Testarea aplicației pentru depunerea online a proiectelor europene începe marți, 8 martie, fiind disponibil doar modulul 'Depunerea cererii de finanțare', se arată într-un comunicat al Ministerului Fondurilor Europene (MFE).

'Ministerul Fondurilor Europene (MFE) anunță că în perioada 8 — 18 martie 2016 va fi disponibil pentru a fi testat de către public modulul 'Depunerea cererii de finanțare' al aplicației MySMIS 2014 versiunea 1.0., la adresa www.fonduri-ue.ro. Această aplicație IT a fost elaborată de către MFE împreună cu Serviciul de Telecomunicații Speciale (STS) pentru a facilita schimbul electronic de informații între beneficiari și autoritățile cu atribuții în gestionarea fondurilor europene structurale și de investiții. Prin implementarea aplicației MySMIS 2014, Ministerul Fondurilor Europene răspunde prevederilor regulamentelor europene aplicabile perioadei de programare 2014-2020', se arată în comunicat.

Orice persoană juridică interesată de testarea aplicației IT trebuie să fie înregistrată în sistem de către reprezentantul legal sau un împuternicit al acestuia, obligatoriu prin utilizarea propriului Certificat digital calificat pentru semnarea electronică a documentelor. Certificatele digitale calificate sunt folosite și în alte situații de interacțiune cu autoritățile (ex. depunerea de declarații fiscale la ANAF). Sunt acceptate în sistem toate certificatele digitale calificate emise în condițiile legii. În cadrul proiectelor ce urmează a fi finanțate costurile aferente procurării certificatelor digitale calificate sunt eligibile.

Atât în faza de testare cât și după lansarea în producție, o persoană juridică va putea înscrie mai mulți utilizatori pentru completarea informațiilor din cererea de finanțare. Apelurile deschise în sistem în perioada de testare vor conține prevederi ale ghidurilor ce pot suferi modificări în varianta finală.

În data de 29 februarie, ministrul Fondurilor Europene, Aura Răducu, a declarat că aplicația pentru depunerea online a proiectelor europene va fi funcțională din 19 martie și va avea 8 module până în iunie.

"În perioada 8-18 martie potențialii beneficiari pot intra în aplicație. Între timp am făcut o rețea foarte modernă de Help Desk, așa cum este și la Comisia Europeană, un fel de Call Center prin care prin telefon sau email să i se dea omului toate informațiile de care are nevoie și clarificările. La nivel regional și în fiecare județ facem un One-Stop-Shop și avem o echipă de 2-4 oameni care stau și asistă beneficiarii pentru că în marile proiecte pe care le-am avut în perioada anterioară, beneficiarii nu au fost sprijiniți și informațiile pe care le-au primit uneori au fost distorsionate și nu din rea-voință. Vrem să evităm aceste nereguli. Sistemul informatic va fi funcțional după 18 martie, după această testare", a spus Răducu.

Ea a precizat că sistemul va avea două module, după testare.

"Sistemul va avea 2 module după testare, dar va avea în total 8 module care se vor face treptat până în iunie. Cele două module de comunicare cu beneficiarii sunt gata, respectiv apel și cerere de finanțare, după care urmează modulul de contractare, nereguli, de raportare la Comisie", a arătat Răducu.

 AGERPRES

Pe site-ul Agenției de Finanțare a Investițiilor Rurale (AFIR) au fost publicate VARIANTELE CONSULTATIVE ale Ghidului Solicitantului aferente submăsurilor:

sM 6.2 „Sprijin pentru înființarea de activități neagricole în zone rurale”;

sM 6.4 „Investiții în crearea și dezvoltarea de activități neagricole”;

sM 16.4 și sM 16.4a „Sprijin acordat pentru cooperare orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare în sectoarele agricol și pomicol”.

Puteți transmite propunerile dumneavoastră pentru Ghidurile Consultative aferente submăsurilor 6.2, 6.4, 16.4 și 16.4a până în data de 7 martie 2016.

Detalii:
http://portal.apdrp.ro/informatii_institutionale_dezbatere_publica_documente_supuse_dezbaterii_publice

Pentru submăsurile 4.1, 4.1a, 4.2, Schema de ajutor de stat GBER și Schema de minimis, 4.2a, 4.3-Agricol, 4.3-Irigații, 6,1, 6.3, 7.2 și 7.6 mai puteți trimite propuneri până la data de 29 februarie 2016.

AFIR a efectuat primele plăți de 3,9 milioane de euro prin PNDR 2014 – 2020 și în această săptămână va efectua în continuare plăți în valoare de peste 6 milioane de euro              

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale continuă efectuarea primelor plăți pentru beneficiarii submăsurilor de finanțare din cadrul Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014 – 2020 (PNDR 2020) – prima tranșă de plată din fonduri europene nerambursabile alocate țării noastre prin intermediul PNDR 2020 a fost efectuată la sfârșitul lunii ianuarie 2016.

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a programat în această săptămână plăți către 225 de beneficiari ai Submăsurii (sM)6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri”. Valoarea totală nerambursabilă a plăților se ridică la aproximativ 6,9 milioane de euro. Aceste plăți se adaugăcelor efectuate în prima tranșă către 124 de tineri fermieri, beneficiari ai sM6.1, care au primit deja fonduri europene nerambursabile în valoare totală de 3,9 milioane de euro.

„Încă de la sfârșitul lunii ianuarie, AFIR a efectuat primele plăți din PNDR 2020 către tinerii fermieri. Am reușit să ne mobilizăm la nivel instituțional și în termen de doar 3 luni de la închiderea sesiunii de depunere a proiectelor, mai precis 30 octombrie 2015, să virăm în conturile bancare ale fermierilor primii bani din fonduri europene nerambursabile, trecând, desigur, prin etapele de evaluare, selecție și contractare. Vom continua să efectuăm plăți pe măsură ce sunt semnate și alte Contracte de Finanțare în urma procesului de evaluare și selecție pe care ne concentrăm și pentru alte submăsuri de investiție din cadrul PNDR 2020” a declarat directorul general al AFIR, Andras SZAKAL.

O altă submăsură pentru care au fost depuse cereri de plată și urmează să se efectueze plăți este submăsura 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”. Astfel, 164 de beneficiari ai acestui tip de sprijin vor primi în curând plăți în valoare de 246.000 euro.

De asemenea, 121 de beneficiari ai submăsurii 19.2 „Sprijin pentru implementarea acțiunilor în cadrul strategiei de dezvoltare locală” din cadrul axei LEADERvor primi fonduri europene nerambursabile în valoare de circa 612.000 euro.

O valoare ceva mai mica, de aproximativ 9.500 euro urmează să fie plătită unor beneficiari ai Submăsurii 9.1„Înfiinţarea grupurilor de producători”

De asemenea, AFIR a efectuat plăți către beneficiarii Submăsurii 4.3 „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea și adaptarea infrastructurii agricole și silvice”, componenta ce vizează infrastructura agricolă. Valoarea plăților este de aproximativ 380.000 euro. Pentru componenta de infrastructură agricolă aferentă acestei submăsuri mai sunt programate și alte plăți conform celor 2 solicitări de fonduri inițiate de AFIR până în acest moment. Precizăm că este vorba despre proiecte contractate pe Măsura 125 „Îmbunătăţirea şi dezvoltarea infrastructurii agricole şi silvice”și care au fost preluate prin procedura de tranziție pe Submasura 4.3.

Țara Vrancei, ca și Muscelul ori Țara Bârsei, dar la alte dimensiuni, se detașează prin forma sa de organizare din timpuri străvechi, un fel de uniune de obști izolate de influențele exterioare, lucru valabil cel puțin până la infuzia de modernism, cel care a creat breșe așa cum nu reușise nici măcar agricultura socialistă, zona scăpând de cooperativizarea forțată. Obștea cea Mare a Vrancei a fost multă vreme organismul administrativ și juridic care a guvernat această Românie sătească, creând legături extrem de puternice între membrii societății rurale. Despre acest ținut mirific ca peisaj, dar și ca tip de organizare cu rădăcini arhaice ne-a vorbit Valentin Popa, președintele GAL „Țara Vrancei“.

– Vorbiți-ne un pic despre locul în care ne aflăm.

– Țara Vrancei este „o Românie în mic“, cum spunea Nicolae Iorga, o Românie în miniatură. Dacă vrei să vezi România, vii aici și o să o admiri de la munte până la șes și invers. Ne aflăm pe dealul Nărujei, fix în mijlocul Țării Vrancei. De jur-împrejur se vede hotarul fizic, cu limita dinspre Buzău în zona în care se află Mănăstirea Valea Neagră, prima așezare monahală obștească, spre nord – perimetrul Tulniciului și al Sovejei, iar înspre Covasna suntem mărginiți de munți. Vrancea se identifică prin felul ei unic de organizare – Dimitrie Cantemir o numea „republică“, cum era și Muscelul – bazat pe obști, un model unic de autonomie; vrâncenii și-au păstrat relația cu administrația plătind dări, dijme etc. În schimb, tot ce înseamnă administrare locală, sătească se baza pe obște, o formă democratică, cu rădăcini încă de prin anii 1.400, care există și acum.

