorbim de plantații în sisteme super intensive cu distanțe mici de plantare. Acestea sunt dotate cu sisteme de susținere, de protecție. Trebuie să reîncepem să venim cu toate aceste noutăți pe specii și să obținem informații concludente pe care să le prezentăm și  promovăm celor care sunt interesați“, conchide Viorel Oltenacu, dir. Staţiunii de Cercetare şi Dezvoltare pentru Pomicultură Băneasa.

Ruxandra HĂBEANU

Ghidul Solicitantului pentru sM 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” a fost publicat pe site-ul AFIR

Scopul investițiilor sprijinite în cadrul acestei submăsuri este creșterea competitivității exploatațiilor pomicole prin dotarea cu utilaje și echipamente, înfiinţarea, modernizarea și/ sau extinderea unităţilor de procesare, înființarea de plantații pomicole, reconversia plantațiilor existente și creșterea suprafețelor ocupate de pepinierele pomicole.

OBIECTIVELE submăsurii 4.1a

• Creșterea competitivității, diversificarea producției, creșterea calității produselor obținute și îmbunătățirea performanței generale a exploatațiilor pomicole;

• Creșterea valorii adăugate a produselor prin sprijinirea procesării fructelor la nivel fermă și a comercializării directe a produselor obținute;

• Dezvoltarea lanțurilor scurte de aprovizionare;

• Eficientizarea costurilor de producție prin promovarea producerii și utilizării energiei din surse regenerabile în cadrul fermei și prin reducerea consumului de energie

BENEFICIARII:

fermieri, cu exceptia persoanelor fizice neautorizate;

Grupurile de producători și cooperative (societăților cooperative agricole și cooperativelor agricole, constituite în baza legislației naționale în vigoare (prezentată în secțiunea Trimiteri la alte acte legislative), care activează în sectorul pomicol, cu condiția ca investițiile realizate să deservească interesele propriilor membri.

Pentru detalii accesati site-ul afir.info

„Vrem să facem reconversii în plantațiile pomicole, dar condițiile sunt draconice și banii lipsesc“

La sfârșitul anului trecut am avut ocazia să vorbesc cu un pomicultor din comuna Voinești – Dâmbovița și, cu surprindere, trebuie să recunosc, am descoperit că este unul dintre agricultorii, nu foarte numeroși, care pledează pentru asociere. De fapt așa a și început discuția. S-a prezentat ca fiind Alecu Stavarache, pomicultor și membru al Cooperativei Agricole Frumosu de Voinești.

Cooperativa, soluție pentru desfacerea producției

Profilul agricol al comunei Voinești, spune interlocutorul nostru, este unul pomicol. Pe teritoriul ei sunt înființate plantații pe câteva sute de hectare, iar proprietarii au suprafațe între 10-20 de hectare, dar și mai puțin de atât, mai ales în cazul celor care practică pomicultura ca pe o a doua profesie. În plantații predomină mărul, iar acum pare că există un interes crescut pentru cireș, păr și prun. Potențialul comunei de a furniza cantități importante de fructe în piață a trebuit să genereze o strategie la nivel local pentru că nu era suficient să existe producție, ci să se și vândă. Soluția a fost avansată de primarul comunei care a inițiat în 2017 înființarea Cooperativei Agricole Frumosu de Voinești. În prezent are 33 de membri, iar regulamentul de funcționare presupune că fiecare membru se îngrijește în regim propriu, dar 50% din producția obținută este strânsă la comun cu scopul de a fi ulterior livrată către supermarketuri. „În cadrul cooperativei s-au înscris membrii cu un hectar și jumătate de plantație, iar cel mai mult are 20 de hectare. Înainte de înființarea cooperativei fiecare era pe cont propriu și lipseau informația și tehnologia. Desfacerea este punctul slab al activității agricole și tocmai de aceea am intrat în această cooperativă. Un supermarket nu poate colecta o tonă de la un producător, altă tonă de la alt producător și tot așa. Asta se poate face doar prin asociere, iar în 2018 cooperativa a început să livreze și către supermarketuri. În plus, prin intermediul cooperativei am reușit să obținem prețuri mai bune pentru inputuri și combustibil. În 2017, spre exemplu, am luat 80 tone de îngrășăminte și s-a negociat altfel“, spune pomicultorul.

„Teoretic există fonduri, practic lipsesc“

Pentru Alecu Stavarache pomicultura este o activitate – secundară, ce-i drept – de peste 20 de ani.  În urmă cu trei ani a înființat 4.000 mp cu plantație superintensivă de păr pentru care a folosit material săditor din Italia, 2.000 mp de plantație superintensivă cu cireș din material săditor, un hectar de plantație clasică de prun și are intenția de a reface încă un hectar și jumătate de livadă superintensivă cu material săditor de măr adus din import. Sunt investiții despre care spune că trebuie făcute cu responsabilitate maximă pentru că trebuie avute în vedere toate aspectele afacerii. Și numai costurile pentru înființarea unui hectar de plantație sunt de aproximativ 20.000 de euro. Dar, „pe lângă banii pentru înființarea plantațiilor, ai nevoie de resurse pentru a-ți adapta utilajele, îți trebuie o freză cu palpator, tocătoare, un tractor modern, platformă autopropulsată pentru cules, adaugă pomicultorul.“ „Pentru a dezvolta acest segment am reinvestit de fiecare dată banii obținuți. Principala problemă este lipsa ajutorului pentru înființarea plantațiilor. Noi vrem să facem reconversii, dar sunt niște condiții draconice, iar fondurile se epuizează rapid. Plantațiile bătrâne clasice vor dispărea pentru că nu mai sunt rentabile sub nicio formă. O parte dintre plantațiile cooperativei sunt tinere pentru că pomicultorii au început să facă plantații superintensive cu pomi aduși din Italia și Olanda în special, pe șpalieri cu susținere, cu sistem de irigare prin picurare. Dar jumătate sunt livezi deja îmbătrânite. În contextul acesta viitorul este sumbru. Dacă am avea fonduri, ne-am reface plantațiile.“

Producții mari, pierderi pe măsură

Anul trecut a fost elogiat ca unul foarte bun pentru agricultură. S-a vorbit despre producții record în aproape toate segmentele agricole. Și în pomicultură a fost la fel. Producțiile au fost mari, dar și pierderile pe măsură. Anul trecut, la final de octombrie, îmi spunea dl Stavarache, încă erau livezi neculese și mere care se degradau.

