reclama youtube lumeasatuluitv

Monitorizarea hibridizării, vitală pentru protecția raselor și ecotipurilor locale de albine

Păstrarea Apis Mellifera în rasă pură trebuie să fie o prioritate pentru că vorbim despre o albină cu caracteristici unice. Aceasta a fost concluzia discuției purtate acum ceva vreme cu dr. ing. Eliza Căuia (ICDA-București) și dr. ing Adrian Siiceanu. Pentru a confirma importanța acestui lucru, cei doi oameni de știință, împreună cu alți doi cercetători, Adam Tofilski și prof. ing Gabriela Oana Vișan, au întreprins un studiu care să arate nivelul de hibridizare a Apis Melifera. În rândurile următoare redăm din cercetările lor.

„Albina meliferă (Apis mellifera) este o specie importantă din punct de vedere ecologic și economic, care oferă servicii de polenizare sistemelor naturale și agricole. Biodiversitatea albinei este pusă în pericol de importul în masă al mătcilor. În multe regiuni este neclar modul cum au fost afectate populațiile locale prin hibridizarea dintre rase și nu sunt multe informații despre schimbările apărute în timp. În România, în mod natural se găsește A. m. carpatica, iar unele studii arată că există și două subpopulații separate de Munții Carpați. În acest studiu am investigat modificările apărute la nivelul nervurii aripilor la albina românească în ultimele patru decenii. Am constatat că în populația contemporană există încă diferențe clare între subpopulațiile intra și extracarpatice, ceea ce indică faptul că variabilitatea naturală a albinelor din România se află încă într-o stare bună de conservare. De asemenea, am identificat diferențe semnificative între albinele colectate înainte de și după anul 2000. Modificările observate sunt cel mai probabil cauzate de încrucișarea dintre albinele autohtone și cele din afara țării, introduse sporadic de către apicultori. Pentru a susține conservarea și monitorizarea albinei locale am dezvoltat o metodă care să-i faciliteze identificarea. Albinele melifere (Apis mellifera) sunt polenizatori importanți pentru plantele cultivate și cele din flora spontană. Distribuția naturală a albinelor melifere cuprinde teritorii vaste, între Scandinavia în emisfera nordică și Capul Bunei Speranțe în emisfera sudică și din Portugalia (în vest) până în China (în est). În arealul lor de origine și evoluție s-au identificat peste 20 de rase naturale (geografice) [2, 3, 4, 5, 6], care sunt grupate în 4-6 linii evolutive. În general, este acceptat faptul că anumite rase sunt în pericol de supraviețuire ca urmare a fenomenului de hibridizare. Acest fenomen este, în principal, rezultatul importului de rase din afara arealului de origine (este vorba în special de rasele A. m. carnica, A. m. ligustica și hibrizi ai acestora) și al înmulțirii intensive a acestora prin creșterea și difuzarea de mătci. Hibridizarea introgresivă cauzată de introducerea de albine din alte rase este o problemă serioasă deoarece împerecherea naturală nu poate fi controlată de apicultori. Împerecherea are loc în locurile de adunare a trântorilor, unde se adună mătci și trântori de pe areale relativ mari, în mai multe zboruri de împerechere cu până la 28 de trântori (în medie 17). În consecință, o familie de albine din altă rasă poate produce hibrizi cu familiile de albine locale, gestionate de apicultori sau din fondul genetic din afara stupinelor (cuiburi sălbatice), în arealul său de împerechere de până la 15 km. Această problemă este una stringentă, în special în Europa, unde există o densitate mare, apicultura fiind una intensivă, iar populațiile de albine sălbatice, negestionate de om, sunt relativ mici.

În multe zone din Europa există problema hibridizării dintre rasele locale și cele non-locale. Prin urmare, comunitatea științifică pledează în mod constant pentru conservarea diverselor resurse genetice ale albinelor adaptate la nivel local deoarece probabilitatea de a supraviețui în prezența diferiților factori de stres este mai mare în cazul raselor și ecotipurilor adaptate local. Acest lucru este deosebit de important pentru activitățile de ameliorare, în special având în vedere principiul de conservare prin Monitorizarea hibridizării între rasele endemice și non-endemice este vitală pentru protecția raselor și a ecotipurilor locale. Este important să știm nu numai dacă hibridizarea este prezentă, dar și cât de repede progresează. Din păcate, există foarte puține informații despre dinamica hibridizării. Chiar dacă s-au monitorizat în mod repetat de-a lungul timpului aceleași areale geografice, trebuie menționat că metodologia diferă foarte mult între studii. Studiile mai vechi s-au bazat adesea pe aspecte ce țin de morfologie, în timp ce studiile mai noi se bazează din ce în ce mai mult pe markeri moleculari. Chiar dacă, prin diverse abordări, se detectează o anumită hibridizare, este dificil de tras concluzia dacă nivelul de introgresie a genelor străine progresează sau nu.“

Laura ZMARANDA

Albina Unește - Ziua Mondială a Albinei

Ing. Ioan Fetea- „Uniunea Europeană și guvernanții ar trebui să protejeze producția de miere“    

Recent, la Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură din București a fost organizată, la propunerea Asociației Crescătorilor de Albine în parteneriat cu reprezentanți ai ambasadei Sloveniei și Muzeul Antipa, Ziua Mondială a Albinei.

„Interdicția de a avea albine în București trebuie corectată“

Marian Pătrașcu, președinte al Asociației Crescătorilor de Albine din România, filiala București/Ilfov a declarat: „În 2018 am aflat cu bucurie că ziua de 20 mai a fost hotărâtă de Organizația Națiunilor Unite ca fiind Ziua Mondială a Albinei. Atunci filiala noastră, București/Ilfov, împreună cu Asociația Crescătorilor de Albine din România și ambasada Sloveniei, a organizat acest eveniment. Ne-am bucurat, a fost o reușită. Acum suntem la a IV- a ediție, desfășurată sub sloganul „Albina Unește“. Oamenii iubesc albina și vrem ca toți să conștientizeze că albinele sunt prietenii noștri. Fără albine nu ar fi viață. De aceea trebuie să încercăm să protejăm și să salvăm albina. În București avem chiar și o echipă de voluntari care răspunde prompt la solicitările legate de albine adresate de populație, dar și de poliția locală, instituțiile de situații de urgență, primării. Voluntarii încearcă întotdeauna să răspundă solicitărilor autorităților, adică să ridice acele albine care puneau în pericol viața oamenilor. În acest moment suntem singura capitală din Europa care are interdicția de a crește albine. Ceea ce ne bucură este că albinele nu știu acest lucru, altfel Bucureștiul ar risca să fie un oraș fără flori deoarece polenizarea albinelor este foarte importantă. Noi credem că această interdicție trebuie să fie corectată cât mai urgent. Albinele nu sunt o amenințare pentru populație și, cum spuneam noi, putem să gestionăm aceste situații. Apicultorii sunt pregătiți și știu cum să reacționeze. Fenomenul de înroire sau de înmulțire nu trebuie să ne sperie, trebuie doar să sunăm autoritățile.“  

Un membru nou implicat în organizarea evenimentului este directorul Muzeului Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“, cercet. Șt. Gr. I Luis Ovidiu POPA. Acesta consideră că implicarea mai multor instituții în astfel de evenimente ar ajuta la educarea noii generații și la formarea unei relații de prietenie cu natura. „Muzeul Antipa s-a implicat de anul acesta în desfășurarea evenimentului Ziua Mondială a Albinei. Am avut deja un prim eveniment la muzeul Antipa unde a fost demarat un proiect în care vrem să expunem stupi de diferite forme din diferite țări. Prin acest mod consider că vom ajuta noua generație să cunoască albina mai bine, să înțeleagă rolul ei în natură,“ a menționat directorul muzeului. 

România, a doua putere europeană la producția de miere

România este una dintre țările apreciate pentru producția de miere despre care se spune că este una dintre cele mai bune și de calitate. România este astăzi considerată a doua putere europeană la producția de miere. Președintele Asociației Crescătorilor de Albine, ing. Ioan Fetea a precizat: „Mierea din România încă este de calitate. Spun «încă» deoarece această globalizare economică, aceste schimburi foarte rapide de produse apicole intercontinentale și aici mă refer nu doar la cele din Europa ci și la cele din America, China ne afectează într-un mod negativ. În sensul că mierea din alte regiuni intră pe piață la prețuri mult mai reduse și astfel ne obligă și pe noi să valorificăm produsele apicole la prețuri mici. Astfel, valorificarea nu mai este atât de rentabilă, deși este vorba de o miere de calitate. Este adevărat că România a devenit a doua putere europeană la producție, dar asta înseamnă niște eforturi deosebite din partea apicultorilor. Și aici mă refer  și la faptul că apicultorii sunt nevoiți să plece cu stupii prin țară cu mijloace de transport nu tocmai economice și în aceste cheltuielile sunt mai mari și implicit și prețurile de valorificare. Din punctul meu de vedere, Uniunea Europeană și guvernanții ar trebui să protejeze într-un fel producția autohtonă din orice domeniu, dar în mod special pe cea de miere pentru că vorbim despre un produs deficitar pe piața mondială. Dacă nu mă înșel, mierea constituie aprox. 1% din totalul îndulcitorilor la nivel mondial. Există așadar perspective de dezvoltare sub aspect cantitativ al segmentului de producere a mierii și produselor apicole. Dar există și un mare semn de întrebare legat de modul în care România își asigură autoconsumul. În prezent exportăm aproape jumătate din producție și nu consumăm decât jumătate din ce rămâne în țară, dar, în același timp, importăm din țări extracomunitare 20 – 30 % din producția de miere. Aceste produse importate nu întotdeauna au cea mai bună calitate, sunt valorificate la prețuri foarte reduse și din cauza asta apicultorul român are de pierdut“, a conchis președintele Asociației Crescătorilor de Albine din România.

Liliana POSTICA

Medicamentele pentru albine, o problemă nerezolvată

Pe scara evoluţiei, diferenţa între Homo sapiens şi Apis mellifera  este aşa de mare încât în tratamentul albinelor nu putem folosi decât medicamente alopate care combat fie agentul patogen, fie neutralizează tulburările din organismul albinei produse de acest agent. Nu putem folosi nici tehnicile homeopate sau de fizioterapie, placebo sau alte tehnici imaginate de-a lungul timpului de mintea omenească (descântece, incantaţii, hipnoză etc.) deoarece sunt fără efect.

De ce este ineficientă combaterea bolilor la albine

Semnalele de alarmă lansate în diferite locuri de pe glob de asociaţii apicole, organizații sau asociaţii ecologiste, fie chiar de autorităţi, se aud din ce în ce mai des – „albinele sunt în pericol“, „albinele sunt vitale pentru oameni, pentru economie, pentru planetă“. Printre cauzele care generează declinul coloniilor de abine este incriminată şi lipsa medicamentelor pentru acest domeniu. În consecință, lipsa lor sau interzicerea folosirii în tratamentul albinelor a medicamentelor folosite în medicina umană sau veterinară la alte specii pe motiv că lasă reziduuri în miere a făcut posibilă comercializarea unor produse neautorizate, eliberate fără prescripţie medicală sau pur şi simplu achiziţionate de pe piaţa neagră. În apicultură folosim de regulă produse industriale tipizate sau specialităţi farmaceutice cu o formulă precisă, cu o acţiune bine stabilită și comercializate pe baza autorizării lor de către Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar.

În cazul albinelor, de cele mai multe ori se folosesc „preventiv“ sucuri, decocturi şi extracte din plante fără să fie dozate și fără să fi fost făcute în prealabil experimente care să arate modul lor de acțiune. În afară de acestea se mai folosesc fel de fel de produse sau substanţe ineficiente, uzate moral sau folosite cu alte scopuri în medicină sau agricultură, produse considerate de unii „medicamente“ sau, mai grav, „remedii universale“. Lipsa medicamentelor, dar şi administrarea în mod empiric a unor produse neînregistrate la Autoritatea pentru Controlul Medicamentelor au condus la o combatere impropie şi ineficientă a bolilor la albine, cu consecinţe imprevizibile dintre cele mai grave. Din cauza unor tratamente empirice, nu numai eu, care de-a lungul timpului, datorită profesiei, am coordonat anchete epizootologice şi am investigat eficienţa unor tratamente, dar şi foarte mulți apicultori s-au confruntat cu accidente sau cu reacţii adverse.