– Cum am putea defini aceste obști și cum funcționează ele astăzi?

– Obștea reprezintă practic întreaga populație a unei așezări rurale. Ea poate fi tratată ca o asociație, dar este mai mult decât atât, fiindcă reprezintă temelia satului vrâncean și continuitatea lui în istorie. Obștea era formată din membrii comunității, iar acest statut a fost întărit prin lege, în 1930, printr-o modificare adusă Codului Silvic din acele timpuri, specifică doar pentru Vrancea, unde se spunea că obiceiul pământului va prima față de legile comune de atunci. Iar legea pământului era așa: „vrânceanul se naște cu drept și moare cu drept“. Ce înseamnă acest lucru? Că acel teren – în cazul nostru această suprafață pe care o denumim Țara Vrancei, mai ales munții și pădurile – nu va fi împărțit niciodată de o persoană fizică sau nu se va transmite de la o familie la alta. El va rămâne proprietatea unui sat indiferent câți locuitori trăiesc în acesta. Cei care pleacă pierd dreptul de obște, iar cei care revin în sat îl recapătă.

– Funcționează acest mecanism și astăzi? Cât de receptivi sunt oamenii la această formă de organizare?

– Practic, obștea nu s-a întrerupt niciodată, ea a fost doar istoric suspendată între anii 1945 și 2000. Legile nr. 1 și 169 ale fondului funciar au permis refacerea modelelor vechi de organizare a satelor noastre vrâncene. Această orânduială mai există și în alte zone, cum ar fi Vâlcea, Dâmbovița, Bran, avem și composesoratele din Transilvania, dar regula unică „vrânceanul se naște cu drept și moare cu drept“ numai în Vrancea se întâlnește.

– Ar putea fi extins acest model de organizare?

– Da, chiar sunt persoane interesate de acest model. Scapă lumea de o mulțime de bătăi de cap. Nu se personalizează proprietatea, iar forma asociativă poate să dureze în timp, fără intervenții din afară.

– Ce le-ați putea spune celor care sunt în momentul acesta proprietari şi s-ar gândi la o astfel de formă de organizare, dar ar trebui să renunțe la dreptul de proprietate? Cum reușiți să le răsturnați această paradigmă a proprietății?

– Chiar putem face o paralelă cu terenul agricol. Obștile noastre au în proprietate foarte mult teren forestier, însă modul de organizare și de repartiție a bunurilor este unul profund democratic, și anume prin adunarea generală. Noi am încercat și cu terenul agricol de la câmp să facem același lucru, practic oamenii să-și constituie niște instrumente de gestionare, iar proprietatea să rămână individualizată, că nu merge ca la pădure. Se pot realiza forme de gestionare a terenurilor agricole similare cu obștile prin care membrii să beneficieze de uzufruct, dar să rămână și proprietari acolo. Ceea se ce întâmplă acum în Bărăgan nu concordă cu principiile noastre, ale celor din zona de munte.

– Dvs. reprezentați GAL „Țara Vrancei“. Aș vrea să ne vorbiți despre obiectivele pe care le aveți pentru că știu că acest grup este un pic diferit față de alte grupuri de acțiune locală, cel puțin prin prisma proiectelor pe care le desfășurați.

– Practic, și denumirea de GAL este artificială, însă la noi s-a constituit pe structura obștilor vrâncene. Încă din 2004-2005 avem contacte cu formele asociative dezvoltate la nivel de țară, cu parteneri din străinătate și am zis că trebuie să facem ceva și ne-am implicat mult în programul Leader. Dar sunt un pic dezamăgit pentru că începe să se transforme întregul mecanism într-un sistem. Vedeți, în România totul trebuie să fie într-un sistem, că altfel nu merge. Din punctul nostru de vedere, programul Leader nu trebuie să fie parte dintr-un sistem, el fiind gândit tocmai ca un mod inovativ de dezvoltare, coerent, în parteneriate, dar în același timp cu o mare libertate de mișcare și de gândire a membrilor săi.

– Vorbiți despre o componentă modernistă adusă formei de organizare obștească a vrâncenilor și nu a reușit?

– Noi ne-am pliat pe forma noastră de organizare care este similară cu programul Leader. Am beneficiat foarte mult de sprijinul obștilor noastre; în fiecare etapă au contribuit la susținerea morală și materială a acestui GAL. Am stat mai departe de finanțările legate de zona publică. Ne-am bazat mai mult pe bănci și pe sprijinul partenerilor noștri din obști.

– Cine sunt beneficiarii proiectelor și cum promovați dvs. GAL-ul în această zonă?

– Beneficiarii se înscriu pe o plajă largă, de la cei publici, la cei privați. Vorbim despre tinerii fermieri, fermele de semisubzistență, până la proiectele accesate de primării. Tot ceea ce sperăm noi este ca pe noua programare să avem o libertate de mișcare mai mare. Țara Vrancei suferă, ca orice zonă, de depopulare. Mulți tineri pleacă, dar s-ar putea întoarce la fel de bine la vatră dacă am veni în întâmpinarea dorințelor lor de a trăi, lucra și dezvolta afaceri acasă la ei.

Patricia Alexandra Pop şi Maria Bogdan

Începând cu anul 2014 reprezentanții Asociației pentru Promovarea Alimentului Românesc – APAR, în calitate de reprezentanți ai sectorului de promovare a produselor agro-alimentare din cadrul Federației Naționale PRO AGRO, au încercat să convingă reprezentanții MADR de importanța introducerii măsurilor privind certificarea și promovarea produselor agro-alimentare românesti. Demersul a avut ca obiectiv introducerea Priorității 3A din Regulamentul (UE) 1305/2013 Art.16 „Schemele de calitate pentru produsele agricole și alimentare“ în PNDR 2014-2020.

Daca în ultimi doi ani autoritățile au dat dovadă de o lipsă de interes față de solicitările sectorului, se pare că schimbările de la MADR au impus o nouă abordare, în care solicitările legitime ale sectorului să fie luate în seamă la elaborarea instrumentelor de lucru.

Astfel, MADR a convocat o discuție la sediul ministerului, în data de 17.12.2015 pentru discutarea Fișei Măsurii privind Calitatea și Promovarea produselor agro-alimentare. Salutăm pe această cale inițiativa MADR și consideram că eliminarea simulării dialogului la nivel guvernamental poate aduce beneficii majore pentru fermierii și micii producători români. Va rămâne de văzut, dacă acestă Măsură va fi croită ca un instrument pentru atingerea obiectivelor naționale sau interesele individuale ale reprezentanților capitalului străin vor bloca și de această dată posibilitatea producătorilor români de a-și valorifica mai bine produsele.

Tendința europeană în implementarea programelor de dezvoltare rurală 2014-2020 a fost aceea de a finanța acțiunile de certificare și promovare a calității, astfel încât solicitările pentru investiții în active fizice (fabrici) să fie o consecință firească a cererii naturale de produse. În acest fel fermierii și producătorii naționali vor putea avea o dezvoltare sustenabilă, iar produsele agro-alimentare cu valoare adăugată mare vor putea deveni un motor al economiei românești, cât și un prilej de mândrie națională.

Măsura, conform FEADR, poate susține cu 100% fermierii care doresc certificarea produselor cu sume de până la 3.000 euro/exploatație/an timp de 5 ani, precum și 70% din costurile aferente promovării acestor produse. Regulamentul prevede posibilitatea de a finanța atât certificarea europeană (IGP, STG, DOP, etc), cât și cea națională (tradițional și rețeta consacrată).

Dacă România va reuși în următorii ani să ajungă de la 1 produs certificat UE ca IGP (Magiunul de Topoloveni) la un număr de 200 de produse, vom putea spune că am depășit statutul de  „țară bananieră“ care exportă resursa naturală și subvenție europeană prin grâu și porumb.

Uniunea Europeană a venit peste România precum tancurile sovietice

După integrarea României în UE am asistat la formarea a două tabere. Prima care susținea că integrarea este benefică și cealaltă tabără care era convinsă de contrariu. Acum, la nouă ani de la integrarea în UE, efectele sunt vizibile – industria românească e sublimă dar lipsește cu desăvârșire, iar agricultura la fel... Acest lucru înseamnă că, cel puțin în sectorul industrial, nu prea mai există companii românești care să conteze, ci doar străine... În sistemul bancar la fel. În agricultură, terenurile arabile sunt, încet dar sigur, acaparate de străini. Iar fermierii români au devenit dependenți de fondurile europene. Ce e de făcut? Mai nimic...

