Cultura de broccoli

În urmă cu 10-15 ani, broccoli (Brassica oleracea) era o legumă aproape necunoscută în România. Astăzi, ea este consumată pe scară largă, dar din păcate nu și la același nivel este produsă de agricultorii români. Într-un top mondial al celor mai hrănitoare legume, sub aspectul valorii nutritive excepționale broccoli se află pe prima poziție, fiind urmată de spanac, varză de Bruxelles, fasole, mazăre, sparanghel, anghinare, conopidă, cartofi dulci și morcovi. Cei mai mari producători din lume sunt China și India, care asigură în jur de 80% din cantitatea totală recoltată anual.

Această legumă din familia brasicaceelor (Cruciferae) se aseamănă ca plantă, cerințe față de mediu și tehnologie de cultură cu tradiționala noastră conopidă. Nutriționiștii spun că broccoli, consumată constant, grație conținutului ridicat în proteine, hidrați de carbon, săruri de calciu, vitaminele A, B, C etc., poate preveni apariția cancerului, întărește sistemul imunitar, încetinește procesul de îmbătrânire, previne ulcerul.

Descriere, soiuri

Deși este o plantă bienală, în condițiile țării noastre broccoli se comportă ca o plantă anuală; prezintă o rădăcină pivotantă, care se duce în sol la 70-75 cm, are mai multe inflorescențe de culoare verde, mai rar galbenă sau violet, răsfirate și mai puțin compacte, în comparație cu conopida. La noi în țară, cel mai utilizat este soiul Calabrese, dar se cultivă, pe suprafețe mici, cam tot ceea ce a apărut în Europa de Est: Agassi, Belstar, Brontolo, Chevalier, Cumbal, Fiesta, Green Magic, Ironman, Karos, Koros, Lucky, Marathon, Monaco, Naxos, Monfils, Orantes, Pyrros, Ronny, Sirtaki, Milady.

Cerințe față de climă și sol

Înainte de apariția inflorescenței, temperatura optimă de dezvoltare a plantei este de 20-24 °C, iar în perioada de formare a acesteia, de 15-18 °C. Temperaturile mari în fenofaza formării inflorescențelor grăbesc procesul de înflorire, partea comestibilă depreciindu-se considerabil din acest motiv. Față de apă, cerințele sunt mari, dar ambele extreme (secetă sau excesul de umiditate) duc la degradarea părții comestibile. Preferă solurile fertile, cu pH-ul între 6,8-7,5, expuse astfel încât să fie ferite de insolația puternică.

Înființarea culturii

Broccoli are o tehnologie asemănătoare conopidei. Cultura se înființează toamna sau primăvara, în câmp sau spații protejate, prin răsad. Specialiștii români de la USAMV Cluj Napoca au ajuns la concluzia că semănatul direct în câmp ar avea rezultate mai bune, producția la hectar în acest caz putând ajunge și la 29 tone, cu înființarea culturii primăvara devreme, în luna aprilie; cultivată prin răsad, în luna mai-iunie, recolta de broccoli n-a depășit 18 tone/ha. În general, producția variază între 12 și 24 tone/ha. În cazul culturii prin răsad, metoda totuși cea mai practicată la noi, broccoli se poate cultiva în câmp în două etape:

• cultura de primăvară sau timpurie, cu plan­tare în perioada 20-25 aprilie și răsad semănat în 5-10 martie;
• cultura târzie, cu plantarea răsadului în luna iunie și răsad semănat între 1 și 10 mai.

Răsadurile se obțin în solarii încălzite (pentru cultura timpurie) sau răsadnițe reci ori brazde în câmp (cultura târzie), folosindu-se 4-5 grame de sămânță/mp sau 0,3/0,35 kg pentru a obține răsad pentru un hectar. În câmp, distanța de plantare este de 70-75/25-30 cm pentru cultura de broccoli timpurie și de 70-75/25-35 cm pentru cea târzie. Imediat după plantare se aplică o udare, iar ca lucrări de întreținere sunt cele obișnuite pentru a menține solul curat de buruieni. La acestea se adaugă neapărat, după caz, protejarea inflorescenței. Recoltarea se realizează înainte de deschiderea bobocilor florali, când inflorescențele sunt compacte.

Boli și dăunători

Broccoli ar trebui să fie prin excelență o cultură ecologică. Pentru a preîntâmpina apariția bolilor și dăunătorilor, se acordă o atenție deosebită măsurilor preventive care țin de planta premergătoare, pregătirea solului, distrugerea resturilor vegetale etc. Dintre bolile specifice amintim nervațiunea neagră a frunzelor, hernia rădăcinilor, mana verzei, iar dintre dăunători –păduchele verde și cenușiu, musculița albă de seră, molia verzei, buha verzei, puricii de pământ, limaxul cenușiu și coropișnița.

Maria BOGDAN