Tehnica farmaceutică a renunţat parţial la soluţiile extractive

Ceaiurile (infuziile decocturile) au fost folosite din vechime în tratamentul diferitelor afecţiuni. Dar, încă din secolul al XIX-lea, datorită progreselor înregistrate în medicină se renunță parţial la ele și rămân în terapie doar ca adjuvanţi, ca suplimente nutritive sau ca placebo. O cană cu un pliculeț de ceai poate fi benefică unui om de 80 de kg, dar aceeași cantitate administrată primăvara unei colonii de albine care, de regulă, cântărește sub 1 kg poate însemna un conţinut mult prea mare de alcaloizi sau principii necunoscute din plante pe kg/corp (o albină cântăreşte în jur de 80 mg). Așadar, vorbim despre faptul că efectele unui conținut de zeci de ori mai mare, atunci când folosim pentru prepararea infuziei un pliculeţ, sau de sute de ori mai mare când folosim necântărit un mănunchi de plante, pot fi foarte grave în cazul albinelor.

Extractele (alcoolice sau apoase) din plante sau sucurile din ceapă și usturoi conţin zeci de componente al căror mod de acţiune nu îl cunoaștem şi care nu pot fi dozate. În plus, conţinutul ridicat de substanţe volatile poate imprima un gust şi un miros neplăcut mierii. Într-un amestec de plante întâlnim sute de principii active pe care metabolismul albinei melifere nu le poate folosi și din această cauză tehnica farmaceutică a renunţat parţial la soluţiile extractive în favoarea substanţelor pure. Considerăm aceste produse suplimente alimentare? Albina se hrănește cu altceva, așa că de ce să le adăugăm în hrana energetică? Avem nevoie de balast sau de substanţe nedigerabile care încarcă intestinul gros al albinei mai ales pe timpul iernii? Nu.

Antibioticele ar trebui prescrise în baza unei antibiograme

Tratamentele cu antibiotice efectuate în scop profilactic în colonia de albine reprezintă o agresiune şi determină poluarea cu reziduuri a produselor apicole şi stări de intoxicaţie subclinice sau cronice în colonia de albine. De regulă, folosirea antibioticelor în tratamentul bolilor la albine suprimă sau maschează semnele clinice fără a putea eradica boala, creează antibiorezistenţă şi lasă reziduuri în miere. În medicina umană şi veterinară antibioticele se prescriu în urma unui diagnostic cert şi pe bază de antibiogramă. Acest lucru trebuie făcut şi în combaterea bolilor la albine şi, în plus, avem nevoie de strategii de combatere bine puse la punct pentru a nu lăsa reziduuri în produsele apicole.

În tratamentul albinelor melifere au apărut și efecte adverse ori s-au produs intoxicații. Insecticidele folosite în horticultură conţin adjuvanţi chimici (agenţi de înmuiere, de emulsionare, de fixare, antigel etc.) care ușurează combaterea acarienilor, dar care contaminează produsele apicole. Subdozarea sau supradozarea pot provoca rezistenţă la acaricid şi pierderi de albine și nu putem ignora toxicitatea acestora în timp. Cercetări recente au demonstrat că amitrazul (substanţa activă din vatrachet) rămâne în corpul gras al albinei atât timp cât trăieşte aceasta (vezi LA nr. 40 p22). La fel de gravă este şi imitarea sau contrafacerea unor produse aflate pe piaţă (protofil), fără a se cunoaşte exact compoziţia sau tehnogia de fabricaţie.

Medicamentele veterinare specifice combaterii bolilor la albine trebuie să fie utilizate corect şi să fie monitorizate efectele adverse. Este nevoie să cunoaștem proprietăţile produsului medicamentos, modul lui de acţiune la nivel celular şi/sau subcelular, având la bază experimente în acest sens. Hotărâtor pentru utilizarea unui medicament este efectul său terapeutic şi cât de bine este tolerat de albine.

Utilizarea medicamentelor trebuie redusă la minim

În procedeele de autorizare şi înregistrare a medicamentelor se verifică, pe lângă compatibilitate, şi pericolul pe care îl reprezintă produsele de origine animală pentru consumator. Produsele melifere sunt produse naturale faţă de care consumatorul are cerinţe extrem de mari, de aceea utilizarea medicamentelor trebuie bine gândită şi redusă la minimum. Cheltuielile făcute cu metode biotehnice de combatere sau cu substanţe naturale sunt răsplătite printr-un preţ corespunzător al produselor apicole „bio“.

Deoarece mijloacele de combatere de care dispunem la această oră nu ne permit să acționăm la întâmplare nu putem trata preventiv fără un diagnostic cert şi nici nu putem folosi în exces substanţe chimice antiparazitare deoarece comunitatea europeană controlează din ce în ce mai amănunțit reziduurile din miere. Acțiunile de combatere trebuie să aibă ca țintă întreaga structură parazitară, iar la baza lor trebuie să stea cunoașterea întregii încărcături parazitare (starea de sănătate a stupinei). Trebuie să apreciem medicamentul, fără a-l considera însă panaceu universal. Trebuie să-i cunoaştem proprietăţile şi să ne gândim bine înainte de a-l folosi deoarece poate fi armă cu două tăişuri.

Pentru a obţine un medicament, pe lângă o muncă laborioasă de mare complexitate în care sunt angrenate echipe întregi de chimişti, farmacologi, toxicologi, clinicieni etc., sunt necesare după aceea numeroase studii de specialitate concepute în urma experimentării, studii care stau la baza autorizării. Pentru toate acestea sunt necesare fonduri considerabile.

Din cauză că albina este considerată de mulţi agenţi economici o specie minoră, neaducătoare de profit, marile firme de medicamente nu sunt interesate de obţinerea şi lansarea pe piaţă a unor produse necesare apiculturii. De aici necesitatea ca formele asociative atât la nivel național, cât şi internaţional (comunitate europeană) să ceară autorităţilor sprijinirea unor programe de cercetare în această direcţie.

Formula chimică a medicamentelor aflate pe piaţă este cunoscută, la fel și proprietăţile terapeutice, indicaţiile şi contraindicaţiile. De asemenea, medicamentele sunt testate pentru a stabili riscurile potenţiale asupra organismelor vii (mutagenitatea, teratogenitatea etc.) şi a mediului, li se fac teste de siguranţă şi de eficacitate, sunt supravegheate în teren pentru evetualele intoxicaţii sau efecte adverse care trebuie raportate obligatoriu la Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi la Institutul pentru Controlul Produselor Biologice şi Medicamentelor de Uz Veterinar.


  • Avem nevoie de o piaţă de desfacere a medicamentelor pentru albine care să fie sub supravegherea autorităţilor şi a asociaţiilor profesionale, iar prepararea, controlul şi conservarea produselor medicamentoase trebuie să se facă la nivelul cerinţelor contemporane.
  • Pentru a ţine bolile albinelor sub control avem nevoie de medicamente veterinare specifice, prescrise de medici veterinari specializaţi în patologie apicolă care trebuie să se asigure că acestea sunt utilizate corect, folosind strategii de combatere nepoluante şi care trebuie să monitorizeze eventuale efecte adverse.
  • Tratamentul medicamentos trebuie asociat cu măsuri de împiedicare a răspândirii agentului infecţios şi de stimulare cu hrană proteică și glucidică a albinelor în vederea menținerii puterii biologice a coloniei.

Dr. Gh. Dobre — Romapis

Munca în zadar și postulatele lui Koch (II)

Crearea unei noi rase de albine  sau a unui hibrid superproductiv care să nu țină cont de realitățile social-economice și climatice, de șanse și de hazard, de modul de coexistență, de interesele dintre agricultura tradițională, ecologică și de interesele celei industriale este o utopie.

În România, după propriile constatări, mai mult de 2/3 sunt stupine mici și mijlocii care, de regulă, nu fac stupărit pastoral. Micile stupine staționare, cu albine din ecotipul local, adaptate la condițiile de climă și floră din habitatul respectiv, asigură biodiversitatea zonei prin polenizarea plantelor entomofile. Marile ferme apicole care fac stupărit pastoral pe distanțe mari, preocupate economic de o producție cât mai mare de miere, nu sunt interesate să mențină în producție ecotipul local. Micile stupine, crescătoare a ecotipului local, trebuie, pentru producerea de regine, să-și selecționeze și să-și înmulțească coloniile care răspund cel mai bine cerințelor locale (selecție în interiorul populației).

Pentru a gestiona numeroasele riscuri cu care ne confruntăm trebuie să avem o altă abordare a tehnologiilor apicole și să nu le amestecăm pe cele intensive, profesioniste, care au la bază profitul și pun în pericol menținerea și supraviețuirea albinei locale cu tehnologia apicolă naturală, darwiniană, a apicultorilor amatori care asigură biodiversitatea.

Producția de regine în propria stupină este vitală pentru micul apicultor pentru a evita roirea necontrolată și a face o înmulțire dirijată. Un avantaj de necontestat este posibilitatea apicultorului de a transforma în mai puțin de un sezon (câteva luni) – prin schimbarea mătcii – o colonie necorespunzătoare într-o colonie puternică și productivă.

Pentru a scădea presiunea infecțioasă trebuie să luăm roiul din colonia-mama fără rame, așa cum pleacă în mod natural și să-l introducem în stup pe rame noi. Albina meliferă nu este domesticită, este numai adaptată. Evoluția și dezvoltarea acesteia într-un anumit areal (dispersia trântorilor, împerecherea în natură și roirea necontrolată) nu sunt decât parțial sub controlul omului.

Lăsând în urmă ramele – din care a eclozat puiet –, cu puiet și ramele cu miere și păstură scădem presiunea infecțioasă asupra roiului, lăsând în vechiul stup acarienii din celulele cu puiet, sporii de locă, de nosema sau alți dăunători și agenți infecțioși.

Apicultura darwiniană, naturală, care se integrează respectând albinele și folosindu-le în scopuri practice, mi se pare o modalitate bună de a fi păstrători responsabili ai acestor mici creaturi, insectele cele mai apropiate de om și cele mai folositoare.

Activitățile și comportamentul albinei lucrătoare se concentrează asupra procurării de rezerve și acumulării lor în faguri. Pentru a avea miere de calitate nu trebuie să extragem miere din cuib. Pentru recoltă trebuie să folosim caturi și gratie Hanneman. Dacă nu vrem să compromitem brandul miere românească nu trebuie să admitem în jurul nostru apicultori care falsifică produsele stupului sau nu respectă condiții minime de igienă.

În noul PNA (Program Apicol Național) apicultorii sunt sprijiniți, printre altele, pentru a deconta medicamente pentru tratarea varoozei şi nosemozei, precum şi prin acordarea unor resurse financiare formelor asociative apicole legal constituite pentru consultanță în apicultură și pentru organizarea de cursuri de perfecționare. Acestea sunt măsuri imperios necesare pentru o apicultură performantă. Ca apicultori trebuie să ne adaptăm la cerințele actuale, să ne documentăm din cât mai multe surse și să promovăm adevărul științific pentru a nu face muncă în zadar.

Dr. Gh. DOBRE – Romapis

Peste 109 milioane de euro fonduri europene nerambursabile pentru apicultori prin AFIR

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR) a finanțat până în prezent 5.495 de apicultori prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), care au primit sprijin nerambursabil pentru achiziția de stupi, familii de albine sau pentru procesarea mierii.

Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale salută crescătorii de albine și procesatorii de produse apicole din Romania și mulțumește beneficiarilor Programului Național de Dezvoltare Rurală 2014-2020 (PNDR 2020) care au solicitat și au primit fonduri europene nerambursabile pentru proiecte în domeniul apicol. Ziua Mondială a Albinei însemnă recunoașterea importanței albinei și a nevoii de a proteja această specie atât de importantă pentru ceea ce înseamnă viața pe Terra.

Valoarea proiectelor care au ca scop investiții în sectorul apicol, finanțate de AFIR prin PNDR 2020, este de peste 109 milioane de euro. Beneficiarii investițiilor apicole au accesat fonduri europene nerambursabile acordate prin submăsurile 4.1 „Investiții în exploatații agricole”, 4.2 „Sprijin pentru investiții în procesarea/ marketingul produselor agricole”, 6.1 „Sprijin pentru instalarea tinerilor fermieri” și 6.3 „Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici”. Totodată, proiecte ce privesc domeniul apicol au primit finanțare și prin submăsurile 9.1 „Înființarea grupurilor de producători în sectorul agricol” și 16.4 „Sprijin acordat pentru cooperare orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare în sectoarele agricol și pomicol”

Cele mai multe proiecte pentru apicultură au fost finanțate prin intermediul submăsurii 6.3. Astfel, prin această submăsură s-au finanțat 4.667 de proiecte cu o valoare publică contractată de aproape 70 milioane euro. Aceste proiecte au vizat achiziția de familie de albine sau instrumentar apicol.

Proiectele dedicate apiculturii finanțate prin submăsura 6.1 sunt în număr de 801, cu o valoare publică contractată de 33,1 milioane euro și au prevăzut atât achiziții, cât și mică procesare la nivelul exploatației apicole.