„Anul trecut, chiar dacă producția a fost mare, nu s-au scos cheltuielile. Mărul pentru industrie, tot ce cade jos, ce este depreciat, costă 25 de bani, iar prețul mărului de consum variază între 80 de bani și un leu. În Voinești oamenii au mizat foarte mult și pe producerea de suc natural. Mărul era tocat, stors și ambalat la pet. A fost o creștere a cererii acum cinci ani, dar acum vânzările au scăzut. Cert este că, dacă ai o livadă superintensivă de la care obții 80 de tone, îți permiți să scazi prețul. Nu se aplică aceeași regulă și dacă ai o livadă clasică de la care obții mai puțin de jumătate din această producție. Cu cât ai o producție mai mare, cu atât îți permiți să lași prețul mai jos.“

În discuția despre valorificare, interlocutorul nostru a menționat și faptul că ar fi foarte bine să existe și în Voinești o piață de en-gros precum cea de la Lungulețu. Astfel încât, după ce au predat către cooperativă 50% din producție, pomicultorii să aibă și această oportunitate de valorificare.

„Un alt aspect pe care aș vrea să îl subliniez este că în piețele din București sub 10% din tarabe sunt ale producătorilor autentici. Restul sunt comercianți. Este o realitate că nu poți face și producție, și să și vinzi, de aceea cred că și ei au rolul lor. Singura doleanță ar fi totuși ca 25% din tarabe să fie ale producătorilor originali.“

Cea mai mare necesitate acum, spune Alecu Stavarache, este înființarea unui depozit frigorific unde producția poate fi păstrată în condiții optime. Deocamdată fiecare își ține fructele în beciuri, iar o parte din ele se degradează rapid. Dacă vor exista fonduri guvernamentale sau de la Uniunea Europeană va trebui construit un astfel de depozit chiar dacă este foarte scump, peste un milion de euro, subliniază producătorul.

Laura ZMARANDA

Stropirile de iarnă la pomii fructiferi

O mare grijă a pomicultorilor o reprezintă efectuarea tratamentelor de iarnă la pomii fructiferi. Aceste tratamente se fac cu scopul diminuării rezervei biologice a agenților patogeni și a dăunătorilor care iernează sub diferite forme (ouă, larvă sau adult).

Aplicarea corectă a tratamentelor de iarnă îi va scuti pe pomicultori de multe probleme în timpul anului, asigurând în același timp și o igienă corespunzătoare  a pomilor.

Primul tratament se poate începe cu stropirile așa-zis „în albastru“, folosind fungicidele cuprice care pot fi formulate ca pulberi umectabile (PU, WP), granule dispersabile (GD, WG ), soluție lichidă (SL) și altele. Acestea au acțiune preventivă și curativă și combat: rapănul, moniloza, focul bacterian al frunzelor la sâm­buroase, ciuruirea frunzelor la cireș și bășicarea frunzelor la piersic.

Produse recomandate pentru primul tratament:

  • Alcupral 50 PU, în concentrație de 0,3% la semințoase și 0,2% la sâmburoase;
  • Champ 77 WG, în concentrație de 0,2%;
  • Triumph 40 WG, în concentrație de 0,25%;
  • Zeamă Bordeleză Tip MIF (pulbere muiabilă), în concentrație de 0,5%.

Cel de-al doilea tratament se face pentru combaterea dăunătorilor care iernează în crăpăturile scoarței ramurilor și tulpinilor sau la baza mugurilor, cum ar fi: larvele păduchelui San-José, păduchele lânos, ouăle de acarieni, afide, păianjeni, larvele moliilor, fluturele cu abdomen auriu, dar și gărgărița florilor de măr, în stare adultă.

Pentru combaterea dăunătorilor se folosește uleiul horticol combinat cu un insecticid care acționează prin intoxicare și axfixierea larvelor și ouălor.

Produsele recomandate:

  • Confidor OIL, concentrație 1,5% sau
  • Nuprid OIL, concentrație 1,5% sau
  • E merite OIL, concentrație 1,5%.

Se poate efectua și tratamentul al treilea cu zeamă sulfocalcică sau sulf muiabil contra făinării, cu precădere la măr.

Să avem grijă ca stropirile să se facă în zile liniștite, fără vânt, în ferestre calde din lunile februarie și martie, cu temperaturi de 4-5°C.

Stropirea pomilor se va face prin îmbăiere, fără scurgerea soluției de pe tulpină la sol.

Să mai avem în atenție următoarele:

  • respectarea cu strictețe a concentrațiilor prescrise;
  • folosirea echipamentului de protecție adecvat (mască, mănuși, ochelari);
  • respectarea normelor impuse de mediu, în ceea ce privește poluarea solului și apei;
  • respectarea măsurilor de igienă și protecția muncii.

   Ing. Vladimir GONCEARU

Comoară pomicolă - colecție de germoplasmă cu peste 700 de soiuri și hibrizi de măr

Spectacolul naturii la Bacău! O colecție de germoplasmă cu peste 700 de soiuri și hibrizi de măr, a societății comerciale Fructex SRL, sparge gura târgului, în defavoarea rețelelor de magazine „oficiale“. Și asta pentru că Frutex și-a luat obligația să realizeze cercetare, dar și să-și mențină patrimoniul de cercetare. Pentru cei interesați de materialul săditor al soiurilor din colecție, prof. dr. ing. Ioan Viorel Rați ne stă la dispoziție cu sfaturile și serviciile societății.

