Mărul este unul dintre cei mai importanți pomi fructiferi care înregistrează a doua producție mondială după banan datorită calităților nutritive ale fructelor de măr care au un conținut ridicat de compuși bioactivi, micro- și macronutrienți precum polifenolii, fibrele alimentare, carbohidrații, acizii organici, vitaminele, mineralele și, nu în ultimul rând, datorită unor facilități de cultivare, transport, depozitare, preț etc. Este știut că acești compuși bioactivi pe care merele îi conțin le conferă proprietăți benefice pentru sănătate, incluzând activitate antioxidantă, antiinflamatoare, antimicrobiană, anti-cancer. Studiile acumulate au arătat că, de exemplu, polifenolii atenuează inflamația și stresul oxidativ, procese implicate în bolile inflamatorii intestinale precum boala Crohn și colita ulceroasă, artrita reumatoidă sau alte boli degenerative (boli cardiovasculare, diabet zaharat etc.). Extractul de polifenoli din măr este capabil să scadă infecțiile intestinale induse de Clostridioides difficile la șoareci prin modularea microbiotei intestinale, îmbunătățind efectele anti-inflamatorii și integritatea barierei colonului.

Merele se consumă proaspete în cantități mari (~200g/capita/zi), dar și ca suc și multe alte preparate culinare. Aproximativ 30% din producția de mere este folosită pentru a obține suc de mere, cidru, vin, băuturi spirtoase și produse uscate. Aproximativ 25-30% din totalul fructelor procesate rămân sub formă de reziduuri solide (subproduse), popular tescovină de mere, care conțin, de asemenea, constituenți biologic activi (de exemplu, fibre alimentare, compuși fenolici, terpenici, minerale, vitamine etc.), cu potențial benefic pentru sănătate datorită activității hipoglicemiante, hipocolesterolemiante, anticancerigene, antiinflamatoare, antivirale și antibacteriene. Foarte interesant și de reținut, tescovina de măr poate avea un conținut mai mare de nutrienți decât mărul în sine și poate fi inclusă în siguranță în hrana animalelor de fermă (de exemplu, porci). S-a demonstrat că includerea alimentară a tescovinei de mere a îmbunătățit parametrii biochimici sanguini, microbiota intestinală și răspunsul imun la nivel local intestinal la purcei care după înțărcare trec printr-o perioadă de criză tranzitorie, cu efecte economice importante.

Dar, trebuie avut în vedere că această compoziție și conținutul în compuși bioactivi a tescovinei derivate din mere sunt influențați de diferiți factori, de exemplu, soiul de măr, clima și starea solului, enzimele utilizate pentru extragerea sucului, metoda utilizată pentru presare și procesul de uscare.

În IBNA s-a realizat un studiu în care s-a comparat influența a trei soiuri de măr: Granny Smith, Golden și Roșu dublu delicios asupra nivelului/concentrației de compuși bioactivi din tescovina provenită din aceste soiuri. Rezultatele noastre, similar cu cele din literatura de specialitate, au arătat că, indiferent de varietate/soi, tescovina de mere are un conținut mic de proteine și lipide, dar un nivel mare de macro- și micronutrienți bioactivi, cu rol important și benefic pentru sănătatea animală și umană, fiind bogată în fibre alimentare, polifenoli, minerale, vitamina C, acizi organici etc. Soiul nu a influențat nivelul de proteină sau grăsime, dar a influențat concentrația mai multor constituenți bioactivi. Dintre cele trei soiuri, Granny Smith a conținut un nivel superior de fibre alimentare (24,46% față de 22,42% în Golden și 19.85% în Roșu dublu delicios) și de fier (50,22 ppm versus 26,09 ppm în Golden și 34,81 ppm în Roșu dublu delicios). În contrast, soiul Roșu delicios a avut o cantitate mai mare de polifenoli totali și polifenoli individuali ca epicatechina, precum și o concentrație mai mare de potasiu, magneziu și zinc.

Așadar, potențiala variabilitate a compoziției acestui subprodus datorată diferiților factori, ca de exemplu soiul din care provine, încurajează continuarea investigațiilor asupra acestei materii prime valoroase pentru introducerea ei în lanțul furajer la scară largă și arată importanța, pentru producătorii de furaje, a caracterizării adecvate a materiilor prime înainte de a le utiliza.

Ionelia ȚĂRANU – IBNA-Balotești

Unele dintre cele mai eficiente procedee de întreținere a solului în livezi este înierbarea. Clima temperată, seceta, dar și gradul de eroziune a solului sunt doar câteva dintre cauzele care afectează structura pământului.

Înierbarea poate fi permanentă sau periodică, atunci când se ară şi se menţine câţiva ani ca ogor negru, după care se înierbează din nou. Înierbarea terenului se face în benzi, între rândurile de pomi. Menţinerea permanentă a ogorului negru este un alt mod de întreţinere a solului în livezi. Pământul este lucrat şi afânat, apa din ploi pătrunde cu uşurinţă şi ajunge repede la rădăcini. Solul care este afânat la suprafaţă împiedică evaporarea apei, rămânând aproape în întregime pentru pomi.

