Forumul OptiTech™ pentru Pomicultură ediția 2021, organizat online de Syngenta la începutul lunii martie, a evidențiat faptul că pomicultura a devenit o adevărată artă ținând cont de provocările actuale: schimbările climatice, finanțarea, reglementările europene – noul Pact Verde European (Green Deal) și sustenabilitatea în agricultură, reglementarea substanțelor active și utilizarea produselor de protecție a plantelor. Toate acestea conduc la nevoia de încredere, comunicare, știință și inovație. Gazdele evenimentului au fost: Andreea Caimac, director de marketing culturi horticole România și Republica Moldova, și Andrei Măruțescu, director relații publice și comunicare pentru Europa de Sud-Est.

În cadrul acestei videoconferințe online s-a discutat despre probleme cu care se confruntă pomicultorii, dar și despre soluții pe care aceștia le au la îndemână. Iar soluțiile au venit, firește, din partea specialiștilor. De pildă, prezentarea rapănului, boală provocată de Venturia sp., una dintre cele mai păgubitoare boli ce afectează livezile, s-a realizat dintr-o livadă din județul Vrancea de către Marieta Larion. „Bazat pe datele înregistrate în sistemele de suport pentru luarea deciziilor, cum sunt stațiile meteo, determinăm strategia de combatere și momentul optim de aplicare: înainte de apariția bolii, se recomandă utilizarea produselor preventive de contact precum cupru. Syngenta recomandă produsul Coprantol™ Duo, omologat la doza de 2.5 kg/ha, iar după confirmarea infecției cu rapăn și a intensității acesteia, utilizarea produselor cu acțiune curativă: Chorus® 50 WG și Score 250EC®. Recomandăm aplicarea fiecăruia împreună cu un alt produs partener de contact, în doză întreagă din fiecare produs.“

Ce prevede Submăsura 4.1 a pentru livezi

Noutățile cu privire la suprafețele de livezi nou înființate prin submăsura 4.1 a, au fost prezentate de către Mihail Coman, directorul general al ICDP Mărăcineni, alături de criteriile de accesare a fondurilor pentru pomicultură, în perioada următoare: „Ne așteptăm ca, în linie cu recomandările Comisiei, pomicultorii să se confrunte cu eliminarea mai multor produse de pe piață. Până în anul 2025, 8 substanțe fungicide (echivalentul a 29%) vor dispărea din portofoliul substanțelor disponibile astăzi la îndemâna pomicultorilor; 11 insecticide, echivalentul a 39% vor dispărea, iar 3 substanțe erbicide, reprezentând 11%, vor fi eliminate. Ne așteptăm ca aceste substanțe să fie eliminate până la momentul când livezile moderne vor fi în plină producție și sperăm ca, din timp, împreună cu companiile din industrie, să putem veni cu soluții pentru a susține dezvoltarea speciilor pomicole și o plajă suficientă de tehnologii de protecție la îndemâna pomicultorilor.“ Mihail Coman a vorbit și despre acțiunile eligibile pentru sprijin, precum și despre beneficiarii eligibili. Potrivit directorului general al ICDP Mărăcineni, operațiuni eligibile sunt: înființarea de perdele de protecție a plantațiilor pomicole și promovarea agriculturii de precizie la nivelul proiectelor și acțiuni de protejare a mediului prin promovarea producerii și utilizării energiei din surse regenerabile în cadrul fermei, reducerea consumului de energie etc. Beneficiarii eligibili sunt organizațiile de producători din sectorul legume-fructe, urmând a fi făcută demarcare între sprijinul primit prin FEADR și cel prin FEGA.

Sfaturi de la specialiști olandezi: tehnica răritului chimic

De asemenea, la solicitarea pomicultorilor din România, în cadrul Forumului OptiTech™ a fost organizată o sesiune dedicată tehnicii răritului chimic, cu ocazia căreia Ronald Damme a prezentat experiențele din Olanda cu privire la această tehnologie și a făcut recomandări pentru utilizarea Brevis® pentru a ajunge la producții optime: „Beneficiul net al răritului chimic este o producție mai timpurie; cu cât efectuați mai repede răritul, cu atât mai mari ca dimensiuni vor fi merele dumneavoastră. Avem acum un nou instrument, mai «previzibil»; cu Brevis®, luând în calcul condițiile meteo, putem estima ce doză trebuie aplicată. Pentru cele mai bune rezultate tehnice, prima aplicare Brevis® trebuie să fie făcută la fructul central de 8-10 mm. Dacă e nevoie de a doua aplicare trebuie făcută la o dimensiune a fructului de aproximativ 15-16 mm. Dacă așteptați prea mult, Brevis® nu va fi eficient! De aceea trebuie să estimați de la început, împreună cu specialiștii Syngenta, dacă este nevoie de tratament.”

Simona Nicole David

  • În premieră pentru industria agribusiness din România, Agricover transformă conferințele tradiționale în emisiuni de televiziune!

Marți, 9 martie 2021, în premieră pentru mediul online, într-un format dedicat de emisiune TV, s-a desfășurat cea de-a VIII-a ediție POMICON, Conferința Națională a Pomiculturii, organizată de AGRICOVER cu sprijinul Asociației Interprofesionale pentru Produse Agroalimentare de Legume și Fructe (PRODCOM), Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Pitești-Mărăcineni (ICDP) și cu participarea celor mai importante companii producătoare de tehnologii agricole la nivel global - SUMMIT AGRO, INTERMAG, FMC.

Agricover SA Ghita Pinca

“Suntem optimiști, 2021 a început bine, mai ales că rezerva de precipitații din sol s-a refăcut. Prin întreg portofoliul de produse și servicii, prin condițiile comerciale și termenele de plată corelate cu momentul recoltării și expertiza specializată oferită de echipele din teren, Agricover continuă să facă mai ușoară viața fermierilor români. Aș vrea să prezint Campania Early Sales, una dintre campaniile de succes ale Agricover, peste 50% dintre fermierii parteneri fiind deja beneficiarii acesteia. Prin intermediul acestei campanii, fermierii au posibilitatea să achiziționeze în pre-sezon, înainte de primăvara 2022, inputurile de care au nevoie pentru noul an agricol. În fiecare an există o tendință evidentă de creștere a prețurilor inputurilor, iar discounturile au ajuns la un nivel la care foarte greu mai pot să crească. Astfel, prin această campanie reușim să înghețăm prețurile de achiziție pentru fermieri, respectiv prețurile din 2021 rămân aceleași și pentru 2022. Pe lângă securizarea prețului, campania oferă și alte beneficii, inclusiv depozitarea gratuită a mărfii în condiții optime de păstrare și livrarea la momentul necesar, a declarat Ghiță PINCA, Director General, Agricover SA.

În deschiderea conferinței, Adrian Nechita OROS, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR), a transmis un mesaj pentru pomicultori.

“Anul acesta definitivăm Planul Național Strategic pentru 2021–2027 și încercăm să finalizăm programul de tranziție pentru 2021–2022, unde alocări importante au fost destinate și pomiculturii. Din statisticile pe care le avem, suprafața patrimoniului pomicol este de 147.000 de hectare, reprezentând 1,1% din suprafața agricolă a țării, iar 50% din această suprafață are un potențial producător redus. Din analiza nevoilor pe care am realizat-o, am observat că deficitul balanței comerciale este semnificativ, pomicultura situându-se pe locul al treilea după carnea de porc și legumicultură. O cauză principală este și deficitul de stocare și procesare al fructelor. Am alocat 120 de milioane de euro, atât pentru investiții în ferme pomicole, cât și în facilități de depozitare și procesare a fructelor. În paralel, vom continua și celelalte proiecte: sprijinul cuplat pentru fructele destinate industrializării, programul de fructe în școli, ajutorul de stat pentru motorina utilizată și vom oferi sprijin financiar pentru înființarea grupurilor de producători prin PNADR,” a declarat Adrian Nechita OROS, Ministrul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Soluția pentru pomicultură - finanțare și investiții

FMC Ion Savulescu

Agricover Credit IFN este prima instituție financiară specializată pentru sectorul agricol și a oferit finanțare prin produse mixte agrifinance & agribusiness în valoare de peste 530 de milioane de lei pentru peste 4,000 de fermieri care lucrează 1,62 milioane de hectare de teren arabil la nivel național. Peste 1,75 miliarde de lei sunt acum în piață de la Agricover Credit IFN.

“Pentru noi, pomicultura este un sector important. Avem clienți care au achiziționat teren cu ajutorul nostru, iar acum se gândesc să investească în unități de procesare. Am reușit să înțelegem nevoile clienților și am propus întotdeauna soluții de finanțare performante, adaptate nevoilor lor. Suntem lider de piață, susținem permanent creșterea și eficientizarea afacerilor fermierilor români și avem resurse să plasăm peste două miliarde de lei anul acesta," a declarat Robert Rekkers, Director General Agricover Credit IFN.

Speciile perene, viticultura și pomicultura, înseamnă investiții. Din 2014, Programul de Dezvoltare Rurală a beneficiat de o submăsură specială care a cheltuit aproximativ 500 – 600 milioane de euro, fiind înființate plantații pe aproximativ 9,000 de hectare.

ICDP Mihail Coman

“Avem o veste bună pentru pomicultori, programul de investiții va continua și în perioada de tranziție, respectiv până în 2023, iar apoi în Planul Național Strategic, de asemenea, strategia este de a finanța investițiile din pomicultură. Ne așteptăm ca în următorii zece ani, România să poată produce aproape 2 milioane de tone de fructe și să planteze 50.000 de hectare cu livezi, acoperind cele 20 de specii care se consumă preponderent. Din fericire, Programul Pomicol nu a avut fonduri necheltuite, ba mai mult, a existat o supracontractare de peste 3%. Acest lucru a determinat autoritățile să continue investițiile în pomicultură și pentru perioada de tranziție, ulterior până în 2027. 112 milioane de euro vor fi folosite pentru finanțarea publică, la care se adaugă cofinanțare pentru următorii doi ani. Sperăm ca din acești bani să putem să mai plantăm încă 5,000 de hectare,” a declarat Dr. Ing. Mihail COMAN, Director, (ICDP) Pitești-Mărăcineni

Inovație – Produsul pomicol este folositor și pentru industria farmaceutică

Pomicultura nu înseamnă doar consum de fructe proaspete și procesare. Mai nou, la ICDP Pitești-Mărăcineni se experimentează folosirea produsului pomicol și pentru industria farmaceutică. În acest moment vorbim despre arbuști fructiferi  - aronia, cătina, lonicera – cu reale beneficii pentru sănătate.