O veche tradiție

– Care este povestea acestei colecții impresionante?

– În anul 1988 în România existau trei centre de cercetare pentru ameliorarea și crearea de soiuri de măr, respectiv: Stațiunea de Cercetare și Producție Pomicolă Voinești, Bistrița și Institutul de Cercetare pentru Producție Pomicolă Pitești-Mărăcineni. În acest context, în luna iulie a anului 1988 am fost detașat de la Stațiunea de Cercetări Pomicole Bacău la Stațiunea de Cercetări Pomicole Bistrița pentru a prelua activitatea domnului Ivan Ion, cercetător, ameliorator și reputat creator de soiuri care a ieșit la pensie. În perioada următoare, pomii altoiți în colecția de măr au parcurs câmpul doi și trei de pepinieră. Astfel, în primăvara anului 1991 pomii erau pregătiți pentru plantare deoarece schițele de altoire și întreaga tehnologie de îngrijire și etichetare au fost urmărite de mine. În toți acești ani am recoltat materialul, ambalat, etichetat și l-am distribuit pentru plantare la cele trei centre. În schimb, în vara acestui an am primit sarcina să mă ocup de înmulțirea tuturor soiurilor de măr existente în colecții, pe rețeaua stațiunilor, a unor hibrizi de perspectivă și a soiurilor noi din sortimentul internațional. A fost o vară fierbinte, cu foarte multă agitație pentru procurarea ramurilor altoi, precum și pentru urmărirea schemei de altoit și altoitul. Astfel, la sfârșitul lunii august s-a încheiat activitatea cu un bilanț de peste 700 de soiuri și hibrizi.

Colecții de germoplasmă, cu valoare națională

Obiectivele pe care noi le urmărim în colecție vizează: stabilirea unui sortiment de soiuri cu rezistență la boli; stabilirea sortimentului pentru zonare, în condițiile Podișului Central Moldovenesc, pentru fiecare grupă de coacere; selecția unor hibrizi pentru lucrări de ameliorare și crearea de soiuri noi; promovarea celor mai bune soiuri în concursuri de degustare și expoziții. Totodată, o preocupare a colectivului nostru este stabilirea unei tehnologii pentru producția de mere în sistem certificat ecologic.

– Din ce an este colecția și ce pe suprafață?

– Suprafața totală a colecției este de 1 ha, având vârsta de 27 de ani. S-au plantat câte 3-5 pomi, din fiecare soi, în rânduri duble la o densitate mare, portaltoiul pe care erau altoite soiurile fiind de vigoare mică. Țin să precizez că producția de mere se remarcă printr-o mare diversitate, care derivă în funcție de epoca de coacere, producția specifică pentru fiecare soi, formă, mărime și culoare. Primele fructe se coc după 20 iunie ale fiecărui an, la soiurile extratimpurii de măr de vară, și se încheie cu recoltarea soiurilor de iarnă, la începutul lunii octombrie. După epoca de coacere, soiurile din colecție sunt împărțite în patru grupe de vară (20 iunie - 20 august), vară-toamnă (21 august - 30 octombrie), toamnă (septembrie - decembrie) și iarnă (ianuarie - iunie). În acest an, producția recol­tată a depășit 50 de tone/ha din cele 700 de soiuri.

Noi soiuri la omologare

– Ce soiuri ați evidenția din colecția dumnea­voastră?

– Normal este să promovăm ceea ce s-a creat ca soi la Bacău, de către colectivul nostru de cercetare. Aceste soiuri sunt Amalia și Caterina, care se încadrează în grupa vară-toamnă. Cu aceste soiuri dorim să convingem consumatorii de mere că nu este firesc să consume mere de iarnă, pe care de fapt le pun la dispoziție supermarketurile tot timpul anului. Astfel, după data de 20 august, apar aceste soiuri foarte frumoase și savuroase, care întrunesc condițiile de piață și vin cu aportul de vitamine, săruri minerale, cu prospețime și gust pe întreaga durată de consum la categoria vară-toamnă

(20 august - 30 octombrie). Dacă sunt depozitate în spații frigorifice, durata de consum poate fi prelungită. De asemenea, putem exemplifica un hibrid de vară obținut de către colectivul nostru, care se recomandă pentru perioada 10 iulie-15 august, fructele acestuia sunt de culoare roșie spre violaceu, cu un strat gros de pruină, mari și gustoase; pomul este de vigoare mică, productiv, realizând producții mari în fiecare an. Totodată, în colecție există foarte multe soiuri românești, care sunt rezultatul activității de cercetare de peste 50 de ani din țara noastră: Romus, Frumos de Voinești, Delicios de Voinești, Ardelean, Generos, Voine etc. Pe lângă acestea, există soiuri din sortimentele internaționale, creații mai vechi, dar și creații mai noi, remarcându-se soiurile cu rezistență genetică la boli, în principal la rapăn: Florina, Topaz, Red Topaz și Golden Orange.

– Unde valorificați producția și cum stați cu forța de muncă?

– În afară de activitatea de cercetarea a mărului în colecție, în societatea noastră există și activitate de producție de fructe, în principal măr. Avem depozite care ne permit valorificarea merelor pe o durată mai mare de timp. Principalii beneficiari sunt societăți comerciale care valorifică merele intern pe piețe din Brașov, Vrancea, Buzău și Galați, fiind clienți consacrați, care cunosc soiurile și cu care păstrăm o relație de mai mulți ani. Forța de muncă este o problemă generală, care ne afectează și pe noi. Având o tradiție de mulți ani de activitate în pomicultură, am întreținut relații permanente cu forța de muncă din zonele limitrofe, care au căpătat experiență și încredere. Totodată, i-am specializat pe aceștia deoarece avem echipe care permit executarea unor lucrări spe­cifice, atât cât avem nevoie. Criza lipsei de forță de muncă o simțim în special în campaniile de recoltare.