Pomii din livezile unde pământul este menţinut ogor negru formează mai mulţi muguri de rod şi dau recolte bogate. Totuşi, prin lucrarea permanentă a solului, în cazul ogorului negru se distruge structura lui. Pământul se bătătorește repede, iar apa şi aerul ajung mai greu la rădăcini. Pentru a preveni acest efect, toamna terenul se ară la adâncimea de 20-22 cm, în livezile de măr şi păr, la 15-18 cm și la 15-18 cm în cele de prun, cais, piersic, cireş, vişin şi de arbuşti fructiferi.

Arătura de toamnă nu se grăpează, brazdele şi bulgării opresc zăpada pe loc, sporind la creşterea cantităţii de apă din sol în primăvară. Arătura se va executa la 1,0-1,2 m de rândul de pomi.

Primăvara se face o lucrare de afânare a solului la 10-12 cm cu cultivatorul sau cu sapa pe toată suprafaţa, inclusiv sub coroana pomilor, după efectuarea tăierilor şi tratamentelor contra bolilor.

Vara, solul din livadă se mai lucrează de 4-6 ori, la 10-12 cm, după ploi, în aşa fel încât să nu fie buruieni şi pământul să fie afânat.

Culturi de acoperire

Cele mai bune culturi de acoperire pentru îngrăşământ verde în livezi sunt cele de toamnă-primăvară sau de vară, deoarece ele cresc şi se dezvoltă în perioadele în care pomii au nevoi mai mici pentru apă şi substanţe nutritive.

Pentru culturile de primăvară se recomandă: seradela, sulfina şi rapiţa; pentru culturile de vară: lupinul alb, lupinul galben, facelia, seradela, soia, fasoliţa, floarea-soarelui; pentru culturile de toamnă: secara, măzărichea păroasă, trifoiul şi rapiţa. Încorporarea plantelor în sol se realizează cu ajutorul grapei cu discuri şi cu plugul.

În prima jumătate a verii solul din livadă se menţine ogor negru. După încetarea creşterii lăstarilor, în a doua jumătate a verii, prin luna august, se însămânţează anumite plante agricole, de obicei furajere: mazăre furajeră, lupin galben, secară, timoftică. Aceste plante cresc până în toamnă, dau o masă verde importantă care se îngroapă în sol prin arătura de toamnă, ca îngrăşământ verde. Culturile intercalate cu plante agroalimentare constau în cultivarea cu plante cu perioadă scurtă de vegetaţie în zonele secetoase pentru menţinerea umidităţii în sol. Acest mod de întreţinere a solului nu este posibil decât în zonele cu multe ploi sau cu irigații. În regiunile secetoase este mai bine de menţinut ogorul negru în cursul verii.

Mulcirea solului

Mulciul poate fi natural şi artificial. Ca mulci natural se folosesc resturile vegetale din gospodărie (paie, coceni, frunze, rumeguş, fânul de proaspătă calitate) care, fie întregi, fie tocate, acoperă terenul într-un strat uniform de 10-15 cm, strat ce permite pătrunderea în sol a apei, aerului şi cădurii, dar împiedică pierderea apei, pătrunderea luminii şi creşterea buruienilor. Ca mulci artificial se foloseşte folia neagră de polietilenă sau cea transparentă. Practica mulcirii s-a generalizat pe rândurile de pomi pe o lăţime de 1,5-2 m, în special la plantaţiile intensive şi superintensive amplasate pe terenurile nisipoase şi în zonele secetoase, precum şi în culturile de căpşuni.

Combaterea brumelor şi îngheţurilor târzii

Brumele şi îngheţurile târzii pot surprinde pomii în fenofaza de umflare a mugurilor floriferi şi chiar în plină floare. Cel mai des afectate sunt speciile cais, migdal, piersic şi cireş, care înfloresc timpuriu. Pentru protejarea livezilor, cea mai accesibilă şi mai ieftină metodă rămâne fumigaţia, respectiv arderea unor materiale uşor de aprins şi care produc fum mult. Condiţia esenţială este ca arderea să fie înceată, să nu producă flacără. În aceste scopuri se caută din timp bălegar păios, semiuscat, turbă, gunoaie, buruieni uscate, vreascuri, resturi de cauciuc şi alte materiale care amestecate pot servi la pregătirea grămezilor fumigene. Pentru fiecare hectar de livadă sunt necesare 150-200 asemenea grămezi de material fumigen care se distribuie la 8-10 m una de alta, printre rândurile de pomi, nu numai pe alei şi, pe cât posibil, să fie perpendiculare pe direcţia vântului dominat. Grămezile cu materiale fumigene trebuie să ardă (să producă fum) până la răsărirea soarelui şi au un efect bun numai la o scădere a temperaturii la -2…-3°C.

Erbicidarea se va efectua numai pe timp liniştit, fără vânt. Cercetările efectuate în domeniu, precum şi practica de producţie au arătat că, dintre speciile pomicole cultivate, seminţoasele şi în special mărul suportă cel mai bine erbicidarea. În aceste plantaţii pot fi folosite cu succes atât erbicidele sistemice, cât şi cele de contact sau totale.