“Cercetăm tot ce înseamnă cultura acestor specii, deoarece există probleme generate de schimbările climatice (boli, dăunători, polenizatori). Institutul pomicol are acest bagaj genetic, deocamdată testăm în diferite centre din România. Sper ca acest segment nou să crească, pentru că în țările dezvoltate din Europa și Statele Unite se folosesc intensiv acești arbuști fructiferi pentru producția de produse farmaceutice,” a declarat Dr. Ing. Mihail COMAN, Director, (ICDP) Pitești-Mărăcineni.

Consumatorul român vrea fructe și legume românești!

PRODCOM Aurel Tanase

Din păcate, România importă fructe și legume care se produc și la nivel local, iar pentru această situație, trebuie găsită o soluție. Aurel TĂNASE, Președintele PRODCOM  a vorbit despre o posibilă soluție, cea a  depozitării, menționând faptul că “există în plan construcția a opt depozite regionale, care să aibă în jurul lor centre de achiziție, de preluare, care să pună la dispoziția producătorilor pe lângă know-how și materialele necesare, mă refer la ambalaje. Astfel, produsele pot fi depozitate în atmosferă controlată, potențialul României fiind uriaș, 80 % din consum putând fi acoperit din resurse proprii.”

În ultimii șapte ani, în România, s-au plantat 495 hectare de cireș, plantații intensive, foarte valoroase, productive, cu o prezentare foarte bună. România este al treilea stat în UE raportat la suprafața de producție pentru cireș, care înseamnă 8.000 de hectare.

“PRODCOM participă în prezent la opt târguri internaționale, în Asia, Orientul Mijlociu, Orientul Îndepărtat, căutăm să ducem ce este mai bun. Am exportat cireșe la costul de 7 euro/kilogram, livrate în ambalaje speciale. Le-am transport cu avionul în Dubai, Arabia Saudită, iar acum avem cereri pentru Malaezia, Coreea de Nord și Singapore,” a declarat Aurel TĂNASE, Președinte, PRODCOM.

Moderată de Andreas Petrescu, emisiunea propune o  discuție obiectivă despre nevoile sectorului pomicol pentru a deveni cu adevărat performant și sustenabil, în compania reprezentanților celor mai mari companii producătoare de tehnologii agricole, experți și cercetători, pomicultori recunoscuți.

Summit Agro Daniel Paun

Aici puteți vedea înregistrarea emisiunii:

De curând, am făcut o vizită domnului inginer  Gheorghe Voica, un specialist devotat pomiculturii, care ne-a prezentat speciile pomicole din exploatația sa superintensivă de la Mărăcineni (măr, cireş şi prun). Acesta a punctat și problemele cu care se confruntă acest domeniu în județul Argeș.

Plantaţie de măr superintensivă la care se munceşte de unul singur

Pomicultorul Gheorghe Voica exploatează 11 ha de teren, toate într-un loc, şi are şi o suprafaţă irigabilă de 5 ha de pomi, dintre care 3 ha de măr şi restul de cireş, prun şi măr de vară. „Plantaţia aceasta am făcut-o acum câţiva ani în colaborare cu domnul profesor Florin Stănică de la USAMV Bucureşti; m-am gândit să pun soiuri de mere rezistente la boli, să le fac mai ieftine şi puţin mai poluate (…); de aceea mi-am ales trei soiuri, unul galben, unul roşu şi un altul bicolor, de care sunt foarte încântat deoarece se păstrează peste iarnă, au gust bun, o culoare foarte frumoasă şi mai am şi două soiuri de vară, unul care se coace pe 20 iunie, singurul soi românesc Romus 3, iar un alt soi este Rubinola, care se coace pe 20 august. Am tăiat singur toată iarna cei 3.500 de pomi, dar sunt încântat. M-am gândit că, fiind aproape de piaţă, de oraşul Piteşti, să vin în întâmpinarea consumatorilor și să  le ofer mere proaspete“, mărturisește pomicultorul.

Probleme cu valorificarea producţiei

O bună perioadă, cel mai rău pentru pomicultorul argeşean a fost la recoltat. „Când să valorific fructele, n-am mai putut fiindcă a venit embargoul cu ruşii; atunci au venit polonezii şi ungurii cu preţuri de dumping şi am rămas cu merele nevândute foarte mulţi ani. De exemplu, în urmă cu doi ani am avut o producţie foarte mare şi am lăsat pe câmp o mare parte, iar o altă mare parte am aruncat-o şi am dat-o de pomană unora; atunci am avut o cădere economică extraordinară. Am vândut nişte teren ca să pot să îmi plătesc datoriile, iar anul trecut nu prea am mai muncit pomii, nici producţie nu am făcut, nici pierdere nu am avut. Anul acesta am zis să continui cât voi mai putea şi uitaţi-vă că plantaţia arată chiar foarte bine. Am zis să nu mă las că şi mâine este o zi (...) drept răsplată anul acesta toţi merii pe care îi am sunt plini de rod, dar eu mai răresc fructele pentru că vreau să fie acceptabile pentru piaţă. Merele cele mai gustoase se fac la o altitudine de peste 400-500 m şi aici este limită“, mai spune Gheorghe Voica.

Depozite cu atmosferă controlată

La supermarketuri este şi mai complicat deoarece marile lanţuri de magazine vor să fie fructele gazate, să reziste luni de zile şi să nu se strice. „În horticultură, nu numai în pomicultură, ar trebui investiţii uriaşe. Un depozit de 1.000 de tone cu atmosferă controlată costă 1 milion de euro, iar această sumă nu o găsim la toţi pomicultorii din judeţul Argeş. Asocierea este o soluţie foarte bună, dar nu este fezabilă fiindcă asocierea se face între fermieri şi la noi, cum este distrus tot, ar trebui o cooperativă pentru dezvoltare, adică să pună toţi aceleaşi soiuri de fructe, să pună toţi la aceeaşi distanţă, să facă un depozit (…), nu avem de unde să luăm atâţia bani. Depozitele care au fost în judeţul Argeş sunt în paragină; de exemplu, într-un depozit de 7.000 de tone de legume şi fructe din Ştefăneşti sunt strânse fiare vechi“, specifică acesta.

Lui Gheorghe Voica i-ar plăcea să extindă suprafaţa, dar este condiţionat, iar până la urmă şi agricultura trece prin stomac; dacă nu câştigi nimic, nu o mai faci, spune argeşeanul. „Într-o plantaţie de 5-10 ha îţi rămân în jur de 5.000 de euro, dacă este anul normal; în aceste condiţii, cum să se apuce oamenii şi tineretul să facă plantaţii şi să investească? Am în jur de 2.700 de pomi la ha, cu o distanţă de 3,50 x 1,20 m, şi pot să obțin 40-50 de tone la hectar de mere, dar cu valorificarea este greu. Eu duc merele la Institutul de Pomicultură şi plătesc chirie acolo 10 bani/ kg/lună.“

Plantaţie de cireş şi prun

Plantaţia de cireş a pomicultorului din Mărăcineni cuprinde cinci soiuri: Regina, Kordia, Karina, Lapins şi Summit, cu toate că aici nu este zona cea mai potrivită, mărturiseşte horticultorul. „Cireşul este pe areale ca şi viţa-de-vie. De exemplu, acesta merge la Cotnari, Focşani, Bacău, Bistriţa, deci are anumite zone, unde să fie terenul uşor şi să nu fie pe prima teresă a râului cu curenţi reci, iar eu sunt la o întâlnire de văi şi mai vin curenţi reci.“

În schimb, prunul se pretează acestei zone foarte bine, dar şi la prun trebuie soiuri de piaţă, mari, albastre, lunguieţe, să se desfacă de pe sâmbure, menționează Gheorghe Voica. „Am opt soiuri de prun; având şi pepinieră, invit pe cine vrea să vadă o plantaţie mai mare în luna august, când se coc prunele. Nu trebuie să ai numai fructe pe farfurie, ci din punct de vedere tehnologic trebuie să fie soiurile bune, rezistente la ger, secetă şi boli.“

Domnul inginer horticol vine şi cu recomandări pentru tinerii din zonă care iubesc pomicultura: „Le-aş propune concentrarea producţiei horticole. Pe Valea Topologului, acolo este cea mai bună zonă pentru mere. Ar trebui să îi ajute şi cei din Ministerul Agriculturii să facă o cooperativă pentru dezvoltare. Să se gândească să pună toţi acelaşi soi, cu aceeaşi tehnologie de cultură şi cumva, să fie rechiziţionate depozitele părăsite şi date cu titlu de gratuit ca să îi ajute. Un supermarket nu vine dacă nu ai producţie mai mare ca să poţi face un contract. Sunt multe de făcut; atât timp cât importăm atâtea legume şi fructe vă daţi seama că este loc unde se pot face multe“, încheie ing. Gheorghe Voica.


„Până îm 1989 pomicultura din judeţul Argeş a avut 57.000 de ha, fiind cel mai mare judeţ pomicol din România, iar acum mai are înscrise la APIA 2.000 ha. Eu sunt rezervat că acestea 2.000 ha sunt în funcţiune, că dacă s-ar obține 20-30 tone/ha vă daţi seama ce producţie ar fi în total. Industria de preţuri de nimic îl prinde pe om la înghesuială.“

Beatrice Alexandra MODIGA

Cea de-a VII-a ediție a Conferinței Naționale a Pomiculturii, organizată la Poiana Brașov de către Centrul pentru Management Agricol cu sprijinul Asociației Interprofesionale pentru Produse Agroalimentare de Legume și Fructe (OIPA Prodcom), a reunit peste 190 dintre cei mai performanți fermieri din sectorul pomicol, alături de specialiști și reprezentanți ai celor mai mari companii producătoare de tehnologii din agribusiness. Motivul principal l-a constituit o discuție realistă despre schimbările aduse de reforma PAC în sectorul pomicol, tendințele pieței, tehnologii inovatoare pentru creșterea productivității și, nu în ultimul rând, despre soluțiile specializate de finanțare în domeniul pomicol.