„Trăiască și înflorească UE!“

Toate guvernele de după anul 2000 și până în prezent au ridicat în slăvi Uniunea Europeană, integrarea în Casa Comună, dar și efectele benefice ale postaderării. Sigur, nimeni nu contestă efectele benefice, „civilizatoare“ ale integrării. Mai ales când vine vorba de fondul problemei, adică de bani, de „fondurile europene“ destinate diferitelor sectoare ale economiei. Când vine vorba de „forma“ problemei, adică de „esența lucrurilor“, lucrurile se schimbă. Iar guvernanții s-au făcut că nu există nicio problemă în acest sens... Sau au făcut doar aluzii vagi că ar exista ceva-ceva „probleme“... Până acum... „Complexul industrial-agrar din Europa a venit peste noi ca tancurile sovietice“. Cine a zis asta? Nimeni altul decât vicepremierul Vasile Dîncu, ministrul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Mai precis, Vasile Dîncu a vorbit despre efectele pe care le-a avut aderarea la UE asupra mediului rural românesc la o dezbatere despre dezvoltarea integrată a mediului rural în România, desfășurată în luna decembrie a anului care tocmai s-a încheiat. „Integrarea în Uniunea Europeană, să fim foarte sinceri, a dat o lovitură mortală țăranului român deoarece complexul industrial-agrar din Europa a venit peste noi ca tancurile sovietice. Cei care ne întoarcem acasă de sărbători știm asta foarte bine. La noi s-au dat legi legate de produsele românești din obligația de a avea produse autohtone în supermarketuri, dar nu se respectă această lege, avem organisme minunate de control, dar nimeni nu respectă acest lucru.“

Satul românesc în pericol?

Iar cum „tancurile sovietice“ au venit în România cu scopul de a rămâne, la fel și UE. Numai că acest lucru ar duce la depersonalizarea totală a civilizației rurale românești. Iar românii nu fac nimic pentru a proteja acest tezaur pur românesc, crede vicepremierul Dîncu. „Avem ultima civilizație rurală din Europa și ar trebui s-o protejăm. În România vin mai degrabă străinii să ne atenționeze asupra faptului că ne moare satul, că moare o civilizație. E o chestiune de cultură care ne lipsește, – aceea de a ne putea autoorganiza și de a ne dezvolta singuri. (...) Cred că în primul rând trebuie să ne pese nouă înșine de țara noastră. Acesta este cel mai important lucru și nu e un slogan“, a mai afirmat Dîncu. Totuși ce este de făcut? „Avem nevoie de o nouă strategie care ar trebui să fie națională pentru că numai strategii globale este greu să aplicăm în România. Dacă suntem ultima civilizație rurală, atunci este clar că nu există model european pentru asta... Trebuie să-i ajutăm pe oameni. Ei nu știu nici «bruxelleză», nici limba tehnocratică pe care putem să o avem noi la Guvern. Oamenii nu cunosc aceste limbaje, ei au nevoie de educație, de programe de formare și de antreprenoriat din afară care să vină să-i miște. S-au obișnuit doar să vină politicienii în campanie electorală și să recolteze voturi de acolo. Deci și-au pierdut în primul rând speranța, de aceea este nevoie de o strategie de a salva această civilizație“, a conchis Vasile Dîncu.

Și „veșnicia“ la fel...

Iar părerea vicepremierului nu este una singulară. Mai mult, ministrul Agriculturii, Achim Irimescu crede că, dacă până acum obișnuiam să spunem că „veșnicia s-a născut la sat“, de acum încolo însăși această „veșnicie“ este serios pusă sub semnul întrebării. „Eu chiar cred că veșnicia nu se va mai naște la sat. Modernizarea forțată a satului românesc va duce la dispariția acelui sat idilic pe care ni-l imaginăm cu toții. Căci modernizarea implică bunăstare, iar aceasta înseamnă renunțarea la cai, dispariția săniilor trase de cai și încet, încet, dispariția biodiversității. Sigur, caii, și vorbesc de cai ca de un simbol al arhaismului, vor fi folosiți în continuare la călărie sau în agroturism. Cum lesne se poate vedea și în Polonia, caii se folosesc din ce în ce mai puțin în muncile agricole. Sau, de exemplu, în Franța există o fermă care produce un vin exclusivist care foloseşte doar forță de muncă manuală, dar și cabaline. Și vorbesc aici de o fermă de nișă cu produse extrem de scumpe care justifică aceste costuri masive“, ne-a declarat Achim Irimescu. Cu alte cuvinte, în acest moment în Occident costă extrem de mult să fii arhaic. Adică trebuie să ai extrem de mulți bani ca să te bucuri de produse cu adevărat „curate“.

Așadar și prin urmare...

Ce urmează? O nouă strategie, bineînțeles... Dar, de această dată, una cu rezervele de rigoare. „Cred că provocarea numărul unu este să stabilim o strategie. Deși aici nu cred că este punctul nostru forte. Am stabilit la strategii... nu știu câte din ’90 până acum și niciuna nu a fost menită să poată oferi ceea ce ne dorim cu adevărat. Vom scrie și de data aceasta o nouă strategie. Sigur, o strategie sper eu să fie a mediului rural, într-adevăr. Repet, fonduri multe s-ar putea să ne ducă spre eficientizare, spre performanță și competitivitate la nivel european, dar să ne îndepărteze de satul pe care îl visăm sau ni-l imaginăm noi. Dădeam un exemplu foarte ușor oficialilor de la Bruxelles. Mergeți în România, într-o seară de vară, cu mașina și vedeți câte insecte rămân pe parbriz și mergeți în Vest și o să vedeți ce s-a întâmplat cu modernismul. Este adevărat că fiecare își dorește o viață mai bună, cu apă caldă la robinet și nu cu toalete în fundul curții, dar toate acestea în mod sigur ne vor duce departe de satul pe care încă îl menținem“, a mai spus șeful MADR, Achim Irimescu.

Vom returna 800 de milioane de euro din fondurile pe dezvoltare rurală

Se pare că România va returna Comisiei Europene cel puțin 800 de milioane de euro din fondurile alocate pe dezvoltare rurală prin PNDR 2007-2013. „Avem foarte multe fonduri alocate (PNDR 20014-2020 n.r.). Am avut și pentru perioada anterioară, dar din păcate nu am reușit să le utilizăm în integralitate. Cel puțin 800 de milioane de euro vor fi returnați Comisiei Europene și este dureros că se întâmplă așa pentru că vă imaginați, cu 800 de milioane de euro se puteau face multe afaceri în mediul rural care să aducă o viață mai bună fermierilor și mai ales celor care desfășoară activitatea în afara agriculturii. Din păcate, în mediul rural principalul furnizor de locuri de muncă este totuși agricultura“ a declarat Achim Irimescu, ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, la o conferință de specialitate, la sfârșitul anului trecut. În contextul celor de mai sus ne putem întreba: „E de bine? E de rău?“

Bogdan Panțuru

• Două ferme-pilot în România și Republica Moldova.

• Laboratoare moderne de cercetare pentru monitorizarea producțiilor în România, Republica Moldova și Ucraina.

• 2,621 milioane de euro din bani europeni.

Colaborarea transfrontalieră în partea de est a Uniunii Europene s-a materializat și prin finalizarea proiectului Promovarea producției sustenabile și implementarea bunelor practici în fermele de bovine din zona frontalieră România – Republica Moldova – Ucraina.

La conferința de încheiere, care a avut loc la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iași, beneficiarul proiectului, au participat partenerii de proiect, reprezentanți ai Asociației Generale a Crescătorilor de Taurine din România, ai Universității Agrare de Stat din Chișinău, Universității Agrare de Stat din Odessa-Ucraina, cadre didactice, cercetători, reprezentanți ai unor societăți comerciale de profil, fermieri.

Prof. univ. dr. Vasile Vântu, rectorul universității gazdă, a prezentat obiectivele proiectului care au vizat îmbunătățirea performanțelor economice ale zonei de frontieră prin facilitarea și modernizarea durabilă a agriculturii, crearea unei rețele comune de centre de monitorizare a producției bovine din punct de vedere cantitativ și calitativ în cele trei țări partenere. De asemenea, derularea unei campanii de formare/informare și diseminare a informațiilor specifice pentru factorii interesați în domeniu din cele trei regiuni.

„Vrem, a subliniat dl rector Vasile Vântu, ca ceea ce realizează cele trei universități partenere să aibă rezonanță în activitatea micilor și marilor fermieri, în lumea afacerilor.“

În perioada de implementare de 26 de luni, bugetul proiectului s-a cifrat la valoarea eligibilă de 2.621.122 euro, din care finanțare de la UE 2.359.009 euro, iar 262.112 euro cofinanțare parteneri.

Prin materializarea acestui proiect pe care conf. univ. Vasile Vrâncean, prorectorul Universității Agrare de Stat din Chișinău, l-a caracterizat ca fiind „benefic și deosebit de important“ s-au înființat două ferme-pilot pentru determinări cantitative și calitative în România și Republica Moldova. Ferma din România, amplasată la Rediu – județul Iași, are un efectiv matcă de 50 de vaci din rasa Fleckvieh Simmental și dispune de peste 15 tipuri de echipamente agrozootehnice, achiziționate în cadrul proiectului, pentru deservirea fermei.

Valorificarea producției de lapte se face prin vânzare cu amănuntul în campusul USAMV și prin livrare către procesatori regionali.

Tot aici au fost angajate șase persoane pentru managementul firmei și pentru asigurarea sustenabilității proiectului prin furnizarea de exemple de bune practici și acordarea de servicii de instruire și consultanță grupului țintă.

La ferma din Republica Moldova efectivul matcă este format din 30 de vaci din aceeași rasă, iar valorificarea producției se face prin livrare la procesatori și vânzare cu amănuntul.