Anca LĂPUȘNEANU

Marius Postolache, un tânăr în vârstă de 22 de ani, muncește cot la cot cu părinții săi o suprafață de 6 ha cu legume și 15 ha cu pomi fructiferi, în Probota, județul Iași. De la vârsta de 13 ani, Marius s-a implicat în afacerea demarată de părinți pentru că, gândea el, este una de viitor.

Livadă în sistem superintensiv

„Împreună cu părinții administrez o exploatație agricolă specializată în horticultură, pe care o deținem în comuna Probota, județul Iași, respectiv 15 ha de livadă, din care 10 ha de livada de măr plantată în sistem superintensiv, 3 ha de livadă de prun și 2 ha păr. În ceea ce privește legumicultura, cultivăm legume pe o suprafață de un hectar, în spațiu protejat, și 5 ha în câmp deschis, precum tomate pentru industrializare, vinete, ardei gras, kapia, varză de toamnă și pepeni“, susține tânărul ieșean.

Proiect european pentru înființarea unei linii de procesare a legumelor și fructelor

Marius Postolache s-a obișnuit cu munca de la o vârstă fragedă. Avea doar 13 ani când a înțeles ce înseamnă să fii legumicultor și cum se clădește o afacere de succes în acest sector. Pe viitor acesta are planuri mari în ceea ce privește dezvoltarea afacerii în care părinții au tot reinvestit. Vrea să nu mai depindă de forța de muncă și de aceea încearcă să facă totul mecanizat, cu ajutorul fondurilor europene, prin Submăsura 6.1 – „Instalarea tinerilor fermieri“.

„Totul a început în urmă cu 10 ani, când părinții mei și-au schimbat domeniul de activitate și au investit în agricultură. Pentru mine reprezintă o moștenire de familie care m-a impulsionat să studiez acest domeniu și în care vreau să aplic „roadele învățăturii“ de-a lungul celor 4 ani. Pe viitor voi aplica pentru un proiect european din Submăsura 6.1 – „Instalarea tinerilor fermieri“, iar din fondurile pe care le voi obține vreau să îmi înființez o linie de procesare, în care să valorificăm produsele din fermă. Din punctul meu de vedere, deși reprezintă un domeniu greu din cauza mai multor factori, poate fi foarte profitabil“, încheie tânărul fermier din județul Iași.

Beatrice Alexandra MODIGA

Pentru prevenirea si combaterea organismelor daunatoare : larve hibernante ale paduchelui de San Jose, paduchele lanos, paduchele testos, oua hibernante ale afidelor la POMI FRUCTIFERI.

Pentru efectuarea tratamentului folositi produsul : JUVINAL 10 EC - 0,1% SAU PLANTOIL ( MIDOS OIL - a 2 a denumire comerciala) 0,75-1,0% sau alte produse de protectia plantelor similare omologate, pentru a fi utilizate pe teritoriul Romaniei.

Tratamentul al 2-lea se aplica la umflarea mugurilor floriferi pentru prevenirea si combaterea unor boli de scoarta si muguri ( focul bacterian, rapan, fainare etc.) cu : ALCUPRAL 50 PU - 0,2-0,3% sau alte produse pentru protectia plantelor similare omologate pentru a fi utilizate pe teritoriul Romaniei.

Se vor executa lucrari de igiena culturala: taierea si arderea lastarilor atacati de fainare, foc bacterian,boli de scoarta si lemn, strangerea si distrugerea frunzelor si incorporarea lor in sol, eliminarea pomilor uscati;

Perioada optima de tratament : in perioada repausului vegetativ, in pomicultura, pentru combaterea formelor hibernante ale paduchilor dar si a altor daunatori.

Recomandari:

A se citi cu atentie eticheta produselor care urmeaza a fi utilizate;

Alte recomondari:

A se respecta cu strictete normele de lucru cu produse pentru protectie a plantelor, normele de protectie si securitatea muncii, de protectie a albinelor si a animalelor in conformitate cu 

Legea nr.383/2013 a apiculturii, cu modificarile si completarile ulterioare si Ordinul nr.127/1991 al ACA din Romania, Ordinul comun nr.45/1991 al Ministerului Agriculturii si Alimentatiei, lSb/3404/1991 al Dep. Pentru Administratie Locala si 1786/TB/1991 al Ministerului Transporturilor, precum si cu Protocolul de colaborare nr.328432/2015, incheiat cu ROMAPIS( privind implementarea legislatiei, in vederea protectiei familiilor de albine, impotriva intoxicatiilor cu produse pentru protectia plantelor);

A se respecta prevederile Ordinului Ministrului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale nr.297/2017 privind aprobarea Codului de bune practici pentru utilizarea in siguranta a produselor de protectie a plantelor.