Beatrice Alexandra MODIGA

Mărul - un simbol al belşugului şi al muncii pomicultorilor

Cea mai mare manifestare dedicată mărului, organizată în Moldova, se desfăşoară în fiecare an în luna octombrie, la Fălticeni. Iniţiativa organizării Târgului Mărului o are administraţia locală, care îşi doreşte ca prin această manifestare să ajute pomicultorii să promoveze mărul, unul dintre cele mai importante branduri din această zonă. Un număr de 43 de pomicultori din bazinul pomicol Fălticeni – Rădăşeni, dar şi din alte localităţi ale judeţului au prezentat şi au oferit spre vânzare, în cadrul unei expoziţii, aproape 50 de soiuri de mere, pere, gutui, sucuri de mere.

Preţuri mici, fructe de calitate

În cadrul târgului s-au găsit soiuri noi de mere care abia au intrat pe piaţă, soiuri clasice prezentate de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iași, Centrul de Dezvoltare Fălticeni, cum ar fi soiurile Rădăşeni, Fălticeni, care şi-au găsit menirea în sortimentul zonei, mai ales pentru calităţile deosebite ale acestora evidenţiate prin productivitate şi calitatea deosebită a fructelor, dar şi pentru o anumită rezistenţă în câmp la bolile specifice, soiuri rezistente genetic la boli, în special la rapăn, care îşi dovedesc viabilitatea în cultura pomilor în sistem biologic şi ecologic, dar şi mere din soiuri foarte vechi, care au fost uitate, dar care sunt extrem de valoroase, păstrate până astăzi într-o livadă din Solca administrată de Hildegard Eisenhauer Strugariu.

Pe lângă producătorii de mere, la a XV-a ediţie a târgului de mere de la Fălticeni au mai participat producători de material săditor certificat şi autorizat pentru înfiinţarea de livezi sau pentru plantarea în gospodărie, producători de siropuri, dulceţuri şi băuturi alcoolice obţinute din fructe, apicultori, meşteri populari.

Cei care au dorit să cumpere mere au avut de ales dintr-o diversitate extrem de mare de soiuri, printre care Ionathan, Idared, Golden, Delicios, Generos, Florina, Wagner, Red Delicious sau Ionagold, Rădăşeni, Fălticeni. Preţurile au variat în funcţie de soi şi calitate, de la 1,5 lei la 2 lei kilogramul, cele mai cumpărate fiind merele Idared, Golden şi Golden delicios. Pentru cantităţi mari preţurile s-au negociat, pornind chiar şi de la 1-1,2 lei/kg.

Renet şi Rădăşeni, soiuri care se pretează consumului pentru diabetici

Cele mai scumpe, 3 lei/kg, au fost merele Renet şi Rădăşeni. Merele Renet, deşi sunt mai puţin atrăgătoare şi lumea nu se înghesuie să le cumpere, sunt recomandate a fi consumate de persoanele cu diabet datorită conţinutului scăzut de zahăr, dar şi pentru plăcinte şi prăjituri cu mere. Şi soiul Rădăşeni este un măr care se pretează consumului pentru diabetici. Este mărul care are cea mai mare cantitate de vitamina C, în timp ce Fălticeniul este un soi neîntrecut din punctul de vedere al calităţilor gustative.

Soiurile Fălticeni şi Rădăşeni au o rezistenţă mare de câmp, necesită mai puţine tratamente, fiind rezistente la rapăn şi făinare şi se pretează pentru producţia ecologică. Într-un an bogat în precipitaţii în perioada verii pe aceste două soiuri s-au aplicat maximum 12 tratamente într-un an de producţie, merele obţinute apropiindu-se de merele ecologice.

Performanţa în pomicultură se face cu livezi tinere şi cu soiuri noi

Pomicultorii fălticeneni susţin că anul 2018 este unul dintre cei mai buni din punctul de vedere al producţiei în unele livezi, în funcţie de soi, sistem de irigaţii, sol, aceasta fiind dublă faţă de media anuală. Cu o producţie de mere cuprinsă între 30 şi 70 tone la hectar, proprietarii de livezi susţin că anul acesta este un blocaj pe piaţă. Chiar dacă există două forme locale de asociere, Asociaţia Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni şi Cooperativa „Livezile” Fălticeni, lupta pentru a intra pe piaţa marketurilor este una foarte grea anul acesta din cauza producţiei mari din ţară şi a preţurilor mici cu care vin merele din Polonia.

marul 1

Preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni, Mircea Costişevschi, ne-a explicat că pentru a face performanţă în pomicultură trebuie înfiinţate livezi tinere cu soiuri noi, mult mai productive şi rezistente la dăunători și să se asigure irigarea prin picurare şi plase antigrindină.

„Din cele peste 300 de hectare pe care le deţin membrii asociaţiei, o parte din livezi sunt înfiinţate înainte de 1989 şi în momentul de faţă trebuie înlocuite cu noile soiuri pentru a avea o producţie bună. S-au înfiinţat livezi noi cu material săditor adus din Olanda, cum ar fi soiurile Golden Riders, Idared Est, Gala, iar producţiile sunt foarte bune“, ne-a declarat Mircea Costişevschi.

Mulţi pomicultori cu suprafeţe mici nu găsesc depozite unde să lase cantităţile mari de fructe în perioada sezonului rece. În bazinul pomicol Fălticeni–Rădăşeni mulţi fermieri au construit din bani europeni sau din resurse proprii depozite cu instalaţii automate pentru climă şi umiditate, dar care, spre deosebire de alţi ani, sunt deja pline şi nu mai este loc pentru micii fermieri.

