Două generații împart aceeași mândrie de a arăta ce pot

„Am vrut să arătăm ce putem face, de ce suntem în stare. Am pornit de la 100 ha și am ajuns la 500 ha, pentru că am fost serioși, am făcut producții bune, i-am făcut pe oameni să fie mulțumiți, chiar dacă unii ani au fost mai proști sau prețurile cerealelor pe piață au scăzut“, spune cu mândrie Marian Barbu, președintele Asociației Agricole din satul Caragele, judeţul Buzău.

Bucuria unei familii unite

Marian Barbu are de ce să fie mândru. De 25 de ani conduce o asociație agricolă cu personalitate juridică într-un sat buzoian aflat la marginea câmpiei. Când a pornit la acest drum o avea alături doar pe soția sa, Steluța, fostă contabilă la CAP. Experiența ei i-a fost de mare folos de-a lungul timpului și îl ajută și acum. La început i-au încredințat pământurile, să le lucreze el, mai mult rudele din sat. Așa s-au adunat cam la 100 ha. Apoi, de la an la an, tot mai mulți locuitori ai satului au venit la el să îl roage să se ocupe și de cele câteva zeci de arii ale lor. Așa se face că astăzi gospodărește o fermă de 500 ha. Din asociație fac parte peste 200 de proprietari de terenuri. Puțini dintre ei au mai mult de patru-cinci hectare. Majoritatea abia dacă au câtva pogoane.

Pentru că munca făcută cu tragere de inimă și cu drag îi molipsește și pe cei din jur, Georgian Barbu, cel mai tânăr membru al familiei, li s-a alăturat și el părinților săi. „Încă de când aveam 10 ani mi-a plăcut să stau pe lângă ai mei“, spune el. Așa că, urmându-și chemarea, a absolvit în anul 2011 Facultatea de Agronomie din București, iar acum este, la propriu, „creierul afacerii“. Iar pentru tatăl său acesta este un motiv în plus de a fi mândru.

Fermă cu tehnologii de ultimă oră

O mare parte a fermei este cultivată cu grâu, mai precis 180 ha. A fost preferat soiul românesc Glossa, produs la Fundulea. „Experiența ne-a arătat, de-a lungul timpului, că acest soi este foarte potrivit pentru condițiile de la noi. Anul trecut am reușit să recoltăm cam 4.500 - 5.000 kg/ha“, spune Georgian Barbu.

Pe alte 130 ha a fost plantat porumb. S-au folosit hibrizi oferiți de „Pioneer“, din gama Aquamax. „Tot pe baza experienței acumulate în anii anteriori a fost făcută și această alegere. Hibrizii acestei game au dovedit o rezistență mai bună la secetă, pentru că au sistemul radicular mai dezvoltat“, explică tânărul specialist. „La noi e o zonă mai secetoasă, iar terenurile nu sunt la fel de fertile ca cele din sudul județului. Ca atare, trebuie să ne adaptăm acestor condiții și să nu riscăm. Anul trecut, de exemplu, în multe cazuri, o singură ploaie a făcut diferența între cei care au obținut producții frumoase și cei care n-au obținut nimic. Noi am reușit să obținem în jur de 5.000 kg/ha în condiții de secetă extremă“, detaliază el.

Tot hibrizii de la Pioneer au fost preferați și pentru cultura de floarea-soarelui, care ocupă 100 ha. În această situație a fost preferată tehnologia ExpressSun, care a fost considerată mai ușoară și mai ieftină față de tehnologia Pulsar, cu care s-a lucrat în anii trecuți. Cu toate că nici în anul din urmă recolta n-a fost prea rea, având în vedere condițiile: 2.500 kg/ha.

„Trebuie să ajutăm pământul“

„Așa cum am spus, pământul din zona noastră este mai sărac, astfel încât, dacă vrem producții la fel ca în alte părți, atunci trebuie să îl ajutăm“, spune Georgian Barbu. Așa se face că, fără a se face risipă, îngrășămintele sunt considerate foarte importante. Înainte de pregătirea patului germinativ se împrăștie cca 150 kg/ha de nitrocalcar. Apoi, la semănat se mai aplică câte 200 kg/ha de îngrășământ complex tip 20/20. După răsărire, cu MA se mai aplică și azot, câte 150 kg/ha.

Cât despre parcul de utilaje, fermierii și l-ar dori mai bogat. Deocamdată, „vârful de lance“ este un tractor Deutz-Fahr de 250 CP. Lui i se alătură un John Deer de 110 CP. Aceste două utilaje duc greul. Alte trei tractoare românești, două U650 și un U684 (ultimul tip de tractor produs la Brașov), sunt folosite ca auxiliare, pentru transport, ierbicidat etc. Pentru recoltat se folosește o combină românească „Dropia“, cumpărată în 2004. „Când am pornit să cumpăr combina eram hotărât spre un Claas. Până la urmă însă aceasta mi s-a părut mai avantajoasă. Acum ne gândim să o înlocuim, apelând la un program cu fonduri europene, dar anul acesta n-am reușit“, spune Marian Barbu. „În șapte zile de când au început înscrierile pentru proiecte europene, s-au și terminat banii“, mai spune domnia sa.

„Mai bine, cu un pas înainte!“

După recoltare, se face cât se poate de repede arătura. „Evităm discuitul. Preferăm să folosim un combinator produs în Cehia, Bednar 600. Apoi, înainte de semănat, dacă este cazul folosim un grapper“, explică tânărul inginer Barbu. Ca regulă generală, avută în vedere atât la alegerea inputurilor, cât și a tehnologiilor de lucru, este aceea a minimizării costurilor, pentru mărirea profitului.

Pe lângă culturile deja pomenite, pe suprafața fermei se găsesc și loturi de testare, cu rapiță, floarea-soarelui și porumb. Atât UASMV, cât și mari distribuitori s-au bucurat de posibilitatea de a testa hibrizi în condițiile aproape extreme de la Caragele. Iar familiei de fermieri îi convine. „Pe de o parte este curiozitatea, apoi e mai bine să fii cu un pas înainte decât cu doi înapoi. Încercăm ca în felul acesta să avem mereu în vizor noi hibrizi, nu să auzim de ei de la vecini“, spun fermierii.

Propunere: subvenția sub formă de bonuri valorice

Pentru viitor, familia Barbu se gândește la o modernizare a parcului de mașini. În acest fel speră să își mărească viteza de mișcare, în condițiile în care mâna de lucru este o problemă. Vorbind despre acest aspect, Marian Barbu îmi mărturisea: „Mă întreb ce se întâmplă cu absolvenții de licee agricole. Până acum, în 25 de ani, n-a venit nimeni să mă întrebe cum se mută tractorul ăsta un metru mai încolo. Și zău că avem nevoie și ne-am bucura să formăm niște oameni pe aici, pe lângă noi. În generația părinților mei și a mea exista un patos de a lucra pământul așa cum trebuie. Acum nu mai vine nimeni. Și să nu uităm cât s-au schimbat condițiile de lucru pe tractor acum față de atunci!“

Un alt plan de viitor este acela de a amenaja un spațiu de depozitare a grânelor. „Nu e vorba de ceva pe termen lung. Doar pe timpul recoltării, ca să ții producția și să nu mai fi obligat să te duci să stai la coadă la siloz în plină campanie“, își dorește Marian Barbu.

Pe lângă lipsa oamenilor care să își dorească să lucreze în agricultură, familia Barbu, ca toți fermierii din România, se lovește și de problemele financiare: „E greu să trebuiască să plătești motorina, să iei inputurile cum le iei și subvențiile să nu mai vină“, spun ei.

Ca o soluție pentru ca lucrurile să se miște mai repede, iar fondurile să nu poată fi folosite în alte scopuri decât cele agricole, Marian Barbu s-a gândit și la o soluție: în loc de bani să se distribuie bonuri valorice destinate achiziționării de inputuri. „Astfel ar fi rezolvate o grămadă de probleme“, crede fermierul.

Alexandru GRIGORIEV

Revista Lumea Satului nr. 14,16-31 iulie 2016 – pag. 16