În Ședința de Guvern din data de 14 septembrie 2023 a fost adoptată Hotărârea pentru aprobarea Programului de susținere a producției de legume cultivate în spații protejate pentru perioada 2023 - 2024 și pentru modificarea art.8 din Hotărâre Guvernului nr.1569/2022 privind aprobarea programului de susținere a producției de tomate în spații protejate pentru anul 2023.

Programul prevede că legumicultorii care înființează în spații protejate culturi de: tomate, ardei gras şi/sau lung și/sau gogoșar, castraveți, fasole păstăi, salată, spanac, ceapă verde pe o suprafață de 1.000 mp și vor îndeplini condițiile prevăzute de actul normativ, vor beneficia de un ajutor de minimis de maximum 1.000 euro/1.000 mp/beneficiar.

”Hotărârea aprobată astăzi include, de asemenea, suplimentarea bugetului pentru tomatele din ciclul 1, cu aproximativ 65 de milioane de lei, astfel încât să acoperim toate cererile de plată depuse de fermieri pentru producția de tomate din ciclul 1. Bugetul crește așadar de la 262.3 milioane lei la 327.9 milioane lei. Avem și un număr record de beneficiari înscriși în program în acest an – 22.088. Prin actul normativ adoptat, beneficiarii eligibili vor primi sprijinul de 3.000 de euro pentru 1.000 mp cultivați cu tomate în spații protejate. Totodată, prin acest act normativ asigurăm și finanțarea pentru fermierii ce se vor înscrie în program pentru perioada 2023 – 2024 și vor primi 1000 de euro/1000 mp cultivați cu tomate, ardei, castraveți, fasole verde, salată, spanac sau ceapă verde”, a declarat ministrul Florin BARBU.

Cererile pentru perioada 2023 - 2024 se vor depune în termen de 20 zile de la publicarea în Monitorul Oficial a Hotărârii de Guvern. Valorificarea producției se va face în perioada 20 octombrie 2023 – 31 ianuarie 2024, iar plățile se vor efectua după data de 26 februarie 2024.

Sursa: madr.ro

Corina Hodorogea, doamna care ne-a acordat acest interviu, are un istoric profesional în aria de marketing și resurse umane, dar de aproape un an este antreprenor și își sprijină familia să creeze un lanț de distribuție scurt al produselor pe care le produce. De peste 30 de ani agricultura a fost principala profesie pentru aproape toți membrii familiei sale, iar pământul a trecut din generație în generație drept moștenire. Culturile se află într-un sat binecunoscut pentru legumicultură, Băleni Sârbi, județul Dâmbovița, situat la aproximativ 60 km de București. Constrânsă de condițiile de piață nefavorabile producătorilor, în 2020 dna Hodorogea a pus la punct o altă metodă de desfășurare a activității legumicole și de distribuție a produselor, un proiect inițiat sub titulatura de Legume Verzi.

„Prețul pentru produsele angro nu se justifica, așa că am luat atitudine“

Aceasta spune că proiectul Legume Verzi a început în luna martie a anului trecut când, odată cu instaurarea stării de urgență, părinții săi nu au mai putut să vândă produsele în piață și își vindeau marfa la distribuitori angro, la prețuri care nu justificau munca acestora. „În acel moment, eu și soțul meu am luat atitudine și am început să le promovăm produsele online și în cercurile noastre de prieteni și colegi de muncă. Recomandările lor au avut un efect imediat, iar la un moment dat nu reușeam să facem față cererilor. Atunci ne-am dat seama că oamenii vor să consume legume de la producători de încredere, de aceea am continuat să livrăm la domiciliu în București și în împrejurimi. În prezent, am reușit să ne diversificăm gama de produse și mai mult, cu plante aromatice, rucola sau varză kale. De asemenea, am început să facem parteneriate și cu alți producători români, mai mari sau mai mici, pentru a ne sprijini reciproc, dar și pentru a oferi clienților noștri o gamă amplă de produse.“

În ceea ce privește perspectiva logistică a modelului de distribuire la domiciliu, dna Hodorogea spune că a implicat foarte multe resurse materiale, de la modul de împachetare până la crearea unei rute optime astfel încât comanda să ajungă în timp util la client. „Am dezvoltat foarte mult aplicația ce stă în spatele web-site-ului pentru a ne ușura munca și asta ne-a permis să fim agili și să continuăm acest proiect. În ceea ce privește resursele materiale, am folosit fonduri proprii atât pentru investițiile în infrastructura tehnologică, cât și în cea a susținerii culturilor, însă cu multe ore de lucru în spate. Din păcate, până acum nu am reușit să obținem fonduri europene din motive ce țin de documentația aferentă liniei de finanțare pe care o vizam, însă suntem hotărâți să încercăm anul viitor. În acest moment nu primim niciun sprijin, dar în 2022 ne propunem să extindem suprafețele cultivate pentru a fi eligibili pentru subvențiile oferite de stat.“

„Anul viitor avem în plan extinderea solariilor“

Până în acest moment suprafața totală de culturi este de 3 hectare, iar o parte dintre acestea se află în proximitatea satului. Aproximativ 1 hectar este cultivat cu plante legumicole și 2 hectare cu cereale. În momentul de față, legumicultorii din Dâmbovița au doar 2.200 m de spații protejate, însă anul viitor au în plan o extindere a acestora. 

„Am ales să cultivăm în spații protejate pentru că altfel clima își spune cuvântul și în câmp nu reușim să producem aceeași calitate și cantitate. Această practică ne permite să cultivăm foarte mult și extra sezon. De exemplu, pe perioada iernii reușim să cultivăm salată, ridichi, ceapă verde, lobodă sau spanac, În spații neprotejate acest lucru ar fi imposibil. În ceea ce privește tehnologizarea, singurele automatizări pe care am reușit să le facem au fost instalația de irigare prin aspersie. Anul viitor vom investi într-o instalație electrică pentru încălzirea patului germinativ. Astfel vom putea produce mult mai devreme produsele din sezonul primăvară-vară.“ Soiurile pe care le au în cultură sunt românești, dar și străine, preponderent din Olanda și Germania. Producția este axată, în special, pe producțiile de roșii, castraveți, salată, ridichii roșii, ceapă verde, broccoli, verdețuri și plante aromatice. 