Prin submăsura 4.1 au fost finanțate 6 proiecte pe apicultură, cu o valoarea publică contractată de peste 2,4 milioane euro. Tipurile de investiții vizează înființarea/ modernizarea stupinelor prin achiziție echipamente apicole și amenajare spații pentru procesare, condiționare produse apicole.

Prin submăsura 4.2 beneficiarii au primit finanțare pentru 5 proiecte de investiții în domeniul apicol cu o valoare publică contractată de peste 2,3 milion de euro. Prin această submăsură s-a acordat finanțare pentru unitățile de procesare, ambalare și comercializare produse apicole.

Totodată, prin submăsura 9.1 „Înființarea grupurilor de producători în sectorul agricol” a fost finanțat un proiect privind promovarea și comercializarea în comun a producției de miere și produse apicole realizate de membrii unui grup de producători. Valoarea publică contractată a acestui proiect este de 107.200 euro, iar din grup fac parte nouă exploatații agricole.

Mai mult, submăsura 16.4 „Sprijin acordat pentru cooperare orizontală și verticală între actorii din lanțul de aprovizionare în sectoarele agricol și pomicol” a finanțat 15 proiecte care vizează cooperarea actorilor locali în vederea susținerii lanțurilor scurte de aprovizionare cu produse apicole. Cele 15 proiecte au primit finanțare pentru 74 membri, din care 43 sunt fermieri (exploatații care participă în proiectele de cooperare). Valoarea publică contractată a acestor  proiecte este de 1,27 milioane euro.


Informații suplimentare

S.C. FILIA THREE S.R.L din localitatea Crasna, județul Sălaj, a depus în 2016 un proiect de finanțare prin submăsura 4.2 (Investiții în procesarea/ marketingul produselor agricole), prin care a solicitat și primit fonduri europene nerambursabile în valoare de 189.895 euro. Valoarea eligibilă totală a proiectului a fost de 379.790 Euro

Beneficiarul a solicitat finanțare pentru a dezvolta partea de procesare a mierii, prin construirea unei unități de procesare, ambalare și comercializare a produselor apicole. Totodată, proiectul a vizat dotarea cu utilajele și echipamentele necesare procesării și ambalării mierii, în vederea realizării unui lanț integrat de colectare, depozitare, procesare, ambalare și comercializare a produse apicole.

Astfel, apicultorul Deneș-Zsolt PAP a construit o hală cu funcțiuni de depozitare, procesare, ambalare, precum și un magazin de prezentare produse apicole.

Printre achizițiile realizare prin implementarea proiectului, se numără: o mașină de ambalat miere în caserole și una pentru ambalat la plic, omogenizator și pompă de miere, cameră pentru decristalizare dar și laptop-uri, birouri sau altă aparatură necesară funcționării.

Un alt exemplu de investiție din domeniul apicol, finanțat prin FEADR și finalizat în 2019 este cel realizat de STOICA Ion, în Porumbacu de Jos, din județul Sibiu.

În anul 2017 acesta a solicitat finanțare în valoare de 15.000 euro pentru dezvoltarea fermei apicole de mici dimensiuni pe care o deține. Proiectul a fost finanțat în proporție de 100% prin submăsura 6.3 - Sprijin pentru dezvoltarea fermelor mici.

Beneficiarul are ca obiect de activitate apicultură. De la 20 de stupi, în 2020 - anul înființării, acesta și-a crescut treptat exploatația, ajungând la momentul depunerii proiectului la 130 de familii de albine.

Prin implementarea proiectului, apicultorul STOICA și-a propus dezvoltarea și modernizarea capacității de producție, îmbunătățirea managementului exploatației și promovarea activității desfășurate, implicit a produsului finit.

În perioada 2018 - 2019, beneficiarul a comercializat o cantitate de 3.471 kg miere, în valoare de 14.873 euro. Aceasta reprezintă o creștere de 132,21% față de cât a fost estimat în cadrul planului de afaceri, respectiv 1.500 kg.

Din cele 28 de echipamente achiziționate prin proiect, pentru dotarea exploatației și îndeplinirea planului de afaceri, amintim un compresor, o mașină de găurit și înșurubat, un polizor unghiular, un pistol pentru vopsit rame, un capsator pneumatic etc.

Munca în zadar și postulatele lui Koch (I)

Numeroasele riscuri cu care ne confruntăm aproape zilnic ne fac să intuim faptul că a șasea extincție este iminentă (poluarea și folosirea excesivă a chimizării, schimbările climatice, dăunătorii, pandemiile, acțiunile antropice, lipsa de conștientizare a factorilor de decizie etc.) și ne obligă pe noi, apicultorii, să ne implicăm social, să ne apărăm interesele și să găsim cele mai bune soluții pentru a putea menține biodiversitatea, un mediu prietenos în jur și o stupină în condiții de producție.

Nu putem acționa la întâmplare dacă vrem material biologic de calitate

La ultimul congres Apimodia (Montreal 2019) s-au conturat mai multe idei importante: pe primul plan s-a pus calitatea produselor apicole; pentru biodiversitate este mai important să avem mii de apicultori amatori cu câțiva stupi decât sute de apicultori profesioniști cu mii de stupi; pentru micul apicultor amator cea mai bună tehnologie este apicultura darwiniană sau naturală ori convențională; perspectivele apiculturii urbane sunt de viitor și, nu în ultimul rând, pe primul plan s-a menționat sănătatea coloniei de albine și pericolul bolilor emergente.

Nu putem acționa la întâmplare, după interese mercantile, sau „după ureche“ atunci când vrem să obținem material biologic de calitate. Când nu avem în jur o floră diversificată, cu ofertă suficientă de polen și nectar, nu avem ce face cu o „super albină“. Nu putem obține producții mulțumitoare de miere dacă nu avem în natură aport de nectar sau dacă suntem aglomerați pe un spațiu restrâns. Nu putem rezista la presiunea unei piețe necontrolabile și a unor informații și recomandări fanteziste și mercantile dacă nu avem produse de calitate. În apicultură, ca în toate domeniile, avem nevoie de multă informație; dar fără un filtru eficient, fără a discerne între adevăr și fals, riscăm să facem muncă în zadar.

Sănătatea coloniilor de albine

Succesul în asigurarea sănătății stupinei depinde de anotimp, de puterea coloniei de albine, de presiunea infecțioasă, de cunoașterea aprofundată a biologiei și a comportamentului agentului etiologic și a modului de acțiune și de aplicare a mijloacelor de combatere.

Eforturile sunt mari și nu întotdeauna rezultatele obținute ne mulțumesc. Ne lipsește organizarea, iar calitatea informațiilor de care dispunem – în special în mediul online – lasă de dorit. Nu putem acționa la întâmplare – în special pentru asigurarea sănătății coloniilor de albine – pe baza unor păreri preconcepute, fără suport științific. Nu putem folosi produse neînregistrate la ICPBMV (Institutul pentru Controlul Produselor Biologice și Medicamentelor de Uz Veterinar) sau medicamente de multe ori intrate în țară fraudulos. În această situație, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să verificăm calitatea informației, să învățăm din experiența înaintașilor și să cunoaștem foarte bine biologia și instinctele ancestrale ale albinei, determinate de codul genetic al acesteia, altfel muncim în zadar. Dacă cunoaștem bine colonia de albine, dacă admitem că încă nu este domesticită și îi respectăm instinctele, putem face abstracție de toate recomandările oferite, în special pe canalele social media, de falși mentori, de dascăli fără școală, dar cu diplome fără valoare sau de așa-ziși „pricepuți“, dar nepricepuți.

Să nu uităm că „leacul“ (scabatox, batic, acizi organici nepurificați și nedozați corespunzător etc.), ignoranța (am văzut la tîrgul de la Câmpina un negustor care vindea capcane pentru gândacul mic de stup Aethina tumida (3) drept evaporatoare de acid formic!??) sau administrare agresivă (Furreto, sublimare, etc.) pot face mai mult rău coloniei de albine decât agentul infecțios pe care îl combatem.

În tratamentul albinelor nu putem folosi decât medicamente alopate

Nu numai de acum, dar și din vechime au fost minuni care nu s-au confirmat și s-a pus problema prelucrării pe baze științifice a datelor, a elaborării unor ipoteze pertinente, a folosirii corecte a informației și a discerne între axiome și sofisme. Așa au apărut postulatele lui Koch. Pe baza acestora au fost elaborate metode și tehnici fundamentale pentru identificarea cauzelor unor maladii infecțioase în special și s-a fundamentat teoretic și faptic, cu argumente indubitabile, orice cercetare științifică, principii care se cunosc foarte bine în mediile academice și în institutele de cercetare, dar nu și de „mentorii“ care postează filmulețe pe Youtube.

Intoxicațiile, efectele secundare, acțiunile adverse și incompatibilitățile farmacodinamice ale medicamentelor au obligat autoritățile să reglementeze și să controleze circulația medicamentelor atât în mediul uman, cât și veterinar. În apicultură folosim de regulă produse industriale tipizate sau specialități farmaceutice, cu o formulă precisă, cu o acțiune bine stabilită, comercializate pe baza autorizării de către institutul de profil.

Pe scara evoluției, diferența între homo sapiens și apis mellifera este așa de mare încât în tratamentul albinelor nu putem folosi decât medicamente alopate care combat fie agentul patogen, fie neutralizează tulburările din organismul albinei produse de acest agent. Nu putem folosi nici tehnicile homeopate, nici tehnici de fizioterapie, nici placebo și nici alte tehnici imaginate de-a lungul timpului de mintea omenească (ceaiuri, descântece etc.) deoarece sunt fără efect. În lipsa medicamentelor alopate, pe baza unuia dintre principiile lui Hipocrat, este mai bine să prevenim, să lăsăm și să sprijinim colonia să lupte cu bolile și dăunătorii ajutată de propriile mijloace de autoapărare.

În cazul varoozei trebuie să luăm în calcul mai multe variante

Provocările perioadei actuale ne obligă să ținem cont de realități în prevenirea și combaterea unor boli sau dăunători și să aplicăm principiile luptei și protecției integrate {Integrated Pest (Control) Management} elaborate de OMS (Organizația Mondială a Sănătății) încă din anii 1967-1968.

Dacă ne referim la varrooză, pentru a putea elabora concluzii logice și a aplica mijloace eficiente de combatere trebuie să luăm în calcul mai multe variante. Trebuie să ținem cont de biologia parazitului în funcție de anotimpul în care ne aflăm (fenologie) și de modul cum acționează medicamentul. Iarna nu putem folosi substanțe de contact (piretroizi) când Varroa se află ascuns între plăcile chitinoase ale abdomenului albinelor care îl apără deoarece au eficiență redusă, iar în timpul culesului putem polua produsele apicole. Tehnicile de aplicare (administrare) trebuie să fie ușoare și să nu creeze efecte adverse populației de albine și nici disfuncții pentru operator. Fumigarea, evaporarea necontrolată, sublimarea sunt tehnici agresive atât pentru om, cât și pentru colonia de albine și presupun temperaturi constante și dispozitive specializate. De asemenea, într-un anumit areal, pentru a evita recontaminarea, toate stupinele trebuie să fie tratate în același timp.

Nu trebuie să apreciem un medicament numai după numărul de paraziți care cad, ci și după numărul de paraziți care rămân pe albine și puiet.

În aceste condiții trebuie să verificăm gradul de infestare în stupină și să tratăm cu produse înregistrate la ICPBMV sau la nivelul Uniunii Europene și recomandate de producător pentru fiecare perioadă a anului. Dintre produsele autorizate menționez că cele mai bune rezultate se obțin cu medicamentele „bio“. Trebuie să renunțăm la chimioterapie deoarece reziduurile rămân în stup, iar produsele apicole le consumăm și noi, apicultorii (oamenii).

Dr. Gh. DOBRE – Romapis

Strategia de combatere a Varroa destructor. Aplicarea acizilor organici volatili s-a dovedit utilă

În urmă cu aproximativ doi ani prezentam eforturile cercetătorilor de la Institutul de Cercetare Dezvoltare pentru Apicultură de a găsi soluții eficiente, mai puțin poluante și care pot fi aplicate în mai multe perioade ale anului pentru combaterea unuia dintre cei mai agresivi „prădători“ ai albinelor, Varroa destructor. Cercetarea s-a axat pe folosirea acizilor organici volatili, iar rezultatele promit dezvoltarea unui tratament mult mai eficient în combaterea Varroa decât cele deja existente. Studiul cercetătorilor români a fost publicat și în jurnalul INSECTS – Insects Ecology and Biocontrol Applications în prima lună a acestui an. Revenim în atenția dvs. cu informații extrase din studiul privind concluziile și rezultatele experimentelor cercetătorilor de la ICDA, dr. ing. Adrian Siceanu și dr. ing. Eliza Căuia.