Respectati obligatiile ce va revin conform Ordinului Ministrului Agriculturii si Dezvoltarii Rurale, al Ministrului Mediului, Apelor si Padurilor si al Presedintelui Autoritatii Nationale Sanitare Veterinare si pentru Siguranta Alimentelor nr.352/636/54/2015 pentru aprobarea normelor privind ecoconditionalitatea in cadrul schemelor si masurilor de sprijin pentru fermieri in Romania, cu modificarile ulterioare.

Se vor respecta obligatoriu urmatoarele:

1. Se utilizeaza numai produse de protectie a plantelor omologate de Comisia Nationala de Omologare a Produselor de Protectie a Plantelor, care se regasesc in baza de date PEST­ (www.madr.ro)
2. Se utilizeaza produsele de protectie a plantelor doar in scopul pentru care acestea au fost omologate si numai in conformitate cu instructiunile de
3. Produsele de protectie a plantelor clasificate ca foarte toxice (T+) şi toxice (T) vor fi utilizate numai de persoanele juridice care detin autorizatie pentru utilizarea acestor produse, emisa de oficiul Fitosanitar in a carei raza teritoriala isi desfasoara activitatea.
4. Sa nu aplice tratamente cu produse de protectie a plantelor in zonele de protectie a resurselor de apa, in zonele de protectie sanitara si ecologica, precum si in alte zone protejate stabilite in conditiile in conditiile legii.
5. Sa pastreze o perioada de cel putin 3 ani documentele de evidenta contabila a produselor de protectie a plantelor depozitate şi utilizate in exploatatie, precum si Registrul de evidenta a tratamentelor cu produse de protectie a plantelor(conform modelului):

(Conform Reg.CE nr.1107/2009, art.67,(1))

Producatorul agricol numeroteaza paginile registrului. Pe spatele registrului( pe ultima pagina) se mentioneaza cate pagini cantine registrul, purtand semnatura(si ştampila, dupa caz) fermierului sau administratorului societatii.

Nerespectarea acestei cerinte constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 8000-10000 lei(HG 1230/12.12.2012;art.3,alin.(1),pct.i.

A se respecta timpul de pauza recomandat pentru fiecare produs de protectia plantelor aplicat.

Se vor respecta cerintele de agromediu, clima si sol, de silvomediu conform normelor PNDR( M10, M11, M13, M15).

Fiecare fermier știe că tăierea pomilor fructiferi este o lucrare importantă, de care depinde sănătatea acestora pentru rodire și longevitate. Tăierile pot fi făcute atunci când pomii sunt încă verzi sau chiar și atunci când sunt uscați. Specialiștii recomandă ca lucrările de tăiere din grădină să fie constante, dar minimale, pentru a nu supune pomii la un stres prea mare și la apariția diverșilor dăunători. În livezile mari se pot aplica tăieri mult mai drastice întrucât și tratamentele chimice și fertilizările sunt numeroase.

Perioada recomandată pentru tăieri

Dacă arborele este prea viguros există probabilitatea să nu fructifice. Dacă pomul va avea prea multe fructe are șansa de a pieri deoarece cu îngrășăminte se vor hrăni fructele în detrimentul arborilor. Trebuie să știm și că tăierile la pomii fructiferi nu se pot face oricum și oriunde și nici nu e necesar să fii un expert pentru a reuși sau a stăpâni unele tehnici sau reguli pentru astfel de lucrări.

Tăierile la semințoase în uscat (gutui, măr, păr etc.) este recomandat să se facă atunci când sunt în repaos vegetativ și frunzele încep să cadă. Se mai pot efectua tăieri și iarna, însă cu mare atenție, ca să nu urmeze geruri puternice după efectuarea lucrărilor. O altă perioadă optimă este la începutul primăverii. 

Tăierile la sâmburoase în verde (prunul, caisul, piersicul, vișinului etc.) se pot face la sfârșitul lunii august, cu condiția ca fructele să fi fost deja culese. Lucrările pot fi făcute și iarna, însă riscul de atac al paraziților este mai mare comparativ cu sfârșitul lunii august. După tăieri, specialiștii recomandă stropirea cu cupru a pomilor. Aceasta este o soluție optimă pentru prevenirea aparițiilor bolilor.

Nu tăiem pintenul, ci țepușa

Pentru început e necesar să distribuim pe o șarpantă ramurile roditoare și vegetative, de exemplu o țepușă, apoi un pinten, fără să le grupezi. Pentru meri și peri puteți suprima o parte din țepușe, dacă numărul acestora e prea mare. Pintenul are o lungime de 1-7 mm și un mugur de creștere în vârf. Acesta poate fi simplu, inelat sau mixt, caracteristic la meri și peri, cireși, vișini sau piersici tineri. Pintenul nu se taie niciodată.

Asemănător pintenului regăsim spinul. O ramură scurtă de rod, cu diferența că în locul mugurelui de creștere are un ghimpe în vârf. În schimb, smicelele se vor scurta mereu la un mugur vegetativ, cu excepția celor care au fost deja ciupite vara și au mugur florifer în vârf. Smiceaua este ramura roditoare de 13-35 cm și 3-8 mm grosime, provenită dintr-un mugur lateral de pe ramurile de semischelet. Smiceaua apare la măr, păr și la unele soiuri românești de prun. La fel ca țepușa, nu se taie. Aceasta face parte din categoria ramurilor roditoare, este scurtă, rigidă și caracteristică pentru meri și peri. După ce a rodit, țepușa se poate îngroșa în partea terminală, rezultând punga de rod.