Merele pentru industrie merg la sucuri şi ţuică

Pomiculturii sunt nemulţumiţi de preţurile primite din partea unităţilor de procesare. Spre comparaţie, în 2017, când recolta a fost cu mult mai mică, pentru kilogramul de mere livrat la industrializare se plătea chiar şi 70 de bani, pe când acum, când pomii sunt plini de fructe, preţurile pornesc de la 25 de bani/kg. „La acest preţ nici nu merită să le mai culegi, pentru că nu se justifică. Cu banii primiţi nu plăteşti salariul culegătorilor pe care şi aşa îi găsim foarte greu“, susţin oamenii livezilor.

Pe lângă cazanele de ţuică care cu greu vor mai face faţă la atâta marfă, o soluţie sunt fabricile de suc de mere. Fraţii Onea, cunoscuţi producători de mere din Fălticeni prin prezenţa cu fructe şi cu suc de mere în marile lanţuri de hypermarketuri din ţară dar şi pe rafturile magazinelor din străinătate, recunosc că există un blocaj în piaţă din cauza producţiei mari, dar problema merelor de industrie au rezolvat-o. În urmă cu câţiva ani au achiziţionat o linie de procesare modernă pe care fac sucuri pentru care au contracte cu câteva lanţuri de supermarketuri din ţară, dar şi la export în ţările Uniunii Europene. Ca ei procedează tot mai mulţi pomicultori, numai în Fălticeni existând trei fabrici de suc de mere.

Cinci secole de pomicultură

Bazinul pomicol Fălticeni-Rădăşeni era cunoscut încă din secolul al XV-lea, când se făcea comerţ de fructe cu polonii, ca, mai apoi, să apară informaţii în cronica lui Dimitrie Cantemir, „Descrierea Moldovei“, despre livezile de la Rădăşeni şi Fălticeni. În 1908 a fost înfiinţată Pepiniera de stat Fălticeni-Rădăşeni, care a avut un rol deosebit în organizarea şi dezvoltarea bazinului pomicol. Între anii 1933 şi 1935, în zonă au luat fiinţă încă opt pepiniere particulare, iar în 1939 Pepiniera Fălticeni-Rădăşeni a fost transformată în Staţiunea Experimentală Pomicolă, care în anul 1957 a devenit Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă. Statul a acordat o deosebită atenţie dezvoltării şi modernizării acestei unităţi; în anul 1989 staţiunea  dispunea de 850 ha teren, dar din cei peste 120.000 de hibrizi creaţi de la înfiinţare au fost selectate 28 de „elite“ şi un număr însemnat de portaltoi la măr, păr, vişin. Tot în domeniul pomiculturii s-a înființat în 1945, prin unirea unor suprafeţe de pământ (expropriate în baza Legii agrare din 22 martie 1945) Gospodăria Agricolă de Stat Şoldăneşti, care şi-a mărit patrimoniul cu suprafeţele confiscate în 1948, care aparținuseră Casei Regale. În anul 1974 a fost înființată Asociaţia Economică Intercooperatistă Pomicolă, care în 1981 devine a treia unitate pe ţară într-un clasament al unităţilor similare. La sfârşitul secolului al XIX-lea, Bazinul pomicol Fălticeni se situa printre primele opt centre pomicole din ţară, cu o suprafaţă de circa 1.500 de hectare.

Silviu BUCULEI

Sisteme de întreținere a solului în livezi

Oricare ar fi sistemul de întreținere din plantația de pomi pentru care fermierul a optat, în funcție de specie ori condițiile climatice, trebuie știut că acesta e necesar să răspundă unor cerințe majore: prevenirea eroziunii solului, menținerea proprietăților solului, distrugerea buruienilor, favorizarea executării celorlalte lucrări din veriga tehnologică, încorporarea îngrășămintelor cât mai aproape de sistemul radicular.

Sisteme de întreținere între rânduri:

– Ogorul negru: presupune menținerea afânată și fără buruieni a intervalului, prin mobilizarea periodică a solului. Se practică îndeosebi pe terenurile plane sau cu pantă redusă, în zonele cu precipitații reduse, unde și irigarea este aproape obligatorie, pentru a asigura producții ridicate. Lucrările mecanice constau în arătura de toamnă, cu două săptămâni înainte de căderea frunzelor, prilej cu care se încorporează și îngrășământul organic sau mineral și 3-4 discuiri, în timpul perioadei de vegetație. Acest sistem pierde însă teren în fața altor tehnologii care prezintă mai multe avantaje.

– Înierbarea solului sub formă de benzi: se recomandă în special pe terenurile în pantă, pentru a preveni eroziunea solului, dar și pe terenuri plane, în zonele cu precipitații sporite. Înierbarea se realizează în anul 2-3 de la plantare, cu amestec din specii larg răspândite la noi, cum ar fi Lolium perenne sau multiflorum, Poa pratensis, Festuca rubra, Trifolium repens etc. Sunt preferate leguminoasele pentru aportul de azot pe care-l aduc în sol, combinate cu ierburile care asigură densitatea. Lățimea benzilor diferă în funcție de distanța dintre rânduri. Semănatul se realizează în luna martie sau, în livezile irigate, în luna august, norma de sămânță la hectar fiind de 40-60 kg. După consolidarea covorului, acesta se cosește de 4-5 ori pe an și se lasă sub formă de mulci, pe rând.

Sisteme de întreținere a solului pe direcția rândului de pomi (între pomi pe rând):

Practicienii cunosc faptul că, pe direcția rândului de pomi, solul se va menține curat de buruieni pe o bandă cu lățimea de 1,2-1,4 m, prin lucrări mecanice și manuale, mulcire sau erbicidare.

Ogorul negru se realizează prin afânarea repetată a solului, la adâncimea de 7-10 cm, fie manual, fie prin echipamente specifice, dotate cu palpator.