Pentru monitorizarea producțiilor bovine din punct de vedere cantitativ și calitativ în țările partenere s-au înființat trei centre. Centrul din România dispune de două laboratoare pentru analize fizico-chimice, microbiologice și senzoriale dotate cu 60 de echipamente moderne și infrastructură IT, valoarea investiției fiind de 300 mii de euro. Aici își desfășoară activitatea trei persoane pentru operarea centrului și asigurarea sustenabilității proiectului prin prestarea de servicii de specialitate pentru membrii grupului țintă și utilizarea infrastructurii de cercetare-dezvoltare ca și pentru accesarea și a altor procese de cercetare și investiții.

Investiții de peste 350 mii de euro au fost alocate și centrului din Odessa – Ucraina, iar la Chișinău valoarea investiției, unde au fost înființate două laboratoare și o minilinie de pasteurizare și ambalare a laptelui obținut din fermă, se ridică la peste 250 mii de euro.

Dezbaterile ce au avut loc la sediul USAMV Iași, dar și la ferma-pilot de la Rediu au evidențiat – din spusele celor prezenți – care vor fi beneficiarii acestui proiect: fermierii din zonele de vecinătate ale partenerilor, studenții din ciclurile de licență, masterat, doctorat de la cele trei universități, cercetători și cadre didactice, procesatori din industria alimentară din cele trei regiuni și, nu în ultimul rând, consumatorii de produse de origine animală sigure din punctul de vedere al inocuității din cele trei țări.

S-au avansat și cifre: conform proiectului, din grupul-țintă imediat vor fi 150 de crescători de taurine, 15 reprezentanți ai procesatorilor – cinci din fiecare țară parteneră – reprezentanți ai asociaților profesio­nale din domeniu, 15 cadre didactice și, nu în ultimul rând, personalul angajat la fermele-pilot și la laboratoare.

„Finalizarea acestui proiect, a declarat prof. univ. dr. Serge Kachiuk, rectorul Universității din Odessa, este o ilustrare a bunelor relații și a colaborării între cele trei universități, o punte de legătură între cele trei țări și, în același timp, un sâmbure al viitoarelor colaborări în acest vital domeniu al creșterii animalelor. Dorim ca ceea ce vom realiza în aceste ferme-pilot la dumneavoastră și în laboratoarele existente în cele trei țări partenere să aibă rezonanță în economia reală, valorificându-se astfel potențialul agricol de care dispunem“.

Stelian CIOCOIU

– Domnule Adrian Baciu, sunteți reprezentantul Grupului de Acțiune Locală Siretul Verde. Știu că vă aflați între cele două Programe Naționale de Dezvoltare Rurală, mai exact în ce stadiu se află toată activitatea dumneavoastră?

– GAL Siretul Verde funcționează din anul 2010 și a implementat proiecte până anul acesta; suntem în ultima lună de funcționare pe vechiul PNDR, în perioada în care monitorizăm proiectele pe care le-am selectat. Avem în acest moment 71 de beneficiari care au accesat fonduri pe diferite măsuri plecând de la fermele de semisubzistență, Măsura 141, Măsura 112 – Instalarea tânărului fermier, Măsura 121 – Modernizarea exploatației agricole, avem proiecte pe Măsura 312 – Diversificarea activităților agricole în mediul rural, Măsura 313 – Turism și agrement în mediul rural sau Măsura 322 pentru primăriile care au primit finanțare pentru infrastructura de bază sau achiziția de utilaje pentru diverselor activități desfășurate de primărie.

– Ce teritoriu acoperiți prin activitatea pe care o desfășurați?

– GAL Siretul Verde are în componență 9 unități administrativ teritoriale. Opt dintre acestea se află în județul Vrancea, plecând din nordul județului de-a lungul râului Siret, și avem localitățile Ruginești, Pufești, Garoafa, Vânători, Biliești, Suraia, Vulturul, plus orașul Mărășești, la care se adaugă comuna Movileni din județul Galați. Această comună se învecinează cu câteva localități din Vrancea care au o cale de legătură comună, – Barajul de la Movileni Ciușlea.

– Acum, pentru că ați tras linie în urma încheierii exercițiului financiar 2007-2014, puteți spune care au fost cele mai accesate măsuri, spre ce s-au orientat cei mai mulți investitori?

– Măsura cea mai accesată din punctul de vedere al numărului de beneficiari este 141 – Fermele de semisubzistență, unde noi avem 32 de beneficiari care au primit fiecare câte 7.500 euro. Din punctul de vedere al valorii, Măsura cea mai accesată a fost 322, destinată primăriilor, unde s-au accesat circa 800.000 euro.

– Pe ce au cheltuit primarii acești bani, ce s-a achiziționat cu preponderență?

– Am avut investiții în baze sportive pentru incinta școlilor, achiziționarea de utilaje pentru servi­ciul de urgență, buldo­escavatoare, ATV-uri pentru stins incendii și desecări în caz de inundații. Avem o comună care are 6 km de trotuare și și-a cumpărat utilaje pentru deszăpezire. Ceea ce este inovativ la investițiile realizate de primării e componența de mediu. Spre exemplu, investițiile care privesc bazele sportive au un sistem de iluminat pe bază de panouri fotovoltaice, astfel încât au nocturnă folosind surse alternative de energie. Pe timpul zilei terenurile de sport sunt folosite de elevii școlilor, iar noaptea de tinerii din localitate.

– Care sunt localitățile care se bucură de aceste terenuri?

– Vorbim de cele trei terenuri de sport multifuncționale în aer liber realizate de Primăria Vulturu și de bazele sportive moderne de la școlile Vînători, Garoafa și Mirceștii Noi. Terenurile sunt acoperite cu gazon artificial, împrejmuite cu plasă din sârmă zincată înaltă de 6 metri și reprezintă o bucurie pentru toți copiii din satele Vulturu - Becali, Hîngulești și Vulturu care până anul acesta își realizau orele de sport în noroi.

– Sunt deja folosite aceste baze sportive, ați reușit să atrageți tinerii în aceste locații? Sunt interesați să facă sport?

– Da, sunt folosite și am aflat de la primarii din teritoriu că vara, după miezul nopții, se încingeau lungi partide de fotbal. Ceea ce înseamnă că scopul realizării acestor baze sportive este îndeplinit din punctul nostru de vedere.

– Este un lucru bun care are și o componentă socială. În felul acesta ați direcționat tinerii spre sport în detrimentul pierderii timpului prin cârciumi și alte localuri de acest gen.

– Da, noțiunea de bază sportivă există în mediul urban, însă în mediul rural nu existau și iată un plus de utilitate care a apărut în aceste localități. Totodată, avem proiecte pentru centre de agrement care sunt într-o fază finală de realizare. Noi nu am avut în teritoriul nostru nicio piscină, însă acum ne bucurăm și de acest lucru. Avem un alt centru de agrement la o baltă de pescuit, cu foișoare pentru pescari, o altă inovație, pentru că până acum nu am avut zone de pescuit amenajate și autorizate. Aceasta este plus valoarea pe care a adus-o GAL-ul prin proiectele derulate în teritoriu.

– Care este proiectul de suflet?

– Cred că proiectul de suflet este GAL-ul pentru cei implicați în acest Grup de Acțiune Locală. Avem și bucuria că ne vom continua activitatea în noul PNDR 2014-2020. Am depus actele pentru a obține sprijinul pregătitor și am fost selectați. Urmează ca luna aceasta să semnăm în vederea elaborării unei noi strategii.

– Felicitări și la cât mai multe proiecte!

Cu 89.895 euro valoare nerambursabilă în comuna Garoafa, satele Ciușlea și Garoafa, au fost construite două terenuri de sport multifuncționale în aer liber cu dimensiunea spațiului de joc de 42x20 m, gazon artificial de 50 mm și sistem de iluminat ecologic bazat pe panouri solare.

Centrul de agrement din satul Copăcești, comuna Ruginești, județul Vrancea, a primit o finanțare nerambursabilă în valoare de 196.833 euro, inițiatorii acestui demers fiind motivați de cadrul natural al zonei Ruginești care favorizează turismul de agrement, de circulație, de sejur, cultural, rural, de vânătoare și pescuit, agromontan sau de weekend. Locația va beneficia de piscină, o construcție multifuncțională dotată cu sală de jocuri și sală de fitness și aerobic.

Patricia Alexandra POP

Fonduri europene nerambursabile în valoare de 30,4 de milioane de euro sunt disponibile pentru noi proiecte de cooperare româno-bulgară. Este vorba despre cel de al doilea apel de proiecte pentru Axa Prioritară 4 (“O regiune calificată şi incluzivă”) şi Axa Prioritară 5 (“O regiune eficientă”) a Programului de cooperare transfrontalieră Interreg V-A România-Bulgaria (2014-2020). Cererile de finanţare se pot depune până la data de 15 martie 2016.Ghidul Aplicantului poate fi descarcat din site-ul programului.

