Bolile de nutriţie la porci

La porc, carenţa în proteine apare ca urmare a administrării unor raţii deficitare în substanţe proteice. Deficitul cantitativ se referă la procentul de proteină brută şi digestibilă în raţie, iar calitativ la nivelul aminoacizilor esenţiali pe care organismul nu-i poate sintetiza. De asemenea, raportul proteină/energie este de mare importanţă, manifestările carenţei în proteine apărând mai repede şi mai distincte atunci când raţia este bogată în calorii.

Primele simptome vizibile la adult sunt: slăbire progresivă, tulburări ale sferei genitale şi scăderea producţiei. La purceii mai mari de trei săptămâni pot apărea dermatite, anemii, tulburări ale funcţiei ficatului, diaree, pete roşii-violacee pe suprafaţa urechilor, paralizia membrelor din spate, uneori suprainfectarea cu virusuri şi bacterii.

Diagnosticarea carenţelor şi a exceselor de proteine se face pe baza analizei furajelor şi a aspectului clinic.

Osteoporoza

La porc, lipsa de proteine din hrană poate provoca osteoporoza. Aceasta este o atrofie osoasă ce se manifestă prin deformarea şi fragilitatea oaselor lungi. Din cauza rezistenţei scăzute a oaselor, la cele mai mici eforturi sau traumatisme se produc fracturi la nivelul oaselor lungi (femur, humerus, tibie, radius, coaste). Simptomatic se observă slăbire, tendinţa de a sta culcat și constipaţie. Malnutriţia se întâlneşte în special la animalele castrate ca urmare a faptului că hor­monii sexuali sunt implicaţi în metabolismul proteic şi al calciului.

Boala edemelor

Boala edemelor la purcei, numită şi enterotoxiemia colibacilară, este o formă particulară de colibaciloză foarte gravă, obişnuit mortală, care afectează de obicei purceii, frecvent în primele 2 săptămâni după înţărcare. Boala apare sub formă de cazuri sporadice şi afectează purceii cei mai dezvoltaţi sau supraalimentaţi.

Boala edemelor evoluează supraacut şi acut. Forma supraacută este lipsită de semne clinice, purceii fiind găsiţi morţi, mai ales dimineaţa. Forma acută se exprimă prin abatere, lipsa poftei de mâncare şi încordări în mers, tulburări de echilibru, tremurături musculare, scrâşnituri din dinţi, mişcări de pedalare ale picioarelor, pareze, paralizii etc. Un semn caracteristic al bolii este edemul pleoapelor, care poate să cuprindă fruntea, baza urechilor şi alte regiuni ale corpului. La cea mai mică excitaţie, purceii guiţă, se rostogolesc şi prezintă crize epileptiforme. Animalele mor prin asfixie de cele mai multe ori, în primele 24 - 36 de ore.

Diagnosticul se suspicionează atunci când în efectiv apar mortalităţi bruşte la purceii recent înţărcaţi sau pe baza semnelor clinice ale celor care sunt în viaţă.

Tratament şi profilaxie

Tratamentul purceilor (în boala edemelor sau în cazul suprainfecţiilor bacteriene) se face întregului efectiv, prin administrarea de antibiotic, precum: Colistirom, Colistirom I și Amoxicolistin. De asemenea, se va administra în raţie Romzeofort sau Cavitrom, iar pentru purceii în creştere se recomandă premixul proteino-vitamino-mineral, Romstarter 9+1 P.

Dr. Gabriela Băncilă

Romvac Company S.A.

Revista Lumea Satului nr. 6, 16-31 martie 2017 – pag. 38