Trebuie să fim atenți și la nuielușe, aceasta evoluează dintr-o smicea și o putem deosebi datorită mugurelui florifer din vârf. Nuielușele pot dezvolta pinteni laterali și trebuie tăiate pentru normarea rodirii, din cauza prezenței mugurilor vegetativi.

Un alt element sunt mlădițele. Acestea pot fi lungi, elastice și pot evolua din nuielușă. Sunt specifice anumitor tipuri de măr. Mlădițele le putem rări, dacă sunt prea dese, iar scurtarea se poate efectua dacă aceasta are mai mulți muguri laterali. De asemenea, poți scurta o mlădiță deasupra unui mugur mixt sau vegetativ.

La pomii fructiferi poate apărea și bursa. Aceasta este scurtă, rigidă, cu o structură îngroșată, rămasă după ce se desprinde fructul. Din bursă se pot dezvolta pinteni sau smicele noi.

Ramificația fructiferă produce majoritatea recoltei superioare. Ramificațiile fructifere provin din mai multe burse reunite care se suprapun. După 4-5 fructificări la măr, vatra de rod îmbătrânește și trebuie tăiată pentru regenerare.

Speciile de sâmburoase pot dezvolta și ramuri-buchet. Acestea cresc până la 8-12 cm și prezintă un mugur vegetativ în vârf, în jurul căruia se grupează între 3 și 7 muguri floriferi. Evoluând doar prin mugurele terminal, ramurile buchet nu se pot regenera prin acțiunile de tăiere.

Ramurile mixte sunt comune pentru majoritatea sâmburoaselor și au o lungime de până la 70 cm. Mugurii vegetativi sunt în vârf, iar pe lateral sunt muguri floriferi și vegetativi. La pruni, ramura mixtă are grupuri de 2-3 muguri roditori la fiecare nod, în timp ce la cais regăsim 5-8 muguri, de data aceasta floriferi. Ramurile mixte se taie după 5-7 ani. La piersic ramura mixtă are trei muguri pe fiecare nod. Aceasta asigură fructe superioare doar în primul an de formare, după care se taie. La cireși sau vișini, ramurile mixte au un singur mugur floral pe nod. Tocmai de aceea nu se pot regenera.

Ramurile mijlocii de rod pot ajunge la lungimi de aproximativ 30 cm și prezintă un singur mugur vegetativ în vârf. Pe lungimea ramurii mijlocii de rod regăsim atât muguri floriferi (la bază), cât și vegetativi (spre vârf). Ramurile nu se ramifică la cireș sau vișin, dar o pot face la cais și prun. Se pot scurta pentru normarea rodirii.

La unele specii de sâmburoase cu ramura pleată nu se taie niciodată pentru că se alungește prin mugurele vegetativ din vârf. Iar pentru pomii cu ramura salbă se poate regenera prin tăiere, dar în cazul în care prezintă spre bază unul sau doi muguri vegetativi.

Liliana POSTICA

Cu efecte foarte grave chiar și asupra fructelor gata recoltate, pregătite pentru depozitare, monilioza este una dintre cele mai agresive boli la sâmburoase și semințoase. Cum ne dăm seama că avem pomii afectați de arsura moniliană, cum combatem și cum tratăm pomii afectați ne explică profesorul universitar doctor Florin Stănică, de la Facultatea de Horticultură, prorector al USAMV București.

Cum arată ramurile și florile afectate de ciupercă

Ciupercă agresivă, monilioza fructelor (Monilinia laxa) atacă aproape toate speciile de pomi – sâmburoase (cireși, vișini, caiși, piersici, nectarini, pruni) și semințoase (gutui, meri, peri). Denumită și putregaiul brun sau Mumifierea fructelor, atacul acestei ciuperci se manifestă mai ales în primăverile reci și ploioase, ciuperca fiind favorizată de umiditatea ridicată, temperaturile scăzute și de leziunile produse de grindină, boli sau dăunători. Cu efecte grave, Monilinia laxa poate cauza pierderi mari la speciile afectate, iar pomii afectați pot fi ușor observați dacă li se ofilesc ramurile cu frunze și flori. De altfel, aceasta poartă denumirea de arsură moniliană.

Ciuperca Monilinia laxa parazitează ramurile pomilor, florile și fructele în diferite faze de dezvoltare. Vârfurile tinere ale ramurilor afectate de monilioză se ofilesc și apoi se îndreaptă în jos, ca niște cârje, după care se usucă. Din păcate, acest proces este iremediabil. În ceea ce privește atacul pe flori, acesta seamănă cu daunele produse prin îngheț, efectele fiind la fel de grave deoarece duc la uscarea acestora. Florile afectate de această ciupercă vor rămâne pe ramuri, indiferent dacă bate vântul sau plouă, stau „lipite“, iar frunzele afectate se ofilesc, capătă o culoare arămie, se brunifică și apoi se usucă. Chiar și scoarța pomului este afectată, pe aceasta apărând leziuni închise la culoare, brune.