„Având în vedere că nu folosim stimulenți de creștere, cantitățile sunt reduse. De exemplu, roșiile produc 3-4 fructe pe fiecare etaj. Pentru noi este mai importantă calitatea produselor și nu atât de mult cantitatea. Suntem tipul de producători autohtoni ce aplică tratamente la nevoie și atunci încercăm să folosim tratamente făcute din plante. Folosim în continuare îngrășământul organic de la bovine și păsări și numai când situația nu permite altfel folosim insecticide.“

„Ne-am îndreptat atenția către vânzările online, dar pentru că oferta este mai mare decât cererea am continuat să distribuim în piețe, în regim angro. De câteva luni livrăm și către mai multe restaurante, iar anul viitor ne propunem să construim o rețea mai puternică de parteneri din acest segment de piață.“ – Corina Hodorogea

„Spațiile protejate pe care le deținem sunt mijlocul nostru de supraviețuire pe timpul iernii. Avem în medie cam 3 culturi pe an, cultivăm 2 culturi în perioada primăvară-toamnă (de exemplu: roșii, castraveți, spanac, usturoi, ardei, varză kale), iar în perioada iernii cultivăm o cultură (ridichii roșii, salată, ceapă verde, plante aromatice).“ – Corina Hodorogea

„Poziționarea noastră acum este aceea de hub de produse locale, nu doar de simplu producător, chiar dacă este o bătălie foarte mare pentru că pe această nișă au intrat și corporațiile mari de e-commerce. Concurăm în continuare atât cu marile lanțuri de magazine, băcănii, precum și cu ceilalți producători locali ce oferă livrare la domiciliu.“ – Corina Hodorogea.

D.Z.

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează că în data de 20 iulie 2021, s-a încheiat perioada de depunere a cererilor de înscriere în Programul pentru susținerea producției de legume în spații protejate, fiind depuse un număr de 14.239 cereri pentru o suprafață solicitată de 1532,28 hectare. (În Anexă regăsiți situația cererilor depuse pe fiecare județ în parte și suprafața solicitată).

Conform legislației în vigoare, după etapa de primire a cererilor, în vederea stabilirii eligibilității acestora, APIA realizează controale administrative pentru un procent de 100% din cererile depuse.

Conform HG nr.651/2021, pentru verificarea schemei de ajutor de minimis, după depunerea notificării cu 10 zile calendaristice înainte de începerea valorificării producției, APIA efectuează verificări pe teren privind existența suprafețelor și a culturilor declarate, iar reprezentanții Direcțiilor Agricole Județene realizează evaluarea producției de legume înainte de recoltare.

Valorificarea producției se va efectua în perioada 2 noiembrie – 2 decembrie 2021, iar documentele care atestă valorificarea producției și registrul de evidență a tratamentelor vizat de către autoritatea fitosanitară vor fi depuse până la data de 3 decembrie 2021, inclusiv.

În urma controalelor pe teren realizate, datele se introduc în sistemul informatic al APIA și în funcție de datele operate și verificate în aplicația informatică, sistemul calculează automat pentru fiecare beneficiar:

• suma la care are dreptul solicitantul având în vedere ajutoarele de minimis încasate;
• suma cuvenită, cu respectarea principalelor condițiilor prevăzute de legislația în vigoare privind acordarea ajutoarelor de minimis.

Valoarea maximă în euro a sprijinului financiar de ajutor de minimis /cultură /1.000 mp /beneficiar este de 2.000 euro și se acordă în lei, la cursul de schimb de 4,8725 lei, stabilit de către Banca Centrală Europeană, la data de 30 septembrie 2020, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria C, nr.323 din 1 octombrie 2020.

Mai multe informatii referitoare la criteriile de eligibilitate, termene și condiții se regăsesc în Hotararea de Guvern nr. 651/2021 pentru aprobarea programului de susținere a producției de legume în spații protejate pentru anul 2021.

ANEXĂ

În acest număr al revistei vom aborda un subiect de sezon, să zicem, descrierea și tratamentele pentru organismele dăunătoare de carantină la tomatele cultivate în spații protejate. Potrivit definiției Autorității Naționale Fitosanitare, organismele dăunătoare de carantină sunt bolile și dăunătorii care prezintă potențial risc economic pentru o anumită zonă și fac obiectul unui control oficial; în România, acestea sunt reglementate prin HG 563/2007 care transpune în plan intern Directiva 29/2000 a Uniunii Europene. La tomate în spații protejate avem deocamdată prezenți în România doi dăunători și 3 agenți patogeni care fac obiectul controlului special exercitat de structurile ANF. În articolul de față vom vorbi despre cei doi dăunători de risc prezenți în culturile de tomate de sere, solarii, adăposturi.

Omida fructificațiilor (Helicoverpa armigera-Hubner)

Plante gazdă: dăunătorul este prezent în România pe suprafețe mari și atacă peste 120 specii de plante cultivate și spontane (tomate, ardei, bame, mazăre, fasole, garoafe, gura leului etc.).

Descriere: oul – alb sau gălbui, la final verzui sau chiar maron închis, de 0,4-0,5 mm, ornat cu striațiuni; larva – corp de 30-40 mm, verzui până la roșcat-violet sau brun-închis, cu 5 dungi și „desene“ cu umbre colorate în verde, galben-pai și roz murdar până la maron roșcat ori chiar negru; pupa: 14-18 mm lungime, de culoare maron stacojiu, cu doi spini în formă de cârlig în partea posterioară; adult – corp verde-gălbui, brun-deschis sau brun-închis, de 12-18 mm, cu anvergura aripilor de 35-40 mm. Aripile anterioare prezintă la exterior 7-8 pete negricioase dispuse în linie și o bandă transversală cu contur neregulat, brun-închisă. Aripile posterioare sunt mai deschise la culoare, cu o margine lată brună, ușor pală pe alocuri; nervurile au la bază o pată în formă de virgulă, de aceeași culoare.

Biologie: iernează ca pupă în sol, la adâncimea de 7-25 cm, înfășurată într-un nucleu din pământ. Fluturii zboară spre seară și noaptea, hrana preferată fiind nectarul florilor. O femelă depune pe frunzele, tulpinile și inflorescențele plantelor gazdă în medie 500-1.000 de ouă, care eclozează în trei zile, la 22,5°C. Perioada larvară are durată variabilă: 18 zile la 22,5°C și în jur de 50 de zile la 17,5°C.

Simptome: larvele se hrănesc cu frunze pe care le devorează, iar mai târziu pătrund în fructe, sapă galerii, unde lasă excremente. Tomatele atacate cad prematur sau se infectează cu agenți patogeni.

Măsuri: preventive – inspecția frecventă a culturii, închiderea serelor pe timpul nopții, îndepărtarea buruienilor din cultură și din proximitate; curative – tratamente cu Alverde – 1,0 l/ha în 1.000 l apă /ha, Match 050 EC-100 ml/hl, Voliam Targo – 0,6-0,8 l/ha.

Musca minieră californiană (Liriomyza trifolii-Burgess)

Plante gazdă: specie polifagă, prezentă la peste 20 de specii de plante gazdă.