Apelul fost lansat joi, 15 octombrie a.c., în cadrul Comitetului de Monitorizare al Programului. Tot joi au fost aprobate primele 36 de proiecte soft, cu o valoare totală de aproximativ 25 de milioane de euro, selectate spre finanţare după primul apel de proiecte. Lista proiectelor selectate este disponibilă în site-ul programului, www.cbcromaniabulgaria.eu.

Cu ocazia acestei reuniuni Comitetul de Monitorizare a luat şi alte decizii importante privind implementarea, cum ar fi aprobarea Planului de evaluare al Programului.

Astfel, cu sprijinul constant al Comitetului, Programul Interreg V-A Romania-Bulgaria accelerează ritmul de implementare, făcând paşi importanţi pentru utilizarea eficientă, cu impact maxim, a fondurilor disponibile prin Fondul European de Dezvoltare Regională.

*  *  *

Programul de cooperare transfrontalieră Interreg V-A România-Bulgaria, gestionat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) în calitate de Autoritate de Management, a fost adoptat de Comisia Europeană (CE) pe 12 februarie 2015 și are un buget de 258,4 milioane de euro, din care 215,7 milioane de euro din Fondul European de Dezvoltare Regională (FEDR). Aria eligibilă este formată din 7 județe din România (Constanța, Mehedinți, Dolj, Olt, Teleorman, Giurgiu, Călărași) și 8 districte din Bulgaria (Vidin, Vratsa, Montana, Pleven, Veliko Tarnovo, Ruse, Silistra, Dobrich).

Cele 5 axe prioritare (cu excepția celei de asistență tehnică) finanțează proiecte în domeniul transportului durabil, protecției mediului, promovării adaptării la schimbările climatice, prevenirii și managementului riscurilor, promovării ocupării forței de muncăşi consolidării capacității instituționalea autorităților publice și a actorilor relevanți din aria eligibilă.

În perioada de programare 2014-2020, MDRAP gestionează 12 programe europene de cooperare teritorială sau transfrontalieră (pentru 6 dintre ele fiind Autoritate de Management).

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) anunță prelungirea sesiunii de depunere a cererilor de finanțare prin Submăsura 4.3 „Investiții pentru dezvoltarea, modernizarea sau adaptarea infrastructurii agricole şi silvice”, componentainfrastructura de irigațiipână la datade 18 decembrie 2015, ora 16.00.Termenul inițial pentru închiderea sesiunii era 30 octombrie 2015, ora 16.00.

Prelungirea termenului de primire a cererilor de finanțare s-a decis ca urmare a numărului mare al solicitărilor primite în acest sens din partea potențialilor beneficiari precum și având în vedere motivația faptului că întocmirea proiectelor finanțate prin sM 4.3este complexă și de durata, obținerea avizelor necesită un timp îndelungat.

Valoarea totală nerambursabilă a fondurilor disponibile pentru această sesiune este de 218 milioane euro. Totodată, precizăm că pragul de calitate lunar pentru proiectele care vor fi depuse în intervalul 1 noiembrie 2015  – 18 decembrie 2015 este de 20 puncte.

Toți cei interesați să obțină fonduri nerambursabile pentru proiecte îninfrastructura de irigații din zonele rurale, prin intermediul Submăsurii 4.3 din PNDR 2020,pot consulta gratuit Ghidul Solicitantului pe pagina de internet a Agenției – www.afir.info.

Valoarea totală nerambursabilă a proiectelor depuse prin Submăsura 6.1 „Sprijin pentru insta­larea tinerilor fermieri“, componenta aferentă zonei non-montane, a ajuns la nivelul maxim al sumei pentru care se pot primi cereri de finanțare în acest an, a anunțat AFIR, într-un comunicat de presă.

Conform AFIR, odată atins plafonul stabilit de 120% din alocarea disponibilă pentru compo­nenta non-montană din cadrul Submăsurii 6.1 (77,84 milioane de euro) sesiunea de depu­nere a proiec­telor se închide automat. Instituția precizează că pentru zona montană din cadrul Submăsurii 6.1 ”Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri“, AFIR primește în continuare cereri de finanțare, suma disponibilă rămasă este de 35,61 milioane de euro, sesiunea de depunere fiind deschisă până la 30 octombrie.

GAL „Colinele Prahovei“, unul dintre cele trei grupuri de acţiune locală existente azi în Prahova, marchează trei ani de la înfiinţare. Cu sediul în pitoreasca comună Floreşti, localitate cu faimă în istoria ţării, ţinteşte să cucerească inima tinerilor fermieri din zonă, ieri muncitori în fabrici dispărute, azi agricultori cu pretenţii, unitatea reprezentând un important punct de reper în viaţa a şapte localităţi din judeţ, reunite în această formă insolită de dezvoltare economică: Băneşti, Cocorăştii Mislii, Filipeştii de Târg, Măgureni, Scorţeni, Vâlcăneşti şi Floreşti, fermieri care văd în acest GAL un mijloc sigur, stimulativ şi creativ de dezvoltare, prin noi şi noi proiecte comune cu fonduri europene.

Faptul ca atare ne este relevat de însuşi managerul unităţii, ec. Gheorghe Gât. „În strategia noastră de dezvoltare punem un mare accent pe susţinerea tinerilor fermieri, cei mai mulţi dintre ei reîntorşi nu de mult la sat. Satisfacţia localnicilor este tot mai mare dacă observăm că, până în prezent, am primit 18 proiecte cu finanţare europeană din partea lor. Proiectele se concentrează în legumicultură, în creşterea vacilor de lapte şi în apicultură, care schimbă oarecum înfăţişarea satelor. Asta mai ales când vedem pe câmpurile noastre utilaje noi, performante, iar în perimetrele satelor care compun GAL-ul nostru existenţa a noi şi diferite alte unităţi productive, în domeniul agricol şi forestier.“

Pentru aceeaşi categorie de beneficiari ai fondurilor europene de la sate, GAL-ul are în prezent şi alte proiecte, între care unul de 31.000 euro pentru formare profesională, în curs de implementare, un altul de 100.000 euro pentru ridicarea unei pensiuni agroturistice, de care este mare nevoie în zonă ş.a. Aceste noi proiecte, care îi vizează pe mulţi dintre tinerii fermieri, azi şomeri, se adaugă celor care au fost realizate în perioada anterioară, de doi ani, când au fost alocate finanţări de peste 2,5 milioane euro, care au adus un suflu nou în viaţa satelor de aici.

Despre astfel de reuşite ne-au vorbit şi edili ai unora dintre cele şapte comune componente. Gheorghe Iordache, primarul comunei Măgureni, localitate care a beneficiat din plin de o susţinută finanţare europeană, remarcă că proiectele europene au ameliorat sensibil situaţia financiară a comunei, care are mari probleme cu veniturile la bugetul local; susţinerea GAL a dat un impuls atingerii unora dintre obiectivele edilitar-gospodăreşti, între care extinderea reţelei de apă şi de canalizare, dotarea cu aparatură modernă a căminului cultural, precum şi a grădiniţei locale, lucruri aproape imposibil de făcut în absenţa GAL „Colinele Prahovei“.

Desigur, GAL „Colinele Prahovei“ este azi o prezenţă salutară în zonă, de la care sătenii aşteaptă o tot mai mare implicare în viaţa lor cotidiană, în dezvoltarea economică a zonei. Cât priveşte priorităţile pe acest an, managerul de la GAL „Colinele Prahovei“ menţionează două mari obiective. Mai întâi, implementarea proiectelor contractate şi elaborarea noi strategi de dezvoltare locală aferentă PNDR – 2014-2020, o lucrare complexă, cu o durată de şase luni. În urma desfăşurării procesului participativ de consultare publică, managerul unităţii ne mai asigură că în 2015 vor fi identificate alte nevoi presante ale comunităţii, dar şi priorităţile sale în abordarea noii strategii. Astfel, în opinia sa, GAL „Colinele Prahovei“ va putea fi în măsură să depună strategia de dezvoltare locală în sesiunea care urmează a fi lansată în curând pentru asigurarea finanţării tuturor proiectelor preconizate pentru anii 2015-2016. Cu acelaşi puternic accent pe susţinerea proiectelor tinerilor fermieri de la sate şi, în aceeaşi măsură, pe dezvoltarea altor obiective gospodăreşti – edilitare, solicitate de edilii din cele şapte comune din zona Floreşti-Prahova, administrate de către GAL – „Colinele Prahovei“.

Am ajuns din întâmplare la Ziua Comunei Izvoarele. De fapt, căutam Festivalul Dulceţii, unul dintre cele două organizate în Prahova, dar am amestecat cumva sărbătorile. Nu regret însă confuzia care m-a dus în dealurile Schiuleştilor, la poalele pădurii, aceiaşi codri care ascund în inima lor Mănăstirea Crasna.

Nu am să vorbesc despre sărbătoarea în sine, fiindcă ea arată ca oriunde altundeva; diferiţi sunt doar participanţii şi decorul natural, în fine, identitatea aşezării. În afară de patru standuri rezervate Clubului Seniorilor, ai cărui membri sunt producători de dulceţuri şi de ţesături tradiţionale locale, o scenă pentru artiştii-elevi ai comunei, că tot este Izvoarele a patra localitate culturală rurală din ţară, târgul prilejuit de manifestările zilei aşezării rânduia un bazar improvizat cu de toate: mici „acompaniaţi“ cu muzică de petrecere cântată pe viu, vată pe băţ, papuci de cauciuc, turtă dulce, baloane, un tobogan uriaş gonflabil şi sute de alte chinezării şi turcisme.