Principalele direcții ale Planului Național Strategic

În deschiderea conferinței, Mihail Coman, directorul general al Institutului de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură de la Pitești-Mărăcineni, a prezentat principalele direcții ale Planului Național Strategic pentru Pomicultură pentru intervalul 2021-2034, menționând faptul că în intervalul 2015-2019 au fost finanțate doar 40% din totalul proiectelor depuse pentru reconversie și modernizare, respectiv 493 de proiecte din totalul de 1.267 depuse, valoarea finanțată prin fonduri europene fiind de 270 milioane de euro.

„Dacă în 2017, în România, consumul de fructe pe cap de locuitor era de 62 de kilograme, pentru 2027 previzionam o creștere a consumului la 85 de kilograme, iar pentru 2034 la 93 de kilograme. În 2017 România a exportat 10.000 tone de fructe, în valoare de 13 milioane de euro, iar pentru 2027 se estimează o cantitate de 80.000 tone, cu o valore totală estimată la 104 milioane de euro. În 2020 exploatațiile pomicole noi au reprezentat 8,957 de hectare, iar pentru 2027 estimăm creșterea suprafeței la 17.685 de hectare,“ a declarat Mihail Coman.

Conferinta Nationala a Pomiculturii

Pe parcursul sesiunilor interactive, Aurel Tănase, președintele OIPA Prodcom, a identificat problemele cu care fermierii se confruntă, urmând că acestea să fie supuse atenției Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) în cadrul unei întâlniri care va avea loc săptămâna viitoare. Accentul a fost pus pe nevoia de asociere, sub această formă fermierii urmând să beneficieze de condiții mai bune pentru valorificarea producției, precum și de o importantă reducere a cheltuielilor pentru input-uri.

„Situația importurilor, omologarea produselor la nivel european şi național, plafonarea subvențiilor, obținerea unor producții de calitate eșalonate pe o perioadă lungă de timp, nevoia de asociere a fermierilor, situația gravă a livezilor părăsite și care reprezintă focare de infecție sunt doar o parte dintre subiectele pe care le avem în vedere şi pentru care ne dorim să găsim soluții împreună cu reprezentanții MADR,“ a declarat Aurel Tanase, președintele OIPA Prodcom.

Producția românească, tot mai solicitată

Prezent la discuții, Ovidiu Popescu, consilier superior Direcția de Dezvoltare Rurală din cadrul MADR, a discutat cu fermierii despre identificarea de fonduri neconsumate pentru proiectele valoroase din sectorul pomicol, proiecte punctate, dar care nu au primit finanțare, precum și despre alte probleme cu care pomicultorii de confruntă zi de zi.

Producția românească de fructe și legume este din ce în ce mai solicitată la nivel național și are nevoie de permanentă susținere, iar eliminarea concurenței neloiale trebuie să devină o prioritate. Fermierii români sunt pregătiți să folosescă ambalaje de unică folosită marcate cu etichetă pentru identificarea și eliminarea riscurilor, astfel încât piața să se bucure de produse sigure.

Pentru intervalul 2021-2027, Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură de la Pitești-Mărăcineni a solicitat finanțare în valoare de 500 milioane de euro pentru o suprafață de 17.000 de hectare.

De asemenea, cele mai importante companii de tehnologii din agribusiness – Adama, Intermag, SummitAgro, TimacAgro, Agricover – au fost prezente și au vorbit despre soluțiile eficiente de scădere a costurilor de producție la hectar și despre cele mai noi și performanțe tratamente pentru sector pomicol.

Ion BANU

Stimularea biodiversităţii agroecosistemelor, ca măsură menită a contribui la îmbunătăţirea competitivităţii fermelor într-un mod durabil, o preocupare tot mai intensă a oamenilor de ştiinţă în ultima perioadă, a determinat colectivul de cercetători de la Staţiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Viticultură și Vinificaţie Blaj, coordonat de directorul acesteia, dr. ing. Liliana Tomoiagă ca, împreună cu cei din celelalte entităţi de profil din ţară, să elaboreze un Ghid de bune practici pentru lucrătorii din fermele viticole şi pomicole din România.

Însuşite şi implementate corect, spun autorii ghidului, acestea ar putea contribui la creşterea stabilităţii agroecosistemelor concomitent cu reducerea dependenţei culturii faţă de resursele energetice convenţionale.

Noile practici, ce presupun o îmbinare între tehnicile de cultură tradiţională şi cele care s-au dovedit a fi prietenoase mediului, fie anihilează agentul patogen, fie stimulează planta în a-şi „consolida“ un sistem de autoapărare naturală.

Pentru că nu există uniformitate privind practicile recomandate şi nici în ceea ce privește condiţiile agropedoclimatice la nivel de ţară, fiecare fermier urmează să-şi adapteze şi să dezvolte propriul plan de implementare a acestora în funcţie de specificul zonei, natura exploataţiei şi speciile cultivate.

Lucrarea este apreciată ca fiind completă, cu multe exemplificări şi bine ilustrată, ce poate fi deosebit de utilă tuturor agricultorilor, dar mai ales celor cu preocupări în viticultură şi pomicultură.

Dar mai multe amănunte, cu referire în mod special la:

– Conservarea şi ameliorarea calităţii şi biodiversităţii solurilor;

– Conservarea şi reconstrucţia habitatului seminatural;

– Conservarea şi utilizarea resurselor genetice autohtone;

– Maximizarea factorilor naturali de control fitosanitar etc.,

pot fi descoperite parcurgând paginile acestui ghid ce poate fi procurat GRATUIT de la SCDVV Blaj, judeţul Alba.

(I.B.)

ghid bune practici scan

La sfârșitul anului trecut am avut ocazia să vorbesc cu un pomicultor din comuna Voinești – Dâmbovița și, cu surprindere, trebuie să recunosc, am descoperit că este unul dintre agricultorii, nu foarte numeroși, care pledează pentru asociere. De fapt așa a și început discuția. S-a prezentat ca fiind Alecu Stavarache, pomicultor și membru al Cooperativei Agricole Frumosu de Voinești.

Cooperativa, soluție pentru desfacerea producției

Profilul agricol al comunei Voinești, spune interlocutorul nostru, este unul pomicol. Pe teritoriul ei sunt înființate plantații pe câteva sute de hectare, iar proprietarii au suprafațe între 10-20 de hectare, dar și mai puțin de atât, mai ales în cazul celor care practică pomicultura ca pe o a doua profesie. În plantații predomină mărul, iar acum pare că există un interes crescut pentru cireș, păr și prun. Potențialul comunei de a furniza cantități importante de fructe în piață a trebuit să genereze o strategie la nivel local pentru că nu era suficient să existe producție, ci să se și vândă. Soluția a fost avansată de primarul comunei care a inițiat în 2017 înființarea Cooperativei Agricole Frumosu de Voinești. În prezent are 33 de membri, iar regulamentul de funcționare presupune că fiecare membru se îngrijește în regim propriu, dar 50% din producția obținută este strânsă la comun cu scopul de a fi ulterior livrată către supermarketuri. „În cadrul cooperativei s-au înscris membrii cu un hectar și jumătate de plantație, iar cel mai mult are 20 de hectare. Înainte de înființarea cooperativei fiecare era pe cont propriu și lipseau informația și tehnologia. Desfacerea este punctul slab al activității agricole și tocmai de aceea am intrat în această cooperativă. Un supermarket nu poate colecta o tonă de la un producător, altă tonă de la alt producător și tot așa. Asta se poate face doar prin asociere, iar în 2018 cooperativa a început să livreze și către supermarketuri. În plus, prin intermediul cooperativei am reușit să obținem prețuri mai bune pentru inputuri și combustibil. În 2017, spre exemplu, am luat 80 tone de îngrășăminte și s-a negociat altfel“, spune pomicultorul.

„Teoretic există fonduri, practic lipsesc“

Pentru Alecu Stavarache pomicultura este o activitate – secundară, ce-i drept – de peste 20 de ani.  În urmă cu trei ani a înființat 4.000 mp cu plantație superintensivă de păr pentru care a folosit material săditor din Italia, 2.000 mp de plantație superintensivă cu cireș din material săditor, un hectar de plantație clasică de prun și are intenția de a reface încă un hectar și jumătate de livadă superintensivă cu material săditor de măr adus din import. Sunt investiții despre care spune că trebuie făcute cu responsabilitate maximă pentru că trebuie avute în vedere toate aspectele afacerii. Și numai costurile pentru înființarea unui hectar de plantație sunt de aproximativ 20.000 de euro. Dar, „pe lângă banii pentru înființarea plantațiilor, ai nevoie de resurse pentru a-ți adapta utilajele, îți trebuie o freză cu palpator, tocătoare, un tractor modern, platformă autopropulsată pentru cules, adaugă pomicultorul.“ „Pentru a dezvolta acest segment am reinvestit de fiecare dată banii obținuți. Principala problemă este lipsa ajutorului pentru înființarea plantațiilor. Noi vrem să facem reconversii, dar sunt niște condiții draconice, iar fondurile se epuizează rapid. Plantațiile bătrâne clasice vor dispărea pentru că nu mai sunt rentabile sub nicio formă. O parte dintre plantațiile cooperativei sunt tinere pentru că pomicultorii au început să facă plantații superintensive cu pomi aduși din Italia și Olanda în special, pe șpalieri cu susținere, cu sistem de irigare prin picurare. Dar jumătate sunt livezi deja îmbătrânite. În contextul acesta viitorul este sumbru. Dacă am avea fonduri, ne-am reface plantațiile.“

Producții mari, pierderi pe măsură

Anul trecut a fost elogiat ca unul foarte bun pentru agricultură. S-a vorbit despre producții record în aproape toate segmentele agricole. Și în pomicultură a fost la fel. Producțiile au fost mari, dar și pierderile pe măsură. Anul trecut, la final de octombrie, îmi spunea dl Stavarache, încă erau livezi neculese și mere care se degradau.