Descriere: ou – sferic, albicios la depunere și apoi cenușiu-translucid; larva – apodă, acefală, de 3 mm lungime, transparentă în prima fază a dezvoltării, apoi galben-portocalie, cu două stigme triunghiulare; pupa – ovală, ușor turtită ventral, de 1,8-2,3 mm, de culoare galben-portocalie până la maron-auriu; adult – muscă mică (1,3-2,3 mm), neagră-cenușie, cu femelele mai mari decât masculii. Aripile, cu nervurile negre, nu depășesc lungimea corpului. Scutelul și perii ventrali sunt galbeni, iar pronotul și scutul sunt de culoare neagră cu reflexe cenușii.

Biologie: Adulții zboară dimineața, iar copulația are loc la 24 de ore de la apariție. Femelele trăiesc 15-30 zile, interval în care depun 25-640 de ouă, câte 17 pe zi. După 2-5 zile apar larvele, iar acestea sapă mine în țesutul frunzei, unde rămân 4-7 zile. Împuparea, care durează 10-12 zile, are loc în stratul superficial al solului de lângă planta gazdă. În spațiile protejate, dăunătorul dezvoltă mai multe generații pe an, care se și surapun (de regulă, la 15-20 de zile apare câte o generație).

Simptome: principalele semne sunt galeriile sau minele sinuoase, foarte răsucite și de formă neregulată de pe frunze. Înțepăturile de hrănire apar ca niște adâncituri circulare, albicioase, iar cele pentru pontă sunt mai mici.

Măsuri: preventive – controlul materialului de plantare, distrugerea resturilor vegetale, dezinfectarea solului și incintei, monitorizarea culturilor pentru detectarea dăunătorului; curative – Apache – 0,15 l/ha, Safran 1.8 EC – 0,9 l/ha în 1.000 l apă, Vargas 1.8 EC – 0,9 l/ha în 1.000 l apă, Actara 25 WG (aplicat la sol) – 0,8 kg/ha preventiv și curativ, la 4-5 zile de la plantarea răsadurilor în solarii, Vydate 10 L – 10 l/ha, Voliam Targo – 0,6-0,8 l/ha, Sanomectin Pro 1,8% – 60-80 ml/hl.

Alți dăunători de carantină prezenți în spațiul european, dar nu și în România

Potrivid ghidurilor elaborate de Autoritatea Națională Fitosanitară, lista organismelor de carantină prezente în Europa, deci inclusiv cu risc de a se extinde în România, cuprinde următorii dăunători:

• Musca minieră sud-americană (Liriomyza huidobrensis – Blanchard): Austria, Bulgaria, Croația, Cipru, Cehia, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Elveția, Ungaria, Italia, Malta, Muntenegru, Olanda, Polonia, Portugalia, Serbia, Spania, Turcia;
• Minierul tomatelor (Liriomyza sativae-Blanchard): Turcia;
• Noctuidul mediteraneean (Spodoptera littoralis-Boisduval): Cipru, Franța, Grecia, Italia, Malta, Portugalia, Spania, Turcia;
• Viermele tutunului (Spodoptera litura-Fabricius): Rusia;
• Nematozi, Meloidogyne chitwoodi Golden et al.: Belgia, Franţa, Germania, Olanda, Portugalia, Turcia.

Dăunători non-carantină prezenți în cultura de tomate, în spații protejate, inclusiv în România

• Acarianul tomatelor (Aculops lycopersici Tryon)
• Păduchele castraveților (Aphis gossypii Glover)
• Păduchele pătat al cartofului (Aulacorthum solani-Kaltenbach)
• Buha gamma (Autographa gamma-L.)
• Musculița minieră a mazării (Chromatomyia horticola Goureau)
• Tripsul californian (Frankliniella occidentalis-Pergande)
• Molia tomatelor (Lacanobia oleracea L.)
• Musculița minieră a frunzelor de tomate (Liriomyza bryoniae -Kaltenbach)
• Păduchele păstârnacului (Myzus ornatus Laing)
• Ploșnița verde a legumelor (Nezara viridula L.)
• Păianjenul lat (Poliphagotarsonemus latus Banks)
• Buha cucurbitaceelor (Spodoptera exigua -Hübner)
• Păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae Koch.)
• Tripsul tutunului (Thrips tabaci Lind.)
• Musculița albă de seră (Trialeurodes vaporariorum Cockerell)
• Molia minieră frunzelor (Tuta absoluta Meyrick)
• Nematozi galicoli (Meloidogyne spp.)

(sursă: ghid Autoritatea Națională Fitosanitară)

Maria B0GDAN

Temperaturile înregistrate în această perioadă favorizează dezvoltarea organismelor dăunătoare specifice culturii de legume în spații protejate. Autoritatea Națională Fitosanitară recomandă fermierilor monitorizarea atentă a culturii în scopul aplicării la timp a tratamentelor fitosanitare. Măsura se recomandă pentru a crește randamentul producțiilor preconizate a fi obținute, mai cu seamă că producătorii de tomate în spații protejate, beneficiari ai schemei de ajutor de minimis prevăzută în Programul de Guvernare, trebuie să obțină o producție de minimum 2 kg de tomate/mp.

Astfel, la depistarea moliei miniere a tomatelor (Tuta absoluta), musculiței albe de seră (Trialeurodes vaporariorum), omidei fructelor (Helicoverpa armigera) sau a musculiței miniere (Liriomyza trifolii) pot fi efectuate tratamente cu următoarele produse de protecţie a plantelor omologate:

• VOLIAM TARGO – 0,8 l/ha,
• ALVERDE – 1,0 l/ha,
• NUPRID AL 200 SC – 1,0 l/ha
• AFFIRM – 1,5 kg/ha,
• ACTARA 25 WG – 0,2 kg/ha

Toate tratamentele fitosanitare se înregistrează în registrul de evidenţă a tratamentelor cu produse de protecţie a plantelor, cu respectarea timpului de pauză de la ultimul tratament până la recoltare.

Pauza este necesară întrucât la analiza probelor de tomate pentru determinarea reziduurilor de pesticide, rezultatele acestora să fie conforme cu normele de siguranță alimentară care să nu pună în pericol sănătatea consumatorului.

Timp de pauză recomandat:

• VOLIAM TARGO  - 3 zile
• ALVERDE           - 3 zile
• NUPRID 200 SC   - 3 zile
• AFFIRM              - 3 zile
• ACTARA 25 WG  - 3 zile

Pentru orice apariție suspectă de organisme dăunătoare producătorii agricoli sunt rugați să se adreseze inspectorilor fitosanitari din județele în care au amplasată cultura.

Sursa: madr.ro

În Ședința de Guvern din 24 mai 2018 s-a aprobat prelungirea perioadei de valorificare a tomatelor cultivate în spații protejate până la 15 iunie 2018, prin completarea art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 943/2017 pentru aprobarea schemei ,,Ajutor de minimis pentru aplicarea programului de susținere a produsului tomate în spații protejate”, pentru anul 2018.