Dar, cum spuneam, nu asta m-a interesat. M-a uns la inimă fiindcă oamenii locului s-au bucurat. S-au înveselit cuminte ca pentru cinstirea localităţii lor. Ei chiar au ce arăta vizitatorilor: sate frumoase, case foarte bine gospodărite, construite în stil muntenesc, adică generoase ca dimensiune şi arhitectură bazată în principal pe lemn, terenuri îngrijite. Altfel n-ar fi fost multă încântare să priveşti cât vezi cu ochii coamele de deal cosite sau cu poieni încă în floare.

Ce înseamnă să faci un lucru la modul serios

Dar am mai admirat un lucru, felul în care a fost modificată marginea de sat şi de comună. De la ultima vizită, prin 2007 cred, reţinusem că s-a construit o parcare betonată pentru autocarele şi maşinile pelerinilor de la Mănăstirea Crasna. Dar tot acolo, la ieşirea din Schiuleşti, erau un tăpşan mărăcinos şi o pajişte de munte neîntreţinută. Mă rog, rău întreţinută. De atunci încoace însă lucrurile s-au schimbat fundamental. Margareta Dinulescu, primar la al treilea mandat, a dus acolo ceea ce peiorativ noi am numit „parcurile lui Boc“ şi „terenurile de sport ale Elenei Udrea“. În realitate proiectele, finanţate din Fondul de mediu, surse guvernamentale sau fonduri UE, fac parte din vastul program de înfrumuseţare şi dezvoltare a satului românesc, Programul Naţional de Dezvoltare Locală. Chiar şi eu am făcut haz pe marginea acestui subiect văzând, de exemplu, sala de sport degradată de la Cheia – Măneciu, construită în 2004, sau parcuri urbane ori rurale îngrămădite, adevărate „sorcove“ prin densitatea de vegetaţie sau mobilier. Dar la Schiuleşti pot spune că este o probă de reuşită a programului. În primul rând, n-am remarcat că parcul n-ar pica bine într-o zonă care abundă de vegetaţie. Fiecare are rostul său. Compoziţia elementelor ori ceea ce arhitectura peisageră numeşte design este încadrată perfect în spaţiu, în sensul în care băncile, mesele, leagănele, chioşcurile sunt din lemn masiv şi lucrate rustic, iar terenul accidentat a fost separat prin fire de apă taluzate cu piatră de râu, iar apa adunată în nişte mici iazuri. Terenul de sport, e adevărat, încadrat în relieful general deluros, este cât se poate de plan şi practicabil.

De sărbătoarea comunei, cât a fost ziua de mare, s-a bătut acolo mingea. Alături a fost construită o clădire cu rol de vestiare şi birouri, iar în zonele cu pantă de nivel s-au amenajat nişte gabioane uriaşe, un fel de ziduri cu rol real de sprijin, dar şi estetic. Cele două proiecte am reţinut că au fost aprobate în 2008, dar finanţarea, adică vreo 2,5 milioane de lei împreună, a sosit mult mai târziu.

Maria BOGDAN

Potrivit unei informaţii care ne-a parvenit de la Regiunea III Sud-Muntenia, unitate prin care sunt derulate investiţii realizate cu fonduri europene în cele şapte judeţe din sudul României, între care şi judeţul Prahova, un insolit monument arhitectonic, şi anume Moara de apă de pe râul Teleajen, obiectiv care, în acest moment, este ameninţat cu degradarea continuă, ar putea fi salvat printr-un proiect de investiţii cu fonduri europene.

Este interesant de ştiut că acest monument reprezintă un important punct turistic, dar şi locul de filmare a unor pelicule româneşti celebre, precum „Haiducii lui şapte cai“ şi „Întoarcerea vlaşinilor“, fiind atestat în secolul al XVIII-lea.

Monumentul este realizat din piatră de râu şi acoperit cu şindrilă. Acesta se află acum în atenţia Direcţiei judeţene de Cultură Prahova, unitate care însă nu dispune de fondurile de investiţii necesare pentru conservare.

Cristea BOCIOACĂ

Neîndoielnic, cel puţin pentru tagma bărbătească, GAL „Drumul Vinului“ are rezonanţa plăcută a clinchetului de pahare ciocnite la aniversări ori mese festive. Cu denumire bahică, s-ar putea crede că respectivul Grup de Acţiune are ca activitate exclusivă viniviticultura. Numai că nu e deloc aşa, legătura fiind făcută mai mult prin nume, căci menirea sa principală este cu totul alta, chiar dacă o mică parte a activităţii sale vizează, totuşi, şi segmentul viticol.

Asociaţia reprezintă, în fapt, un parteneriat public-privat cuprinzând 11 comune (zece comune în judeţul Buzău şi una în Prahova). Viziunea de dezvoltare se centrează în special pe creşterea nivelului de viaţă a locuitorilor, a patrimoniului de mediu, arhitectural şi viticol; dezvoltarea ofertei turistice şi a activităţilor conexe; promovarea şi susţinerea dezvoltării unei agriculturi durabile. Reprezentantul GAL „Drumul Vinului“, Cristian Constantin, întăreşte acest lucru: „Denumirea derivă de la faptul că, dintr-un total de 11 comune, majoritatea sunt din zona Dealu Mare, o zonă viticolă foarte reprezentativă pentru judeţul Buzău, continuată apoi în Prahova. Dar GAL-ul nu se ocupă cu producerea ori comercializarea vinului. Din momentul înfiinţării şi acreditării, în 2012, avem un total de 71 de proiecte contractate cu valoare de 2.777.000 euro. Majoritatea proiectelor, în afară de Măsura 322 care se adresează Autorităţilor Publice, cea mai accesată a fost Măsura 313, pe care am avut 5 proiecte în valoare de 520.000 euro, pentru construire de pensiuni şi baze de agrement. Reprezentativă a fost Măsura 312, dedicată microîntreprinderilor, unde am avut 7 proiecte cu o valoare de 194.000 euro. Astfel, s-au accesat fonduri pentru o tipografie în comuna Costeşti şi pentru producţia de boilere şi panouri solare tot în Costeşti, sat Spătaru.“

Grădiniţa, proiectul „de suflet“

Bucuros că aproape toate fondurile europene disponibile au fost accesate, Cristian continuă: „Pe Măsura 322 avem un total de 14 proiecte, numai că foarte puţine sunt pe infrastructură, majoritatea banilor s-au canalizat pe construcţia de pieţe agroalimentare (avem 2 pieţe, în Breaza şi în Pietroasele) şi construirea unei grădiniţe în comuna Săhăteni. Această grădiniţă este proiectul nostru de suflet, suma pentru concretizarea lui fiind de 143.000 euro. Avem apoi achiziţii pentru serviciu voluntar de urgenţe, pe ultimul loc situându-se infrastructura, drumurile, pe Măsura 322. Nu a fost uşor să câştigăm încrederea beneficiarilor, mai ales că în 2010, când ne-am constituit prima dată, nu am beneficiat de sprijinul pregătitor, s-a sărit această etapă şi s-a depus strategia de acreditare doar prin munca proprie a colegilor care lucrează acum în GAL. Azi, beneficiarii şi partenerii noştri sunt foarte receptivi, au sesizat de la bun început cum funcţionează acest Grup, au venit şi au depus proiectele. Ştiu că activitatea în sine a acestui exerciţiu financiar se încheie în luna septembrie a acestui an, dar între timp pregătim viitoarea strategie pentru acreditare pe perioada 2014-2020. Cea mai mare satisfacţie rămâne însă faptul că procesul de absorbţie este de 99%“, încheie Cristian la gândul că, având în vedere experienţa deja acumulată, în noul PNDR, la GAL „Drumul Vinului“ procentul de absorbţie va fi poate de 100%.

Patricia Pop, Paul Rogojinaru

GAL „Ecoul Câmpiei Buzăului“ are sediul în oraşul Pogoanele. Oraş e un fel de-a spune, fiindcă respectiva urbe e mai mult un fel de comună... mai mare. Dacă n-ar fi devenit numai cu numele oraş în anul 1989, în fond rămânând aceeaşi localitate prăfuită de câmpie, Pogoanele ar fi fost azi eligibil din punctul de vedere al strategiei PNDR şi ar fi beneficiat cu siguranţă de fonduri europene derulate prin însuşi GAL-ul din localitate. Însă, până la lansarea noului PNDR, când oraşele sub 20.000 de locuitori devin eligibile, „Ecoul Câmpiei Buzăului“ rămâne doar „Romanţa fără ecou“ a unui oraş mărunt de provincie, unde nici măcar nu plouă „de trei ori pe săptămână“, ca-n versul minulescian.