Ce efecte are Monilinia laxa asupra fructelor

Dacă acestea sunt efectele asupra ramurilor, florilor și fructelor, iată cum se manifestă Monilioza la fructe. În timpul verii, când fructele se apropie de maturitate și sunt aproape coapte, apar pe suprafața lor pete brune ce se întind și cuprind fructul în întregime. Interiorul fructului este brun și, în scurt timp, putrezește aproape în totalitate. De cele mai multe ori, după uscare, fructul se desprinde și cade din pom. În cazul în care temperaturile sunt ridicate și atmosfera este umedă, pe suprafața fructului, în dreptul zonelor putrede, apar „fructele“ ciupercii, acestea fiind dispuse în cercuri concentrice. Forma aceasta de atac poartă denumirea de „putregai brun“.

Când trebuie să curățăm livada

De ce este bine să curățăm livada până la intrarea în primăvară ne explică profesorul universitar doctor Florin Stănică, de la Facultatea de Horticultură, prorector al USAMV București. „Ei bine, în primăvară, presiunea de infecție și de infestare este foarte mare. Practic, au agentul patogen și dăunător în livadă și acesta își va multiplica «progeniturile», se va multiplica și va coloniza întreaga plantație. De aceea este foarte important să intrăm cu pomii sănătoși, curățați în primăvară. Bineînțeles, sunt foarte multe boli. Avem de-a face și cu făinarea, cu rapăn, cu o mulțime de alte boli, iar fiecare în felul său atacă florile, frunzele și, în final, fructele“, ne-a spus prof. univ. dr. Florin Stănică. Indiferent că este vorba de Monilioză, alte boli sau chiar și profilactic, toamna este momentul stropirii pomilor. Profesorul Florin Stănică recomandă stropirea cu piatră vânătă sau zeamă bordeleză în concentrație mare, de 3%, adică de zece ori mai mult decât se folosește pentru stropirea din timpul verii. „În afară de acestea (piatră vânătă sau zeamă bordeleză – n.red.), putem adăuga și un insecticid în doză dublă și uree, îngrășământ organic pe bază de azot care are un efect foarte interesant. În primul rând, stimulează căderea frunzelor. Practic, arde frunzele și le obligă să cadă. Al doilea efect este acela de a ajuta microorganismele folositoare care descompun celuloza și alte substanțe din frunze; ureea este suportul energetic pentru aceste microorganisme folositoare. Practic, aplicând uree, noi stimulăm procesul de compostare, de descompunere a materiei celulozice din frunze. Este de preferat ca acest tratament (piatră vânătă – 3%, uree – 3%, insecticid în doză dublă) să se repete după zece zile și abia după ce au căzut toate frunzele să trecem la operațiunea de curățare a livezii. În primăvară, când mugurii încep să se umfle, vom folosi concentrații mai mici, adică 1%“, ne-a mai explicat profesorul Florin Stănică.

Văruirea pomilor este o altă operațiune recomandată de către profesorul Florin Stănică, dar aceasta ar trebui să se facă din toamnă, nu primăvara – așa cum știm din bătrâni. Iar văruirea este bine să se facă la toate speciile de pomi. Este mai bine să prevenim decât să vindecăm, nu-i așa?

Este foarte important de știut că, atunci când atacul se manifestă pe fructele tinere, acestea se „stafidesc“, se zbârcesc, capătă o culoare închisă, se brunifică, iar pagubele nu sunt deloc mici. Livada poate fi afectată destul de grav. Mai mult decât atât, atacul de Monilinia laxa se manifestă și pe fructele mature. În aceste cazuri, fructele se vor mumifia. Fructele afectate rămân prinse pe ramuri și pe timpul iernii, unde Monilinia are condiții favorabile de a se dezvolta. Dacă nu sunt înlăturate, așa cum ne sfătuiesc specialiștii să facem începând imediat după recoltare și până la Sărbătorile de iarnă, aceste fructe bolnave vor fi surse de infecție pentru anul următor. Ce este mai grav, Monilinia poate afecta chiar și fructele gata recoltate, pregătite pentru a fi depozitate. Și în aceste cazuri pierderile înregistrate sunt mari.

Simona-Nicole David

Venirea primăverii și a sezonului cald, cu explozii de vegetație dar și cu „alaiul“ de boli și dăunători „pofticioși“ a se hrăni cu fragedele creșteri vegetative, pune în pericol producția de fructe și calitatea acestora. Pomii netratați produc fructe puține, pătate (pline de rapăn) și viermănoase. Pentru preîntâmpinarea acestor neajunsuri se propune o schemă de tratament simplificată aplicată în momentele de vegetație cele mai vulnerabile infecțiilor cu boli și înmulțirii dăunătorilor – în fazele de ouă, larvă și adult. Tratamentele respective se fac preventiv în marea lor majoritate și curativ, acordându-se atenția cuvenită folosirii de produse omologate pentru protejarea albinelor, a mediului și protecția muncii.