Decizia a fost luată în contextul fenomenelor meteorologice nefavorabile desfășurate în perioada februarie-martie 2018, care au afectat creșterea și dezvoltarea răsadurilor precum și replantarea acestora.

Programul guvernamental de sprijin pentru tomate cultivate în spații protejate se află în al doilea an de implementare, asigurându-se astfel necesarul de consum intern de tomate proaspete din producția autohtonă începând cu luna mai și până în decembrie. În acest fel, producătorii vor fi încurajați să obțină produse de calitate, competitive, furnizând tomate autohtone în perioada de extrasezon.

Numărul fermierilor care valorifică producția în piețe la această dată este de 2.154, dintr-un total de 11.987 înscriși în program, ceea ce reprezintă 18 % din total.

Informații suplimentare:

MADR reamintește condițiile de eligibilitate pe care beneficiarii trebuie să le îndeplinească pentru acordarea ajutorului de minimis de 3.000 de euro/an:

- Să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de minimum 1000 mp;

- Să obțină o producție de minimim 2 kg de tomate/mp și să valorifice o cantitate de tomate de minimum 2000 kg dovedită cu documente justificative, de pe suprafața de teren menționată;

- Să fie înregistrați în evidențele Registrului agricol deschis la primăriile în a căror rază administrativ-teritorială se află suprafețele cultivate cu tomate în sere și solarii.

Pentru a obține opinia unui specialist despre care sunt lucrările prioritare în această perioadă și cum e mai bine să fie făcute, ne-am adresat dlui dr. ing. Ioan Enoiu, directorul general al Naturevo. Domnia sa consideră că în această perioadă legumicultorii în spații protejate pot fi în următoarele situații:

• Producerea răsadurilor în sere, solarii sau răsadnițe, atât pentru culturi protejate, cât și pentru cultura de câmp;
• Pregătirea terenului pentru plantare și plantarea răsadurilor;
• Întreținerea culturilor deja înființate în spații protejate: ceapă, salată, spanac, tomate, castraveți ș.a., în spații încălzite.

În funcție de fiecare dintre aceste etape, următoarele chestiuni trebuie avute în vedere cu prioritate, conform opiniei specialistului.

La producerea răsadurilor

Dacă răsadurile sunt deja răsărite, sunt necesare următoarele lucrări:

• Repicatul (la răsadurile semănate des);
• Tratamentele foliare și/sau radiculare, atât pentru combaterea agenților dăunători, cât și pentru fertilizare.

Este foarte important de știut că în perioadele cu nebulozitate ridicată plantele absorb în principal azotul, ducând la o alungire a plantelor și la diminuarea rezistenței la atacul bolilor. Se recomandă utilizarea unor fertilizanți cu un conținut ridicat de fosfor, potasiu (MATUREVO, FIGHTER PHOS, FINALEVO), calciu (REZISTEVO), precum și a produselor cu efect de control asupra micozelor, bacteriozelor (MICROFORT, COPFORT, ALGIFORTE, EVOBOR ș.a.), în combinație cu produsele convenționale de protecția plantelor.

Multe dintre produsele menționate anterior au și efect de ponderare a creșterii, precum și de inițiere a diferențierii mugurilor floriferi.

La speciile de la care se consumă frunzele se va acorda o atenție deosebită pentru a preveni creșterea conținutului în nitrați / nitriți, precum și pentru prevenirea formării tijelor florale (nu se aplică bor sau produse cu aminoacizi care grăbesc trecerea către înflorire și fructificare).

Cu una-două săptămâni înainte de transplantarea răsadurilor, pentru a avea un aparat radicular pregătit, se vor aplica stimulatori ai rădăcinilor (ROOTIP BASIC, ROOTIP MIX, KERAMIN K).

Pregătirea terenului pentru plantare

Nutriția echilibrată este foarte importantă. Pentru a utiliza cât mai eficient fertilizanții, recomandăm să se aplice 300-500 kg/ha NOVATEC CLASSIC, care asigură macronutrienții, oligoelementele și foarte multe microelemente.

Pentru soluri mai tasate sau degradate există varianta Best Starter Maximum C+, un îngrășământ microgranulat cu efect rapid, 100-180 kg/ha. Încorporarea îngrășămintelor se va face pe o adâncime până la maximum 25 cm.

În cazul solurilor foarte tasate și destructurate, recomandăm să se aplice și mraniță, în cantitate de 10-20 tone/ha, care să se încorporeze odată cu pregătirea solului.

Plantarea răsadurilor

Înaintea plantării, dacă răsadurile au fost produse la temperaturi mai ridicate decât spațiile în care se plantează, este necesară aclimatizarea plantelor, atât prin reducerea temperaturilor, cât și prin tratamente specifice, precum:

• ROOTIP pentru întărirea aparatului radicular;
• COPFORT, KERAFOL, FINALEVO în combinație, pentru a mări rezistența plantelor la stresul abiotic și biotic de la transplantare.

La plantare, în funcție de modul în care a fost produs răsadul, recomandăm:

• Pentru răsadurile cu rădăcină nudă: mocirlirea, în mocirlă adăugându-se 0,5% ROOTIP, plus fungicid, plus insecticid;
• Pentru răsadurile cu rădăcinile în suport nutritiv (alveole, cuburi, ghivece): udarea înainte de plantare cu o soluție de ROOTIP 0,25%, plus fungicid, plus insecticid.

În plus față de acestea, în cazul solurilor infestate cu nematozi și care n-au fost tratate specific, în mocirlă sau soluție adăugați 0,20-0,25% GAREX B.

Întreținerea culturilor înființate se va face în funcție de specie și direcția de producție.

Pentru legumele frunzoase se aplică tratamentele specifice în vederea prevenirii atacului de boli și dăunători și tratamente pentru stimularea producției ca precocitate, volum și cantitate.

În cazul fertirigării este foarte important ca plantele să primească nutrienții necesari, fără a crea dezechilibre; fertilizanții foliari pot corecta rapid unele deficiențe de nutriție. Dar este foarte important ca legumicultorii să nu piardă din vedere că fertilizanții foliari nu pot înlocui fertilizarea de bază sau nutrienții aplicați prin fertirigare.

Se pot aplica în același timp cu fertigarea și produse de protecția plantelor sau alți fertilizanți cu efecte multiple, precum: ALSUPRE S, COPFORT, MIMOX, ROOTIP, CODICEVO ș.a.

Fertilizanții foliari și produsele de protecția plantelor trebuie să aibă un timp de pauză înainte de recoltare cât mai redus; vor fi preferate produsele cu impact foarte redus asupra plantelor, mediului înconjurător și operatorilor sau chiar produse certificate pentru agricultura ecologică.