În cazul Apis mellifera înmulțirea acarienilor are o dinamică mult mai mare

Este bine cunoscut faptul că acarianul Varroa destructor provoacă pagube semnificative la nivel mondial în apicultură, fiind considerat un factor major pentru scăderea populațiilor de albine (Apis mellifera) din ultima vreme. Efectul distructiv este determinat de comportamentul de hrănire, dar şi de transferul virusurilor specifice aflate în strânsă legătură cu diverşi factori precum cantitatea și tipul puietului, durata sezonului activ, transferul inter-colonii. Toți acești factori favorizează creşterea nivelului de infestare. Relația gazdă-parazit și procesul său de înmulțire la Apis cerana ne arată că mecanismele de apărare ale acestei specii de albine împotriva acarianului Varroa se bazează, în principal, pe dinamica populației sale și pe comportamente de igienă diferite, foarte pronunțate, pe limitarea reproducerii la puietul de trântori și chiar pe un comportament foarte specific care duce la sacrificarea propriei progenituri prin așa-numitul fenomen de înmormântare al puietului de trântori. Toate acestea fac parte dintr-o strategie foarte complexă, rezultatul unei coevoluții extrem de lungi și al unui fenomen de adaptare interspecific. Din păcate, A. mellifera nu are toate aceste comportamente adaptative într-un mod atât de complex, fiind o specie mult mai puțin rezistentă. Înmulțirea acarienilor are o dinamică mult mai mare, cu o creștere continuă a populației, ceea ce duce la prăbușirea coloniilor în 1-3 ani în absența tratamentelor.

Este nevoie de tratamente care pot fi aplicate și în faza de reproducere

Reproducerea albinei Apis mellifera are loc în puietul cu capac, unde se regăsește atât puietul de trântor, cât și puietul muncitor. Dinamica populației de acarieni în timpul sezonului activ este foarte variabilă și se bazează pe o rată de înmulțire de 0,7-1,45 fiice la femela matură în puietul muncitor și 1,6-2,6 fiice în puietul de trântori, în cca 1,5-3 cicluri de reproducere la fiecare femelă matură și o rată de infestare de 5 până la 12 ori mai mare la puietul de trântori. Diferiți alți factori naturali (de exemplu, plutirea, jefuirea, roiul, igiena, perioada puietului, alte condiții locale etc.) pot accelera sau limita întregul proces de multiplicare. Deoarece calotele de puiet reprezintă o barieră în aplicarea acaricidelor de contact, iar tratamentele actuale se aplică în special spre sfârșitul sezonului activ pentru a ucide acarienii foretici, ținând cont și de sfârșitul fluxurilor principale de miere, populația Varroa poate atinge praguri semnificative. Acest lucru determină deteriorarea albinelor de iarnă și o ineficacitate generală a metodelor de combatere. Ca urmare, devine din ce în ce mai importantă abordarea noilor strategii de control prin metode nepoluante, care să poată fi aplicate cât mai devreme posibil în sezon, vizând astfel și faza de reproducere. În acest sens, aplicarea acizilor organici volatili (de exemplu, acidul formic și acetic) în tratamente de scurtă durată pe întreaga colonie sau puiet prin diferite metode s-a dovedit deja utilă.

Se pot aplica în toată perioada sezonului activ

Combaterea Varroa într-un mod natural și durabil este esențială pentru apicultură, ținând cont de importanța albinelor pentru polenizare, precum și pentru obținerea de produse curate. În ultima perioadă, au fost dezvoltate noi proceduri de tratare a varoozei în faza de reproducere, care pot fi aplicate oricând în timpul sezonului activ deoarece folosesc acizi organici volatili, larg acceptați pentru apicultura ecologică. O astfel de procedură constă în periajul puietului acoperit cu acid formic, care este foarte eficient în uciderea acarienilor Varroa, dar și minim invaziv pentru coloniile de albine melifere. Importanța tratamentelor împotriva varroozei înainte de creșterea albinelor de iarnă este evidentă și acceptată pe scară largă deoarece majoritatea tratamentelor sunt limitate la aplicațiile târzii de sezon din diferite motive și sunt concentrate asupra acarienilor foretici. Având în vedere flexibilitatea aplicării noii proceduri în toată perioada sezonului activ, am început un studiu pilot pentru a testa preliminar eficiența aplicărilor de primăvară în combaterea Varroa. Rezultatele arată diferențe semnificative în ceea ce privește infestarea cu puiet între loturile experimentale și cele martor, în aceeași stupină, ceea ce oferă indicii clare că aplicarea tratamentului primăvara ar putea fi benefice pentru îmbunătățirea strategiilor de combatere a varroozei.


Acest tratament ar putea fi un instrument important pentru studii ulterioare și strategii de control al Varroozei adaptate condițiilor locale, cu costuri și riscuri minime și cu avantaje maxime asupra sănătății familiilor de albine.


În cadrul studiului-pilot au fost utilizate două grupuri tratate experimental și un grup de control. Tratamentul a constat în periajul puietului acoperit cu acid formic cu o concentrație de 65% în una și două aplicații. Rezultatele obținute arată diferențe foarte semnificative între loturile tratate și cele martor în ceea ce privește procentele de celule infestate evaluate în perioada iulie-august. În consecință, tratamentele de primăvară ar putea fi un instrument important în limitarea înmulțirii acarienilor varroa, dar sunt necesare experimente suplimentare pentru a le testa și adapta la diferite condiții locale.

(D.Z.)

Când și cum trebuie să consumăm miere

Albert Einstein spunea: „Dacă albinele ar dispărea, omenirea va mai supraviețui 4 ani, cel mult“, iar conform unei comunicări a institutului Earthwatch, albinele sunt cele mai importante ființe vii de pe planetă, însă au intrat în categoria insectelor cu risc crescut de dispariție. Așadar, albinele ne oferă viață. Ne mai oferă și miere, unul dintre cele mai sănătoase alimente, iar consumul constant ne poate feri de numeroase afecțiuni. Mai mult decât atât, studiile arată faptul că folosirea mierii în anumite momente ale zilei ajută în mod diferit organismul.

Mierea consumată dimineața, pe stomacul gol:

  • normalizează digestia;
  • elimină balonarea;
  • energizează organismul;
  • întărește sistemul imunitar;
  • stimulează arderile la nivel celular;
  • elimină bacteriile nocive din organism;
  • oprește dezvoltarea microbilor;
  • contribuie la refacerea celulelor pielii;
  • ameliorează tusea.

Mierea consumată seara, înainte de culcare:

  • te ajută să ai un somn liniștit;
  • întreține flora intestinală sănătoasă;
  • ajută sistemul imunitar sã repare celulele afectate;
  • ajută ficatul sã elimine toxinele;
  • contribuie la arderea grăsimilor;
  • tratează simptomele gripei și răcelii.

Mierea consumată înainte de efort fizic:

  • oferă energie;
  • contribuie la arderea grăsimilor;
  • scade riscul apariției febrei musculare;
  • crește rezistența organismului la efort.

Mierea consumată după antrenament:

  • oferă energie musculaturii epuizate;
  • reduce senzația de oboseală;
  • accelerează recuperarea mușchilor suprasolicitați.

albina polen miere

Știați că…

  • Regina este cea mai mare dintre albinele din stup?
  • Într-o singură expediție, o albină vizitează 50-100 de flori, iar într-o zi albinele dintr-un stup vizitează 225.000 de flori în fiecare zi?
  • Albinele dintr-un stup parcurg în medie 8.000 km pentru un kg de miere?
  • Viteza maximă pe care o poate atinge o albină este de 70 km/h, în timp ce, atunci când este încărcată cu polen şi nectar, viteza acesteia este de doar 20 km/h?
  • Albinele pot bate din aripi foarte rapid, 200 de bătăi/ secundă, respectiv 12.000 de bătăi din aripi pe minut?
  • Cea mai „bătrână“ albină cunoscută de cercetători are 100 de milioane de ani? Este conservată într-o bucată de chihlimbar şi a fost descoperită în Myanmar.

A consemnat Larissa DINU

Mierea cu foițe de aur, un produs din gama de lux

De-a lungul timpului mierea a fost unul dintre cele mai prețioase produse de consum deoarece, pe lângă gustul rafinat pe care îl are, aduce și o serie de beneficii organismului nostru.

Afacere cu peste 600 de familii de albine

Culoarea și gustul delicat al mierii sunt inconfundabile. Cu siguranță te-ai lăsat și tu cucerit de aceste produse extrem de savuroase și benefice. Însă te-ai gândit vreodată care este parcursul mierii de albine înainte ca aceasta să ajungă pe masa ta? În spatele unui singur borcan de miere stă povestea unui apicultor. De data aceasta am vorbit cu un apicultor din Brăila, Dan Iorga, care a povestit pentru Lumea Satului cu ce pasiune și dăruire își face munca. „Împreună cu familia mea gestionez o afacere cu peste 600 de familii de albine. Producem miere polifloră ecologică și avem două sortimente, respectiv mierea de baltă, bogată în foarte multe vitamine și minerale, și mierea de amorfă sau salcâm pitic, aceasta fiind, de asemenea, extraordinară. Ca apicultor este foarte important să știi care sunt nevoile consumatorului. În România, la momentul actual, nu există o cultură a consumului de miere și atunci, discutând cu omul, afli ce își dorește și astfel îi poți oferi ce îi place. Îi invit pe toți colegii mei să încerce să descopere preferințele consumatorului pentru că acest lucru le poate rezerva un succes garantat“, a declarat Dan Iorga.

Piața angro nu mai este rentabilă

Apicultorul din Brăila susține că, la momentul actual, din cauza creșterii prețurilor, vânzarea mierii în cantități mari pe piața angro nu mai este o opțiune favorabilă pentru că, în continuare, costurile de producție sunt mai mari decât prețurile de comercializare. „În cei 4 ani de activitate am decis că este cel mai rentabil să vin direct către consumator. Piața angro nu mai este convenabilă. De asemenea, pentru a atrage mai mult consumatorii am creat o paletă de combinații de miere. Cel mai important lucru atunci când încerci o combinație nouă este să știi cu certitudine ce este în acel borcan. De exemplu, dacă un consumator ia un borcan cu miere și îl mănâncă peste 2-4 săptămâni trebuie să aibă siguranța că produsul s-a păstrat la fel de proaspăt și sănătos. Noi încercăm să facem și sosuri pentru bucătărie, mix-uri pentru salate pe bază de miere și mixuri cu semințe sau fructe pentru mic-dejun. De asemenea, încercăm să adăugăm în miere și produse care conțin foarte multă vitamina C, pentru a ridica imunitatea și a-i păstra nutrienții. Toate produsele stupului sunt benefice organismului uman. În plus, încercăm să facem și produse de îngrijire sau lumânări“, a precizat Dan Iorga. Printre sortimentele de miere ale acestuia ne-a atras atenția și mierea cu foițe de aur. „Încercăm să facem miere pentru toate bugeturile, dar mă pot mândri și cu gama de lux pe care o producem, respectiv mierea cu foițe de aur. Prețul diferă în funcție de gramaj, dar pornește de la 150 de lei“ a declarat Dan Iorga.

Totul este în dependență de vreme și familia de albine

miere cu foita de aur

Chiar dacă anul 2021 a fost mai complicat pentru apicultori din cauza vremii, aceștia au încercat să facă față provocărilor. Dan Iorga a menționat: „Anul acesta a fost foarte complicat pentru majoritatea apicultorilor. Am întâmpinat unele dificultăți din cauza vremii, dar aceștia sunt factori care nu depind de noi, ci de natură. 2021 a fost un an ploios, spre exemplu. De aceea, nu poți preconiza exact ce cantitate de miere vei avea anul acesta sau anul viitor. Totul este în dependență de vreme și familia de albine.“

De asemenea, Dan Iorga a precizat că pentru apicultor este foarte importantă și implicarea autorităților, în special atunci când vorbim de valorificarea produselor. „Chiar dacă muncim pe lanțul scurt și deja avem clienții noștri fideli, preferăm să organizăm și să participăm și la târguri. Autoritățile ne încurajează în acest sens, iar aceste târguri ne asigură succesul valorificării produselor. Afacerile în apicultură presupun costuri foarte mari și un alt aspect important este că trebuie să ai alături un apicultor cu experiență de la care să înveți „finețea“ procesului producerii mierii de albine. Altfel poți da greș“, a conchis Dan Iorga.

Liliana POSTICA

BoxyBee, aplicația digitală care ține evidența stupilor

Nu este o noutate că tehnologia se dezvoltă de la o zi la alta. Mai nou, agricultura românească a început să evolueze de la cea clasică la una de precizie. Dar cât de receptivi sunt fermierii la noile tehnologii?