„Anul trecut, chiar dacă producția a fost mare, nu s-au scos cheltuielile. Mărul pentru industrie, tot ce cade jos, ce este depreciat, costă 25 de bani, iar prețul mărului de consum variază între 80 de bani și un leu. În Voinești oamenii au mizat foarte mult și pe producerea de suc natural. Mărul era tocat, stors și ambalat la pet. A fost o creștere a cererii acum cinci ani, dar acum vânzările au scăzut. Cert este că, dacă ai o livadă superintensivă de la care obții 80 de tone, îți permiți să scazi prețul. Nu se aplică aceeași regulă și dacă ai o livadă clasică de la care obții mai puțin de jumătate din această producție. Cu cât ai o producție mai mare, cu atât îți permiți să lași prețul mai jos.“

În discuția despre valorificare, interlocutorul nostru a menționat și faptul că ar fi foarte bine să existe și în Voinești o piață de en-gros precum cea de la Lungulețu. Astfel încât, după ce au predat către cooperativă 50% din producție, pomicultorii să aibă și această oportunitate de valorificare.

„Un alt aspect pe care aș vrea să îl subliniez este că în piețele din București sub 10% din tarabe sunt ale producătorilor autentici. Restul sunt comercianți. Este o realitate că nu poți face și producție, și să și vinzi, de aceea cred că și ei au rolul lor. Singura doleanță ar fi totuși ca 25% din tarabe să fie ale producătorilor originali.“

Cea mai mare necesitate acum, spune Alecu Stavarache, este înființarea unui depozit frigorific unde producția poate fi păstrată în condiții optime. Deocamdată fiecare își ține fructele în beciuri, iar o parte din ele se degradează rapid. Dacă vor exista fonduri guvernamentale sau de la Uniunea Europeană va trebui construit un astfel de depozit chiar dacă este foarte scump, peste un milion de euro, subliniază producătorul.

Laura ZMARANDA

O mare grijă a pomicultorilor o reprezintă efectuarea tratamentelor de iarnă la pomii fructiferi. Aceste tratamente se fac cu scopul diminuării rezervei biologice a agenților patogeni și a dăunătorilor care iernează sub diferite forme (ouă, larvă sau adult).

Aplicarea corectă a tratamentelor de iarnă îi va scuti pe pomicultori de multe probleme în timpul anului, asigurând în același timp și o igienă corespunzătoare  a pomilor.

Primul tratament se poate începe cu stropirile așa-zis „în albastru“, folosind fungicidele cuprice care pot fi formulate ca pulberi umectabile (PU, WP), granule dispersabile (GD, WG ), soluție lichidă (SL) și altele. Acestea au acțiune preventivă și curativă și combat: rapănul, moniloza, focul bacterian al frunzelor la sâm­buroase, ciuruirea frunzelor la cireș și bășicarea frunzelor la piersic.

Produse recomandate pentru primul tratament:

  • Alcupral 50 PU, în concentrație de 0,3% la semințoase și 0,2% la sâmburoase;
  • Champ 77 WG, în concentrație de 0,2%;
  • Triumph 40 WG, în concentrație de 0,25%;
  • Zeamă Bordeleză Tip MIF (pulbere muiabilă), în concentrație de 0,5%.

Cel de-al doilea tratament se face pentru combaterea dăunătorilor care iernează în crăpăturile scoarței ramurilor și tulpinilor sau la baza mugurilor, cum ar fi: larvele păduchelui San-José, păduchele lânos, ouăle de acarieni, afide, păianjeni, larvele moliilor, fluturele cu abdomen auriu, dar și gărgărița florilor de măr, în stare adultă.

Pentru combaterea dăunătorilor se folosește uleiul horticol combinat cu un insecticid care acționează prin intoxicare și axfixierea larvelor și ouălor.

Produsele recomandate:

  • Confidor OIL, concentrație 1,5% sau
  • Nuprid OIL, concentrație 1,5% sau
  • E merite OIL, concentrație 1,5%.

Se poate efectua și tratamentul al treilea cu zeamă sulfocalcică sau sulf muiabil contra făinării, cu precădere la măr.

Să avem grijă ca stropirile să se facă în zile liniștite, fără vânt, în ferestre calde din lunile februarie și martie, cu temperaturi de 4-5°C.

Stropirea pomilor se va face prin îmbăiere, fără scurgerea soluției de pe tulpină la sol.

Să mai avem în atenție următoarele:

  • respectarea cu strictețe a concentrațiilor prescrise;
  • folosirea echipamentului de protecție adecvat (mască, mănuși, ochelari);
  • respectarea normelor impuse de mediu, în ceea ce privește poluarea solului și apei;
  • respectarea măsurilor de igienă și protecția muncii.

   Ing. Vladimir GONCEARU

Cea mai mare manifestare dedicată mărului, organizată în Moldova, se desfăşoară în fiecare an în luna octombrie, la Fălticeni. Iniţiativa organizării Târgului Mărului o are administraţia locală, care îşi doreşte ca prin această manifestare să ajute pomicultorii să promoveze mărul, unul dintre cele mai importante branduri din această zonă. Un număr de 43 de pomicultori din bazinul pomicol Fălticeni – Rădăşeni, dar şi din alte localităţi ale judeţului au prezentat şi au oferit spre vânzare, în cadrul unei expoziţii, aproape 50 de soiuri de mere, pere, gutui, sucuri de mere.

Preţuri mici, fructe de calitate

În cadrul târgului s-au găsit soiuri noi de mere care abia au intrat pe piaţă, soiuri clasice prezentate de Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iași, Centrul de Dezvoltare Fălticeni, cum ar fi soiurile Rădăşeni, Fălticeni, care şi-au găsit menirea în sortimentul zonei, mai ales pentru calităţile deosebite ale acestora evidenţiate prin productivitate şi calitatea deosebită a fructelor, dar şi pentru o anumită rezistenţă în câmp la bolile specifice, soiuri rezistente genetic la boli, în special la rapăn, care îşi dovedesc viabilitatea în cultura pomilor în sistem biologic şi ecologic, dar şi mere din soiuri foarte vechi, care au fost uitate, dar care sunt extrem de valoroase, păstrate până astăzi într-o livadă din Solca administrată de Hildegard Eisenhauer Strugariu.

Pe lângă producătorii de mere, la a XV-a ediţie a târgului de mere de la Fălticeni au mai participat producători de material săditor certificat şi autorizat pentru înfiinţarea de livezi sau pentru plantarea în gospodărie, producători de siropuri, dulceţuri şi băuturi alcoolice obţinute din fructe, apicultori, meşteri populari.

Cei care au dorit să cumpere mere au avut de ales dintr-o diversitate extrem de mare de soiuri, printre care Ionathan, Idared, Golden, Delicios, Generos, Florina, Wagner, Red Delicious sau Ionagold, Rădăşeni, Fălticeni. Preţurile au variat în funcţie de soi şi calitate, de la 1,5 lei la 2 lei kilogramul, cele mai cumpărate fiind merele Idared, Golden şi Golden delicios. Pentru cantităţi mari preţurile s-au negociat, pornind chiar şi de la 1-1,2 lei/kg.

Renet şi Rădăşeni, soiuri care se pretează consumului pentru diabetici

Cele mai scumpe, 3 lei/kg, au fost merele Renet şi Rădăşeni. Merele Renet, deşi sunt mai puţin atrăgătoare şi lumea nu se înghesuie să le cumpere, sunt recomandate a fi consumate de persoanele cu diabet datorită conţinutului scăzut de zahăr, dar şi pentru plăcinte şi prăjituri cu mere. Şi soiul Rădăşeni este un măr care se pretează consumului pentru diabetici. Este mărul care are cea mai mare cantitate de vitamina C, în timp ce Fălticeniul este un soi neîntrecut din punctul de vedere al calităţilor gustative.

Soiurile Fălticeni şi Rădăşeni au o rezistenţă mare de câmp, necesită mai puţine tratamente, fiind rezistente la rapăn şi făinare şi se pretează pentru producţia ecologică. Într-un an bogat în precipitaţii în perioada verii pe aceste două soiuri s-au aplicat maximum 12 tratamente într-un an de producţie, merele obţinute apropiindu-se de merele ecologice.

Performanţa în pomicultură se face cu livezi tinere şi cu soiuri noi

Pomicultorii fălticeneni susţin că anul 2018 este unul dintre cei mai buni din punctul de vedere al producţiei în unele livezi, în funcţie de soi, sistem de irigaţii, sol, aceasta fiind dublă faţă de media anuală. Cu o producţie de mere cuprinsă între 30 şi 70 tone la hectar, proprietarii de livezi susţin că anul acesta este un blocaj pe piaţă. Chiar dacă există două forme locale de asociere, Asociaţia Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni şi Cooperativa „Livezile” Fălticeni, lupta pentru a intra pe piaţa marketurilor este una foarte grea anul acesta din cauza producţiei mari din ţară şi a preţurilor mici cu care vin merele din Polonia.

marul 1

Preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni, Mircea Costişevschi, ne-a explicat că pentru a face performanţă în pomicultură trebuie înfiinţate livezi tinere cu soiuri noi, mult mai productive şi rezistente la dăunători și să se asigure irigarea prin picurare şi plase antigrindină.

„Din cele peste 300 de hectare pe care le deţin membrii asociaţiei, o parte din livezi sunt înfiinţate înainte de 1989 şi în momentul de faţă trebuie înlocuite cu noile soiuri pentru a avea o producţie bună. S-au înfiinţat livezi noi cu material săditor adus din Olanda, cum ar fi soiurile Golden Riders, Idared Est, Gala, iar producţiile sunt foarte bune“, ne-a declarat Mircea Costişevschi.