„Accesul în supermarket presupune utilizarea corectă și rațională a produselor disponibile.“

Pentru alte specii de legume ale căror direcție de producție este obținerea fructelor, vom avea în vedere următoarele aspecte:

Echilibrarea proceselor de creștere și fructificare, prin continuarea unei nutriții adecvate; în această perioadă se va evita în mod deosebit excesul de azot care determină creșteri buiace în detrimentul înfloririi, fecundării și fructificării, precum și slăbirea rezistenței plantelor la boli, amplitudini mari de temperatură și/sau umiditate atmosferică. Nutriția se poate face fie radicular (prin fertigare), fie foliar.

Sunt de preferat produsele pe bază de alge sau cu alge în compoziție (algiforte, algasil, almar, codicevo, maturevo, energevo ș.a.) sau pe bază de aminoacizi și microelemente chelatate (KERAFOL, KERAMIN K, ROOTIP BASIC ș.a.).

Produsele menționate mai sus intră în combinații cu produse de protecția plantelor convenționale sau, pentru creșterea eficacității, cu produse pentru corectarea apei (EVO RIGHT 5), surfactanți cu efecte multiple (WETCIT) sau chiar produse cu efect pozitiv asupra sănătății plantelor (COPFORT, PREV-AM, GAREX B, MATRIFRUIT, DEFFORT s.a.).

Producerea legumelor în spații protejate și la un standard de calitate superior, astfel încât să poată fi vândute în supermarketuri, presupune adaptarea tehnologiilor prin utilizarea corectă și rațională a tuturor produselor disponibile și necesare, mai spune dl. dr. ing. Ioan Enoiu.

Alexandru GRIGORIEV

Salata (Lactuca sativa) este cunoscută și cultivată încă de pe timpul vechilor greci. Planta este originară din Europa Centrală și de Sud și din Rusia, fiind larg consumată în stare proaspătă pentru aportul său de vitamine și săruri minerale. Nu are pretenții deosebite de căldură, lumină și temperatură (se dezvoltă optim la 16°C și rezistă la înghețuri ușoare), dar este dependentă de umiditate (80%). Ca soluri le preferă pe cele bogate în humus, cu pH cuprins între 6-7,2.

Obținerea răsadului

Răsadul de salată poate fi obținut în răsadnițe calde sau solarii. Ca substrat este utilizat gunoiul de grajd nefermentat, combinat cu pământul de țelină. În ultima vreme sunt tot mai folosite cuburile nutritive pentru care amestecul ideal este 60% turbă, 10% mraniță și 20% pământ de țelină.

Semănatul se face eșalonat, în 2-3 serii, la intervale de 15 zile, la 2-3 cm adâncime. Pentru un metru pătrat sunt suficiente 2-3 grame de semințe. Atenție, acestea trebuie să fie tratate. Dacă în perioada de vegetație se semnalează apariția făinării sau a putregaiului cenușiu se aplică un tratament cu Dithane, în concentrație de 0,25%.

Pregătirea solului și plantarea

În spații protejate, având o durată redusă de vegetație, salata poate fi plasată în sistemul de culturi succesive (înaintea tomatelor, ardeilor sau vinetelor), culturi combinate (cu ceapă și usturoi verde, ridichii) ori în sistem normal (cultură unică). Terenul se pregătește prin aplicarea gunoiului de grajd, arătură la 30 cm adâncime, mărunțirea, nivelarea și bilonarea (sau terase înălțate). Când răsadurile sunt scoase, se udă și se tratează cu Captan (0,2%). Plantarea (toamna, astfel încât la venirea înghețurilor plăntuța să fie bine înrădăcinată) se realizează când răsadurile au 5-6 frunze, la distanța de 20 cm între rânduri și 15-18 cm între plante pe rând. Ca lucrări amintim: udarea, completarea golurilor la 10 zile de la plantare, fertilizarea cu azotat de amoniu, când plantele au 8-10 frunze formate (n.n. – recomandăm totuși evitarea îngrășămintelor chimice, salata putându-și lua elementele nutritive de care are nevoie doar din gunoiul de grajd), fertilizarea foliară, prașile, eliminarea plantelor bolnave și incomplet dezvoltate. În timpul vegetației, în afară de irigarea după plantare, se mai aplică udări (prin picurare) la formarea căpățânilor și când acestea încep să crească. Dat fiind faptul că salata nu poate suporta soarele puternic, în zilele senine și mai calde folia se umbrește prin stropire cu humă. Recoltarea se face prin tăierea căpățânilor, eșalonat.

Tratamente împotriva bolilor și a dăunătorilor

– căderea plăntuțelor (atac specific răsadurilor): eliminarea plantelor atacate și dezinfectarea solului, evitarea udării în exces;

– mozaicul salatei: utilizarea semințelor tratate, distrugerea buruienilor;

– mana salatei: distrugerea resturilor vegetale, rărirea plantelor, tratamente cu Acrobat MZ 90-600 WP, Polyram DF, Equation Pro, Ridomil Gold MZ 68 WG;

– făinarea: distrugerea resturilor vegetale de la cultura precedentă, folosirea unor soiuri rezistente, tratamente cu Topas 100 EC, Kumulus DF, Ortiva 250 SC, Thiovit Jet 80 WG, Systhane Plus 24 E;

– septorioza: folosirea semințelor tratate; tratamente chimice cu Topas 100 EC, Kumulus DF, Ortiva 250 SC, Thiovit Jet 80 WG, Systhane Plus 24 E;

– fuzarioza: eliminarea plantelor bolnave din cultură, tratamente chimice cu Topsin 500 SC, Topsin 70 WDG;

– putregaiul alb: strângerea și distrugerea resturilor vegetale, eliminarea plantelor afectate, tratamente cu Topsin, Ortiva 250 SC, Switch 625 WG, Rovral 500 SC, Orius 25 EW;

– putregaiul cenușiu: tratamente chimice cu Rovral 500 SC, Folpan 80 WDG, Teldor 500 SC, Switch 62.5 WG;

– antracnoza: rotația culturilor, tratamente chimice cu Dithane M45, Merpan 50 WP, Captan 80 WDG, Melody Compact 48 WG, Champ 77WG;

– limax: tratamente cu Optimol sau Agrosan;

– afidele: tratamente cu Decis Mega 50 EC (0.2 l/ha), Confidor Energy (0.6 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 12 l apa), Actara 25 WG;

– musculița albă: Decis Mega 50 EC (0.25 l/ha), Actara 25 WG ( 0.2 kg/ha), Confidor Energy (1.3 l/ha), Mospilan 20 SG (1.5 gr/ 6 l apa).