Poate fi descărcată de pe orice telefon

Nelu Mureșan, apicultor, ne-a povestit că este deschis la noile tehnici pentru creșterea și întreținerea familiilor sale de albine, iar tehnologia îi este de mare ajutor: „Îmi place să fac schimbări și încerc întotdeauna ceva nou. Tehnologia nouă ne ușurează treaba. Timpul economisit îl pot folosi la alte lucruri care mă vor ajuta să îmi dezvolt mai mult afacerea. Am descoperit recent o aplicație pentru apicultori care mi-a servit ca suport pentru munca pe care o fac. Prin această aplicație mi-am putut organiza activitatea la stupi.“

Aplicația pe care o recomandă Nelu Mureșan și o consideră utilă pentru apicultori poartă numele de BoxyBee și poate fi descărcată de pe orice telefon din magazin play. Potrivit acestuia, aplicația BoxyBee poate ține o evidență bună a stupilor și ajută la o organizare eficientă a lucrului în stupină.

aplicatie stupi

De asemenea, aplicația poate fi ușor de folosit și înțeleasă de oricare dintre noi. Primul pas pe care îl facem când deschidem aplicația este să adăugăm numărul de stupi și ramele pe care le deținem. Practic, creăm virtual o stupină identică cu a noastră. Cel mai important aspect este că numărul stupilor pe care îi putem adăuga este nelimitat.

În partea dreaptă a aplicației vom observa „un steguleț“ ce conține mai multe secțiuni, punctuale: necesită recoltare, are botci, fără matcă, matcă virgină, matcă neperformantă, bezmeticit, necesită puiet, poate dona puiet, necesită hrană, necesită tratament. De exemplu, după ce verificăm stupul notăm în aplicație observațiile menționate pentru a avea o evidență mai sigură. Observațiile pot fi notate în funcție de necesitate la fiecare stup în parte.

Un alt avantaj al aplicației este că apicultorul își poate face notițe pe fiecare stup în parte. În acest sens, accesează secțiunea „stup“, apoi „caiet stupină“ și identifică în particular fiecare problemă. De exemplu, dacă am notat inițial Matca, scriem și problemele legate de aceasta, cum ar fi, lipsă ouă proaspete, lipsă puiet în orice stadiu, introdus matca virgină, bat botcă și altele.

Un alt lucru pe care îl pot face apicultorii în această aplicație este notarea unui rezumat al fiecărui stup. Dacă accesăm secțiunea „rezumat“ putem observa evoluția producției de miere. Un alt element important este că putem nota din ce an este matca. Totodată, în aplicația BoxyBee putem menționa și greutatea stupului, nu arată bine, mediu, foarte bun, puternic, grozav. De asemenea, în cazul în care stupul a fost vândut, apicultorii pot cu ușurință să șteargă stupul respectiv din aplicație. La final, putem avea o imagine de ansamblu a tuturor stupinelor.

Nelu Mureșan ne-a mărturisit: „Cu siguranță sunt și multe alte aplicații pentru apicultori. Însă, indiferent de aceasta, port întotdeauna cu mine un pix și un carnet în care îmi mai fac și alte notițe. Aplicația îmi oferă un stoc nelimitat de informație, însă, pentru orice eventualitate, mă asigur că am la mine și altele pe care aș putea face notițe. Probabil e și o deprindere mai veche deoarece atât eu, cât și alți colegi de ai mei încă învățăm cum să lucrăm digitalizat.“


Interesat de aplicațiile pentru apicultori a fost și Bogdan Iordache. Acesta, dorind să îmbine tehnologia cu munca agricolă, a dezvoltat, în urmă cu câțiva ani, o aplicație pentru crescătorii de albine cu numele APIARY BOOK, devenind una dintre cele mai cunoscute aplicații, apreciată în magazin play cu nota 4,5. Aplicația APIARY BOOK a fost tradusă în 14 limbi și folosită de apicultori din toată lumea. De asemenea, utilizarea acestei aplicații poate fi la îndemâna oricărui apicultor. Cu ajutorul telefonului mobil se poate identifica stupul, pot fi verificate detalii despre istoricul datelor introduse în trecut, iar pe baza acestor detalii se poate decide dacă stupul are nevoie de anumite acțiuni în acel moment sau nu. Există 30 de indicatori pentru fiecare stup în parte, începând de la trântori, albine lucrătoare până la temperatură, umiditate sau modele financiare cu cheltuieli și venituri. Un avantaj este și că aplicația este gratuită.


Liliana Postica

Mierea de Negruș, unică în lume

Vânătorul de albine, adică apicultorul Mihai Grama, este unul dintre cei mai fini degustători de miere. Povestește că încă din perioada liceului reușea să identifice tipul de miere pe care-l degusta și chiar era renumit pentru acest lucru. La un moment dat, fiind la o vânătoare de albine, a degustat o miere pe care nu a putut-o identifica, mierea de Negruș.

Negrușul sau iarba neagră (Calluna vulgaris (L.) Hull.) este un arbust folosit adesea în medicina populară. Se spune că era folosit ca medicament încă de pe vremea faraonilor. În timp a devenit cunoscut și ca plantă meliferă, care însă nu se găsește la tot pasul. Nici la noi în țară pajiștile cu iarbă neagră nu sunt foarte dese, însă în Munții Apuseni există zone unde albinele pot culege acest nectar.

„La o partidă de vânătoare de albine am gustat o miere pe care nu o gustasem niciodată. Și l-am întrebat pe pădurarul de acolo ce flori sunt în zonă. Și am aflat că există o pășune cu negruș, chiar una dintre cele mai mari întinderi din țară. Am mers acolo cu albinele, însă mai apoi, când am lucrat în Italia, am învățat cum să o scot, cum să o filtrez. Și am mai învățat că nu a o vinde vrac înseamnă valoare adăugată, ci trebuie să vinzi în borcane mici, să îți pui datele de contact pe ambalaj să te poată suna cumpărătorii pentru că, dacă-i de bine sau de rău, ei se pot întoarce la producător, iar acest lucru este important“, spune apicultorul.

Mihai Grama apicultor

De ce este specială această miere? Pentru că este o miere amăruie, ușor cristalizată, care se gelifică și o pot consuma chiar și diabeticii. Are proprietății curative pentru infecţii urinare, sistemul digestiv, dar și pentru sistemul nervos. Specialiștii spun că este o miere unică în lume, ce concurează celebra mierea de Manuka.

Apicultorul din județul Cluj are în acest moment 170 de familii de albine și toată cantitatea de miere pe care o obține o comercializează în țară. De fapt, și-ar dori ca produsele de calitate, nu doar cele apicole, să rămână și pe piața internă, să fie accesibile tuturor. Merge cu stupii în fiecare an în zona de munte, acolo unde cercetează permanent zone, vânează albine și are siguranța că mierea pe care o obține este de calitate, fără chimicale. De aceea și prețul pe care îl obține pentru un kilogram de miere de iarbă neagră nu este unul deloc mic, 100 lei kilogramul.

„Este o miere premium, unică în lume. De aceea o și vând la borcane mici. Este greu de filtrat și pot spune cu mândrie că este rezultatul muncii mele. Am apărut chiar și în presa de specialitate din străinătate cu această miere deosebită“, a mai spus Mihai Grama.

Asemenea multor produse pe care le obține, mierea de Negruș este acreditată ca produs montan, o recunoaștere care garantează autenticitatea acesteia și o poziționează în rândul alimentelor ce nu ar trebui să lipsească din alimentația celor preocupați de consumul de alimente cu trasabilitate clară.

Larissa DINU

Piața mondială a mierii valorează 8 miliarde de dolari

Dimensiunea pieței globale a mierii a fost evaluată la 9,21 miliarde de dolari în 2020 și este de așteptat să aibă o evoluție a ratei de creștere anuală compusă (CAGR) de 8,2%. Un factor major care stimulează creșterea pieței este cererea mare de produse alimentare nutritive, creștere justificată de gradul de conștientizare a beneficiilor unui stil de viață sănătos.

Supermarketurile, principalul canal de distribuție 

Segmentul supermarketurilor/hipermarketurilor a reprezentat cea mai importantă sursă a veniturilor în comercializarea mierii pentru că peste 62% din cantitatea de miere în 2020 a fost distribuită prin aceste canale. În plus, marile companii din acest segment se concentrează pe deschiderea de noi magazine pe piețele emergente. Europa deținea cea mai mare cotă de piață, de peste 34% în 2020. Potrivit statisticilor, anul trecut aproape 60% din mierea consumată în regiune a fost produsă pe continent, iar jucătorii din Europa investesc sume importante în menținerea lanțului de producție și aprovizionare. În ianuarie 2018, producătorul de miere din Turcia, Altýparmak, a obținut o finanțare de 4,98 milioane de dolari de la BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare) pentru a-și dezvolta și promova lanțul valoric intern.

China este cel mai mare producător

Cel mai mare volum de miere se produce în China, iar statisticile arată că în 2019 producția totală de miere a fost de aproximativ 444.000 de tone metrice de miere. Tot în  2019, China a fost principalul exportator de miere naturală, iar valoarea exporturilor a fost de 253,3 milioane de dolari. Principalii importatori au fost SUA și Japonia. Estimările pentru producția de produse apicole la nivel național pentru ultimii ani sunt în jur de: 3.000 de tone metrice de lăptișor de matcă; 4.000 de tone metrice ceară de albine; 3.500 tone metrice propolis și 5.000 de tone metrice polen. Există mai mult de 2.000 companii specializate în producția și vânzarea de produse apicole în China.

Producția de miere în Statele Unite ale Americii a cunoscut fluctuații mari începând cu anul 2000, dar are o tendință generală pozitivă. Dakota de Nord este de departe cel mai mare stat producător de miere, cu o cotă de piață de aproximativ 38 de milioane de lire sterline în 2020, de peste două ori mai mult decât a obținut Dakota de Sud, care se află pe locul doi în topul marilor producători de miere din SUA. Cu toate acestea, Dakota de Sud a avut cel mai mare stoc de miere în 2020.

India, țara cu cei mai mulți stupi

V.V. Belavadi, om de știință emerit al Departamentului de entomologie de la Universitatea de Științe Agricole, Bengaluru, spune că India găzduiește aproape 796 de specii de albine (descrise până acum de cercetători), dintre care 40% sunt endemice în țară.

Conform celor mai recente date furnizate de Departamentul Agriculturii, producția totală de miere a țării în 2017-2018 a fost de 100.000 tone metrice (MT), comparativ cu 35.000 de tone metrice în 2005-2006. Astăzi, India are cei mai mulți stupi din lume, cca. 35.000, comparativ cu 8.000 în perioada 2005-2006. A crescut și numărul apicultorilor, al companiilor apicole și al societăților melifere, iar în ianuarie 2019 țara avea 9.091 de afaceri apicole înregistrate. În timp ce consumul de miere pe cap de locuitor este de până la 50 de grame pe an în India, la nivel global variază de la 250 la 300 de grame. Germania are un consum de miere pe cap de locuitor de 2 kg pe an. În Asia, Japonia este cel mai mare consumator de miere, cu un consum pe cap de locuitor de până la 700 de grame pe an. Odată cu creșterea cererii internaționale de miere, India exportă 50% din marfă, iar în ultimii 12 ani exporturile țării au crescut cu 207%. (D.Z.)


Mierea este cel mai vechi îndulcitor cunoscut de oameni și a fost folosită încă din timpurile preistorice. Primele mențiuni despre colectarea mierii datează din 6.000 î.Hr., atunci când oamenii colectau mierea albinelor sălbatice.


Aproximativ 120.000 de albine sunt necesare pentru a produce 1 kg de miere și o singură albină va produce doar aproximativ o lingură de miere în timpul vieții [Thomas și Schumann, 1992].


 

APIA: Termenul limită pentru Schema de Ajutor de minimis în sectorul apicol este 26 noiembrie 2021 inclusiv!

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) reamintește apicultorilor interesați că termenul limită de depunere a cererilor de acordare a ajutorului de minimis pentru compensarea efectelor hidrometeorologice nefavorabile manifestate în perioada martie – mai 2021 asupra sectorului apicol, este data de 26 noiembrie 2021 inclusiv.

Facem precizarea că în perioada 19 – 24 noiembrie 2021 au fost depuse 14.747 cereri pentru un număr de 1.377.726 familii de albine.

Apicultorii pot accesa formularele necesare depunerii cererii pe site-ul APIA www.apia.org.ro (link: http://www.apia.org.ro/ro/ajutor-minimis-sector-apicol).

Cuantumul ajutorului este în valoare de 23,7 lei/familia de albine.

Valoarea totală a schemei de ajutor de minimis este de 53.250.724 lei, reprezentând 10.763.157,96 euro la cursul de schimb stabilit de Banca Centrală Europeană în data de 30 septembrie  2021, respectiv 4,9475 lei petru un euro.

Sursa de finanțare este bugetul de stat, în limita prevederilor bugetare aprobate Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Termen de plată a ajutorului de minimis este data de 31 decembrie 2021.