Aplicarea tratamentelor la semințoase (măr, păr, gutui)

Dușmanii cei mai periculoși ai semințoaselor sunt: rapănul, făinarea, focul bacterian, moniloza, păduchele din San-José, gărgărița florilor, viermele fructelor, omizile defoliatoare, păduchii, păianjenii, acarienii, insectele minatoare.

Tratamentul 1

Se aplică de la dezmugurire la buton roz.

Se combat: păduchele din San-José (dacă nu a fost combătut în iarnă), păduchele lânos, acarianul roșu, rapănul, făinarea.

Produsele recomandate:

Fungicide: Dithane Neotec 75 WG în doză de 20 g/10 l apă sau Topsin 70 WG, în doză de 10 g/10 l apă

Insecticide: Calypso 480 SC, în doză de 2 ml/10 l apă sau Mospilan 20 SG, în doză de 3 g/10 l apă sau Dimilin 0,02%.

• gărgărița florilor cu Mospilan 20 sau Calypso 480 SC (produse care protejează albinele)
• păduchele din San-José (dacă nu s-a combătut în iarnă), cu Decis sau Faster Delta (cu atenție la protejarea albinelor).

Pentru combaterea gărgăriței florilor care este un dușman periculos nu este bine să ratăm acest tratament.

Tratamentul 2

Se aplică de la deschiderea florilor la căderea petalelor.

Se combat: gărgărița florilor care produce daune de până la 90% în mugurii florali, care iau aspect de cuișoare, puricii meliferi, acarienii, rapănul, făinarea, moniloza, focul bacterian.

Produse recomandate

Insecticide: Calypso 480 SC în doză de 2 ml / 10 l. apă sau Mospilan 20 SG în doză de 2 g/10 l apă.

Fungicide

• Merpan 80 WDG în doză de 15 g/10 l apă sau Bravao SC 2 ml/10 l apă
• dacă este cazul, Thiovit Jet pentru combaterea făinării în doză de 35 g/10 l apă, Aliete 80 WG în doză de 30 g/10 l apă pentru combaterea focului bacterian

Tratamentul 3

Se aplică de la mărimea unei alune la mărimea unei nuci.

Se combat: rapănul, făinarea, moniloza, viermele fructelor, omizile defoliatoare, păduchii de frunze, acarienii, păianjenii.

Produsele recomandate:

Fungicide: Score 250 EC în doză de 2 ml/10 l apă, sau Systane Plus 2ml/10 l apă.

Insecticide: Karate Zeon în doză de 1,5 ml/10 l apă sau Calypso 480SC în doză de 2 ml/10 l. a.

Tratamentul 3 se poate repeta de 1-3 ori, dacă este cazul.

Tratamente la sâmburoase (prun, cais, piersic, cireș, vișin)

Tratamentul 1

Se face în faza de dezmugurire, până la buton alb.

Se combat: moniloza, pătarea roșie, ciuruirea frunzelor și bășicarea frunzelor la piersic, viespile prunului, un dușman care poate compromite total producția de prune, păduchele din San-José, păduchii de frunze, acarienii.

Produse recomandate

Fungicide: Dithan Plus în doză de 20 g/10 l apă sau Topsin în doză de 10 g/10 l apă.

Insecticide: Mospilan 20 SP în doză de 2 ml/10 l apă sau Calypso 480 SC în doză de 2 ml/10 l apă ori Dimilin 48 SC în doză de 0,02%.

Tratamentul 2

Se face de la începutul înfloririi până la scuturarea petalelor.

Se combat: moniloza, ciuruirea și pătarea frunzelor, bășicarea frunzelor de piersic, viespile prunului, musca cireșelor, păduchii de frunze.

Produse recomandate

Fungicide: Score 250 EC în doză de 2 ml/10 l apă sau Topsin în doză de 10 g/10 l apă.

Insecticide: Calypso 480 SC în doză de 2 ml/10 l.apă, Mospilan 20 SG, în doză de 2ml/10 l apă.

Tratamentul 3

Se face de la începutul creșterii fructului până la ½ din mărimea acestuia.

Se combat: moniloza, ciuruirea, pătarea roșie a frunzelor, bășicarea frunzelor la piersic, viermele fructelor (atenție la viermele cireșelor), omizile defoliatoare, păduchii de frunze, acarieni, păianjeni.

Produse recomandate

Fungicide: Score 250 EC în doză de 2 ml/10 l apă sau Topsin în doză de 10 g/10 l apă sau Dithane în doză de 20 g/10 l apă.

Insecticide: Calypso 480 SC în doză de

2 ml/10 l apă sau Mospilan 20 SG în doză de 2 ml/10 l apă.

Dacă este cazul, vom folosi Vretimec 1,8 EC în doză de 1,5 ml/10 l apă pentru combaterea acarienilor sau Nissorun 10 WP în doză de 5 g/10 l apă pentru combaterea păianjenilor.

La nevoie, tratamentul 3 se poate repeta de două ori.