Mulcirea solului: acoperirea solului fie cu mulci natural (ierburi rezultate din cosirea benzilor dintre rânduri, coceni, paie, frunze, fân), fie cu mulci artificial (polietilenă de diferite culori, agrotextil). Se practică mai ales în livezile tinere intensive și superintensive, pe terenurile nisipoase și în zonele secetoase. În prealabil, e bine ca solul să fie afânat, fertilizat cu îngrășăminte chimice, mai ales cu o doză de azot, utilizat de microorganisme pentru descompunerea materiei organice din mulciul natural.

Erbicidarea cu substanțe de contact sau sistemice asigură menținerea solului curat de buruieni, pe benzi cu lățimea minimă de 1,2 m în plantațiile cu forme de conducere plată și 2-3 m în plantațiile cu coroane globuloase.

Maria BOGDAN

Cu Naturevo, pomicultura ecologică poate fi și rentabilă

Pe zi ce trece cererea de fructe obținute în condiții ecologice crește. Oamenii sunt tot mai dispuși să plătească în plus pentru produse curate, naturale. În aceste condiții, pomicultura ecologică devine din ce în ce mai tentantă pentru horticultori. Despre cum se poate obține profit în livezi ecologice s-a discutat în cadrul simpozionului ce a avut ca temă pomicultura ecologică. Un simpozion cu atât mai interesant cu cât a adunat la un loc cercetători din cadrul ASAS și ai ICDP Mărăcineni, fermieri și specialiști ai firmei Naturevo, cunoscută ca unul dintre liderii naționali ai distribuției de tratamente ecologice. Un simpozion de la care toți participanții au plecat mai bogați, în cunoștințe, dar și în idei.

La Mărăcineni se caută soluții optime pentru livezi ecologice

După cum a subliniat Marian Bogoescu, vice­președinte al ASAS, „agricultura ecologică a devenit cu atât mai importantă cu cât prin activitatea noastră din ultima sută de ani am reușit să afectăm, și încă destul de grav, tot ceea ce este în jurul nostru. Pe de altă parte, trebuie să spunem că produsele obținute prin tehnologiile ecologice nu au aceleași calități ca cele obținute prin tehnologii să le spunem clasice, care se vând în supermarket. Prin folosirea tehnologiilor ecologice putem participa la crearea unei armonii dintre noi și mediul înconjurător, la o viață mai bună.“

În același spirit, directorul științific al ICDP Mărăcineni, Dorin Sumedrea, a prezentat unul dintre cele mai complexe proiecte în care este angrenat institutul pe care îl reprezintă. Este vorba despre un proiect la realizarea căruia participă un consorțiu alcătuit din nouă parteneri, între care Stațiunile de Cercetări Pomicole de la Constanța, Bistrița, Iași, noua stațiune de la Vâlcea, care aparține Universității din Craiova, USAMV București, Universitatea din Pitești, și alte instituții. Proiectul este structurat pe patru direcții care cuprind toate fazele de producție: stabilirea sortimentelor ce se pretează la cultivarea în condiții ecologice, tehnologii de înmulțire, dezvoltarea de produse fitosanitare și de nutriție ecologice și tehnologii postrecoltare. Acest program are deja alocate 560 milioane de lei de la buget, în cadrul submăsurii 16.1 a din PNDR.

„Deja, în cadrul cercetării, în anul 2017 au fost testate tehnologii complete pentru afin, cireș și prun, cu produsele Naturevo“, a mai spus dl Sumedrea, care a mai adăugat și că peste 53% din suprafețele folosite la Mărăcineni sunt avizate pentru cultivarea în sistem ecologic.

Tratamente eficiente și curate

„Plantele comunică și se înțeleg între ele mai bine decât oamenii. Dacă reușim să înțelegem ecosistemul, atunci putem interveni pentru a face plantele să se simtă mai bine“, a enunțat Florin Lazăr, directorul tehnic al Naturevo.

În acest spirit au fost selecționate produsele pe care compania le pune la dispoziția fermierilor. Gama acoperă absolut toate fazele de dezvoltare a culturilor pomicole, iar substanțele folosite nu numai că nu afectează solul, dar, în multe situații, chiar repară anumite disfuncționalități sau ajută la eliminarea unor reziduuri mai vechi. Această caracteristică se regăsește la absolut toate produsele Naturevo, indiferent că este vorba despre cele destinate horticulturii sau despre cele destinate culturilor vegetale. O trăsătură comună a acestor soluții este că sunt obținute din produse naturale. Spre exemplu, Calcipril, destinat ameliorării acidității solurilor, este obținut din cretă. Biophos se produce din rocă fosfatică moale, iar Garex B, care este un excelent insecticid și fungicid, utilizat atât pentru aplicare foliară, cât și pentru aplicare pe sol, conține 80% usturoi și 2% bor.

Uleiul de portocală, ca insecticid

Naturevo a obișnuit în ultimii ani fermierii cu tot felul de produse de ultimă generație, obținute din componente naturale. Ioan Enoiu, conducătorul Naturevo, a prezentat câteva dintre noutățile anului. Între ele, Deffort este un excelent insecticid, cu efect major asupra păianjenilor. El este preparat din extract de plante din familia Fabaceelor.

Prev-Am este în același timp fungicid, insecticid și acaricid, destinat tratamentului culturilor horticole și de tutun. Acțiunea sa este fizică. Pe de o parte dizolvă exoscheletul insectelor, iar pe de altă parte întărește peretele plantei, astfel încât insectele nu îl mai pot penetra. Pe lângă aceasta, are și efect repelent. Dar, față de alte repelente, pentru oameni și albine este deosebit de atrăgător. Motivul? Substanța activă este uleiul de portocală, în concentrație de 60 g/l. „Când este pulverizat, e bine să fiți cu ochii pe operatori. Există riscul să-l bea în loc de suc. Dacă se întâmplă asta, cumva, atunci două zile nu-i mai aveți, căci probabil vor fi foarte deranjați la burtă. E singurul efect advers asupra oamenilor, dacă e băut“, a subliniat, cu o glumă, dl Enoiu toxicitatea redusă a produsului.