Ajutorul de minimis se acordă întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul apicol, în domeniul producției primare, pentru compensarea efectelor fenomenelor hidrometeorologice nefavorabile manifestate în perioada martie – mai 2021 asupra sectorului apicol, astfel încât să se asigure continuarea ciclului de producție.

Prima hartă a distribuției pe glob a albinelor. Ce am aflat nou despre albine

Decimarea efectivelor de albine la nivel mondial, din diferite cauze, a stârnit îngrijorare nu doar în rândul apicultorilor, ci chiar și în rândul oamenilor de știință care au considerat necesar să sublinieze în repetate rânduri riscurile pe care ni le asumăm dacă permitem dispariția acestor insecte. Tot în această direcție, anul trecut a avut loc o premieră prin realizarea primei hărți care arată distribuția geografică a populațiilor de albine. Prin informațiile pe care aceasta le oferă se pot stabili cu claritate prioritățile de conservare a albinelor.

Există 20.000 de specii de albine cunoscute

Sunt printre cele mai mici viețuitoare ale pământului și trec de multe ori neobservate, însă de ele depinde întregul echilibru al naturii. Albinele, de la cele mai mici care nu au ac și până la cele de mărimea degetului mare de la mână, sunt cele care susțin dezvoltarea și perpetuarea ecosistemelor și sunt principalii polenizatori ai multor plante care constituie ulterior alimentele noastre de bază. Spre exemplu, polenizarea a numeroase culturi din țările în curs de dezvoltare, în special, se bazează pe specii de albine native și nu pe albine melifere.

harta albinelor pe glob1

Până în momentul de față există în colecția remarcabilă de albine a Terrei 20.000 de specii cunoscute. Cu toate acestea, se știu puține lucruri despre diversitatea de specii care trăiesc pe fiecare continent. Doar în Antarctica nu întâlnim albine. Unele populații de albine, cum ar fi bondarii din Europa și America de Nord, sunt bine studiate, dar în alte regiuni, cum ar fi părți extinse din Asia și Africa, documentația a fost rară. Despre aproape peste 96% dintre speciile de albine nu există multe informații. În plus, nu au existat până acum date care să arate unde sunt cele mai multe specii de albine pe planetă. Potrivit BBC, o echipă de cercetători din Singapore și China a cartografiat distribuția tuturor celor 20.000 de specii de albine de pe pământ, iar rezultatele cercetării lor au fost publicate în revista Current Biology. Astfel, cu ajutorul acestei hărți globale, eforturile de conservare a albinelor vor avea altă eficiență. Acest lucru este foarte important, mai ales în contextul în care albinele sunt supuse presiunii pierderii habitatelor și a utilizării pesticidelor.

harta albinelor pe glob2

Pentru a realiza această hartă, cercetătorii au comparat datele despre apariția speciilor individuale de albine cu o listă de verificare a celor 20.000 de specii. Practic, prin combinarea și filtrarea a peste 5,8 milioane de înregistrări publice ale aparițiilor albinelor s-a obținut o imagine mai clară și mai cuprinzătoare a distribuției globale a albinelor.

Ce a arătat cartografierea

Prin această cartografiere au fost evidențiate regiunile unde sunt concentrate cele mai multe populații de albine (SUA au cele mai multe specii de albine de pe pământ), dar s-a realizat și diferențierea zonelor mai puțin potrivite pentru albine față de zonele în care acestea ar trebui să prospere, dar unde efectivele au fost reduse din cauza unor factori precum utilizarea pesticidelor, pierderea habitatului natural și pășunatul excesiv. Mai mult decât atât, harta a arătat și tiparele comportamentale ale albinelor. Astfel, s-a constatat că, din cele peste 20.000 de specii de albine, unele specii, cum ar fi bondarii și albinele fără ac, trăiesc în colonii, în timp ce altele sunt insecte solitare. Studiul întreprins pentru realizarea hărții a demonstrat faptul că, spre deosebire de alte viețuitoare, cum ar fi păsările și mamiferele, mai multe specii de albine se găsesc în zonele uscate, temperate, departe de poli mai degrabă decât în mediile tropicale, apropiate de Ecuator. Practic, există mai multe albine în emisfera nordică decât în sud. Lipsa albinelor în aceste regiuni este substituită de alte specii de insecte precum gândacii, moliile și viespile care realizează polenizarea plantelor. Concluzia a fost că, aparent incredibil, există mult mai puține specii de albine în păduri și în junglă decât în mediile deșertice. Explicația este că plantele și florile care cresc în regiunile aride oferă albinelor mai multă hrană decât copacii. În plus, oamenii de știință susțin că umiditatea crescută condiționează rezervele de polen și implicit existența albinelor în regiunile umede de la tropice.

În ceea ce privește importanța acestei hărți, oamenii de știință care au realizat-o susțin că scăderea unor populații de insecte este îngrijorătoare și necesită o monitorizare mai bună. Numărul mare de specii de insecte de pe planetă – peste 900.000 – face ca această monitorizare să fie o sarcină monumentală, cu milioane de exemplare care așteaptă identificarea în muzee. Insectele sunt adesea neglijate în evaluările globale ale biodiversității în favoarea mamiferelor, păsărilor, reptilelor și amfibienilor.


Informațiile anterioare privind distribuția globală a albinelor erau fie inexacte, incomplete, fie dificil de interpretat. Această hartă a lumii stabilește în mod clar că albinele preferă zonele uscate și temperate în loc de zonele umede și tropicale. Pentru oamenii de știință această hartă reprezintă o bază de referință privind distribuția geografică a albinelor.


D.Z.

Mihai Grama: „Până când să exportăm tot ce-i mai bun la străini?“

Mihai Grama este unul dintre cei mai cunoscuți apicultori din țară și am putea spune că acest fapt a fost posibil din două motive. Primul este dat de calitatea mierii și a produselor apicole pe care le produce, iar al doilea este determinarea cu care apără acest sector pentru că nu este suficient să produci, trebuie să știi să și vinzi. Am discutat cu dumnealui în numeroase cazuri, însă acum, parcă mai mult ca niciodată, este determinat să lupte pentru produsele românești, mai cu seamă produsele montane, pe care și le-ar dori expuse pe rafturile marilor magazine.

Produsele montane și importanța lor

Chiar dacă pune la dispoziția cumpărătorilor doar produse ce rezultă din stupină, apicultorul își dorește să facă cunoscute produsele montane indiferent de sectorul în care sunt obținute. Din acest motiv a fost și unul dintre membrii fondatori ai Asociației „Produs Montan“, prin intermediul căreia speră să schimbe percepția cumpărătorilor în ceea ce privește unicitatea acestor produse.

„În zona Clujului am fost un pionier în ceea ce privește produsul montan, iar în acest moment am înregistrate 12 produse montane. Ultimele înregistrate sunt polenul crud de negruș, polenul uscat de negruș și polenul poliflor de munte, care au specificitatea și unicitatea lor. Totuși am o nemulțumire: de ce produsele montane nu își au locul pe rafturile marilor magazin? Cred că deja sunt înregistrate peste 2.500 de produse montane, dar ele nu se găsesc în magazine. Pentru aceste produse există o schemă de calitate, așa cum este și cazul produselor ecologice; sunt unice, dar oamenii din zona de șes și câmpie nici măcar nu le-au gustat. Și nu vorbim doar despre miere, ci și despre produse din lapte sau carne, diverse gemuri, siropuri și așa mai departe. Toate acestea ar trebui să fie puse la dispoziția cumpărătorilor prin intermediul marilor magazine, dar acest lucru nu se întâmplă și nu am înțeles de ce. Noi am înființat o asociație a producătorilor montani și încercăm ca prin această asociere să ne putem promova produsele montante în țară“, a declarant Mihai Grama.

Pentru acesta, cea mai mare satisfacție o are atunci când mierea sa este apreciată, de exemplu atunci când un bătrân gustă mierea de fâneață și îi spune că da, are gustul din copilărie.

Din această asociație fac parte mai mulți producători din țară, iar unul dintre ei este doamna Mărioara Băbu, cea care pe Transalpina deține poate cea mai cunoscută stână din țară și are deja înregistrate produse montane. Însă, alături de produsele sale, aceasta pune la dispoziția vizitatorilor și alte produse montane. „Ce frumos este la doamna Băbu pe Transalpina atunci când vin turiștii și pot gusta produse montane! Dumneaei are înregistrate 17 produse montane și se luptă pentru ele. Suntem împreună în asociație și alături de alți producători vrem să facem produsele montane cunoscute și apreciate. Eu aș vrea ca produsele montane să existe în cât mai multe orașe din România. Ne-am învățat cu pandemia asta să luăm comenzi și online și să le expediem, dar există produse montane care sunt perisabile și nu pot fi trimise prin curier și atunci ce facem?”, a mai punctat stuparul.

miere Mihai Grama

„Muntele mă reprezintă“

Mihai Grama este din județul Cluj, iar cu albinele pleacă în fiecare vară în Munții Apuseni. Spune că muntele îl reprezintă și că produsele montate trebuie consumate pentru că sunt unice, însă explică și faptul că este nevoie și de o conștientizare a cumpărătorilor care trebuie să se gândească că atunci când cumpără produse din afara țării îi ajută pe străini să se dezvolte, nu pe producătorii români. Iar acest lucru înseamnă de multe ori, cum e în cazul mierii, că nici nu au garanția produselor, de unde provin, dacă sunt cupaje și așa mai departe. Cu alte cuvinte, nu pot verifica nici calitate, nici nu contribuie la dezvoltarea societății.

„Aș putea foarte bine să vând toată marfa pe care o obțin în străinătate și să termin repede, dar nu este o mândrie să ne vindem marfa afară, ci să producem aici și să comercializăm în țară. Până când să exportăm tot ce-i mai bun în țară? Copiii, oamenii bolnavi, bătrânii trebuie să aibă acces la miere de calitate. Pentru mine, cea mai mare satisfacție este că atunci când omul primește de la mine pachetul mă sună și îmi spune: «domnul Grama, are gustul adevărat de miere». Dau miere românilor care locuiesc în străinătate și mulți dintre ei vor mierea în recipiente de plastic. Am avut un client de curând care locuiește în Canada și care a cumpărat 30 kg de miere de negruș. Ce spune acest lucru? Că mierea este de calitate. În afara țării nu vând, dar există români care comandă prin intermediul rudelor și apoi aceștia le trimit produsele în străinătate”, a mai precizat Grama.

Apicultorul are în prezent 150 de familii de albine, suficiente, spune el, pentru că are mult de muncă, mai ales că el împarte albinele în 3 vetre de stupină, lucru pe care îl consideră esențial în ceea ce privește calitatea mierii. Acesta este și lucrul pe care îl reproșează colegilor stupari și pe care l-ar schimba în prima zi de activitate, dacă ar fi Ministrul Agriculturii.

„Dacă duci stupii într-un singur loc nu ai cum să obții rezultate bune. Dacă eu mâine aș fi Ministrul Agriculturii aș face o lege prin care aș specifica că în pădure nu ai voie să ții mai mult de 100 de familii de albine într-un loc și nu mai aproape de 1 km stupinele între ele. Florile se împart pe unități biologice, dacă sunt prea multe albine la un loc, florile fiind tot aceleași, ele doar gustă, nu culeg. Ei, la noi vezi camioane cu 2-300 de familii de albine cu remorca după ele cu încă pe atâtea familii câte 5 camioane într-o poiană. Iar colegii mei stupari joacă cărți și apoi așteaptă ajutor de minimis! Apoi nu așa se face apicultură, secretul este poziționarea stupilor. Dacă s-ar respecta aceste aspecte nu ar mai fi atâtea boli, nu s-ar mai bate albinele între ele până se omoară, nu s-ar mai hibrida și producția de miere ar fi alta. Nu știu cine ar putea să schimbe treaba asta… De vreo 22 de ani, albinele mele nu au mai văzut culturi agricole, merg la munte, unde este greu de ajuns, dar produc miere de calitate și nu stau cu mâna întinsă. Pe mine muntele mă reprezintă și nu am niciun fel de altă problemă. Îi compătimesc, de exemplu, pe cei din sudul Olteniei unde-i zona de deșertificare, care nu au alternative, pentru că, dacă cineva stropește rapița, jumătate din albine le-au murit și de unde miere de salcâm? Dacă cultura-i calamitată, albina de unde să adune?“, a mai spus apicultorul.

Întrebat cum a fost acest an apicol, stuparul a precizat că este un an bun pentru salcâm, poate al doilea de acest fel în cei 32 de ani de când este în acest domeniu. Mai mult decât atât, acesta a specificat faptul că miere de salcâm s-a produs în acest an doar în interiorul Arcului Carpatic, nicăieri altundeva.