Pe reprezentantul GAL „Ecoul Câmpiei Buzăului“, Georgeta Bisoceanu, am găsit-o la sediul asociaţiei, în incinta primăriei din Pogoanele. Ca manager de proiecte este mulţumită de activitatea GAL-ului, deşi are reale păreri de rău că nu a putut derula niciun proiect de investiţii pentru propriul oraş. „În Grupul de Acţiune avem 13 aşezări rurale şi oraşul Pogoanele. Activitatea a fost începută în anul 2009, prin constituirea parteneriatelor public-private, urmând ca asociaţia să fie autorizată în anul 2011. La momentul înfiinţării am primit 2.830.000 euro, din care 20% au revenit GAL-ului, respectiv echipei de implementare. Restul de 2.280.000 euro au fost folosiţi pentru implementarea proiectelor din PNDR. Banii au fost investiţi în teritoriu, accesându-se măsuri pentru beneficiarii publici şi privaţi. Cea mai accesată măsură a fost 121 pentru privaţi (modernizare exploataţii agricole), pentru beneficiarii publici primăriile având diferite proiecte pentru trotuare, drumuri şi canalizări. Accesată a fost şi Măsura 312 (întreprinderi mici şi mijlocii), prin aceasta reuşindu-se dotarea unui cabinet medical în comuna Padina şi, tot aici, achiziţionarea de utilaje pentru prestări servicii. Am avut depuse peste 80 de dosare, fiind contractate şi finanţate aproximativ 55 de proiecte. La ora actuală toată strategia noastră este contractată 100%“, afirmă cu mulţumire Georgeta.

Prin ţărâna oraşului

Inclus în ultimul an de comunism într-un program urbanistic ce transforma peste noapte comunele în oraşe, Pogoanele s-a trezit cu reguli administrative orăşeneşti aplicate unor cetăţeni cu un mod de viaţă eminamente ţărănesc. Nu mai amintim că până şi numele localităţii are conotaţii profund agrare. Dacă într-o vreme locuitorii s-or fi mândrit, poate, că sunt „de la oraş“, în ultimii ani li s-a cam turtit mândria, fiindcă trăiesc ca la ţară, dar plătesc taxe şi impozite ca la oraş. Asta dincolo de faptul că, oraş fiind, nu este eligibil din punctul de vedere al PNDR şi nu se pot derula bani pentru investiţii aici, deşi este parte din GAL „Ecoul Câmpiei Buzăului“. „Din păcate, oraşele nu au fost eligibile pentru Axa 3. Nici măcar Măsura 313, turismul, unde chiar mai speram că se poate face ceva nu a trecut, deşi o aveam inclusă în plan. Ulterior am fost nevoiţi să o anulăm. Singurul lucru pe care am putut să-l facem în Pogoanele a fost un festival al pepenilor, care deja a devenit o tradiţie. În viitoarea programare oraşele care sunt sub 20.000 de locuitori şi sunt incluse în GAL-uri vor beneficia de finanţări. Nu acelaşi lucru se poate spune despre măsurile care sunt la nivel naţional, oraşele neincluse în GAL-uri vor merge pe aceeaşi linie ca până acum şi nu vor fi eligibile în cadrul PNDR.“

Lungeşte-mi, Doamne, zilele…

În ceea ce priveşte viitorul apropiat, Georgeta Bisoceanu se plânge că vor fi perioade de discontinuitate în activitatea GAL-ului în care lucrează. „Conform contractelor de finanţare, la sfârşitul anului trebuie să ne încheiem activitatea. Dar, conform procedurilor în vigoare, ultima cerere de plată trebuie să fie maximum la data de 30 septembrie 2015. Ca urmare, vom avea o discontinuitate până la următoarea selecţie. Măsurile din cadrul noului PNDR vor putea fi accesate mai repede decât măsurile care vor fi în cadrul GAL, pentru că noi trebuie să ne reînnoim parteneriatele, să ne extindem sau să ne micşorăm teritoriile, să depunem alte strategii pentru selecţie şi atunci lucrurile acestea vor întârzia cel puţin un an, un an şi jumătate. Până nu vom fi autorizaţi din nou pentru 2014-2020, nu vom putea funcţiona. Aş vrea să fiu mai optimistă şi să spun că, până la sfârşitul anului se vor putea accesa din nou fonduri, dar nu va fi aşa“, afirmă Georgeta. Ca să dea din nou o notă optimistă discuţiei, de alături, Valeria Mirică, preşedinta GAL „Ecoul Câmpiei Buzăului“, intervine: „Banii pentru beneficiarii din mediul privat au mers către achiziţionarea de utilaje, s-au pus borduri, s-au amenajat trotuare şi s-a reparat o şcoală. În comuna Padina avem un cabinet medical care tocmai a fost dotat cu aparatură nouă, modernă.“

Cabinet medical de ţară, cu dotări de oraş

Dacă locuitorii din Pogoanele trăiesc la oraş, dar se simt ca la ţară, în comuna Padina e invers: locuitorii trăiesc la ţară, dar se simt ca la oraş atunci când vor să meargă la doctor. Şi asta pentru că, de curând, cabinetul medical din localitate a fost dotat cu echipamente ultramoderne achiziţionate cu bani europeni. Cea care a făcut demersurile şi s-a ocupat de aceasta este doctoriţa Gina Tatu, o tânără îndrăgostită de meseria ei, care, odată ce a ajuns în Padina, n-a mai plecat de aici. „Suma care ne-a parvenit este de 64.000 euro. Am achiziţionat un electrocardiograf, un ecograf 4D ultraperformant, un defibrilator şi mobilier pentru cabinet. Cum suntem la 50 km distanţă de cea mai apropiată unitate sanitară, nu aveam posibilitatea de a face investigaţii suplimentare pacienţilor, iar acestora le era greu să ajungă până acolo. Atunci am decis să le vin în ajutor dotând cabinetul. Cu această aparatură putem să facem ecografii sau EKG-uri, fapt care mă ajută destul de mult pentru a diagnostica anumite afecţiuni. A meritat să fac acest proiect de investiţie, chiar dacă am aşteptat câţiva ani până s-a definitivat totul şi au venit banii. Am încercat de mai multe ori câţiva ani la rând, pentru că n-am fost eligibilă în primele proiecte. Dar la jumătatea anului trecut, când credeam că nu se mai întâmplă nimic, am avut o surpriză plăcută că s-a aprobat. Acum am la consultaţii chiar şi câte 60 de pacienţi pe zi“, spune bucuroasă, cu emoţie în glas, medicul Gina Tatu.

Patricia Pop, Paul Rogojinaru

A fost publicată prima versiune oficială a Programului Operațional pentru Pescuit și Afaceri Maritime 2014-2020, pe site-ul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Sursa madr.ro

 PROGRAMUL OPERAȚIONAL PENTRU PESCUIT ȘI AFACERI MARITIME 2014-2020 - versiunea oficială 1 - 15.04.2015

 PLANUL STRATEGIC NAȚIONAL MULTIANUAL PRIVIND ACVACULTURA 2014-2020 - versiunea oficială 1 - 15.04.2015

 STUDIU DE PIAŢĂ PRIVIND SECTORUL PESCĂRESC - versiune oficială 1 - feb.2015

Dacă multe primării care au beneficiat de fonduri europene derulate prin GAL-uri au investit în terenuri de sport, canalizări ori asfaltări de străzi, adică pentru oamenii unui timp prezent, iată că edilul din comuna Săhăteni, judeţul Buzău, investeşte curajos în viitor, construind de la zero o grădiniţă de nivel european pentru copiii consătenilor săi. Astfel, există un spaţiu anume, ca un tărâm fermecat al spiriduşilor, unde, începând de dimineaţa şi până spre miezul zilei, glasuri sprintene de copii se iau la întrecere cu ciripitul gureş al vrăbiuţelor şi rândunelelor. Acolo este grădiniţa din Vintileanca.

Am fost să vizităm grădiniţa la vremea când copiii înscrişi aici îşi făceau deja somnul de după-amiază în pătuţurile lor de acasă, după ce toată dimineaţa participaseră voios la activităţile desfăşurate după un program bine pus la punct. Nu mai înaltă decât casele din jur, aliniată şi încadrată de gospodăriile sătenilor, grădiniţa iese însă îndată în evidenţă prin eleganţa construcţiei şi curtea amenajată special ca teren de joacă pentru micii locatari. Bucuros că a avut ideea unei astfel de investiţii, primarul comunei Săhăteni, Valeriu Vişoiu, povesteşte: „Înainte, în vechea grădiniţă, copiii stăteau înghesuiţi într-o cameră de 4/4 m, fără să-şi poată desfăşura activităţile în bune condiţii. Atunci mi-a venit ideea să iau legătura cu cei de la GAL Drumul Vinului. Aşa am realizat această investiţie cu care ne mândrim, adică o grădiniţă de nivel european, un proiect de suflet şi al meu şi al celor de la GAL. Este vorba de o investiţie de 190.000 de euro valoarea proiectului, unde valoarea eligibilă a fost de 143.000 de euro. Construirea clădirii a început de la zero şi am avut tot timpul grijă să se aibă în vedere alegerea celor mai bune condiţii pentru prichindeii care-i trec pragul. În momentul de faţă sunt înscrişi 26 de copii, deşi schema ar putea permite să se ajungă până la 60 de copii înscrişi. Destul de puţini, dar, având în vedere condiţiile create, în anii viitori cu siguranţă că se va ajunge la atingerea capacităţii maxime. Programul grădiniţei este de la ora 8 dimineaţa până la ora 12. Apoi vin părinţii, îi iau şi-şi desfăşoară restul de activităţi acasă.“

Grădiniţa de copii, plină e de jucării

În grădiniţă totul miroase a nou şi străluceşte de curăţenie. În prima cameră sunt dulăpioarele numerotate şi aşezate de-a lungul pereţilor. În ele se ţin hăinuţele de schimb. Câteva băncuţe mici sunt numai bune pentru prichindeii care trebuie să se aşeze, să se descalţe şi să se dezbrace. În stânga este sala de activităţi şi biroul uneia dintre doamnele educatoare. Mulţimea de jucării, covoarele cu personaje din desene animate, masa şi scău­nelele de câteva şchioape dau senzaţia că te afli în camera piticilor din povestea cu Albă - ca - Zăpada. Lipseau (evident) felinarele şi aiho-aiho-urile celor 7 barbă-cot!