Mulţi pomicultori cu suprafeţe mici nu găsesc depozite unde să lase cantităţile mari de fructe în perioada sezonului rece. În bazinul pomicol Fălticeni–Rădăşeni mulţi fermieri au construit din bani europeni sau din resurse proprii depozite cu instalaţii automate pentru climă şi umiditate, dar care, spre deosebire de alţi ani, sunt deja pline şi nu mai este loc pentru micii fermieri.

Merele pentru industrie merg la sucuri şi ţuică

Pomiculturii sunt nemulţumiţi de preţurile primite din partea unităţilor de procesare. Spre comparaţie, în 2017, când recolta a fost cu mult mai mică, pentru kilogramul de mere livrat la industrializare se plătea chiar şi 70 de bani, pe când acum, când pomii sunt plini de fructe, preţurile pornesc de la 25 de bani/kg. „La acest preţ nici nu merită să le mai culegi, pentru că nu se justifică. Cu banii primiţi nu plăteşti salariul culegătorilor pe care şi aşa îi găsim foarte greu“, susţin oamenii livezilor.

Pe lângă cazanele de ţuică care cu greu vor mai face faţă la atâta marfă, o soluţie sunt fabricile de suc de mere. Fraţii Onea, cunoscuţi producători de mere din Fălticeni prin prezenţa cu fructe şi cu suc de mere în marile lanţuri de hypermarketuri din ţară dar şi pe rafturile magazinelor din străinătate, recunosc că există un blocaj în piaţă din cauza producţiei mari, dar problema merelor de industrie au rezolvat-o. În urmă cu câţiva ani au achiziţionat o linie de procesare modernă pe care fac sucuri pentru care au contracte cu câteva lanţuri de supermarketuri din ţară, dar şi la export în ţările Uniunii Europene. Ca ei procedează tot mai mulţi pomicultori, numai în Fălticeni existând trei fabrici de suc de mere.

Cinci secole de pomicultură

Bazinul pomicol Fălticeni-Rădăşeni era cunoscut încă din secolul al XV-lea, când se făcea comerţ de fructe cu polonii, ca, mai apoi, să apară informaţii în cronica lui Dimitrie Cantemir, „Descrierea Moldovei“, despre livezile de la Rădăşeni şi Fălticeni. În 1908 a fost înfiinţată Pepiniera de stat Fălticeni-Rădăşeni, care a avut un rol deosebit în organizarea şi dezvoltarea bazinului pomicol. Între anii 1933 şi 1935, în zonă au luat fiinţă încă opt pepiniere particulare, iar în 1939 Pepiniera Fălticeni-Rădăşeni a fost transformată în Staţiunea Experimentală Pomicolă, care în anul 1957 a devenit Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă. Statul a acordat o deosebită atenţie dezvoltării şi modernizării acestei unităţi; în anul 1989 staţiunea  dispunea de 850 ha teren, dar din cei peste 120.000 de hibrizi creaţi de la înfiinţare au fost selectate 28 de „elite“ şi un număr însemnat de portaltoi la măr, păr, vişin. Tot în domeniul pomiculturii s-a înființat în 1945, prin unirea unor suprafeţe de pământ (expropriate în baza Legii agrare din 22 martie 1945) Gospodăria Agricolă de Stat Şoldăneşti, care şi-a mărit patrimoniul cu suprafeţele confiscate în 1948, care aparținuseră Casei Regale. În anul 1974 a fost înființată Asociaţia Economică Intercooperatistă Pomicolă, care în 1981 devine a treia unitate pe ţară într-un clasament al unităţilor similare. La sfârşitul secolului al XIX-lea, Bazinul pomicol Fălticeni se situa printre primele opt centre pomicole din ţară, cu o suprafaţă de circa 1.500 de hectare.

Silviu BUCULEI

În aplicarea tratamentelor fitosanitare trebuie să ținem cont, în primul rând, de normele de protecție și securitate atunci când utilizăm pesticide. Pentru o pornire bună în vegetație a pomilor avem în vedere distrugerea rezervelor de agenți patogeni și dăunători din anul precedent, o importanță deosebită fiind acordată tratamentelor de iarnă, urmate de tratamentele fitosanitare aplicate în perioada de vegetație a pomilor.

Cercetarea ştiinţifică în domeniul protecţiei fitosanitare a pomilor fructiferi, în cadrul Stațiunii de Cercetare-Dezvoltare pentru Pomicultură Iași, este făcută de inginerul horticol Cristina Ionela Boboc (foto): „Îmi desfășor activitatea în cadrul Laboratorului de Protecția Plantelor din anul 2016, lucrez la elaborarea tehnologiilor de protecţie fito­sanitară pentru principalele specii pomicole, prin utilizarea celor mai noi şi eficace pesticide. Activitatea de cercetare în care sunt implicată prevede elaborarea programelor de combaterea dăunătorilor și agenților patogeni ce pot compromite producția speciilor pomicole. Utilizăm rezultatele obținute în experimentele privind testarea eficacității unor insec­ticide și fungicide, prin includerea în schema de combatere a celor mai noi și performante pesticide, diferențiat pe soiuri și specii, în funcție de starea plantațiilor și condițiile climatice ale zonei.“

tratamente pomi cristina boboc

Agenții patogeni și dăunătorii, inamicii pomilor fructiferi

Culturile pomicole sunt atacate de un număr mare de agenți patogeni și dăunători, acest fapt fiind unul dintre motivele aplicării tratamentelor fitosanitare. Neaplicarea tratamentelor la timp, după o schemă bine stabilită fiecărei culturi, poate influența producția de fructe și, implicit, banii investiți în acea plantație pomicolă. Acest lucru nu este de dorit atunci când înființăm o livadă, mai ales că vorbim de culturi perene, ce ocupă o suprafață de teren pe o perioadă de 10-20 de ani sau mai mult în cazul speciei nuc.

O igienă culturală deficitară în plantațiile pomicole, însoțită de neaplicarea tratamentelor fitosanitare la timp, poate scurta perioada de viață a pomilor.

În acest sens, specialistul de la SCDP Iași ne spune: „Un obiectiv important în strategia de combatere aplicată culturii mărului este reprezentat de stabilirea momentului optim de aplicare a tratamentelor pentru combaterea viermelui merelor – Cydia pomonella L., unul dintre cei mai păgubitori dăunători ai culturii mărului, mai ales că în cadrul SCDP Iași este cea mai extinsă cultură din punctul de vedere al suprafeței, urmată de specia cireș.

Avertizarea apariției dăunătorului se face cu ajutorul capcanelor feromonale de tip AtraPOM, prin întocmirea curbei de zbor a speciei, ce reprezintă un obiectiv principal în schemele de combatere.

La speciile cireș și vișin putem reduce numărul de tratamente aplicate în perioada de vegetație prin stabilirea momentului optim de aplicare a tratamentelor fitosanitare, în funcție de biologia dăunătorilor și condițiile climatice ce favorizează apariția agenților patogeni, prin utilizarea unor pesti­cide de mare eficacitate.

Un alt obiectiv extrem de important în cadrul SCDP Iași este reprezentat de obținerea de material săditor liber de boli virotice.“

Stropirea pomilor fructiferi

Tratamentele fitosanitare se aplică în funcție de fenofaza în care se află pomii, condițiile climatice și biologia dăunătorilor, acești factori influențând dezvoltarea bolilor și apariția dăunătorilor.

În aplicarea tratamentelor trebuie să se țină cont de sensibilitatea speciilor și a soiurilor la anumite boli și dăunători, de acest lucru depinzând numărul de tratamente aplicate unei culturi.

Trebuie avut în vedere atunci când aplicăm diferite produse de protecție a plantelor ca aceste pesticide să fie nefitotoxice, să fie cunoscută sensibilitatea unor soiuri față de unele substanțe în mo­mentele fenologice și să nu aibă efecte negative asupra faunei utile. O importanță deosebită trebuie acordată alternării produselor de contact cu cele sistemice, pentru a nu crea fenomenul de rezistență a bolilor și dăunătorilor.

Pentru o bună aplicare a tratamentelor fitosanitare trebuie să ținem cont de cantitatea de soluție necesară în funcție de vârsta, foliajul pomilor și de densitatea acestora, dar și de concentrația produselor de protecție a plantelor.

Speciile semințoase (măr, păr, gutui etc.) sunt atacate de un număr însemnat de boli și dăunători, ceea ce determină ca în perioada de repaus a pomilor fructiferi stropirea să se efectueze pentru combaterea agenților patogeni ce rezistă peste iarnă, cum ar fi: focul bacterian al rozaceelor, rapănul merilor, făinarea merilor, rapănul părului, pătarea albă a frunzelor de păr etc., iar tratamentele pentru dăunători din perioada de repaus a pomilor se efectuează pentru: păduchele din San José, păduchele lânos, viermele merelor, puricele melifer al părului, acarieni etc.

În cazul speciilor sâmburoase (cais, vișin, cireș, prun), stropirea din perioada de repaus a pomilor se efectuează pentru combaterea bolilor, cum ar fi: monilioză, antracnoza frunzelor de cireș, ciuruirea frunzelor pomilor sâmburoși, făinarea piersicului, bășicarea frunzelor de piersic, rugina frunzelor de prun etc.

Dintre dăunătorii ce pot provoca daune însemnate pomilor sâmburoși putem enumera: molia vărgată a piersicului, păduchele ţestos al prunului, viermele prunelor, viespea seminţelor de prun, musca cireşelor, omida păroasă a dudului, păduchele negru al cireșului etc.

La tratamentele din perioada de repaus, o mare atenție se acordă îmbăierii pomilor cu substanță, pentru pătrunderea acesteia în scoarța și mugurii pomilor.

Tratamente fitosanitare folosite în perioada de repaus a pomilor la SCDP Iași

Recomandările făcute de SCDP Iași cu privire la tratamentele fitosanitare ce trebuie aplicate în perioada de repaus a pomilor sunt diverse: „În această perioadă, când temperatura de afară ne permite efectuarea intervențiilor fitosanitare (temperaturi de peste 5ºC, nu bate vântul, fără precipitații), aplicăm tratamente pe bază de cupru – stropirea albastră, utilizând produse cum ar fi: Alcupral 50 PU conc. 0,3%, Zeamă bordeleză și Champ 77WG conc. 0,3%.