Un alt produs obținut din extracte de portocale este Wetcit, un adjuvant complex folosit atât ca agent de umectare, cât și ca penetrant. Din crustacee marine, având la bază aceeași substanță activă folosită și în medicina umană, este folosit Altosan, un produs care face ca durata de păstrare a fructelor să crească semnificativ și, mai spune distribuitorul, distruge și bolile din depozit.

Parafină, pentru refacerea după grindină sau arșiță

Mimox, produs din extract de Mimosa spp., distruge putregaiurile, făinarea și rapănul. Din ulei parafinic înalt rafinat, similar ca și compus cu parafina folosită pentru acoperirea comercială a brânzeturilor, este făcut produsul Oviprom Top. Acesta dă rezultate excelente în perioadele reci, ca protecție, sau vara, când protejează împotriva arsurilor solare și reduce pierderea de apă prin evapotranspirație la nivelul frunzelor.

Cu adevărat revoluționare sunt și produsele biostimulatoare. Algobor este obținut din alge, bor și extract de sfeclă de zahăr și stimulează dezvoltarea plantelor. Dar cel mai revoluționar produs pare a fi Kerafol Evo. Acesta este, în același timp, activator de creștere, tratament antistres și cicatrizant. „Acest produs are un efect deosebit în situația viilor și livezilor lovite de grindină“, a subliniat Gheorghe Glăman, președintele Secției de Horticultură a ASAS, gazda întâlnirii. „Pe lângă aceasta, are și un foarte puternic efect împotriva arsurilor solare, reducând efectul cu până la 80-90%“, a mai subliniat vorbitorul eficacitatea acestui produs.

Trăgând concluzia, participanții au fost de acord că pomicultura ecologică este posibilă și poate fi rentabilă în România, cu condiția investițiilor în tratamente și material săditor corespunzător. Conform unui calcul estimativ, costul tratamentelor pentru un hectar de livadă ecologică, în funcție și de calitatea solului, ar varia între 1.000 și 2.000 de euro. În continuare, fiecare fermier e liber să-și facă socotelile!

Alexandru GRIGORIEV

Fondurile alocate pentru sesiunea actuală de primire a proiectelor pentru investiții în sectorul pomicol au fost epuizate

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță că fondurile disponibile prin submăsura (sM) 4.1a „Investiții în exploatații pomicole” din sesiunea actuală, au fost epuizate, fiind atinsă limita de 200% din alocare.

Pentru sM 4.1a,  AFIR a primit on-line în sesiunea din acest an 291 de solicitări de finanțare în valoare totală nerambursabilă de 170,4 milioane de euro. Alocarea financiară, disponibilă pentru sesiunea anuală de depunere a cererilor de finanțare a investițiilor la nivel național a fost de 85 milioane de euro.

„Numărul mare de proiecte, cât și faptul că plafonul financiar pentru depunerea cererilor de finanțare a fost epuizat arată clar un interes major pe care investițiile în sectorul pomicol îl au în ultima perioadă. Dacă la primele sesiuni am constatat o anumită reținere din partea solicitanților, iată că în acest moment lucrurile se îndreaptă în direcția bună. Este și o consecință a faptului că am reușit să simplificăm multe aspecte pe care beneficiarii ni le-au semnalat și să fim mai aproape de ei în acest proces, deloc ușor, al depunerii de proiecte în sectorul pomicol.” a precizat Directorul general al AFIR, Adrian CHESNOIU.

Menționăm ca depunerea proiectelor în cadrul acestei sesiunii s-a oprit înainte de termenul limită prevăzut în anunțul de lansare pentru că valoarea publică totală a proiectelor depuse cu un punctaj estimat mai mare sau egal cu pragul de calitate a depășit 200% din alocare (excluzând valoarea publică totală a proiectelor retrase).

Sesiunea de depunere a proiectelor pentru investiții în exploatații pomicole prin sM 4.1a a fost lansată în data de 27 decembrie 2017. Termenul limită de depunere a cererilor de finanțare a fost de 30 iunie 2018.

Sursa: afir.info

În pomicultura românească este loc de investiții, dar nu sunt bani!

Pomicultura românească nu se află sub cele mai bune auspicii. Cel puțin aceasta pare să fi fost concluzia generală a participanților la cea de-a cincea Conferință Națională a Pomicultorilor, desfășurată la Poiana Brașov. Organizată de către Centrul de Management Agricol, împreună cu Organizația Interprofesională Prodcom și firmele Agricover, Bayer, Intermag și Lantec, evenimentul a fost un excelent prilej de întâlnire pentru toate categoriile de actori din domeniul pomiculturii.

Producătorii pe de o parte, dar și cercetătorii, furnizorii de material săditor și echipamente și, foarte important, comercianții au discutat mare parte dintre problemele cu care se confruntă.

Interes există!

„În ciuda vremii extrem de nefavorabile (viscol, drumuri înzăpezite și temperaturi scăzute – n. red.) prezența numeroasă a invitaților ne face să spunem că această manifestare este un succes. Faptul că, în ciuda vremii potrivnice, invitații noștri au răspuns în număr atât de mare, ne face să spunem că această conferință era într-adevăr foarte necesară și a răspuns unei necesități“, a apreciat dl Andrei Radu, directorul Centrului de Management Agricol și unul dintre organizatori.

Din nefericire, cam în această zonă s-au oprit apre­cierile pozitive. În rest, concluzia generală, desprinsă din tabloul pomiculturii românești, pe care participanții l-au zugrăvit, n-a fost una foarte roz. E drept că nici neagră. Pe scurt, am putea spune că pomicultura este un domeniu în care se pot face lucruri mari și minunate, dar cu condiția să vină cineva să le facă.