Planuri de viitor

Bine ancorat în realitatea zilelor noastre care indică faptul că mulți cumpărători aleg produsele și datorită poveștii din spatele lor, acesta propune mai multe soluții prin care sectorul produselor montane ar putea fi mai cunoscut.

„Până când să mai plecăm în afara țării, până când să mai vindem totul din țara asta?

Trebuie luate măsuri. Îmi doresc pe viitor să fac o fermă pedagogică pentru că îmi cer educatorii, profesorii să fac lecții deschise cu copii și cred că este un lucru bun. Cu studenții de la USMAV Cluj am făcut deja acest lucru și am o relație foarte bună cu cei de acolo. O altă idee: de ce să nu vorbim cu cabanele din zonele turistice, unde și noi ne desfășurăm activitatea, să trimită turiștii să vadă ce se întâmplă într-o stupină? Așa ar duce-o bine și cel cu cabana, și turistul care vine la mine și beneficiază de produse de calitate și află informații despre domeniu, dar și eu că pot să vând marfa în țară. Sau ar mai putea fi o aplicație pe telefon care să semnalizeze produsele montane dintr-o anumită zonă și turiștii care vin și își fac concediul pot să facă și o mică aprovizionare cu tot ce-i mai bun din respectivul areal. Ar putea fi făcute multe, eu asta îmi doresc să realizez prin asociație și produsul montan să aibă locul pe care îl merită”, a conchis Grama.

„Vânătorul de albine“, căci așa este numit cel mai adesea, este un „munte“ de cunoștințe în ceea ce privește albinele și munca dintr-o stupină. Datorită experienței sale a reușit să aducă pe piața din România un sortiment unic de miere: mierea de negruș (iarbă neagră), dar acesta este un subiect pe care îl vom detalia într-un alt număr al revistei.

Larissa DINU

APIA: Modul de alocare a sprijinului financiar în cadrul PNA 2021

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că a efectuat plățile către beneficiarii Programului Naţional Apicol (PNA) pentru anul 2021.

Prin Hotărârea de Guvern nr.339/2020 privind aprobarea PNA pentru perioada 2020-2022, s-a stabilit că valoarea sprijinului financiar alocat pentru anul 2021 este de 59.215 mii lei, 50% reprezentând contribuția Uniunii Europene la programele apicole naționale. Această sumă a fost integral plătită unui număr de 7.083 apicultori declarați eligibili și 14 forme asociative legal constituite.

Măsurile/acţiunile cuprinse  în  Program  pentru  care  s-a plătit sprijin financiar în anul 2021:

A. Asistenţă tehnică pentru apicultori şi organizaţiile de apicultori:

A.1.- consultanță în apicultură;

A.2.- promovarea apiculturii şi a produselor apicole;

A.3.- organizarea de cursuri de perfecționare în apicultură;

A.4.- achiziția de către formele asociative de echipament pentru procesarea mierii;

A.5.- achiziția de către formele asociative de echipament pentru ambalarea mierii.

B. Combaterea agresorilor şi a bolilor specifice stupilor, în special a varoozei- Achiziţionarea de medicamente pentru tratarea varoozei şi nosemozei.

C. Raţionalizarea transhumanţei / stupăritului pastoral:

C.1. Achiziţionarea de cutii în vederea înlocuirii cutiilor uzate în urma deplasării în pastoral;

C.2. Achiziţionarea de accesorii apicole : colector polen, colector propolis, uscător polen, încălzitor miere, topitor de ceară, maturator;

C.3. Achiziţionarea de unelte apicole si echipamente de protecţie- echipament apicol de protecție, afumător, daltă apicolă, furculiță pentru descăpăcit, cuțit pentru descăpăcit, sită filtrare miere;

C.4. Achiziţionarea de mijloace de transport apicol fără autopropulsie –remorci/pavilioane apicole şi mijloace fără autopropulsie de încărcare–descărcare a stupilor în pastoral.

D. Măsuri de asistenţă pentru repopularea şeptelului apicol din Uniune:

D.1. Achiziţionarea de mătci şi/sau familii de albine;

D.2. Achiziţionarea de produse proteice solide pentru familii de albine de către stupinele de elită și de multiplicare;

D.3. Achiziţionarea de accesorii apicole de către stupinele de elită și de multiplicare.

E. Îmbunătăţirea calităţii produselor în vederea unei mai bune valorificări a produselor pe piaţă - Decontarea analizelor fizico-chimice/reziduuri care să ateste calitatea mierii.

În cadrul PNA 2021 au fost depuse un număr de 7.165 cereri de plată din care: 7.150 cereri depuse de către apicultori şi 15 cereri depuse de către Formele asociative apicole legal constituite. Din totalul cererilor de plată depuse au fost aprobate un număr de  7.097 de cereri.

Programul Naţional Apicol pentru perioada 2020 – 2022 are drept scop îmbunătățirea producției și comercializării produselor apicole prin acordarea apicultorilor de sprijin financiar.

Sursa: apia.org.ro

APIA primește cereri de plată pentru Programul Naţional Apicol

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează beneficiarii că, Cererile de plată pentru accesarea Programului Naţional Apicol (PNA)  se pot depune până la data de 2 august 2021 inclusiv, având în vedere că termenul limită de 31 iulie 2021 este zi nelucrătoare.

Acțiunile finanţate prin Programul Naţional Apicol în anul 2021

Asistenţă tehnică pentru apicultori şi organizaţiile de apicultori

  • consultanță în apicultură;
  • promovarea apiculturii şi a produselor apicole;
  • organizarea de cursuri de perfecționare în apicultură;
  • achiziția de către formele asociative de echipament pentru procesarea cererii;
  • achiziția de către formele asociative de echipament pentru ambalarea mierii.

Combaterea agresorilor şi a bolilor specifice stupilor, în special a varoozei- Achiziţionarea de medicamente pentru tratarea varoozei şi nosemozei.

Raţionalizarea transhumanţei / stupăritului pastoral:

  • Achiziţionarea de cutii în vederea înlocuirii cutiilor uzate în urma deplasării în pastoral;
  • Achiziţionarea de accesorii apicole: colector polen, colector propolis, uscător polen, încălzitor miere, topitor de ceară, maturator;
  • Achiziţionarea de unelte apicole si echipamente de protecţie- echipament apicol de protecție, afumător, daltă apicolă, furculiță pentru descăpăcit, cuțit pentru descăpăcit, sită filtrare miere;
  • Achiziţionarea de mijloace de transport apicol fără autopropulsie -–remorci/pavilioane apicole şi mijloace fără autopropulsie de încărcare–descărcare a stupilor în pastoral.

Măsuri de asistenţă pentru repopularea şeptelului apicol din Uniune:

  • Achiziţionarea de mătci şi/sau familii de albine;
  • Achiziţionarea de produse proteice solide pentru familii de albine de către stupinele de elită și de multiplicare;
  • Achiziţionarea de accesorii apicole de către stupinele de elită și de multiplicare.

Îmbunătăţirea calităţii produselor în vederea unei mai bune valorificări a produselor pe piaţă -Decontarea analizelor fizico-chimice/reziduuri care să ateste calitatea mierii.

Precizăm că numai solicitanţii care au depus cererea de intenție până la data de 31 mai 2021, respectiv formele asociative apicole legal constituite pentru măsura A “Asistență tehnică pentru apicultori și organizațiile de apicultori”, și apicultorii pentru acțiunile C.4. „Achiziţionarea de mijloace de transport apicol fără autopropulsie – remorcă apicolă/pavilion apicol şi mijloace fără autopropulsie de încărcare–descărcare a stupilor în pastoral”, respectiv D.3. “Achiziționarea de accesorii apicole de către stupinele de elită/multiplicare” au dreptul să depună cererea de plată prin care vor solicita sprijin pentru acelaşi produs/produse din cererea de intenţie.

Valoarea sprijinului financiar alocat anului 2021 pentru Programul Naţional Apicol este de 59.215 mii lei.

Program Naţional Apicol pentru perioada 2020 – 2022 are drept scop îmbunătățirea producției și comercializării produselor apicole prin acordarea apicultorilor de sprijin financiar.

Totodată, menționăm, plata sprijinului financiar se va efectua de către APIA  după controlul tuturor cererilor de plată și după centralizarea sumelor eligibile pentru verificarea încadrării în plafonul alocat pentru fiecare măsură.   

Ploile au dat peste cap planurile apicultorilor suceveni, dar speră ca la sfârşitul anului să fie pe plus

Producția de miere de salcâm este mult mai mică în acest an. Apicultorii explică că în toată perioada de înflorire a salcâmului ploile au împiedicat albinele să colecteze polenul. Ei spun că este posibil să ne așteptăm la scumpirea mierii de salcâm.

Eugen Purţuc din Solca este unul dintre cei mai cunoscuți apicultori din județul Suceava. Bărbatul spune că, în acest an, vremea i-a dat planurile peste cap, culesul fiind parțial ratat din cauza temperaturilor scăzute, nopțile fiind foarte reci în perioada de înflorire a pomilor fructiferi, iar în perioada în care a fost salcâmul înflorit a plouat.

„Anul 2021 este până în prezent destul de dificil pentru apicultorii suceveni din cauza ploilor şi a frigului din primăvară, dar şi a frigului de acum, de peste seară şi noapte. Pentru ca albinele să culeagă polenul planta trebuie să secrete nectarul, iar asta se întâmplă de la 18°C în sus. Acum albinele sunt în pastoral la salcâm, le-a prins ploaia acolo, nu le putem scoate din cauza vremii. Este destul de dificil, dar dacă vor înceta ploile şi se va încălzi vom avea rezultate bune“, ne-a spus Eugen Purţuc.

Şi Dumitru Buzilă, un apicultor din comuna Forăşti, judeţul Suceava, consideră că anul 2021 nu este cel mai bun pentru apicultorii din nordul ţării.

„După prognoză şi pronosticurile apicultorilor mai în vârstă, va fi un an destul de capricios, slab în producţia de miere. Dar întotdeauna Dumnezeu are grijă şi de fiinţele acestea unice şi ne ajută să supravieţuim. Am avut 50 de familii, au fost pierderi, am rămas cu 30 de familii productive, la care se adaugă câteva familii tinere. Anul nu este foarte bun pentru că ploaia şi frigul au întârziat dezvoltarea, a trecut pe lângă noi culesul de primăvară, la fel şi salcâmul. Urmează teiul în zona noastră şi sperăm ca măcar acum să  fie o vreme bună. Ne punem speranţa în culesul de toamnă care este mereu mai bogat, avem floarea-soarelui. Sperăm să încheiem anul 2021 pe plus“, declară apicultorul Dumitru Buzilă.

Preţul la miere a rămas neschimbat comparativ cu anul trecut

Un kilogram de miere costă între 25 şi 40 de lei în funcţie de sortiment. Preţurile au rămas la fel ca anul trecut, însă, din cauza reducerii cantităţii de miere din acest an, mierea de salcâm s-ar putea scumpi în următoarele două luni. Apicultorii estimează că această creştere ar putea fi de 3-5 lei la kilogram.

„Avem mai multe sortimente de miere. Miere polifloră, miere de tei, miere de salcâm, miere de pomi fructiferi de primăvară, miere de mană de la brad de la pădure, preparate cu propolis, cu polen, cu lăptişor de matcă, avem polen, căpăcele de fagure cu miere, tinctură de propolis. Acestea  sunt produsele pe care le ofer eu spre vânzare din munca mea, a soţiei şi a albinelor. Preţurile sunt accesibile, nu sunt modificate faţă de anul trecut, chiar dacă inflaţia creşte şi peste tot cresc preţurile. Sunt preţuri accesibile pentru fiecare cumpărător.

Un borcan de miere care cântăreşte 1 kg costă 25 lei un sortiment. Alt sortiment este la 30 de lei, iar mierea de salcâm şi mierea de mană este 40 lei kilogramul.

Mierea de mană este culeasă din pădurile de conifere (molid, brad). Este o miere produsă de nişte afide care consumă sucul proaspăt de la mugurii de brad şi molid. Metabolismul acestor afide secretă un suc dulce care se scurge pe brad, pe plantele din jur. Albina culege acest suc, îl prelucrează şi îl pune în fagure, rezultând mierea de pădure sau mierea de mană, cum mai este cunoscută. Este o miere superioară, de foarte bună calitate.

Toate aceste produse obţinute din stup sunt şi pentru întreţinerea sănătăţii, pentru imunitate; sunt produse naturale excepţionale“, ne-a spus Eugen Purţuc.

Tratamentele fitosanitare, cel mai mare pericol pentru albine

Mierea de rapiță este adunată din culturile de rapiţă, care devin un adevărat rai pentru albine în perioada de înflorire pentru că de aici pot culege mari cantităţi de polen şi nectar.