După efectuarea tratamentelor cu produse pe bază de cupru este indicat să efectuăm un tratament cu ulei horticol la speciile pomicole, pentru a reduce rezerva de forme hibernante a dăunătorilor ce iernează în scoarța pomilor, în muguri etc. Între tratamentul cu produse cuprice și cel cu ulei horticol este recomandat să treacă în jur de 15-20 zile. Pentru tratamentul cu ulei horticol putem alege Confidor Oil SC 004 conc. 1,5%.“

Tratamentele fitosanitare aplicate speciilor pomicole reprezintă o verigă extrem de importantă, fără de care producția ar putea fi compromisă din punct de vedere calitativ și cantitativ în proportie de 90%, mai ales în cazul culturilor pomicole.

Beatrice Alexandra MODIGA

Înainte de înflorit ,în funcţie şi de condiţiile climateric, pot apărea şi dezvolta unele boli:   MONILIOZA ,BĂŞICAREA FRUNZELOR, CIURUIRI, PĂTAREA FRUNZELOR, boli ce pot cauza pierderi importante la speciile de sâmburoase.

Pentru prevenire şi combatere se recomandă executarea tratamentului PREFLORAL (în faza de buton alb-pînă la deschiderea primelor flori) , folosind unul din produsele menţionate mai jos:                                                                                                                                                                                  

BRAVO 500 SC = 0,15% sau Alcupral 50 PU = 0.3% sau Zeama bordeleza tip ,,MIF”=0.5   FOLICUR SOLO 250 EW = 0,1% sau ORIUS 25 EW = 0,1% sau SCORE 250 EC = 0,02% (cu exceptia prunului ) sau TOPAS 100 EC = 0,05% .

Perioada optimă de tratament : până la deschiderea primelor flori.

Alte recomandări: se vor folosi 1500 litri de soluţie la ha.                                                                                                        

Pentru speciile simburoase, monilioza ia un caracter grav în primăverile ploioase si reci,cind ramurile cu flori şi frunze se vestejesc in numar mare.Frunzele atacate atîrnă, fără a cădea,florile se brunifică şi se usucă iar ramurile veştejite se îndoaie în formă de cîrlig. Atacul pe flori şi frunze este asemănător cu efectul îngheţului tîrziu de primăvară cu aspect de opărit. De aceea, de la faza de buton alb şi până la scuturarea petalelor, la speciile care deja au înflorit şi la cele ce urmează să înflorescă, se recomandă efectuarea a 3-4 tratamente împotriva moniliozei, uneori când infecţia este mare se impune repetarea tratamentelor la 4-5 zile.            

Se pot folosi prin alternanţă aceleaşi produse recomandate la tratamentul I împotriva moniliozei.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Alba

În perioada 22-27 iulie 2016 se recomandă efectuarea tratementelor în livadă. Stropiți mărul pentru combaterea rapănului, făinării, bolilor de scoarță, păduchelui lânos, viermelui merelor (G2, tr.2 ), păduchelui din San-Jose (G2, tr.1 ), acarieni, afide, insecte defoliatoare și minatoare cu unul dintre următoarele amestecuri de pesticide:

  • SHAVIT F 72 WP – 0,2% + DECIS 25 WG – 0,003% + VERTIMEC 1,8% EC - 0,1% până la 0,15%;
  • STROBY DF – 0,01 –0,013% sau CHORUS 75 WG – 0,02% sau SCORE 250 EC – 0,015% sau FOLICUR SOLO 250 EW – 0,05% +ACTARA 25 WG – 0,01% sau CALYPSO 480 SC– 0,02% sau DECIS 25WG– 0,003% sau MOSPILAN 20 SG - 0,025% – 0,03 % sau PYRINEX 25 CS – 0,3% + NISSORUN 10 WP – 0,03%;
  • CHORUS 75 WG – 0,02% sau SYSTHANE FORTE – 0,02% sau SCORE 250 EC – 0,01% sau TOPSIN 70 WDG – 0,07% sau + DECIS 25 WG – 0,003% + NISSORUN 10 WP – 0,03% sau APOLLO 50 SC – 0,04%;
  • FOLICUR SOLO 250 EW – 0,05% sau ZATO 50 WG – 0,01% + ACTARA 25 WG – 0,01% sau DECIS MEGA 50 EW – 0,015% sau MOVENTO 100 SC – 0,1875% + ENVIDOR 240 SC – 0,04%;
  • FLINT PLUS 64 WG –0,125% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau DANTOP 50 WG – 0,02%  sau ACTARA 25 WG – 0,01% sau PYRINEX 25 CS – 0,3% + ENVIDOR 240 SC + 0,04%  sau MILBEKNOCK EC – 0,05%;
  • ZATO 50 WG - 0,01 + DECIS MEGA 50 EW – 0,015% + ENVIDOR 240 SC + 0,04%;
  • MERPAN 80 WDG – 0,15% sau DITHANE M 45 - 0,2% sau DITHANE NEOTEC 75 WG – 0,2% sau NOVOZIR MN 80 – 0,2% sau WINNER M 80 – 0,2% + SULFOMAT PU - 0,3% sau SHAVIT 25 EC – 0,05% + DECIS MEGA 50 EW – 0,015% + NISSORUN 10 WP – 0,03%.

Stropiți părul și gutuiul pentru combaterea fumaginei, rapănului, moniliozei, septoriozei, pătării brune, puricelui melifer, viermelui perelor (G2, tr.2), păduchelui din San-Jose (G2, tr.1), acarieni, afide, insecte defoliatoare și minatoare, păduchelui lânos cu unul dintre următoarele amestecuri de pesticide:

  • SCORE 250 EC – 0,01% sau SHAVIT F 72 WP – 0,2% sau ZATO 50 WG – 0,01% + DECIS 25 WG – 0,003% sau PYRINEX 25 CS – 0,3% + NISSORUN 10 WP – 0,03%;
  • TOPSIN 70 WDG – 0,07% + DECIS MEGA 50 EW – 0,015% sau DEMITAN 200 SC – 0,07% + ENVIDOR 240 SC + 0,04% sau  APOLLO 50 SC – 0,04%;
  • DITHANE M 45 - 0,2% sau MERPAN 50 WP – 0,25% sau WINNER M 80 – 0,2% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau DANTOP 50 WG – 0,02% sau ACTARA 25 WG – 0,01% + ENVIDOR 240 SC – 0,04%;

În livezile de măr şi părunde este pus în evidenţă atac al focului bacterian al rozaceelor (Erwinia amylovora) se va utiliza unul dintre următoarele produse:

  • CHAMPION 50 WP – 0,04% sau FUNGURAN OH 50 WP – 0,04% sau KOCIDE 101 – 0,04% + CALYPSO 480 SC – 0,02% sau DANTOP 50 WG – 0,02%  sau ACTARA 25 WG – 0,01% + VERTIMEC 1,8% EC - 0,1% pana la 0,15%.

Alte recomandări:

Dacă în perioada recomandată intervin condiţii nefavorabile de lucru, tratamentul se va prelungi cu numărul de zile în care nu s-a putut lucra.

Nu se va stropi la temperaturi ce depăşesc 22˚C.

Produsele acaricide se vor folosi doar dacă s-a depăşit pragul economic de dăunare de 5-10 acarieni pe frunză.

La toate reţetele de tratament se poate adăuga îngrăşământ foliar în concentraţiile recomandate de producător.

Sursa - Oficiul Fitosanitar Bistriţa-Năsăud

Ați auzit de moșmon? Unii poate că da, alții poate că nu. Unii poate îl aveți în curte pentru că această specie se întâlnește încă din vechi timpuri pe teritoriul României, dar nu a fost valorificată la nivel de plantație. Totuși ar fi momentul apariției pe piață a moșmoanelor, acele fructe exotice cu proprietăți medicinale și folosite în special pentru pregătirea deserturilor. Despre înființarea unei culturi în țara noastră ne-a detaliat domnul Marin Constantin, unul dintre primii promotori ai moșmonului și cel care pune la dispoziția pomicultorilor material săditor.

Mespilus germanica

Moșmonul sau Mespilus germanica este un arbust cunoscut încă din Evul Mediu și se consideră că ar fi originar din sud-vestul Asiei și sud-estul Europei. Preferă iernile blânde și verile calde și necesită locuri însorite, cu sol ușor acid. Poate atinge până la 8 metri înălțime, însă în general dimensiunile sunt mai reduse. De aceea este încadrat adesea în rândul arbuștilor. Este rezistent la temperaturile scăzute, mult sub 20°C, înflorește primăvara târziu tocmai pentru ca un eventual îngheț să nu afecteze recolta. Florile sunt albe, hermafrodite, polenizate de albine, cresc solitar și aproape fiecare leagă fructe. Frunzele sunt căzătoare, de culoare verde-închis și eliptice, au între 8-15 cm lungime și 1,2-2 cm lățime și pot fi folosite la prepararea ceaiului.

Însă fructele de culoare brun-roșiatică, cu semințoase și care au diametrul cuprins între 2-3 cm sunt adevărata comoară a moșmonului. Mulți încearcă să identifice moșmoanele cu alte fructe, de aici ideea că arată asemeni perelor sau merelor mai mici. Fructele rămân în pom până ce cade o brumă serioasă sau chiar până la primul îngheț deoarece inițial sunt tari și trebuie să se înmoaie. Pot fi păstrate până în primăvară dacă sunt depozitate la loc întunecos, în pivniță sau debara. Moșmoanele au efecte terapeutice asupra stomacului, intestinelor, reumatismului, ajută la reglarea tranzitului intestinal, contribuie la cicatrizarea rănilor și refacerea mucoaselor gastrice și previn infarctul miocardic. Fructele pot fi consumate crude sau preparate în diverse rețete de compot, dulceață, bomboane, băuturi răcoritoare sau sirop. Și semințele pot fi valorificate sub formă de pulbere ce poate fi consumată în vin alb și ajută la combaterea gutei. Durata medie de viață a arbustului care are tulpina strâmbă și scurtă, iar ramurile răsucite este de 30 de ani.