Există un spațiu imens pentru investiții

O imagine sintetică a reușit să creioneze, în puține dar elocvente vorbe, dl Emil Dumitru, președintele federației PRO AGRO: „Pomicultura este un sector care mulți ani a fost vitregit, iar lipsa investițiilor se vede și în lipsa de productivitate. Sunt foarte multe suprafețe care astăzi sunt îmbătrânite. Avem doar 113.000 ha de plantații pomicole, dintre care multe într-o formă extensivă de producție. Cred că dacă vrem să fim concurenți cu ceilalți fermieri din Uniunea Europeană, și în special cu polonezii, ca să dau și un exemplu, trebuie să ne concentrăm pe ceea ce înseamnă pomicultura în sistem intensiv, cu tot ce presupune, de la instalații de irigare cu picătura și până la plase de protecție antigrindină, trebuie să învățăm să ne asociem pentru a avea cantități mari de produse, pe care să le putem ambala și eticheta, ca să avem și accesul la piață.“, consideră domnia sa.

„E adevărat că sunt și niște reușite izolate în sectorul pomicol. Personal îmi exprim regretul că nu am reușit să convingem Autoritatea de Management din cadrul PNDR să simplifice submăsura de accesare a fondurilor pe pomicultură. Cred că sectorul pomicol este un sector care ar putea să aducă valoare adăugată României. Dacă ne uităm pe balanța comercială din primele nouă luni din 2017 constatăm că am exportat fructe în valoare de aproape 4,5 milioane de euro și importăm de aproximativ 78 milioane de euro!

Practic, cifrele ne spun totul despre ce se întâmplă în piața fructelor din România și este clar că avem loc pentru o creștere foarte mare. România este o țară care prin tradiție are bazine pomicole recunoscute și încă mai avem oameni care se pricep la pomicultură și ar fi păcat să-i pierdem. Asta însă, ține de o politică a Guvernului, a MADR, a modului cum vrem să încurajăm investițiile în sectorul pomicol, de modul cum gândim noi ca producătorul să aibă acces la piață și, într-adevăr să creștem productivitatea la hectar, căci la noi aceasta este mult prea mică astăzi...“, a mai avertizat liderul PRO AGRO.

Nu au mai existat oameni cu bani dispuși să investească

Întregirea imaginii a făcut-o dl Mihai Coman, directorul Institutului de Cercetare și Dezvoltare în Pomicultură de la Pitești-Mărăcineni: „Dacă aruncăm o vedere globală, constatăm că multe dintre suprafețele proiectate și înființate la sfârșitul anilor 1980 și începutul anilor 1990 au intrat în declin. Ca atare, există un gol mare atât în investiții, cât și în producție. Acest lucru se reflectă și în semnalele trase din zona publică, din piață. Deși în statistică suprafața ocupată de plantațiile pomicole este destul de mare, în realitate producțiile sunt mici. Cred că România produce sub un milion de tone de fructe, ceea ce o face să importe“, spune dl. Coman

„De fapt, fermierii nu au mai putut investi. Înființarea unui hectar de livadă nu poate să coste sub 10.000 de euro și ajunge până la 40.000 în sistem intensiv. În această perioadă de schimbări politice au fost foarte puțini fermieri care să poată investi. Nu au existat nici oameni bogați care să investească. De-abia acum au apărut oameni care au acumulat bani din alte profesii și acum investesc în plantații pomicole. În cadrul PNDR, submăsura 4.1.a ne așteptăm la investiții în circa 10.000 de hectare, de data aceasta făcute în sistem industrial, în sistem modern, cu densități mari și cu productivități mari, dotate cu toată logistica de livadă. Când spun asta mă refer la irigare, la control și la tehnologii înalte“, deslușește domnia-sa cauzele,

„În ceea ce privește materialul săditor, întotdeauna există un risc în a procura astfel de material netestat în România. Institutul nostru și stațiunile pe care încă le mai avem, la Iași, Constanța și mai ales la Bistrița, de asta funcționează, între altele: spre a testa materialul biologic. Un test de soi durează ani, dacă nu zeci de ani, și e bine să acopere întreaga diversitate de climă și sol a României.

Un fenomen foarte interesant pe care îl vedem în ultima perioadă este mutarea pomiculturii în Sud, dar nu numai, ci în zona de câmpie. Acest program de investiții din PNDR acordă punctaje mai bune suprafețelor mari. În zona de câmpie se plantează 30, 40, ba chiar câte 50 de hectare. În zona de deal suprafețele sunt mai fărâmițate și nu întrunesc punctajul necesar. Și noi suntem curioși de ceea ce se va întâmpla, pentru că până acum aveam plantații în zona de Bărăgan, în zona Constanța. Dar în Teleorman, Iași, zona Giurgiu, nu aveam prea multe plantații pomicole. Acum, prin zonare și prin acest proiect sunt amplasamente formidabil de bune pentru amplasarea unor livezi. Este un subiect de cercetare. Sunt atât chestiuni sociale, legate de forța de muncă, alte chestiuni legate de calitatea fructelor, care probabil va fi alta decât în zona de deal, dar e vorba de 10.000 de hectare, numai în sistem intensiv și superintensiv, cu sisteme moderne!“, mai crede directorul ICDPPM.

Pe scurt, nevoie de pomicultură există. Programe, respectiv submăsura 4.1.a din PNDR există și ele. Ceea ce lipsește, sunt dispoziția sau posibilitatea de a investi, căci programele oferă doar cofinanțare. Parte însemnată din sume trebuie să provină de la investitori.

Și, dacă lucrurile vor merge bine, atunci mai trebuie ceva: sute de mii de puieți din diverse soiuri, pentru noile livezi. Altfel spus, e mult de lucru pentru pepinierele românești. Numai oameni să fie și dor de muncă!

Alexandru GRIGORIEV

Abonează-te la acest feed RSS