„Grădiniţa are 2 săli de clasă cu program normal, fiecare clasă însumând măsuţe şi scăunele adecvate vârstei lor. Este dotată cu xerox, cu proiectoare, cu 2 televizoare cu plasmă şi cu birouri cu scaune ergonomice pentru cele 2 doamne învăţătoare. Costurile de înscriere sunt foarte mici. Practic, pe părinţi nu-i costă mai nimic. Se face tot prin primărie, noi suportând tot ceea ce este legat de activitatea acestor copii. Totodată, grădiniţa este prevăzută şi cu un loc de joacă pentru cei mici, cu leagăne şi tobogane, un spaţiu special amenajat pentru desfăşurarea activităţilor în aer liber“, mai adaugă edilul.

Hora asfaltărilor şi canalizărilor

Dacă proiectul cu grădiniţa a fost proiectul de suflet, primarul Valeriu Vişoiu ţine să amintească ce alte planuri de dezvoltare mai are pentru comună. „În comuna Săhăteni 90% dintre străzi sunt asfaltate. Am depus la Ministerul Dezvoltării un proiect prin care urmează să asfaltăm aproape toate străzile din satul Găgeni şi din Istriţa de Jos, adică să avem o comună asfaltată cât mai aproape de 100%. Urmează apoi să facem canalizare în fiecare sat şi o să începem cu Săhătenii. Ştiu că e pe dos să începem întâi asfaltarea şi apoi să spargem ca să facem canalizarea, dar deocamdată avem banii aprobaţi pentru asfaltare. Până se aprobă şi cei pentru canalizare, adică peste 4-5 ani, asfaltul deja cred că începe să se erodeze. Avem norocul că oamenii din comună nu sunt chiar aşa săraci. Asta pentru că avem investitori în producţia de vin, că doar suntem situaţi pe Drumul Vinului!, avem o secţie a Avicola Buzău pe raza comunei şi mai avem o fabrică de nutreţuri concentrate a unor investitori turci. Ultima reprezintă o investiţie în valoare de 7 milioane de euro. Aşa că locuitorii au multe locuri de muncă asigurate, plus că unii mai muncesc şi pe la alte instituţii şi fabrici din oraşul Buzău“, se mai laudă primarul.

Proiectele GAL Drumul Vinului

Domnul Cristian Constantin, reprezentant al GAL Drumul Vinului, ţine să adauge ce alte lucruri bune s-au mai împlinit prin Grupul din care face parte şi domnia sa, dincolo de mult lăudatul proiect cu grădiniţa. „Din momen­tul înfiinţării şi acreditării GAL-ului, în 2012, avem un total de 71 de proiecte contractate în valoare de 2.777.000 de euro, în momentul de faţă având o sesiune lansată pe Măsura 121 cu o valoare de 5.320 de euro. În afară de Măsura 322, care se adresează Autorităţilor Publice, cea mai accesată a fost Măsura 313 (construire de pensiuni, baze de agrement), adică proiecte de 520.000 de euro.

Reprezentativă a fost şi Măsura 312 (microîntreprinderile), cu 7 proiecte în valoare de 194.000 de euro. Aici s-a acce­sat pentru o tipografie în comuna Costeşti şi pentru producerea de boilere şi panouri tot în Costeşti, sat Spătaru. Pe Măsura 322 avem un total de 14 proiecte, dar foarte puţine pe infrastructură, majoritatea banilor canalizându-se pe construcţia de pieţe agroalimentare. Astfel, avem două pieţe în Breaza şi în Pietroasele şi construirea grădiniţei din Săhăteni, cu adevărat proiectul meu de suflet“, spune domnul Cristian.

Patricia Pop, Paul Rogojinaru

În ultima perioadă, sistemul de producţie integrat pare să se dezvolte tot mai mult în România. Motivul: antreprenorii locali au devenit conştienţi că pot să aibă probleme mari din cauza fluctuaţiilor de preţuri din piaţă la materiile prime. Un astfel de exemplu este producătorul argeşean de mezeluri Radic Star, ai cărui acţionari au decis să investească în propria fermă de porci pentru a-şi asigura carnea pentru procesare.

Chiar dacă ferma de porci de la Răteşti a fost finalizată recent – de altfel acesta este şi motivul pentru care nu a putut fi accesat ajutorul pentru bunăstare, în condiţiile în care ultima sesiune a fost deschisă în 2014 –, intenţia realizării unei asemenea investiţii exista de ani buni, după cum povesteşte Gheorghe Dicu, unul dintre cei doi fondatori ai Radic Star. 

La începutul activităţii – în urmă cu aproape două decenii – carnea era achiziţionată aproape în totalitate de la populaţie, situaţie care s-a menţinut până prin 2006, când nu s-a mai dat voie să se mai cumpere animale din gospodării, ci doar de la fermele autorizate. După aceea, o vreme s-a lucrat şi cu cooperativa Muntenia, chiar dacă nu întotdeauna condiţiile din contracte au fost respectate. De altfel, acesta este şi momentul în care a apărut ideea înfiinţării unei ferme proprii.

„Noi am apelat la cooperativa Muntenia, am negociat preţul şi ne-am trezit înainte de Crăciun că factura era deja mărită, ne-au zis ceva de genul: «Dacă vă convine, luaţi, dacă nu vă convine, nu». De altfel, aşa se întâmplă cam în fiecare an, în loc să se ieftinească carnea, cum este în străinătate de sărbători, de Paşte sau de Crăciun, la noi se scumpeşte“, spune Dicu. 

Ferma de la Răteşti, amplasată pe locul unui fost IAS, are o capacitate de 4.000 de capete pe serie, respectiv 12.000 capete pe an, valoarea investiţiei ridicându-se la 5,4 milioane de lei. Proiectul a fost realizat prin intermediul PNDR, la fel ca şi unitatea de producere a nutreţurilor combinate, o investiţie de 5,7 milioane de lei, cu o capacitate de 3.500 de tone de furaje pe an. Acestea sunt alte două verigi pe un lanţ de producţie, care include acum ferma de porci, FNC, abator şi procesare.

Chiar dacă în prezent proprietarii fermei sunt necăjiţi de faptul că nu pot accesa ajutorul pentru bunăstare – în valoare de circa 15 miliarde de lei pe an, la capacitatea actuală, ceea ce îi dezavantajează faţă de concurenţă –, nu ascund faptul că iau în calcul mărirea efectivelor de porci până la aproximativ 36.000 de capete pe an, un volum care ar asigura circa 50% din materia primă necesară pentru procesare, dar şi înfiinţarea unei maternităţi. Porcii sunt din rasa Pietrain şi au fost cumpăraţi din Germania la un preţ de 50-60 de euro pe cap de animal. „Îi luăm la trei luni la 27 kg şi îi vindem la 120 kg după trei luni“, spune Dicu. Randamentul de grăsime merge de la 7-8% până la 12%, maximum. În prezent, carnea pentru procesare este procurată în întregime din România, de la fermele din sudul ţării. Radic Star produce lunar 25-30 tone de mezeluri, lucrând aproape la capacitatea maximă.

Situaţie grea pentru crescători

Preţul mic la carnea de porc în viu – la mijlocul lunii martie se situa la 5- 5,2 lei/kg - îngreunează activitatea fermierilor, nevoiţi să-şi înceteze activitatea.

Pentru fermele noi, situaţia este cu atât mai grea cu cât nu au acces la ajutorul pentru bunăstare. Ministrul Agriculturii promitea că situaţia se va remedia, dar abia în 2016. Ar putea fi, însă, prea târziu, după cum pune Dicu.

„Problema este că sunt angajamente care se finalizează în 2017. Pe noul PNDR putem să deschidem noi măsuri numai dacă găsim alocarea financiară. Facem un efort să identificăm aceste sume, astfel încât să putem deschide o nouă sesiune în 2016“, a spus Daniel Constantin, în cadrul vizitei efectuate împreună cu comisarii europeni Phil Hogan şi Corina Creţu la ferma Suinprod Radic.

Ioana GUŢE