Înființarea unei culturi

Deși cunoscut de secole, moșmonul nu prea a atras atenția pomicultorilor din România, însă în urmă cu câțiva ani interesul pentru acest arbust a cunoscut un trend ascendent. Astfel, anumiți distribuitori de material săditor au devenit promotorii acestei specii tocmai pentru că valorificarea nu ar reprezenta o problemă deoarece în piață nu se prea găsesc aceste fructe.

Înființarea unei plantații trebuie să respecte pașii obișnuiți: analiza solului, pregătirea terenului și afânarea. Apoi plantarea se realizează din 4 în 4 metri – 4 m distanţa între plante şi 4 m între rânduri, se poate reduce distanța şi la 3 metri pe rând, dar nu și între plante. Moșmonii plantați sunt arareori crescuți pe propria rădăcină, ci pe port­altoi de gutui. Specialiștii atrag atenția asupra calității materialului săditor care trebuie să fie neapărat certificat pentru a obține rezultatele dorite. Plantarea se poate realiza primăvara sau toamna, atunci când solul nu este îmbibat cu apă sau înghețat. Dacă arbuștii au fost crescuți în ghiveci, se pot planta în orice perioadă a anului. În ziua dinaintea plantării este recomandată pregătirea unei mocirle din bălegar, pământ roșu și apă în care se pune rădăcina tăiată pentru a se înmuia. Acest proces este recomandat deoarece ajută la cauterizarea rănilor și stimulează creșterea radiculară. Costul pentru înființarea unui hectar de livadă diferă în funcție de vârsta materialului săditor. Recomandate sunt plantele de cel puțin un an, iar prețul lor este cuprins între 25 și 30 de lei/buc.

Înmulțirea se poate realiza prin semințe stratificate 15 luni și se seamănă în luna februarie, prin marcotaj sau altoire. Moșmonul leagă încă din primul an, iar din cel de al III-lea an se poate vorbi despre producție, iar din anul al VII-lea, cum se întâmplă și la gutui, se văd recoltele bogate.

Întreținere și recoltare

Noua plantație nu trebuie neglijată, iar dl Constantin menționează că cei care se hotărăsc să cultive moșmoni sau arice alt arbust trebuie să se hotărască ce fel de tratamente vor folosi: chimice sau ecologice. Mai întâi, plantele tinere se vor uda, iar toamna, până să se înregistreze temperaturi negative, se recomandă îmbăierea cu zeamă bordeleză, după care, la 3 zile, se aplică ulei horticol care înfăşoară scoarţa şi omoară posibilii dăunători rămaşi pe plantă. În primăvară se reia procesul. Se mai pot aplica și tratamente preventive, fungicide și insecticide, care pot fi ecologice sau chimice. Și pentru că planta are nevoie de vitamine, se recomandă aplicarea unui îngrășământ foliar, care se pulverizează pe frunze din 10 în 10 zile, seara, după ce asfințește soarele.

În general, moșmonii nu au probleme cu bolile și dăunătorii, însă pot apărea rugina sau focul bacterian, dar care nu provoacă daune majore.

Asemeni merilor, moșmonii trebuie curățați iarna pentru a avea o formă deschisă. Plantele tinere necesită tăierea tuturor vârfurilor pentru a înlătura mugurii de floare și a ajuta pomul să-și direcționeze energia înspre creștere și nu rodire. Pomii maturi nu ar trebui să aibă nevoie de tundere, ci doar de îndepărtarea crengilor uscate și de o eventuală rărire.

Moșmoanele sunt verzi înainte de coacere, după care devin maro și se lasă în pom cât de mult permit temperaturile, chiar spre sfârșitul toamnei, în noiembrie. Recoltarea se face cu tot cu codiță pentru a se putea păstra până în primăvară.

Dulceață de moșmoane

Fructele dulci-acrișoare ce conțin substanțe active importante precum vitaminele B, C, tanin, săruri minerale, proteine și zaharuri pot fi valorificate în diverse moduri. Iată un exemplu concret – rețetă de dulceață.

Pentru un borcănel este nevoie de:

– 500 g de moşmoane;

– 200 g de zahăr;

– 1 lingură cu oţet (opţional).

Timp de preparare: 2 ore.

Mod de preparare: fructele se spală, se decojesc, se taie în două și se scot sâmburii. În fiecare jumătate de fruct se pune zahăr pentru a obține zeamă. Moșmoanele se pun pe foc, se adaugă oțetul, se amestecă și se lasă la foc mediu timp de 45 de minute.

Loredana Larissa SOFRON

Pomicultorii din județul Suceava au solicitat Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale o întâlnire pentru a-și prezenta problemele și a găsi soluții. Ioan Uțiu, fost secretar de stat în cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, împreună cu factori de decizie din cadrul compartimentelor pentru Dezvoltare Rurală și Finanțarea Investițiilor Rurale din cadrul Ministerului Agriculturii și ai APIA, s-a întâlnit cu proprietarii de livezi și conducerea Stațiunii de Cercetare și Dezvoltare pentru Pomicultură Fălticeni. Pomicultorii și-au spus durerile, printre acestea numărându-se importul de fructe din țările Uniunii Europene, subvențiile, analiza conținutului de substanțe chimice folosite la combaterea dăunătorilor și fertilizarea solului, desfacerea producției, finanțarea cercetării.

Pomicultorii vor să ajungă cu merele în școli

Pomicultorii suceveni au solicitat modificarea legii achizițiilor publice pentru Programul lapte – corn – măr din școli, astfel încât producătorii să poată livra fructele direct și nu prin intermediar. Producătorii de fructe susțin că ar trebui mers pe lanțul alimentar scurt, cu modificarea legislației și a caietelor de sarcini, pentru a putea scăpa de intermediari și de fructele de import.

„Intermediarii cumpără merele de la producător cu 90 bani kilogramul și îl vând în școli cu 2-3 lei kilogramul. Chiar dacă dispun de cantitate și calitate, au depozite de păstrare și mijloace de transport, producătorii de fructe nu au șanse. În primul rând le lipsește experiența similară și apoi licitațiile se desfășoară foarte târziu“, a precizat Mircea Costișevschi, președintele Asociației Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni – Rădășeni.

Alexandru Rădulescu, vicepreședintele Consiliului Județean Suceava, instituție care organizează licitațiile pentru Programul lapte – corn – măr, a confirmat faptul că întârzierea licitațiilor, apariția contestațiilor fac ca uneori merele să înceapă a fi livrate în școli când „încep să se coacă cireșele și copiii vor cireșe“. Producătorii susțin că, fără a avea un contract ferm și a fi siguri că vor putea distribui fructe în școli, nu pot stoca producția. Mai mult decât atât, ei sunt nemulțumiți de faptul că merele de dimensiuni foarte mari din import, clasate după STAS-urile țărilor de proveniență ca mere de industrie și având un preț foarte mic, ajung să facă concurență neloială merelor românești și intermediarii care duc mere în școli să prefere aceste fructe achiziționate la prețuri mici.

„Pătrunderea merelor direct de la producători în școli este o temă pe care Ministerul Agriculturii o va analiza și pentru care va căuta o rezolvare, cu toate că modificarea legii achizițiilor publice nu este de competența Ministerului Agriculturii. Știm că vin mere din alte țări și de aceea încercăm prin orice formă legislativă legală să ajutăm fermierul român“, a declarat Ioan Uțiu.

Înființarea de noi livezi și reconversia, susținute de Guvern și UE

Subvențiile, reconversia în pomicultură, achiziția de material devirusat, lista pepinierelor din țară autorizate și soiurile produse au fost alte subiecte îndelung discutate.

„Am avut în fiecare an programe pentru pomicultură. Acum la Ministerul Agriculturii sunt aproape de finalizare programele de reconversie și de creare de noi livezi. Volumul alocat ca finanțare este mult mai mare. În noul program există două subvenții: europeană și guvernamentală. Negocierile la Comisia Europeană nu sunt simple, dar în noul PNDR lucrurile sunt schimbate substanțial. În funcție de feedback-ul pe care îl vom avea din zona pomicultorilor în implementarea PNDR-ului unele lucruri vor putea fi corectate în 2017. Nu poți să prevezi toate soluțiile care pot apărea. Crearea de livezi, reconversia sunt susținute acum prin fonduri de la Guvern și Uniunea Europeană“, a declarat secretarul de stat Ioan Uțiu.

Subprogram cu tematică pomicolă în PNDR

Ioan Uțiu a precizat că în noul PNDR există un subprogram cu tematică pomicolă. Submăsura 4.1 este pentru producție și are o alocare de 70 de milioane de euro, iar Submăsura 4.2 este pentru partea de procesare, având sume consistente alocate.

„Noul mod de abordare a PNDR-ului vorbește de praguri de calitate. De la începutul anului 2016 se vor deschide sesiuni continue, începând cu 3 ianuarie, când va fi prima zi lucrătoare până la sfârșitul lunii octombrie, când se va aloca suma pe întreaga programare. Proiectele se depun online; va fi o transparență totală, trecându-se la zona conștientului celui care aplică prin acea autoevaluare și exclude acele drumuri care trebuiau făcute. În fiecare lună pragul de calitate va coborî cu un anumit număr de puncte. Până acum s-a coborât cu câte 10 puncte în fiecare lună. Rata finanțării nerambursabile poate să ajungă până la 90%, criteriul cel mai ușor de atins de această rată fiind asocierea. Valoarea proiectelor poate ajunge până la 2 milioane de euro și cuprinde tot ceea ce înseamnă producție, procesare, comercializare, marketing, magazine, transport, păstrarea producției și așa mai departe“.

Se modifică legea care reglementează cercetarea agricolă

Finanțarea unităților de cercetare din agricultură din rețeaua Academiei de Științe Agricole și Silvice, dar și din afara ei este reglementată de două legi.