Caracteristic pentru această miere este conţinutul mare de glucoză datorită căruia se zahariseşte cel mai repede dintre toate tipurile de miere. Procesul de cristalizare începe la câteva zile după recoltare, iar datorită faptului că are această mare viteză de a se zaharisi, uneori chiar din fagure, procesul de recoltare poate fi câteodată dificil.

Deoarece conține coenzima Q3, acest sortiment de miere este indicat în tratarea osteoporozei; de asemenea, ajută la refacerea şi menţinerea pereţilor vaselor de sânge, din acest motiv fiind recomandată în cazul bolilor vasculare; stimulează şi îmbunătăţeşte funcţia pancreatică şi pe cea a splinei, protejează ficatul şi ajută la reducerea colesterolului din sânge. Mierea de rapiţă este un ingredient de bază în măştile cosmetice datorită conţinutului bogat în vitamina E.

„Mierea de rapiţă, după părerea mea, este chimizată. Cultivatorii de rapiţă, aplică foarte multe tratamente care sunt în primul rând periculoase pentru albine. Astfel nectarul pe care îl ia albina are remanenţă.

Se mai întâmplă ca la un cules la rapiţă să rămâi cu o populaţie mai mică de albine şi din această cauză, de foarte mulţi ani, nu mai merg la această cultură. În agricultura ecologică primează calitatea. Totul să fie natural. De exemplu, ceara trebuie să fie doar din ramă, stupii nu trebuie vopsiţi decât cu vopsea pe bază de apă, în pastorală nu mergem decât în locurile sigure, unde nu se fac tratamente.

Sunt apicultori care se duc la rapiță, este prima producţie de miere a anului. Cu asta se începe. Fermierii care au culturi de rapiţă și țin cont de anumite reguli (lipsa tratamentelor sau folosesc tratamente care nu sunt periculoase pentru albine), respectă data comunicată apicultorului pentru realizarea tratamentelor. Se întâmplă uneori ca apicultorul să ajungă la lanul de rapiţă stropit sau care se află în vecinătatea unui alt teren cu probleme. Legea spune că apicultorul este obligat să anunţe la primărie locul unde se află, cu date de contact. Instituția trebuie înştiinţată, de asemenea, că la data de... se fac tratamente la rapiţă. La rândul ei, primăria trebuie să anunţe apicultorul, însă asta nu prea se întâmplă. De aici apar şi problemele pentru apicultori“, consideră apicultorul Eugen Purţuc.

Silviu BUCULEI

Apis mellifera carpatica, o albină distinctă în comparație cu A.m. carnica

În urmă cu aproximativ un an publicam un interviu cu cercetătorul Adam Tofilski de la Universitatea de Agricultură din Cracovia, autor al programului de măsurare a aripii (Drawwing/Identifly). Acesta venise în România pentru a studia, în colaborare cu cercetătorii români de la Institutul Apicol București, caracteristicile albinei românești. Cercetătorul polonez s-a declarat atunci uimit de faptul că Apis mellifera carpatica este o albină deosebită de alte specii.

Studierea comparativă a albinei românești prin metode de morfometrie a aripii, metodă ce oferă informații foarte relevante pentru încadrarea populațiilor pe diverse niveluri taxonomice, confirmă, prin toate datele existente, că Apis mellifera carpatica este o albină unică. Ultimul articol pe această temă publicat de către cercetătorii români în Jurnalul Insects este rezultatul unei îndelungi colaborări cu profesorul Adam Tofilski. În cadrul programului (Drawwing/Identifly), conceput de profesorul Tofilski, s-a folosit și colecția de probe existentă în cadrul laboratorului Institutului Apicol București, cu probe mai vechi – 1982-1997 și mai noi – 2016-2019, dar și probe de albine colectate de cercetătorul polonez pentru a se asigura de veridicitatea datelor. Astfel s-a putut studia evoluția în timp a albinelor din acest punct de vedere.

Ing. Eliza Căuia: „Concluziile studiului ne arată că albina locală (Apis mellifera carpatica) constituie o unitate taxonomică distinctă în comparație cu A.m. carnica în mod special, în contextul utilizării unei referințe elaborate pe probe de albine din colecția Institutului Apicol de la Oberursel. Cu toate acestea, constatăm că rasa locală de albine a suferit o serie de modificări în evoluția sa, probabil ca urmare a hibridizării cu alte rase sau hibrizi, dar acestea nu i-au afectat unicitatea. În plus, se disting și două subpopulații (ecotipuri), separate de bariera geografică a munților Carpați, barieră utilizată în separarea originii probelor, întrucât și alte studii mai vechi sau mai noi au identificat diferențe între cele două zone (intra și extra carpatice) și am dorit să vedem cum stau lucrurile având în vedere colecția de probe studiată.


Apicultorii români au un rol extrem de important în evoluția și protecția rasei locale, iar activitatea de apicultor trebuie legată de cea de conservare întrucât acest lucru este, în principal, în interesul albinei ca specie, iar din asta derivă și celelalte avantaje legate de bunăstarea omului. Acest lucru trebuie înțeles la nivel de societate pentru că presiunile asupra albinei sunt mult mai complexe: schimbări de climă, agricultura intensivă și pesticidele etc.


La ora actuală suntem pe un drum bun pentru că majoritatea apicultorilor apreciază rasa locală și ea este protejată și la nivel legislativ. Dar cel mai important lucru în protecția raselor presupune conștientizarea rolului mai sus amintit, educația pentru păstrarea diversității raselor în arealele lor de origine deoarece este premisa de bază pentru o apicultură durabilă. În plus, procesul de ameliorare (îmbunătățirea unor caractere) care poate fi integrat în tehnologiile de creștere poate avea succes doar pe populații largi – România, e un caz fericit – cât mai stabile genetic, nealterate de hibridare, de unde și conceptul de «conservare prin utilizare» promovat la nivel științific.“

(Z.D.)

Cum a parcurs zootehnia românească drumul de la comunism la capitalism (II)

Continuăm să vă prezentăm situația comparativă a efectivelor de animale în perioada 1990-2019, ultima pentru care există date statistice oficiale. În ediția precedentă v-am familiarizat cu cifrele privind sectoarele de creștere a bovinelor, suinelor și ovinelor, iar în acest articol vă vom prezenta statistici referitoare la caprine, cabaline, păsări și familii de albine.

Creștere cu 63% a efectivului de caprine

Unul dintre puținele sectoare zootehnice care a cunoscut un progres substanțial este creșterea caprinelor. Efectivul a sporit cu aproape 63%, de la 1.004.810 de capete, în 1990, la 1.594.862 de capete, în 2019. Însă lucrurile nu au fost bune dintr-un început. Am avut și aici, în lunga tranziție de la agricultura comunistă la cea capitalistă, o prăbușire a sectorului, cu o scădere a efectivelor până în 2001, an după care, pe fondul popularizării proprietăților terapeutice ale laptelui și brânzei de capră, efectivul a crescut constant.

zootehnia romaneasca grafic 1

Cel mai mare număr de caprine se regăsesc în județul Constanța - 112.964 de capete, urmat la o oarecare distanță de Dolj - 90.998 de capete, Teleorman - 85.829, Tulcea - 70.272, Olt - 68.019 și Bacău - 59.936. Pe regiuni de dezvoltare, efectivele sunt distribuite în felul următor: regiunea Sud/Est - 425.834 de capete, Sud-Vest Oltenia - 302.346 de capete, Sud Muntenia - 279.415 de capete, Nord/Est - 238.639 de capete, Centru - 128.258 de capete, Nord/Vest - 120.134 de capete, Vest - 85.946 de capete și București/Ilfov - 14.290 de capete.

Județul Iași, campion la cai de muncă

Cabalinele reprezintă un sector care privește strict gospodăria individuală și, eventual, zona sportivă sau de agrement. Efectivele au scăzut de la 670.000 de exemplare, în 1990, la 406.702 de exemplare, în 2019 (minus 39,30%). În 2019, din numărul total, 383.025 de capete (94,18%) reprezentau cabaline de muncă. Cum era de așteptat, vorbind despre caii de muncă, poate nu întâmplător, cele mai multe exemplare se găsesc în regiunile mai puțin dezvoltate alte țării: Nord/Est - 114.645 de capete, Sud/Est - 68.162 de capete și Sud-Vest Oltenia - 57.322 de capete.

zootehnia romaneasca grafic 2

Pe județe, cele mai multe exemplare sunt în Iași - 23.223 de capete, Suceava - 20.832, Olt - 20.725, Vaslui - 19.797, Bacău - 18.485, Buzău - 17.784, Dolj - 15.781, Neamț - 13.228, Botoșani - 12.652, Galați - 12.478, Brăila - 12.084, Vrancea - 11.016 și Harghita - 10.022.

Buzău, cel mai mare crescător de păsări, Vaslui - primul în țară la păsări ouătoare

Creșterea păsărilor a înregistrat un regres însemnat. În fine, în vremea din urmă poate fi vorba despre o reglare a sectorului în funcție de cerere și ofertă, spre comparație cu perioada comunistă, când pesemne producția mergea masiv la export fiindcă nu ne aducem aminte să fi fost galantarele pline de carne sau de ouă! În 1990, în România, statisticile spun că existau 121.378.539 de capete de păsări, iar în 2019, efectivul a scăzut la 75.364. 575 (minus 37,91%). Din cele peste 75 de milioane de păsări, 40,7 milioane reprezintă păsări ouătoare; 32,7 milioane de capete de păsări ouătoare sunt crescute în exploatații agricole individuale.

Vorbind despre efectivul total de păsări, regiunea Sud Muntenia conduce detașat, cu 19.981.486 de capete, fiind urmată de Sud/Est - 13.754.726 de capete și Nord/Est - 13.182.686 de capete.

zootehnia romaneasca grafic 3

Un clasament pe județe ar arăta în felul următor: Buzău - 5.810.415 de capete, Călărași - 4.358.960, Vaslui - 3.742.547, Prahova - 3.657.435, Iași - 3.358.059, Bacău - 3.323.652, Dâmbovița - 3.061.877, Brașov - 2.745.058, Alba - 2.643.053, Argeș - 2.556.461, Giurgiu - 2.422.152, Brăila - 2.280.079, Vâlcea - 2.133.934, Galați - 2.059.372 și Dolj - 2.042.159.

În privința păsărilor ouătoare adulte, clasamentul este condus tot de regiunea Sud-Muntenia, cu 9,4 milioane de păsări, urmată de Nord/Est - 7,5 milioane de păsări și Sud/Est - 6,5 mil. de exemplare. Între ultimele două regiuni vedem o rocadă în clasament, iar cifre bune se regăsesc și în regiunea Sud-Vest Oltenia, cu 5,79 milioane de capete.

zootehnia romaneasca grafic 4

Pe județe, topul este substanțial modificat. Cel mai mare număr de ouătoare sunt în Vaslui - 2.433.661 de capete și Buzău - 2.140.052, urmate de Argeș - 1.974.617 de capete, Iași - 1.962.929, Vâlcea - 1.850.537, Dâmbovița - 1.767.301, Galați - 1.541.449, Teleorman - 1.444.214, Dolj - 1.360.699, Giurgiu - 1.299.665, Timiș - 1.173.618, Olt - 1.142.706, Maramureș - 1.096.210, Prahova - 1.065.400, Alba - 1.043.119, Ialomița - 1.034.855, Neamț - 1.020.741. Producția de ouă s-a ridicat, în 2019, la 5,564 miliarde de ouă. Tot în 2019 greutatea în viu a păsărilor destinate sacrificarii pentru consum a fost de 672.312 de tone.

Vâlcea, lider național în apicultură

Alături de creșterea caprinelor, apicultura este al doilea sector care s-a dezvoltat remarcabil în România ultimilor 30 de ani. Avem o creștere de 68,88% a numărului de familii de albine, de la 1.091.300 de stupi, în 1990, la 1.843.026 de stupi, în 2019. Ca statistică în timp, imediat după anii 1990 și 1991, sectorul a înregistrat o scădere continuă, cu un minim în anul 1999 (614.326 de familii de albine), pragul de 1 milion fiind atins abia în 2009.

zootehnia romaneasca grafic 5

Producția de miere, în consecință, a crescut și ea, de la 10.579,3 de tone, în 1990, la 25.269 de tone, în 2019, o creștere de 138,8%. Cea mai mare producție a fost înregistrată în 2017 - 30.177 tone, urmat de anii 2018 - 29.162 tone, 2015 - 27.893 tone și 2013 - 26.678 tone. Pe regiuni de dezvoltare, cele mai multe familii de albine se regăsesc în Sud-Est și Sud-Vest Oltenia.

zootehnia romaneasca tabel

Pe județe, Vâlcea este de departe zona cu cei mai mulți apicultori care cresc, împreună, 126.122 de familii de albine, fiind urmat de Sălaj - 98.504 familii de albine, Tulcea - 96.167, Buzău - 93.703 și Argeș - 84.394.

Maria BOGDAN