Maria BOGDAN

Schimbarea modului de viață, adoptarea și de către români a unui stil de viață și, implicit, de alimentație modern s-au reflectat și în horticultura din țara noastră. Deschiderea comercială largă de la începutul anilor ’90 a condus la creșterea consumului de legume proaspete și în sezonul rece. În locul verzelor, murate sau păstrate în depozite, al fasolei uscate și al cartofilor, precum și al conservelor, au început să fie folosite cantități din ce în ce mai mari de castraveți, roșii, ardei, vinete, aduse din Grecia, Turcia, Italia, Spania și cine mai știe de pe unde.

Din câmp în spații protejate

Legumicultorii români nu puteau rămâne pasivi în fața acestei situații. De aceea, pe măsură ce a crescut cererea, au încercat să profite de această nișă și să crească și ei oferta. Că acest fapt s-a mulat pe o realitate evidentă și că este o chestiune fezabilă o demonstrează inclusiv programul „Tomate Românești“, declanșat de Guvernul României anul acesta. Deocamdată fermierii autohtoni reușesc să ofere cantități însemnate de legume în cea mai mare parte a sezonului rece, cu excepția intervalului ianuarie-aprilie. Specialiștii spun, fără însă să fi ajuns la o concluzie definitivă, că probabil nici nu va fi posibilă o producție suficientă și eficientă în acest interval. Din cauza climei specifice țării noastre, producerea legumelor în sere pe timpul iernii ar implica costuri mult prea mari față de prețul importurilor. Dar aceasta este de-acum o altă poveste...

Ceea ce este cert e că numărul fermierilor care produc legume în solarii este în creștere, de la an la an. Fie că este vorba de produse destinate autoconsumului gospodăriei, fie că încearcă să își creeze un nou domeniu de activitate, tot mai mulți sunt cei care încep să practice agricultura în spații protejate. Pe lângă legumele deja enumerate, în solarii se cultivă, mai nou, și soiuri care până nu demult creșteau doar în câmp. Așa se întâmplă cu fasolea, cu salata, dar și cu cartofii. Rezultatul? Producții timpurii, care pot fi vândute cu preț mai bun!

Cum se naște o nouă afacere

Dar legumicultura în spații protejate implică, aprioric, existența acestor spații. Or, în acest domeniu, până de curând, în România nu au existat rețete. Marea majoritate a gospodarilor își construiau solariile pe lângă casă, folosindu-se de imaginație și de ce aveau la îndemână. Așa se face că foarte multe dintre solarii semănau cu un fel de căsuțe destul de joase – în jur de doi, până la 2,5 metri la coamă, învelite în folii de toate tipurile imaginabile, așezate pe o structură de lemn, adesea crengi nefasonate. Desigur, pentru o gospodărie făceau față destul de bine. Asta chiar dacă la aproape fiecare furtună sau ninsoare mai trebuiau cârpite, iar aerisirea era o veșnică problemă.

Odată cu creșterea suprafeței cultivate în regim protejat, s-a vădit și necesitatea apariției unor firme specializate care se ocupă de construirea solariilor. Căci una este un solar de 200-300 m.p. și alta unul de 1.000, 2.000 sau chiar 4.000 m.p. În acest din urmă caz, lucrurile nu se mai pot face „după ureche“, spun specialiștii. De aceea, pentru realizarea și, apoi, instalarea solariilor este nevoie de cunoștințe în domeniu, de un minimum de utilaje, ca și de mână de lucru specializată. Așa a apărut o nouă afacere conexă în agricultură: fabricile de solarii.

Un solar, ca o casă

Fabricile de solarii se găsesc pe tot teritoriul agricol al țării dar, cu precădere, în marile bazine legumicole. Cu toate acestea, am întâlnit o fabrică de solarii și în zona Brașovului, dar și în vecinătatea Aiudului sau a marilor orașe, inclusiv București, Cluj, Arad, Craiova etc. Și este firesc să fie așa, pentru că cererea este, așa cum am arătat, în creștere.

Dar ce presupune o fabrică de solarii? După cum am văzut în mai multe locuri, în primul rând este necesară o hală de dimensiuni cel puțin medii, respectiv 25 x 50 metri, care să adăpostească utilajele necesare realizării structurii solariilor. Pentru că vorbim despre solarii realizate de profesioniști, pentru profesioniști și făcute să dureze, structura se realizează din metal. În funcție de varianta constructivă aleasă pentru solar se utilizează fie stâlpi din profil metalic, uniți între ei cu bare în „T“, fie, în cazul solariilor tip „Buzău 77“ sau tunel, țeavă de oțel cu diametrul de 16-20 mm.

Fixarea în pământ a stâlpilor se face în fundații de beton, în general, pentru a asigura rezistența necesară.

Structura de rezistență se acoperă apoi cu diferite tipuri de folii. Și în această situație, un rol determinant îl joacă tipul de solar a cărui realizare se dorește. De regulă, pentru optimizarea costurilor, se folosesc folii de tipuri diferite pentru acoperiș și pentru pereții laterali.

Stâlpii și folia, doar partea ce se vede!

Acoperișul solarului, care este partea cea mai expusă agresiunii factorilor de mediu, trebuind să suporte atât ploaia, zăpada, eventual grindina, cât și expunerea maximă la ultraviolete, se realizează din folie mai groasă, de până la 200 microni. Pentru cei care doresc să investească într-un solar mai rezistent și mai performant, specialiștii pot utiliza și folii care conțin aditivi ce măresc rezistența la UV și la temperaturile ridicate provocate de arșiță. Este știut că acești doi factori au cel mai important rol în uzura plasticului, în general.

Pentru pereții laterali se folosește o folie ceva mai subțire, cu grosimea cuprinsă între 100 și 150 de microni. Iarăși, pentru cei care doresc să utilizeze solarul în condiții optime, specialiștii pot realiza și pereți laterali cu învelișul în două straturi. Cel din interior este, de fapt, o plasă foarte deasă, care permite aerisirea, dar păstrează totuși o circulație limitată a aerului și împiedică pătrunderea unor dăunători. În exterior se folosește folie normală, care, atunci când este cazul, se rulează pentru a permite aerisirea.

Drenajul, la fel de important ca și construcția

Dar un solar nu înseamnă numai stâlpii și folia. Deși acestea sunt cele mai vizibile (și cele mai costisitoare elemente ale solarului), ele reprezintă doar o parte. La fel de importante sunt, spun specialiștii, pregătirea terenului înainte de instalarea construcției, amenajarea sistemelor de udare, de drenare, de aerisire și de încălzire.

Așa se face că, înainte de ridicarea solarului este recomandată o prelucrare primară a solului, care, evident, după instalarea construcției și la fiecare cultură se reface în funcție de necesități. Apoi, instalarea unui sistem eficient de drenare este foarte importantă pentru acest tip de agricultură. Altfel, apa provenită din condens, care se va scurge pe pereții laterali, va provoca, probabil, inundarea unor porțiuni din suprafața protejată. Sistemul de irigare trebuie și el bine ales și instalat. Se pot folosi aproape toate sistemele utilizate și în spații deschise: cu picătura, cu pulverizatoare fixe sau mobile, pe șanțuri etc. Alegerea se face în funcție de posibilitățile de investiție, de sursele de apă și de culturile proiectate.