Legea nr. 45/2009 privind organizarea și funcționarea ASAS și a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii și industriei alimen­tare și Legea nr. 72 din 2011 pentru modificarea și completarea Legii nr. 45/2009.

„Legea nr. 45 este o lege funcțională, dar din nefericire nu este aplicată. În perspectiva acestui an calendaristic, pe masă va fi o nouă Lege nr. 45 a cercetării modificată, corectată, cu o viziune un pic nouă în reorganizarea cercetării. Nu este vorba de desființări, dar trebuie să avem o nouă viziune a cercetării. În viziunea mea bugetarea trebuie definită clar: cât este de la bugetul statului și cât este din venituri proprii. Și acum este prevăzut, dar este o larghețe care lasă o zonă de incertitudine. O altă temă a cercetării este problema datoriilor. Noi, ca minister, intenționăm, dacă unitățile de cercetare, ASAS-ul acceptă soluția să treacă la minister, să inițiem o Hotărâre de Guvern sau o altă formă legislativă pentru, aș îndrăzni să spun, a șterge pentru ultima dată datoriile cercetării. Vă pot spune că, până la sfârșitul anului, o să avem o nouă lege a cercetării și o reorganizare“, a declarat Ioan Uțiu.

Silviu BUCULEI

Unitatea Fitosanitară Braşov recomandă efectuarea tratamentului fitosanitar la măr pentru combaterea dăunătorului gărgăriţa florilor de măr (Anthonomus pomorum) şi a bolii făinare (Podosphaera I.) tratamentul I. Tratamentul se execută acolo unde s-a realizat dezmugurirea mugurilor florali în procent de 10-15% (bracteele sunt distanţate şi la vârf se vede uşor culoarea verde - argintiu). Folosiţi unul dintre produsele sau amestecurile de mai jos, după caz: insecticide: Calypso 480 SC – 0,02% (doza); fungicide: Kumulus DF – 0,3%, Sulfomat 80 PU – 0,3%, Topsin 70 WDG – 0,07%, Thiovit Jet – 0,3% şi alte produse omologate.

Alte recomandări: Se recomandă măsuri de igienă în cultură (tăierea ramurilor uscate, răzuirea scoarţei la pomii bătrâni), iar în perioada apariţiei adulţilor, scuturarea pomilor dimineaţa (când gărgăriţele sunt amorţite) şi distrugerea gărgăriţelor adunate. Perioada de avertizare se va prelungi cu câte zile au fost nefavorabile stropirii (ploi, zăpadă, temperaturi de la +5°C la + 2°C). Luaţi măsurile ce se impun pentru protecţia mediului înconjurător! Respectaţi cu stric­teţe normele de lucru cu produse de protecţia plantelor, pe cele de securitate a muncii, de protecţie a albinelor şi animalelor.

Temperaturile ridicate din primăvară şi ploile abundente din această vară au influenţat producţia de fructe din bazinul pomicol Fălticeni – Rădăşeni. Pomicultorii au obţinut fructe mai puţine faţă de anul precedent, iar cei care nu au aplicat toate tratamentele necesare au în livezi o producţie mai slabă din punctul de vedere al calităţii.

Potrivit lui Mircea Costişevschi, producător de mere şi preşedintele Asociaţiei Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni, anul acesta este mai slab comparativ cu cel precedent, unul dintre motive fiind acela că în timpul înfloritului s-au înregistrat temperaturi de peste 30 de grade, perioada de înflorit a fost foarte scurtă şi albinele nu au avut posibilitatea să viziteze toate florile. Pe de altă parte, din cauza atmosferei uscate grăunciorii de polen nu au reuşit să germineze, iar fecundarea s-a făcut necorespunzător, rezultatul fiind vizibil prin numărul de fructe recoltate.

Producţia de mere oscilează între 15 şi 20 de tone la hectar, variază de la fermă la fermă şi este în funcţie de soi. În bazinul pomicol Fălticeni, de exemplu, există patru ferme unde producţia a fost distrusă în totalitate de grindină. 

Costuri mari, sprijin mic

Din cauza condiţiilor climatice livezile au fost afectate anul acesta de mai multe boli, cea mai răspândită fiind rapănul. Pentru combaterea bolii au fost necesare tratamente suplimentare, ceea ce a dus la costuri de producţie mult mai mari ca în 2012. Anul acesta s-au făcut 18 tratamente contra bolilor şi 5 tratamente cu îngrăşământ foliar.

„Cine a dorit să aibă o producţie bună şi de calitate în acest an a depăşit 20 de tratamente. Cheltuielile au fost anul acesta mult mai mari decât anul trecut, a fost o perioadă de o lună şi jumătate când a plouat aproape în fiecare zi şi a trebuit să facem tratamente din cinci în cinci zile. Chiar şi aşa abia am reuşit să stăpânim între anumite limite rapănul la mere. Ca să ne încadrăm în cheltuieli contează şi preţul cu care vom livra marfa. Deocamdată suntem la mâna intermediarilor şi ne dă peste cap concurenţa neloială făcută de importuri nefiscalizate, care s-au făcut şi anul trecut şi se fac şi anul acesta. Situaţia a rămas nerezolvată, chiar dacă am ridicat această problemă la două întâlniri organizate de Ministerul Agriculturii la Iaşi“, ne-a declarat Mircea Costişevschi.

Pomicultorii fălticeneni sunt nemulţumiţi şi de impozitele pe care trebuie să le plătească pentru livezi, mai ales că subvenţiile în pomicultură sunt printre cele mai mici din agricultură. 

„Am făcut cunoscută reprezentanţilor Ministrului Agriculturii şi problema impozitării aberante şi ni s-a spus că a venit lista cu suma de la Ministerul Finanţelor. Pe lângă faptul că în ultimii 20 de ani nu s-au dat subvenţii sau când s-au dat au fost cele mai mici comparativ cu celelalte culturi, acum avem şi impozitul acesta foarte mare. Eu ca să plătesc acest impozit stabilit din birou trebuie să scot din buzunar 100 milioane de lei vechi. O parte din sumă trebuie dată până pe 25 octombrie, dată până la care mărul nu se vinde. Apoi avem de plătit substanţele folosite la stropit, termenul limită faţă de distribuitorii acestor produse fiind 30 noiembrie. Practic, nu ştim cum ne vom descurca“, ne-a spus Costişevschi.

Pomicultorii spun că normal ar fi fost ca plata impozitului să poată fi făcută fără penalităţi pentru proprietarii de livezi şi pentru cei cu culturi de toamnă până la sfârşitul anului pentru a avea timp să-şi valorifice producţia.

Material săditor autohton sau din import?

Suprafaţa deţinută de membrii Asociaţiei Pomicultorilor din Bazinul Pomicol Fălticeni este de peste 400 ha. Anual se plantează noi suprafeţe, dar se scot suprafeţe aproximativ egale pentru că sunt şi livezi de peste 40 de ani care trebuie înlocuite. Mircea Costişevschi spune că înfiinţarea unui hectar de livadă cu material săditor din ţară costă aproximativ 500 milioane de lei vechi, în timp ce aceeaşi suprafaţă, dar în sistem superintensiv şi plantată cu material săditor adus din Olanda, poate ajunge şi la 800 milioane de lei vechi. Preşedintele asociaţiei nu are încă formată o părere despre care material săditor este mai bun, de aceea nici nu face recomandări celor care vor să înfiinţeze o livadă.

„Investeşti, plantezi livada şi cinci ani aştepţi. În urmă cu doi ani, când au fost temperaturi de minus 33 de grade, au fost pierderi. A existat livada de pe Valul Moldovei, unde curenţii de aer sunt de intensitate mult mai mare, înfiinţată cu material săditor din România, care a avut pierderi foarte mari. La o altă livadă cu material săditor adus din Olanda au fost ceva probleme de aclimatizare. Deci atât materialul săditor românesc cât şi cel din import poate să ne creeze surprize. Înainte aveam material săditor produs de Staţiunea Pomicolă Fălticeni, era adaptat climatic zonei, era cel mai bun, dar desfiinţarea pepinierii ne determină să aducem materialul din altă parte“, ne-a declarat Mircea Costişevschi.

Pomicultorii spun că Goldenul deţine supremaţia în noile livezi pentru că se adaptează foarte bine condiţiilor climatice din zona noastră, merele se vând foarte bine, în schimb este foarte sensibil la rapăn. Mai sunt căutate Ionatanul, Idaredul, Florina, soiuri rezistente plantate de mulţi ani în zonă.

Preţul merelor, acelaşi în ultimii ani

În acest an preţul kilogramului de mere va oscila la producători între 1 leu şi 2,5 lei, în funcţie de soi şi de calitate. Preţul a rămas acelaşi în ultimii doi ani, chiar dacă a crescut la pesticide, la motorina folosită la utilaje şi au crescut cheltuielile cu forţa de muncă.

Mircea Costişevschi consideră că producţia actuală de fructe din ţară ar ajunge până în luna ianuarie, fără a se aduce niciun fruct din import.

„Dar nici măcar producţia aceasta  mică care este nu reuşim să o vindem la preţul adevărat pentru că avem de înfruntat concurenţa neloială din import. Chiar dacă pomicultorii din zona Fălticeni sunt asociaţi, au depozite, au mijloace de transport corespunzătoare, este foarte greu să pătrundă în supermarketuri. Condiţiile pe care le impun nu se reflectă în preţul pe care îl acordă“, a precizat inginerul Costişevschi. Pe lângă faptul că nu pot pătrunde în marketuri, pomicultorii suceveni susţin că nu pot pătrunde nici în programul Mere în Şcoli, pentru că nu au „experienţă“ similară.

Ei susţin că, fiind un program naţional, licitaţia pentru fructe ar trebui separată de lapte şi corn, iar producătorii să aibă un punctaj suplimentar faţă de cei care vin cu contracte care le asigură merele din livezile altora sau chiar din import. Astfel programul Lapte – Corn – Măr ar deveni o formă de subvenţionare generoasă a pomiculturii.

Silviu Buculei

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti