Obezitatea, o problemă majoră! (I)

În ultimul timp, discuțiile legate de folosirea pesticidelor (insecticide, fungicide, nematocide, erbicide) sunt din ce în ce mai aprinse și contradictorii (pro și contra). Încă din anul 1962, cartea „Primăveri tăcute“, a cărei autoare este Rachel Carson, a fost bestseller-ul care a uimit lumea și în special pe americani, prin revelația terifiantă despre planeta noastră, contaminată în acea perioadă cu insecticidul DDT.

Folosit pe scară largă, a influențat negativ ecosistemul dezechilibrându-l, având și un efect cumulativ în țesuturile adipoase, cu efecte grave asupra sănătății.

Acumulările cu DDT în organismele vii s-au găsit pe o arie extinsă, din continentul american până la Polul Nord (urși polari, foci, morse).

Autoarea venind cu aceste aspecte în fața Congresului american, s-a hotărât cu această ocazie interzicerea folosirii DDT-ului cu începere din anul 1970.

România, înainte de anul 1989, era una dintre țările care produceau și exportau DDT-ul. Astăzi DDT (Diclor-difenil-tricloretan), precum Heclotox 3, Duplitox 3+5 și Aldrin nu se mai produc în România, dar pe suprafețele unde au fost aplicate și astăzi mai pot fi depistate urmele acestor produse, care încă mai pot dăuna sănătății omului și a faunei.

Totuși, pentru obținerea de producții ridicate la hectar și de bună calitate, folosirea pesticidelor nu poate fi exclusă, fiind o componentă principală în tehnologia de cultivare a plantelor agricole. Pe piață, se găsește o gamă variată de produse, cele mai căutate fiind acelea care se aplică în doze reduse, cu toxicitate mică, dar cu efect maxim asupra dăunătorilor și bolilor.

Deși pesticidele sunt strict reglementate pentru folosire, există preocupări serioase cu privire atât la riscurile de sănătate ale celor care le aplică, cât și populației în general, din cauza consumului de alimente și a apei de băut contaminate. Toate pesticidele au o toxicitate mai mare sau mai mică, exprimată prin LD 50, doza letală care poate să ucidă 50% din subiecții experimentați (șobolani), fiind folosită pentru a exprima toxicitatea acută. Cu cât valoarea acesteia este mai mică, cu atât toxicitatea este mai mare. Valorile toxicității sunt exprimate prin LD 50 orală, dermică sau LC prin inhalare și care, de fapt, reprezintă cele trei căi de intoxicare a organismului uman.

Toxicitatea acută se referă la efectele unei singure expuneri sau a unor expuneri repetate, într-un timp scurt, ca urmare a unui accident sau a unei precauții necorespunzătoare, când se manipulează sau se aplică pesticidele.

Simptomele intoxicației acute:

• crampe stomacale;
• vomă;
• tulburări de vedere;
• tremurături și alte simptome constatate de medic în caz de urgență;

Clasificarea toxicității acute

Pesticidele extrem de periculoase și foarte periculoase trebuie aplicate de personal instruit și protejat.

Toxicitatea conică reprezintă efectele expunerii pe termen lung sau repetitiv la un nivel scăzut de toxicitate. Este determinată de ingestia de alimente de natură vegetală, care au reziduuri de pesticide, de alimente de origină animală afectate de acumularea de reziduuri toxice, precum și direct prin apă contaminată cu acești compuși. Manifestările clinice corespund efectelor cancerigene, mutagene, neurotoxice, imunologice și de reproducție.

Ficatul este cel mai important organ de detoxificare a organismului. Cu toate că ficatul are capacitatea naturală de eliminare a toxinelor prin filtrarea sângelui, din cauza faptului că suntem expuși pe termen lung sau repetitiv la poluare, detoxifierea nu mai este făcută corespunzător, iar ficatul obosește, favorizând apariția bolilor menționate anterior.

Pentru a evita pericolele și riscurile ca urmare a utilizării produselor de protecția plantelor, este necesar a fi luate următoarele măsuri:

• procurarea produselor numai de la distribuitori autorizați;
• depozitarea pesticidelor în locuri sigure sub cheie;
• citirea cu atenție a etichetelor de pe ambalaje și respectarea cu strictețe a instrucțiunilor;
• prepararea soluțiilor de stropit și existența personalului instruit și cu echipament de protecție adecvat;
• administrarea soluțiilor prin stropire se va face de către personal bine instruit și dotat cu echipament de protecție adecvat (salopetă, mănuși de cauciuc, cizme de cauciuc, ochelari de protecție și, în caz de nevoie, un șorț cauciucat);
• în caz de contaminare accidentală, se vor lua măsuri de prim ajutor, iar în caz de nevoie se solicită de urgență

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Despre rolul și importanța profesiei de medic veterinar este suficient să reamintesc aprecierea unor mari oameni de știință prin care se menționează că „Medicul uman salvează omul, medicul veterinar salvează omenirea.“

Medicina veterinară, ca profesie, a apărut odată cu creșterea animalelor, în perioada începuturilor societății omenești. Fiind aplicată la început instinctiv, nu a existat diferențiere între măiestria vindecării bolilor la om și animale, iar mai târziu această activitate se va diferenția, devenind o profesie de sine stătătoare.

În parcursul anilor, profesia de medic veterinar s-a dezvoltat și perfecționat permanent, asigurând societății specialiști de înaltă ținută profesională pentru acest important domeniu în care medicul veterinar are ca obiectiv promovarea politicilor naționale în domeniul sanitar-veterinar, ca strategii pentru apărarea sănătății animalelor, sănătății publice, protecția și bunăstarea animalelor, protecția mediului și siguranța alimentelor, monitorizarea operatorilor din industria alimentară și protejarea oamenilor care consumă produse alimentare de origine animală și non animală.

Apărarea sănătății animalelor, protecția și bunăstarea animalelor, prevenirea transmiterii de boli la animale și de la animale la om, siguranța alimentelor de origine animală și nonanimală destinată consumului uman, salubritatea furajelor pentru animale și protecția mediului constituie o problemă de stat și o datorie pentru toți locuitorii țării.

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătății animalelor de supraveghere, prevenire și control al bolilor ce se pot transmite de la animale la om, prin asigurarea cadrului instituțional și juridic, a resurselor financiare, a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfășurarea în condiții optime a activității în domeniul veterinar.

În context, serviciile sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor sunt organizate la nivel central ca Autoritate Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, la nivel județean ca Direcție Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, iar la nivel local ca Circumscripții Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor Oficiale, coordonate de medici oficiali de stat, cabinete sanitare veterinare de asistență, administrate de medici veterinari de liberă practică, care au concesionat cu DSVSA județeană prestarea unor acțiuni cuprinse în Programul strategic al acțiunilor de supraveghere, prevenire, control și eradicare a bolilor la animale, a celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, de identificare și înregistrare a animalelor, a acțiunilor de supraveghere și control în domeniul siguranței alimentelor, un număr însemnat de medici care sunt proprietari de unități medicale veterinare private (spitale, clinici, cabinete de asistență și farmacii), precum și medici veterinari care sunt angajați în unități medicale, unități economice, administrative sau în învățământ.

Plecând de la premisa prin care întreaga funcționare a societății depinde de asigurarea necesarului de hrană (securitate alimentară), cu două obiective principale: protejarea sănătății animalelor și a populației umane, pe de o parte, și protejarea intereselor consumatorilor pentru promovarea bunei funcționări a pieței naționale, europene și globale, medicii veterinari asigură o gamă largă de servicii de specialitate, conforme legislației europene, implementate în legislația națională, servicii în beneficiul celor care investesc în creșterea animalelor, în domeniul procesării, depozitării și comercializării produselor de origine animală și nonanimală prin:

► asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea și combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om, prin acțiuni de monitorizare clinică a bolilor, vaccinări imunoprofilactice, tratamente profilactice şi curative antiparazitare, prelevarea de probe pentru supravegherea bolilor prin analize şi examene de laborator;

► aplicarea criteriile de calificare a statusului de sănătate a efectivelor de animale în relație cu tuberculoza, leucoza enzootică, bruceloza, encefalitele spongiforme la bovine şi scrapia la ovine, prin operațiuni specifice, prelevări de probe şi examene de laborator;

► monitorizarea focarelor de boală declarate, eliminarea operativă a animalelor bolnave, executarea dezinfecțiilor și a altor acțiuni specifice în vederea stingerii focarelor respective;

► implementarea normelor sanitare veterinare privind biosecuritatea, protecția şi bunăstarea animalelor de fermă și din exploatațiile individuale, prin evaluări și controale programate;

► monitorizarea circulației animalelor, a produselor și subproduselor de origine animală, notificarea şi certificarea internă și internațională, în condițiile legii;

► monitorizarea și controlul respectării legislației privind utilizarea medicamentelor, cu prioritate a antibioticelor și a produselor antiparazitare, a furajelor medicamentate,  precum și a circulației acestora;

► îmbunătățirea sistemului de inspecții și control în domeniul creșterii animalelor și al siguranței lanțului alimentar, prin promovarea unui sistem de informare, educare și consultanță de specialitate a operatorilor economici, care să genereze creșterea calității activităților și a serviciilor acestora, prin:

• monitorizarea exploataților de animale, care furnizează materii prime pentru unitățile de procesare;
• îndeplinirea condițiilor generale de funcționare și de igienă a unităților de profil;
• asigurarea condițiilor optime la recepție, la procesare, depozitare, expunere și desfacere a materiilor prime și a produselor finite;
• existența documentelor care atestă originea (trasabilitatea), cantitatea, calitatea produselor și efectuarea acțiunilor DDD;
• etichetarea produselor, cu informarea corectă privind componentele acestora;

► supravegherea prin analize de laborator a calității şi salubrității materiilor prime, produse culinare, produse finite, din probe afluite pentru examene fizico-chimice, microbiologice, pentru determinarea aditivilor, contaminanți și pesticide, monitorizarea alimentelor care conțin organisme modificate genetic şi teste de sanitație pentru supravegherea stării de igienă a unităților;

► implementarea unei abordări eficiente în privința comunicării directe sau în mass-media locală și centrală, prin punerea la dispoziția publicului a informațiilor de interes general, a actelor normative componente a legislației specifice, a programelor şi strategiilor propuse de autoritatea veterinară;

► comunicarea și colaborarea cu autoritățile centrale și locale implicate, cu asociațiile profesionale și alte organizații civice, având drept scop integrarea activității sanitare veterinare în ansamblul privind protejarea sănătății animalelor și a populației în contextul dezvoltării economice și sociale;

Implicarea serviciilor sanitare veterinare în implementarea legislației din domeniul creșterii animalelor și pentru siguranța lanțului alimentar, ca verigă importantă în dezvoltarea economică și socială, are o paletă mult mai largă, însă consider că există toate premisele, precum și dorința de colaborare a factorilor responsabili pentru realizarea programelor impuse de legislația din domeniu, necesare pentru apărarea sănătății animalelor, a sănătății publice, în protejarea mediului, precum și în alte priorități economice și sociale.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Un proiect de diseminare a informațiilor despre pericolele plasticului de unică folosință a dus la crearea un model de barcă cu vele, numită Flipflopi, pentru a călători pe tot globul și a ajunge la mii de oameni și comunități.

Sprijinit de o universitate din Marea Britanie, echipajul de la bordul Flipflopi a recuperat peste 130 de tone de plastic în ultimele zece luni din Arhipelagul Lamu, de pe coasta kenyană. Barca în sine este construită din plastic reciclat, folosind materiale recuperate găsite pe plajele din Kenya, inclusiv 30.000 de papuci aruncați, care sunt omniprezenți în oceanele lumii.

Proiectul a amenajat și o expoziție la Lisabona, Portugalia. Plastic: Remaking Our World va fi deschisă la Muzeul de Artă, Arhitectură și Tehnologie (MAAT) deschisă până la sfârșitul lunii august. Expoziția include un film care explorează relația dintre natură și materiale plastice și folosește barca Flipflopi ca exemplu inspirațional pentru a regândi modul în care folosim plasticul și a găsi modalități de a încuraja reutilizarea.

Există o abordare completă a sistemelor pentru a influența schimbarea comportamentului, alcătuită din educație, inovare și campanii captivante pentru a menține problema în prim-plan. Această expoziție este un exemplu minunat, deoarece ajută la evidențierea noilor lucruri care pot fi făcute cu plasticul – versatilitatea sa este cu adevărat uluitoare.

Proiectul dorește să evidențieze modul în care microfibrele naturale din textile și îmbrăcăminte pot dăuna mediului nostru.

Fibrele textile, cunoscute sub numele de microfibre, și prevalența lor în mediu au fost studiate de oamenii de știință criminaliști de zeci de ani. Cu toate acestea, majoritatea studiilor recente de mediu au trecut cu vederea aceste cunoștințe și s-au concentrat doar pe caracterizarea fibrelor microplastice. Acest lucru a dus la date inexacte despre microfibre și multe neînțelegeri în literatură, culminând cu o subestimare generală a amenințării reprezentate de aceste fibre.

Rezultatele cercetării Flipflopi au demonstrat puterea colaborării încrucișate, reunind designeri, oameni de știință de mediu și oameni de știință criminaliști pentru a aborda o provocare globală de mediu. Trebuie să promovăm o abordare fără regrete, valorificând expertiza altora, dacă vrem să înțelegem pe deplin provocările de mediu și să dezvoltăm soluții adecvate pentru a le depăși.

Plasticele pe care le ingerăm pot traversa bariera hematoencefalică și se pot acumula în creier, potrivit unui studiu publicat în revista științifică Nanomaterials. Autorii avertizează că este crucial să se limiteze expunerea la plastic până când știm mai multe despre impactul acestor microplastice minuscule.

Nanoplasticele sunt definite ca particule minuscule de plastic mai mici de 0,001 milimetri (care nu sunt vizibile cu ochiul liber), iar microplasticele includ particule între 0,001 și 5 milimetri. Acestea sunt adesea denumite MNP.

MNP-urile pot intra în lanțul alimentar într-o varietate de moduri diferite, inclusiv direct în alimente sau indirect din ambalaj. Ce este mai rău, nu doar alimentele conțin MNP. Aceste particule minuscule sunt prezente și în apă și se estimează că oamenii pot ingera aproape 100.000 de particule de plastic pe an doar din ceea ce beau.

Echipa de la MedUni Vienna și Universitatea din Debrecen, Ungaria, a arătat cum particulele minuscule de polistiren își pot găsi drumul în creier la doar două ore după ingerare. Aceasta a fost prima dată când cercetătorii au putut urmări mecanismul care a permis microplasticelor să spargă bariera hemato-encefalică. Cu ajutorul modelelor computerizate, s-a descoperit că o anumită structură de suprafață (corona biomoleculară) a fost crucială pentru a permite particulelor de plastic să treacă în creier.

Bariera hemato-encefalică împiedică agenții patogeni și toxinele să ajungă în creier. Diverse studii au demonstrat că aceasta este similară cu bariera intestinală, pe care microplasticele o pot depăși. Aceste materiale plastice au fost legate de reacții inflamatorii și imune locale în tractul gastrointestinal, precum și de dezvoltarea cancerului.

Este posibil ca acestea să aibă un efect similar asupra creierului. În creier, particulele de plastic ar putea crește riscul de inflamație, tulburări neurologice sau chiar boli neurodegenerative precum Alzheimer sau Parkinson.

Mecanismul nou descoperit poate ajuta cercetătorii să înțeleagă mai bine impactul materialelor plastice asupra corpului nostru și să găsească modalități de a limita expunerea.

Pentru a minimiza potențialele daune ale particulelor micro și nanoplastice pentru oameni și mediu, este esențial să se limiteze expunerea și utilizarea acestora în timp ce se efectuează cercetări ulterioare asupra efectelor MNP.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Supravegherea stării de sănătate a animalelor şi a oamenilor constituie o prioritate, dar şi o obligaţie a servicilor sanitare veterinare şi a administraţiei publice centrale şi locale.

O importanţă deosebită pentru prevenirea izbucnirii şi răspândirii unor boli transmisibile la animale şi de la animale la om, ca pericole biologice care pot apărea, cum ar fi antraxul, EST, botulismul, leptospiroza, tuberculoza, bruceloza, rabia, salmonelozele, diverse boli parazitare, o constitue implementarea normelor de ecarisare a teritoriului, care defineşte activitatea de colectare a deşeurilor de origine animală ce nu sunt destinate consumului uman, în scopul distrugerii, fiind inclusă şi depozitarea, manipularea şi transportul la untatea specializată pentru neutralizare prin transformarea lor în produse stabile biologic, nepericuloase pentru mediul înconjurător, animale sau om.

Strategia privind organizarea şi desfăşurarea etapelor de colectare, transport şi neutralizare a deşeurilor de origine animală constituie o activitate publică, de interes naţional. Are la bază un cadru legal prin care sunt stabilite obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice şi juridice în acţiunea de ecarisare a teritoriului, respectiv norme sanitare privind subprodusele de origine animală şi produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman privind organizarea şi desfăşurarea activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală, precum și modalitatea de raportare lunară la DSVSA judeţeană a cantităţilor de subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman pe categorii, din localităţi, ferme cu animale, unităţi de abatorizare, unităţi de procesare şi unităţi de comercializare.

Deşeurile de origine animală sunt reprezentate de cadavre întregi sau porţiuni de cadavre, alte subproduse provenite de la animale, improprii consumului uman, cu menţiunea că în această categorie nu este inclus conţinutul tractusului intestinal, recoltat în abator, bălegarul şi purinul.

Conform legislaţiei în vigoare, la nivelul judeţelor, consiliile judeţene organizează şi sunt responsabile pentru desfăşurarea activităţii de neutralizare a deşeurilor de origine animală provenite din gospodăriile crescătorilor individuali de animale, având obligaţia de a asigura cadrul contractual pentru realizarea acestei activităţi cu o unitate de ecarisare autorizată.

În acest sens, autorităţile locale competente au obligaţia de a incheia un contract, în condiţiile legii, cu o unitate specializată (PROTAN), asigurând spaţii de depozitare care sunt folosite exclusiv pentru păstrarea deşeurilor colectate până la efectuarea transportului la unitatea de neutralizare.

Proprietarii individuali de animale sunt obligaţi să anunţe în cel mult 24 de ore medicul veterinar arondat şi responsabilul stabilit de consiliul local asupra morţii unor animale din gospodărie.

Autorităţile administraţiei publice locale sesizate informează de îndată consiliul judeţean care anunţă în cel mai scurt timp posibil prestatorul de servicii contractat, acesta având sarcina de a transporta cadavrele de animale la unităţile de neutralizare a acestora.

Autorităţile administraţiei publice locale vor întocmi, potrivit legii, registre de evidenţă a transporturilor, categoriilor şi cantităţilor de deşeuri de origine animală trimise către unităţile de neutralizare, iar la nivelul consiliului judeţean se întocmeşte un centralizator al acestor registre de evidenţă.

În cazul localităţilor izolate, greu accesibile, neutralizarea cadavrelor de animale se poate efectua prin ingropare în locuri special amenajate, pe baza autorizării sanitare veterinare şi a autorităţilor competente privind protecţia mediului, şi este organizată de către autorităţile administraţiei publice locale pe a căror rază administrativ-teritorială are loc decesul animalelor.

Fermele de animale, unităţile de producţie, procesare, depozitare sau de  comercializare a cărnii sau a altor produse de origine animală pot funcţiona în condiţiile în care au încheiat contract cu unităţi de neutralizare autorizate sau deţin instalaţii proprii de neutralizare, autorizate în condițiile legii.

Neutralizarea deșeurilor de origine animală provenite de la animalele moarte în timpul transportului și care aparțin unităților de creștere a animalelor, unităților de producție, depozitare sau de procesare revine în responsabilitatea acestora.

Mişcarea internă, importul, tranzitul, exportul şi comerţul cu produse şi subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman sunt supuse certificării sanitare veterinare, în condiţiile legii.

Activitatea de neutralizare a deşeurilor de origine animală, care includ colectare, depozitare, transport, manipulare, este supusă  inspecţiei şi controlului sanitar veterinar, în scopul prevenirii şi răspândirii de boli la animale şi oameni.

Pentru ca această activitate să se desfăşoare în cadrul legal şi cu eficienţa dorită, persoanele responsabile cu gestionarea SNCU (subproduse de origine animală care nu sunt destinate consumului uman) desemnate din fiecare localitate, crescătorii de animale, alte persoane sau autorităţi implicate trebuie să deţină cunoştinţe și să respecte obligațiile privind:

• Importanţa colectării SNCU (cadavrelor de animale) ca măsură de protejare a sănătăţii publice, sănătăţii animale şi a mediului înconjurător, precum şi evitarea apariţiei şi propagării bolilor la animale şi de la animale la om.
• Cadrul legal cu normele europene şi naţionale prin care sunt stabilite obligaţiile şi responsabilităţile persoanelor fizice şi juridice în acţiunea de ecarisare a teritoriului.
• Este interzisă abandonarea, îngroparea sau depozitarea deşeurilor de origine animală în alte condiţii decât cele stabilite de legislaţia în vigoare.
• Întocmirea evidenţelor (registre şi documente de mişcare) necesare pentru demonstrarea trasabilităţii a raportărilor obligatorii la DSVSA Judeţeană, respectând modalitatea corectă de completare a acestora.
• Să cunoască procedura de comunicare a deficienţelor înregistrate şi a modului de remediere a acestora.
• Verificarea listei de unităţi autorizate pentru neutralizarea SNCU de pe site-ul ANSVSA sau consultarea specialiştilor din domeniu.

Persoanele împuternicite de autoritățile centrale și locale verifică modul de respectare a prevederilor legale în domeniile lor de competenţă şi, totodată, asigură consultanţă de specialitate în această importantă acţiune, de interes economic şi social pentru comunităţile respective, în contextul în care ecarisarea teritoriului constituie un factor esenţial de igienizare și de asigurare a unui mediu curat şi cu prioritate în prevenirea apariției și răspândirii bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Rentabilitatea creșterii animalelor este condiționată, în primul rând, de modul în care crescătorii de animale respectă legislația privind condițiile de bunăstare (adăpostire, furajare, adăpare, microclimat, tehnologie de exploatare etc.) normele privind mișcarea animalelor în județ, pe teritoriul național şi în activitatea de import, precum și normele de protecție sanitară veterinară, care însumate generează acestora un status de sănătate corespunzător.

Statul sprijină activitatea de apărare a sănătății animalelor prin asigurarea cadrului instituţional şi juridic, a resurselor financiare și a bazei tehnico-materiale necesare pentru desfășurarea în condiții optime a activităților din domeniul sanitar-veterinar, precum şi prin acordarea crescătorilor de animale unui sprijin financiar în cadrul programelor de dezvoltare rurală sau prin diferite forme de subvenții.

Având în vedere că starea de sănătate a animalelor reprezintă o condiție esențială pentru realizarea unui spor de efective şi, implicit, de produse animaliere scontate cantitativ şi calitativ, se impun responsabilități și obligații din partea crescătorilor de animale, a asociaţiilor de profil, a autorităților locale, precum şi a serviciilor sanitare veterinare, concretizate prin promovarea politicilor în domeniul sanitar-veterinar stabilite în programul național de supraveghere, prevenire şi combatere a bolilor la animale, a celor transmisibile la om, siguranța alimentelor, protecția animalelor şi a mediului, cu referire la:

■ Respectarea normelor legale privind procedura de înregistrare sau autorizare sanitară veterinară a exploatațiilor cu animale şi păsări vii crescute în scop economic.

■ Să colaboreze cu medicii veterinari de liberă practică împuterniciţi, arondaţi, pentru identificarea şi înregistrarea la timp a animalelor existente în exploataţie şi pentru reactualizarea bazei de date în funcţie de mişcăriile de efective survenite în exploataţie.

■ Să comunice medicului veterinar, la data producerii, mişcările survenite în efectiv, prin fătări, cumpărări, vânzări, mortalităţi, donații etc.

■ Să solicite medicului veterinar cartea de sănătate pentru animalele aflate în proprietate, completată la zi cu acţiunile sanitare veterinare efectuate, documentele de mişcare şi de certificare a stării de sănătate, necesare pentru intenţia de comercializare a animalelor.

■ În timpul mişcării animalelor, deţinătorii să aibă asupra lor următoarele documente:

♦ Cartea de exploataţie;

♦ Formularul de mişcare;

♦ Cartea de sănătate al animalului;

♦ Paşaportul (în cazul speciei bovine şi cabaline).

♦ Certificatul de sănătate şi documentul privind informaţile pentru lanţul alimentar. în cazul mişcării către abator.

■ Să colaboreze cu serviciile veterinare pentru efectuarea acţiunilor de prevenire a îmbolnăvirii animalelor, prin supravegherea clinică a stării de sănătate a acestora, supravegherea unor boli transmisibile prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale şi păsări în acest scop, efectuarea tratamentelor antiparazitare, operaţiuni de vaccinare profilactică etc.

■ Să respecte dispoziţiile autorităţii veterinare privind izolarea şi eliminarea din efectiv a animalelor diagnosticate cu boli transmisibile.

■ Să respecte legislaţia privind gestionarea câinilor, a pisicilor și a altor animale de companie, animale care constituie un real pericol prin transmiterea unor boli grave la alte animale şi la oameni, precum şi prin agresarea fizică a populaţiei.

■ Să efectueze curăţirea mecanică şi dezinfecția adăposturilor, a acțiunilor de deratizare şi demuştizare, cu unităţi şi personal de specialitate.

■ Să colecteze cadavrele şi deşeurile animaliere în vederea transportului, cu sprijinul autorităților locale, la unitatea de distrugere Protan.

■ Să respecte legislația privind sacrificarea animalelor numai în unități de abatorizare autorizate, însoțite de documente sanitare veterinare eliberate de medicul veterinar arondat.

■ Pentru a-şi valorifica legal producţia primară sau produsele alimentare obţinute prin procesarea producţiei primare, să solicite DSVSA judeţeană documentul de înregistrare pentru vânzare directă sau, după caz, de vânzare cu amănuntul.

■ Să comercializeze produsele alimentare numai în unităţi sau spaţii autorizate sanitar veterinar, cu respectarea regulilor de igienă şi temperatură în zonele de depozitare şi expunere.

În baza responsabilităților ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret şi eficient crescătorilor de animale, serviciile sanitare veterinare de stat şi private oferă o serie de servicii cu referire la:

• acordarea de sprijin în gestionarea efectivelor de animale şi pentru modernizarea creşterii acestora în exploataţii comerciale (ferme) care să asigure cerinţele actuale de tehnologie, biosecuritate, protecție şi bunăstare;
• evaluarea și înregistrarea exploatațiilor nonprofesionale şi comerciale, identificarea şi înregistrarea în baza națională de date a animalelor existente, asigurând facilităţi pentru obţinerea de subvenţii sau alte ajutoare guvernamentale;
• asigurarea asistenței de specialitate pentru prevenirea şi combaterea bolilor transmisibile la animale şi de la animale la om prin efectuarea acţiunilor de supraveghere, operaţiuni de vaccinare preventivă, tratamente antiparazitare, tratamente curente, recoltarea și afluirea de probe pentru examene de laborator;
• monitorizarea circulației animalelor, a produselor, a subproduselor de origine animală, a medicamentelor şi a produselor biologice.
• despăgubirea proprietarilor de animale în vederea lichidării rapide a unor focare de boli transmisibile la animale.
• garantarea calităţii şi salubrităţii produselor alimentare destinate consumului uman, prin efectuarea, în laboratoarele de diagnostic acreditate, de examene şi analize privind încărcătura microbiană a parametrilor fizico-chimici, prezenţa reziduurilor, din materii prime şi din produsele finite, prin tehnici avansate de analiză, executate de specialişti bine pregătiţi profesional şi cu experienţă în domeniu;
• dezvoltarea permanentă a colaborării cu operatorii economici, cu asociațiile profesionale, acordând consultanţă de specialitate, prin analize şi dezbateri organizate, prin participarea la acţiunile stabilite în programele comune pentru prevenirea şi combaterea unor situaţii speciale, care îi pot afecta economic, social sau direct.

Medicii veterinari caută permanent să menţină o bună colaborare cu crescătorii de animale, cu asociaţiile crescătorilor de animale constituite, cu micii producători de bunuri alimentare, prin soluţionarea operativă a doleanţelor şi solicitările acestora; de asemenea, verifică şi controlează modul cum sunt respectate obligaţiile privind prevenirea apariţiei unor cazuri de îmbolnăvire la animalele din proprietate şi aplică măsuri corective în cazul identificării unor neconformități.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA – Secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Probleme de sănătate

National Institutes of Health a constatat că, în anumite situații, obezitatea este provocată de cauze medicale, cum ar fi tiroida, sindromul ovarului polichistic, sindromul Cushing etc.

De asemenea, o serie de medicamente au ca efect secundar creșterea în greutate (de exemplu: antidepresivele, medicamentele pentru diabet și antipsihoticele), prin faptul că modifică funcția corpului și a creierului, reducând rata metabolică sau crescând apetitul.

Genetica

Obezitatea are o componentă genetică puternică. Genele pot provoca în mod direct obezitatea în tulburări precum sindromul Prader-Willi. Copiii părinților cu obezitate sunt mult mai susceptibili de a fi obezi decât copiii părinților slabi.

„Deși genetica este o componentă ce trebuie luată în seamă, putem face o paralelă foarte simplă (și dureroasă) pentru a vedea relevanța ei realistică. În populația afro-americană de origine somaleză este prelevantă statistic gena obezității. Cu toate acestea, aportul alimentar (exces sau foame) este cel determinant când discutăm despre indicele de masă corporală.

Copiii părinților cu obezitate au o predispoziție spre obezitate nu din cauza genelor, ci mai degrabă din imitarea obiceiului părinților. Așadar, absența educației nutriționale ar trebui blamată. Tot de la părinți se preia și comportamentul de «cronic dieter», adică alternarea între foame (diete extreme de pe net cu privare masivă de nutrienți dedicate reducerii dramatice și rapide a greutății și exces alimentar compensatoriu –, urmat de recidivă de greutate. Nu o dată am întâlnit în cabinet, părinți cu obezitate care și-au supus copiii supraponderali la diete stricte și severe, fără prezența unui specialist medical pentru reducerea de greutate rapidă. Este o practică foarte nocivă și pentru sănătatea copilului, dar mai ales pentru psihicul lui pentru viitor.“

Zahărul

„Neînțelegerea proceselor de digestie, respectiv veșnica blamare media de către persoane needucate în domeniul nutriției au dus la o permanentă frică de consumul de zahăr. Pentru a înțelege realitatea metabolică trebuie subliniat CĂ TOȚI carbohidrații, la finele procesului de digestie, se metabolizează în 3 monozaharide: fructoză, glucoză și galactoză. Zahărul este o dizaharidă formată din 2 molecule: fructoză și glucoză (50%-50%). Glucoza reprezintă sursa primordială de energie celulară și este ajutată de hormonul numit insulină produs de pancreas, iar fructoza este metabolizată hepatic, fără asistența insulinei, dar cu un transportator transmembranar special numit GLUT 5, care direcționează energia cu precădere spre celulele active hepatice (hepatocite) și renale (nefroni). Pe scurt, fructoza este mai degrabă predispusă să fie transformată în grăsime viscerală dacă este consumată în exces, decât glucoza care devine energie (dar care și ea, în exces, poate fi redirijată către ficat pentru transformarea în stoc).

Adaosul de fructoză în industrializarea modernă reprezintă o metodă de creștere calorică exponențială la un preț FOARTE MIC și, inerent, crește abundența energiei în mâncare. De aici și excesul. Depunerea de grăsime viscerală duce la un profil lipidic crescut în organism și, inerent, la probleme metabolice severe. Excesul de glucoză, pe de altă parte, duce la rezistență la insulină, urmată de prediabet și diabet de tip 2.

Diferența între carbohidrații buni și cei răi (impropriu numiți în media) este timpul de eliberare – cei «buni» vin la pachet cu fibre și eliberează energia treptat pe perioade mai lungi de timp, iar cei «răi» sau rafinați au fibrele îndepărtate și eliberarea lor energetică este rapidă, ducând la exces mai repede. REALITATEA stă în cantitate! Fiecare dintre noi, direct dependenți de activitate și necesar energetic, avem un anumit buget de carbohidrați zilnic, care ar trebui repartizați conform nevoilor.“

Stresul

Gestionarea vieții agitate poate face ca nivelul de stres să crească. Unii oameni mănâncă mai mult decât de obicei când sunt plictisiți, supărați sau stresați. Prea mult stres poate duce la probleme cognitive, alimentație crescută pe fond emoțional, nivel ridicat de zahăr din sânge, apetit necontrolat, niveluri ridicate de glucoză și grăsimi, toate acestea putând duce la obezitate. Puteți încerca să gestionați stresul făcând unele schimbări în alimentație, activitate fizică și discutând cu un specialist.

„Din punct de vedere medical stresul zilnic este exprimat hormonal – cortizol – și expresia lui este diferită de la om la om. Un lucru pe care-l putem menționa despre nivelul de stres este faptul că se află în crescendo de la zi la zi și problemele psihologice și chiar psihiatrice îl au ca factor determinant. Stresul este de foarte multe ori compensat alimentar și abuzul inerent duce la obezitate și toate patologiile conexe. Prezența stresului exagerat în viața de  zi cu zi este un impediment REAL în lupta fiecărui pacient obez cu greutatea excesivă. Din acest motiv, managementul stresului devine vital în toate cabinetele de nutriție ca recomandare asociată de ordin multidisciplinar.

O parte din strategiile de management al stresului pe care le recomand în cabinet pacienților pleacă de la plimbarea în aer liber/natură și pot merge până la intervenția unui psihoterapeut, psiholog sau psihiatru în sinergie multidisciplinară. Din nefericire, ca și la greutatea în exces, populația este foarte derogativă și la stresul excesiv. Probabil că o campanie similară cu a noastră de informare legată de subiect ar fi foarte indicată de la colegii noștri din sfera psihologie/psihoterapie/psihiatrie.“

Cunoscând efectele extrem de grave pe care le poate avea obezitatea asupra organismului și din dorința de a informa corect publicul din România despre acest dezechilibru, Sweeteria și cu nutriționistul Ionut Ignat a inițiat campania de conștientizare #obezitateaucide.

Ionut IGNAT – specialist în nutriție clinică și tulburări alimentare

Episodul cinci al campaniei AIPROM – Plante sănătoase, oameni sănătoși reprezintă o ocazie potrivită pentru a învăța de la dl. conf. univ. dr. Ovidiu Ranta, cadru didactic la Facultatea de Agricultură – Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) din Cluj-Napoca, că agricultura sustenabilă și protejarea mediului pot merge mână în mână.

Fie că sunteți fermieri pasionați, studenți sau doar interesați de subiectul sustenabilitate, acest episod vă va inspira și motiva să luați măsuri concrete pentru a contribui la un sector agricol sustenabil.

Episodul cinci al campaniei AIPROM – Plante sănătoase, oameni sănătoși, cu dl. conf. univ. dr. Ovidiu Ranta, este disponibil acum!

Haideți să explorăm împreună modalitățile prin care putem proteja sursele de apă în momentul aplicării produselor de protecție a plantelor!

Vizionare plăcută!

https://www.youtube.com/watch?v=wylVwhwtBhE

Obezitatea este una dintre cele mai mari probleme de sănătate din lume, fiind asociată cu o serie de afecțiuni comune, cunoscute sub numele de sindrom metabolic. Acestea includ hipertensiune arterială, glicemie crescută și un profil ridicat al lipidelor din sânge. Persoanele cu sindrom metabolic prezintă un risc mult mai mare de boli cardiace și diabet de tip 2, comparativ cu cele a căror greutate se află într-un interval normal.

Obezitatea este o epidemie și în ultimele decenii tot mai multe cercetări s-au concentrat asupra cauzelor și modului în care aceasta ar putea fi prevenită sau tratată.

Care sunt cauzele comune ale obezității și cum le putem combate, explică nutriționistul Ionuț Ignat.

„Principala cauză a obezității este lipsa educației nutriționale. Odată cu evoluția industrializării alimentare a crescut și densitatea calorică a alimentelor, dar și valabilitatea lor; prin urmare, abuzul alimentar, mai precis depășirea aportului energetic necesar zilnic, este inerent. În asociere cu o creștere direct proporțională cu sedentarismul, consumul energetic redus a creat un dezechilibru între import și export energetic, iar organismul uman s-a adaptat noilor condiții și a sporit stocarea energiei suplimentare în țesutul adipos. Deși există și elemente ce țin de genetică și chiar și patologii care predispun la creștere în greutate, ele pot fi ușor controlate prin reglarea import-exportului energetic... adică prin educație nutrițională bazică!“

Iată principalii factori care pot cauza creșterea în greutate, obezitatea și bolile metabolice.

Dependența de alimente

Alimentele îndulcite cu zahăr și bogate în grăsimi stimulează centrii de recompensă din creier. Adesea, aceste alimente au fost comparate cu droguri precum alcoolul, cocaina, nicotina și canabisul, ce pot provoca dependență la persoanele predispuse la obezitate. Prin pierderea controlului asupra comportamentului alimentar, apare dependența, o problemă complexă și foarte greu de depășit. Surplusul de greutate apare atunci când mâncăm mai multe calorii decât ardem prin activitate. Acest dezechilibru contribuie cel mai mult la creșterea în greutate.

„Pe parcursul vieții, unele persoane creează o relație dezechilibrată cu alimentația, de ordin emoțional. Motivul este unul foarte simplu: mâncarea crește nivelul de dopamină – un neurotransmițător care oferă organismului o senzație de bine (temporară). Treptat, în funcție de valurile vieții, apelăm din ce în ce mai des la această „alinare“ sau chiar „sărbătorire“ și creăm un raport dezechilibrat care nu mai ține cont de senzația de foame/sațietate (dată de hormoni), ci de una emoțională – dată de neuro-transmițători. Suntem supărați – alinăm cu mâncare, suntem bucuroși (tot timpul se poate mai bine!) – sărbătorim cu mâncare și, treptat, al nostru hipotalamus, similar ca la adicții, începe să „solicite“ din ce în ce mai multă dopamină, blocând semnalizările clasice de la alți hormoni care reglează sațietatea, cum ar fi colecistokinina, leptina sau adiponectina. Uite așa se creează adicțiile alimentare (clinic tulburarea alimentară numită hiperfagie), cea de dulce fiind doar o „variație psihică“ (unii creează dependențe de schimbare de gust dulce/sărat, alții de grăsimi, alții de cantitate/volumetrică (senzația de plin în stomac permanentă). Aceste adicții – în asociere cu o densitate calorică foarte crescută în fast-food (pentru că vrem întotdeauna să potolim demonul adicției repede!) și cu lipsa de mișcare – duc la creșterea în masă adipoasă“, explică nutriționistul.

Lipsa activității fizice

Lipsa activității fizice aduce kilograme în plus și, în final, obezitate. În lipsa exercițiilor fizice, corpul începe să stocheze energia suplimentară sub formă de grăsime și nu o va putea folosi. Pe lângă obezitate, lipsa exercițiilor fizice poate duce și la apariția bolilor cardiace, colesterol ridicat, diabet și alte boli cronice.

Lipsa somnului

Cheia pentru o sănătate excelentă este să dormim bine, ceea ce ne poate ajuta, de asemenea, și la menținerea unei greutăți sănătoase. Studiile au arătat că, cu cât  dormim mai puțin, cu atât suntem mai predispuși la supraponderabilitate și obezitate. Acest lucru este cauzat parțial de faptul că hormonii care sunt eliberați în timpul somnului ajută la controlul apetitului și utilizării energiei de către organism. (Va urma)

Ionuț IGNAT – specialist în nutriție clinică și tulburări alimentare

După anii 1960, datorită îmbunătățirii tehnologiei, cercetătorii au identificat niveluri ridicate de insulină și un concept numit rezistență la insulină ca fiind comun atât pentru obezitate, cât și pentru diabetul de tip 2.

La începutul anilor 2000, acesta a devenit cunoscut sub numele de Sindrom Metabolic și a explicat mai mult sau mai puțin atât epidemiile de obezitate din întreaga lume, cât și legătura dintre obezitate, diabetul de tip 2 și bolile de inimă. Dar până atunci, înțelepciunea convențională era că ne îngrășăm pentru că mâncăm prea mult și avem boli de inimă pentru că mâncăm prea multe grăsimi saturate, iar această ipoteză mult mai parcimonioasă nu ar putea înlocui această gândire din toate motivele pe care le-am discutat.

Esența gândirii din spatele dietelor cu conținut scăzut de carbohidrați/bogată în grăsimi este destul de simplă: carbohidrații sunt problema și trebuie să îi evităm. Da, acest lucru este controversat. Totuși, din 1825 până în anii 1960, aceasta a fost înțelepciunea convențională. Generațiile anterioare au crescut crezând că carbohidrații îngrașă – asta este „ceea ce știe fiecare femeie“. Abia la începutul anilor 2000, medicii au început studiile clinice cu aceste diete, iar acestea au confirmat că le poți spune oamenilor să evite carbohidrații, că pot mânca cât vor și că vor pierde în greutate atât timp cât respectă sfaturile date. Vor pierde în greutate fără să le fie foame, aceasta fiind cheia!

Organizațiile de sănătate publică și asociațiile de sănătate din întreaga lume susțin dietele bogate în carbohidrați și evită grăsimile și în special grăsimile saturate. Această idee nu se împăcată cu faptul că alimentele bogate în carbohidrați îi putea îngrășa pe mulți dintre noi, că ar putea provoca boli de inimă (mai ales cerealele rafinate și zaharurile) și că mulți dintre noi suntem cel mai bine protejați dacă evităm aceste alimente. Din păcate, organizațiile de sănătate publică și asociațiile de sănătate și consilierii experți sunt deosebit de rezistenți în recunoașterea greșelilor lor.

Există acum o mulțime de studii care confirmă că aportul de grăsimi saturate nu este asociat cu mortalitatea, bolile cardiovasculare, bolile cardiace cronice, accidentul vascular cerebral ischemic sau diabetul de tip 2. Dimpotrivă, multe studii par să lege aportul de zahăr de diabetul de tip 2.

Disonanța cognitivă, inerția instituțională, conflictele financiare (majoritatea companiilor alimentare se ocupă de vânzarea de alimente și/sau băuturi bogate în carbohidrați), rezistența instituțională de a recunoaște erori care ar fi putut face mult mai mult rău decât bine și, în sfârșit, natura dovezilor disponibile în cercetarea nutriției. Din anii 1960, domeniul s-a bazat pe studii epidemiologice pentru a stabili ce mănâncă oamenii sănătoși și nesănătoși. Modul în care sunt interpretate aceste studii epidemiologice este defectuos.

Aceste studii epidemiologice stabilesc asocieri între consumul de alimente și sănătate. În timp ce epidemiologii și lumea autorităților care se bazează pe acest tip de dovezi vor recunoaște că asociațiile nu implică cauzalitate, le folosesc totuși pentru a face acest lucru. Cercetătorii în nutriție au hotărât că adunarea datelor despre această asociere din sondaje este cel mai bun lucru care se poate face. Dar aceste studii sunt mașini convenționale de confirmare a înțelepciunii.

Ai nevoie de studii randomizate controlate, oamenii care evită carbohidrații, cerealele și zaharurile deosebit de rafinate devin mai sănătoși.

Din ce în ce mai mult, politicile de sănătate publică dezvoltă sisteme de etichetare a alimentelor Front-of-Package (FOP) pentru a ajuta consumatorii să-și aleagă alimentele (etichetarea semaforului în Marea Britanie, Nutriscore în Franța, Scorul bateriei în Italia etc.).

Aceste politici nu vor ajuta. Aceasta este mai mult o dublare a înțelepciunii convenționale. În loc să ia în considerare posibilitatea ca, concepția noastră despre natura unei diete sănătoase să fie greșită, autoritățile se străduiesc și mai mult să o întărească și să o difuzeze.

Europenii sunt, în prezent, implicați într-o controversă cu privire la Nutriscore. Oponenții acuză algoritmul că este părtinitor a priori prin etichetarea alimentelor sănătoase, cum ar fi uleiul de măsline, brânza sau carnea, cu o notă proastă.

Politicile publice de sănătate trebuie să înceteze să dea vina pe public în mijlocul unei pandemii de obezitate și diabet și să ia în considerare posibilitatea ca nutriționiștii și cercetătorii în obezitate să fie cei care au greșit. Se întâmplă tot timpul în știință. Și apoi trebuie acordată mai multă atenție studiilor clinice decât cercetărilor epidemiologice.

Cea mai recentă carte, The Case for Keto, a fost publicată chiar înainte de COVID. În această perioadă a devenit destul de evident că persoanele cu obezitate și boli metabolice cronice au fost mai afectate. Unii au ajuns la concluzia că obezitatea este adevăratul ucigaș din spatele COVID.

Trebuie evitate în continuare zahărul și băuturile dulci, astfel încât să rămânem sănătoși. Dacă aveți probleme în controlul greutății, tensiunii arteriale și/sau a zahărului din sânge și înțelepciunea convențională nu a funcționat pentru dumneavoastră, atunci încercați ceva diferit.

În special, ar trebui să încercați să vă abțineți mai mult sau mai puțin de la alimentele bogate în carbohidrați. Oamenii ar trebui să încerce să mănânce alimente cu un conținut scăzut de carbohidrați dar bogat în grăsimi, însă trebuie să știe cum să o facă corect, așa cum sugerează studiile clinice. Astfel devii mai slab și mai sănătos.

În principiu, este bine să ne ascultăm în primul rând corpul, și apoi experții!

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Tuberculoza bovină este o boală cronică cauzată de o bacterie numită Mycobacterium bovis. Bovinele reprezintă principalul rezervor de M.bovis și pot transmite infecţia la un număr mare de mamifere, printre care şi omul. Infecţia la om apare, mai ales, prin consumul de lapte crud şi produse lactate, dar şi prin inhalaţie. Numele „tuberculoză“ vine de la nodulii numiți „tuberculi“, care se formează în ganglionii limfatici ai animalelor afectate. În anul 1993, Organizația Mondială a Sănătății a declarat tuberculoza o „problemă urgentă de sănătate globală“. În 2006, parteneriatul pentru oprirea tuberculozei a întocmit Planul global de stopare a tuberculozei, al cărui obiectiv principal a fost să salveze 14 milioane de vieți până în 2015.

Unele surse menționează faptul că Mycobacterium bovis ar fi produs mai multe pierderi în fermele de animale din toată lumea decât orice altă boală infecțioasă. Infecția tuberculoasă este, de altfel, una dintre cele mai vechi și mai grave zoonoze. Tuberculoza bovină poate determina forme tot atât de grave la om ca și bacilul tuberculozei umane.

Boala la animale se poate transmite prin diverse căi, precum: infectarea cu materiale contaminate; infecție cu aerosoli; infectarea prin ingerare a produselor derivate; transmitere verticală; transmitere orizontală; infecția la animale de pradă.

Depistarea animalelor cu infecție tuberculoasă se face cu proba alergică, prin efectuarea testului tuberculinic. În România se execută tuberculinarea intradermică simplă, cunoscută și sub numele de „test unic“, iar la cele depistate pozitive se efectuează „testul comparativ simultan“ (TCS). La taurine, testul unic se practică de două ori pe an, în efectivele de bovine în vârstă de peste 6 luni.

Controlul bolii se face pe depistarea din timp a ei și înlăturarea din efectiv a bovinelor bolnave.

În efectivele contaminate se aplică următoarele măsuri:

• Bovinele pozitive la TCS se elimină obligatoriu din efectiv prin abatorizare. După această acțiune, toate bovinele din efectivul contaminat se izolează și se retestează după 60 de zile prin T.C.S., eliminând de fiecare dată animalele pozitive. Dacă procentul de infecție depășește 10% din efectivul testat și tuberculoza a fost diagnosticată și la tineret sub vârsta de 6 luni, efectivul se supune programului de asanare prin depopulare totală, urmând ca repopularea să se poată face la cel puțin 3 luni după stingerea oficială a bolii.
• În efectivele de bovine cu prevalență ridicată a tuberculozei, asanarea se face prin depopulare totală, urmată de curățenie mecanică și dezinfecție, a cărei eficiență se controlează prin teste.
• Fermierii trebuie să știe că infecţia este favorizată de factori precum: ameliorarea rasei; vârsta tânără; alimentaţia insuficientă calitativ şi cantitativ; regimul de exploatare neraţional; condiţii necorespunzătoare de igienă.

Succesul programului de control al tuberculozei bovine depinde de implicarea serviciilor veterinare de la toate nivelurile, dar şi de respectarea de către crescătorii de animale a normelor sanitare veterinare în domeniul creşterii şi circulaţiei animalelor.

Profilaxia tuberculozei la om presupune, în primul rând, pasteurizarea laptelui, vaccinarea anti TBC şi, în plus, controlul tuberculozei bovine.

Căile de infectare cu M. bovis

Surse primare

Animalele bolnave, cu leziuni deschise de tuberculoză, ce pot elimina bacilii prin diverse secreţii şi excreţii:

• lapte
• secreţii vaginale
• secreţii bronşice
• fecale
• urină

Surse secundare

• solul, apa, furajele, aşternutul şi ustensilele contaminate, omul.

O amenințare foarte mare pentru populație

Organizația Mondială a Sănătății trage un semnal de alarmă referitor la boala luată de la animale care este mai gravă și mai greu de tratat decât forma sa clasică. Tuberculoza bovină îi afectează mai ales pe veterinari, fermieri și măcelari. Medicii avertizează că sunt infectate peste 100.000 de persoane anual.

Studii realizate în Mexic arată că în 28% din totalul cazurilor de tuberculoză boala a fost luată de la animale. Un alt studiu realizat pe copii, în California, ridică acest procent la 45%. O problemă foarte gravă este aceea că, în multe dintre cazuri, cei care suferă de tuberculoza luată de la animale nu sunt corect diagnosticați. Acest tip de tuberculoză nu afectează doar plămânii, ci și alte organe, ceea ce complică diagnosticarea și îngreunează tratamentul.

Tuberculoza este întâlnită în România mai frecvent decât în alte țări ale Uniunii Europene. Astfel se estimează că apar în medie 130 de cazuri la 100.000 de locuitori, față de media europeană de circa 30 bolnavi la suta de mii de locuitori, dar totuși procentul de bolnavi infectați de la bovine este destul de mic. Se cunoaște că în fiecare județ există cel puțin un spital și trei-patru dispensare de pneumoftiziologie, astfel că infecţia poate fi ţinută sub control strict.

Anca LĂPUȘNEANU