În fine, dacă se dorește utilizarea solarului pe o perioadă cât mai lungă în sezonul rece, atunci trebuie instalat și un sistem de încălzire. Aici intervin o multitudine de factori, legați atât de culturi, cât și de microclimatul local.

În concluzie, construcția unui solar, cu excepția unuia pentru hobby, a devenit o chestiune pentru profesioniști. Deci, adresați-vă lor!

Alexandru GRIGORIEV

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale anunță că până la data de 19 iunie 2017 au fost plătiți 27.003.244 lei (6 milioane de euro) unui număr de 2003 beneficiari ai programului de susținere a tomatelor cultivate în spații protejate, urmând ca în perioada următoare să se plătească încă 1.294.000 lei (peste 280.000 euro).

Cei mai mulți agricultori care au primit deja sumele în conturi provin din județul Olt (1.099 beneficiari), Giurgiu (598 beneficiari) și Buzău (89 beneficiari). În funcție de documentațiile depuse de către direcțiile agricole județene, urmează a fi efectuate plățile și pentru restul celor înscriși pentru ciclul 1 de producție, care au valorificat pe piață cantitățile prevăzute până la data de 15 iunie, respectiv circa 4.500 beneficiari.

Restul celor înscriși în program care nu au livrat pe piață cantitățile prevăzute pot face dovada comercializării tomatelor cultivate în spații protejate în ciclul 2 de producție, și anume perioada noiembrie-decembrie 2017.

Numărul total al celor care s-au înscris în acest program este de 7.323 beneficiari din toate județele țării, cei mai mulți înscriși fiind din județele Olt, Giurgiu, Galați, Dolj, Buzău, Teleorman, fapt ce demonstrează interesul deosebit manifestat de producătorii agricoli pentru această formă de sprijin.

Pentru a fi eligibili pentru acordarea ajutorului de minimis de 3.000 de euro/an pentru cultura de tomate, beneficiarii trebuie, printre altele, să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de cel puțin 1.000 mp, să obțină o producție de minimum 2 kg tomate/mp, dar și să valorifice o cantitate de tomate de 2.000 kg dovedită cu documente justificative.

Reamintim că schema de ajutor de minimis este destinată producătorilor agricoli persoane fizice care dețin atestat de producător, producătorilor agricoli persoane fizice autorizate, întreprinderilor individuale și familiale, producătorilor agricoli persoane juridice.

Cel puțin așa vede lucrurile Daniel Cicireagă, un legumicultor de 37 de ani din Herăști, județul Giurgiu. După opt ani în care și-a concentrat eforturile pentru a face legumicultură în câmp, și-a revizuit prioritățile și de trei ani și-a mutat activitatea în spațiu protejat. Decizia a fost una forțată de împrejurări pentru că, spune legumicultorul, schimbările climatice afectează direct agricultura, iar când vine vorba despre legumicultură „aproape nimic nu se mai face afară“.

Daniel are în prezent 1.100 de metri² de solarii, întreținute cu un sistem de irigare prin picurare, în care cultivă tomate din soiurile bulgărești Kalina și Prekos și 300 metri² cultivați cu leuștean. Solariile dispun de un sistem de irigare prin picurare, iar folia lor este înlocuită periodic pentru a evita eventualele distrugeri cauzate de zăpada din iarnă. Legumicultorul spune că este mulțumit de evoluția planurilor sale în agricultură, dar că, pe viitor, și-ar dori să încălzească solariile pentru că astfel ar putea cultiva soiuri mai timpuri. De pe cei 1.100 m² estimează pentru vara aceasta o producție de 5-6 tone de tomate. Daniel spune că prețurile de valorificare oscilează între 1,5 lei și pot ajunge la 3,5 lei, în funcție și de cantitatea de marfă venită din afara granițelor țării, care este apoi vândută la un preț mult mai mic. În consecință, producătorii români trebuie să se alinieze trendului impus. Din fericire, anul acesta valorificarea nu mai este o problemă pentru legumicultorul din Herăști întrucât acesta este unul dintre beneficiarii proiectului „Tomate românești“.

„Sincer să vă spun, anul acesta nu mai voiam să pun roșii la solar, ci să schimb cultura. M-am răzgândit doar pentru că am aflat de acest program. Sper să reușesc să asigur producția solicitată de 2 tone de roșii până la 30 mai, iar la cultura a doua trebuie să facem tot în jur de 2 tone până în luna noiembrie. Astfel aș putea obține 3.000 de euro. Cu toate schimbările acestea de temperatură și de vreme care au întârziat și data de plantare cu vreo două săptămâni, cred că voi reuși totuși să asigur această producție.“

Înainte de a adera la acest program și de a-și extinde suprafața de solarii vindea producția de tomate la tarabă. Când cantitatea de roșii obținute a crescut a fost nevoit să renunțe la această metodă de valorificare și să dea producția de roșii în en-gros-urile din București. Pe bani mai puțini, dar cu certitudinea că vinde tot ce a produs. „Este multă muncă și bani cheltuiți până ajungi să scoți un profit. Și te mai uiți și pe cer. În spații protejate mai faci ceva producții, dar în câmp este mult mai greu.“

Revista Lumea Satului nr. 12, 16-30 iunie 2017 – pag. 22

La data de 14 februarie 2017, la Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale au fost primite 1.388 de solicitări de înscriere în programul de sprijin pentru tomate, cultivate în sere sau solarii, cu 291 cereri mai multe decât în ziua precedentă.

Acestea provin din 36 de județe, cele mai multe solicitări fiind din Giurgiu, Olt, Dolj, Teleorman, Prahova, Galați, Buzău și Mehedinți.

Reamintim că producătorii agricoli din România sunt susținuți, printr-un program guvernamental, să cultive tomate în spații protejate (sere, solarii), astfel încât să asigure necesarul de consum intern din producția autohtonă.

A făcut o oarecare vâlvă între producătorii de legume promisiunea din programul PSD pentru agricultură, atașat ca atare pe site-ul oficial al MADR, deși este în premieră să se posteze un proiect de partid pe pagina oficială a unei instituții publice, de a oferi un sprijin anual de 3.000 de euro cultivatorilor de tomate în spații protejate. Dacă acesta chiar va fi pus în practică și în ce formulă se va aplica, precum și ce spun legumicultorii despre această intervenție, vom discuta astăzi.

În programul de guvernare se pomenește despre un ajutor întins pe o perioadă de 8 ani pentru cultura tomatelor în spații protejate. De acesta ar urma să beneficieze 40.000 de fermieri, cu un efort financiar anual de la bugetul statului de 120 de milioane de euro, câte 3.000 de euro/solicitant, cu condiția deținerii și cultivării cu tomate a unei suprafețe de minimum 1.000 mp sere sau solarii. Această schemă transparentă de ajutor de minimis, spun inițiatorii, este exceptată de la obligația de notificare prevăzută în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, deci nu va fi necesar niciun acord special de la UE pentru aplicarea măsurii.

Două variante de lucru, a doua – cu o restricție esențială

Pe site-ul MADR au fost publicate două variante de lucru cu privire la această măsură pe care oficialii vor s-o aplice începând cu 2017. Prima se referă la o schemă de ajutor valabilă pentru fermierii care dețin minimum 1.000 mp solarii sau sere cultivate cu tomate, cu o producție de cel puțin 2 kg de tomate/mp și care fac dovada că valorifică pe piață 2.000 kg de pe suprafața înscrisă pentru ajutor. A doua variantă, pentru că probabil inițiatorii și-au dat seama că s-ar putea ca numărul fermierilor să fie mult mai mare decât cel prognozat, introduce o restricție care schimbă fundamental datele problemei: valorificarea celor 2.000 kg trebuie să se facă în perioadele ianuarie – mai inclusiv și noiembrie – 20 decembrie, inclusiv. Or, se știe foarte bine, o recoltă pentru aceste perioade se obține de regulă din sere și mai puțin din solarii, iar fermieri care să dețină sere nu sunt foarte mulți pe teritoriul României. Recolte din solarii pot apărea, să zicem, abia în luna mai!

Trei modificări de fond

Și ar mai exista trei modificări ce nuanțează promisiunea inițială:

- resursele financiare necesare schemei de minimis – tomate sunt de 178,4 milioane de lei, respectiv de 40 de milioane de euro/an, dar, atenție, în limita prevederilor bugetare. Așadar, sprijinul scade la 120, la 40 de milioane de euro, dar nici acesta nu-i foarte sigur, dată fiind, pentru cunoscători, alegația „în limita prevederilor bugetare“;

- inițial se spune că „valoarea totală a ajutoarelor de minimis care se acordă unei întreprinderi/întreprinderi unice nu poate depăși suma de 15.000 euro pe durata a 3 exerciții financiare, în cursul exercițiului financiar actual și în cele două exerciții financiare precedente“ – creându-se senzația că toată suma se va atribui pentru tomate. În realitate, se ține cont de toate sumele „intrate“, între anii 2015-2017, într-o întreprindere (adică la un fermier), ca ajutor de minimis, de la achiziția de berbeci/capre la cea de juninci, deci nu este vorba exclusiv despre tomate;

- solicitanții a căror sumă aprobată nu reprezintă echivalentul în lei a 3.000 euro, pesemne ca diferență între ceea ce au primit și suma la care ar mai avea dreptul, nu sunt eligibili pentru prevederile prezentei hotărâri.

Condiții de acordare a ajutorului

Haideți să vedem detaliile privind condițiile în care se acordă acest ajutor, potrivit variantei a doua a proiectului de hotărâre de guvern.

- Cine poate primi ajutorul: persoanele fizice care dețin atestat de producător emis în baza Legii nr. 145/2014, persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, constituite potrivit OUG 44/2008 și producătorii agricoli persoane juridice;

- Condiții pentru acordare: să dețină o suprafață cultivată cu tomate în spații protejate de minimum 1.000 mp, să obțină o producție de minimum 2 kg tomate/mp și să valorifice o cantitate de tomate de minimum 2.000 kg dovedită cu documente justificative, de pe suprafața respec­tivă, să fie înregistrați în Registrul agricol de la primărie, să valorifice producția în perioadele ianuarie-mai, inclusiv, și noiembrie-20 decembrie, inclusiv;

- Valoare sprijin: echivalentul în lei a 3.000 euro/ beneficiar/an, iar valoarea totală a ajutoarelor de minimis (nu doar pentru tomate) care se acordă unei întreprinderi/întreprinderi unice nu poate depăși 15.000 euro pe durata a 3 exerciții financiare. Pentru 2017, sumele se plătesc într-o singură tranșă;

- Ce acte sunt necesare: o cerere de înscriere în program, copie după cartea de identitate sau procură, copie după atestatul de producător, copie a certificatului de înregistrare la Registrul Comerțului, dovadă cont activ bancă/trezorerie, adeverință în original cu suprafața de teren utilizată de solicitant în anul 2017 și dreptul de folosință asupra terenului, declarație pe propria răspundere de înscriere în program și de certificare a datelor declarate.

Ce spun fermierii. Mai nimic pentru că nu au auzit de program!

La prima vedere ar putea apărea tentația ca producătorii, pentru a beneficia de acest sprijin, să înceapă să cultive exclusiv tomate, în dauna altor legume (ardei, vinete, castraveți), căzându-se în cealaltă latură, a producției din abundență și a suprasaturării piețelor cu tomate, pe seama unei eventuale crize de alte produse. Și e foarte posibil să se întâmple astfel. Doar că agricultorii din marile bazine legumicole chiar cultivă în mod obișnuit peste mia de metri pătrați cu tomate, deci nu vor face deranj în asolament și nici vreun efort special pentru cei 3.000 de euro; ispita ar putea să apară la cei care nu-s cultivatori constanți, creându-se categoria așa-numiților „vânători de minimis“. Ce spun fermierii? Mă rog, cei câțiva cu care am vorbit noi (Galați, Dâmbovița, Prahova). Nimic, pentru că nu au auzit de acest program.

În fine, doar Iulian Manea, din Tomșani-Prahova (4.000 mp solarii) știa ceva-ceva: „Ideea era să știm dinainte, să ne grăbim cu tomatele. Ar fi bine să existe acest sprijin. Oricum legumicultura nu a beneficiat de subvenții până acum. Mă rog, s-au acordat ca la cultura mare, dar una înseamnă investițiile la porumb, să zicem, alta la tomate, unde cheltuielile sunt enorme: producerea răsadurilor, asigurarea căldurii în sera de răsaduri, folia, semințele. Iată, numai pentru semințe am plătit, zilele trecute, 4.000 lei. Cât despre condiționalitatea perioadei de comercializare, nu știu cum o să fie: din solarii, prima producție iese abia la sfârșitul lunii mai; pesemne o să fie nevoie să ducem recolta a doua până în noiembrie-decembrie. În ceea ce mă privește, eu deja cultiv anual 2.000 mp cu tomate, deci n-o să-mi modific planul de afaceri, așa că m-aș înscrie automat în cadrul acestui program“.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 3, 1-15 februarie 2017 – pag. 22-23