Recomandări

Respectați dozele recomandate de pe etichetă și dacă produsul este compatibil cu alte produse. Se va evita amestecul cu produse cuprice (Zeama Bordeleză, Funguran, Champion etc.) Asigurați timpul de pauză de la aplicarea ultimului tratament, a recoltarea fructelor. E necesar să protejăm albinele, anunțând vecinii și deținătorii de familii de albine când intenționăm să facem tratamente. Se va evita păscutul anilalelor în livezi sau în locurile unde s-au făcut tratamentele. Soluțiile rămase nu vor fi aruncate la întâmplare, pentru a nu polua solul și apa. Se vor respecta cu strictețe măsurile de igenă și protecția muncii cu echipament adecvat (mască, mănuși, ochelari, combinezon, cizme.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

La construcţia oricărui sistem de coroană, pentru a asigura pomi cu schelet trainic şi bine consolidate, cu o suprafaţă de rodire cât mai mare, trebuie respectate unele principii de bază.

O primă condiţie care se cere este ca pomul să fie, pe cât posibil, condus şi să i se aplice cât mai puţine tăieri. Acest principiu se poate realiza dacă se aplică o serie de operaţii în verde, care să dirijeze mai mult ramurile din coroana pomului, astfel încât să nu mai fie  necesare tăieri în perioada de repaus. Tăierile trebuie să stimuleze acele funcţiuni care se manifestă mai slab la vârsta pe care o are pomul. Astfel, în tinereţe pomul creşte viguros dar nu rodeşte, adică în această perioadă se manifestă intens foarte slab; de aceea pomilor tineri nu trebuie să li se aplice tăieri scurte întrucât acestea stimulează creşterea. La pomii maturi creşterile vegetative sunt reduse din ce în ce mai mult pe măsura îmbătrânirii lor. În acest caz trebuie aplicate tăieri mai scurte pentru a favoriza creşterea şi formarea de ramuri noi.

În coroana pomilor trebuie stimulate acele părţi care cresc mai slab şi temperate părţile de schelet care cresc viguros. Ţinând seama de acest principiu, la pomii cu ax puternic şi ramuri de schelet slabe, trebuie stimulate creşterea ramurilor principale şi frânată creşterea axului şi invers. Ramurile cu unghiul de ramificare mic şi cu tendinţa de a creşte viguros trebuie aplecate, iar cele slabe şi cu unghiul de ramificare mare trebuie dresate.

Răriri și scurtări

Tăierile care se aplică pomilor trebuie să se bazeze atât pe răriri, cât şi pe scurtări. Intensitatea acestor operaţii este legată de vârsta şi starea de întreţinere a pomilor. Astfel, la pomii tineri se fac atâtea răriri şi scurtări câte sunt necesare pentru formarea coroanei; la pomii maturi se execută mai multe răriri, iar la cei bătrâni mai multe scurtări. Pentru a asigura o creştere cât mai normală a ramurilor dintr-un etaj trebuie asigurat echilibrul în ordine orizontală. În acest scop ramurile dintr-un etaj se repartizează în spaţiu astfel încât să împartă cercul coroanei în sectoare egale; ramurile etajului superior trebuie să coincidă cu mijlocul sectoarelor dintre ramurile etajului inferior.

Asigurarea echilibrului în ordine verticală este un alt principiu care stă la baza construcţiei coroanei. Echilibrul în sens vertical se realizează prin subordonarea în înălţime a ramurilor etajului I față de ramurile din etajul II şi subordonarea ramurilor din ultimul etaj faţă de vârful axului. În acest scop se scurtează ramurile etajului inferior în aşa fel încât planul lor să fie cu 20-25 cm mai jos decât planul ramurilor etajului imediat superior. În acelaşi timp ramificaţiile de pe un braţ trebuie şi ele subordonate prin scurtarea ramurii mai jos plasate cu 15-20 cm sub nivelul extremităţilor ramurii plasată imediat deasupra ei.

În scopul asigurării unei concreşteri mai solide a ramurilor de schelet cu axul şi a preveni dezbinarea acestora se impune mărirea unghiurilor de ramificare deoarece acestea permit să se obţină o coroană răsfirată şi bine luminată. De aceea trebuie ţinut seama ca la contrucţia coroanelor să nu se lase unghiuri de ramificare mai mici de 55-60 grade la ramurile de la baza coroanei şi de 45-50 grade la cele dinspre vârful acesteia.

Sistemul bilateral altern şi prin bifurcare

Ramificarea ramurilor de ordinal I, II şi III trebuie făcută după sistemul bilateral-altern şi foarte rar prin bifurcare. Caracteristic ramificării bilateral-alterne este faptul că axul ramurii mamă se prelungeşte an de an şi de-a lungul acestuia se formează din loc în loc ramuri fiice pe flancuri, în mod bilateral. Ramificarea prin bifurcare constă în formarea a câte două ramuri fiice, egale între ele, din doi muguri situaţi pe flancurile şi la vârful ramurii mamă. Atât la ramificarea bilateral-alternă, cât şi la cea prin bifurcare distanţele dintre ramurile fiice trebuie să fie de 60-90 cm; grosimea ramurii mamă în locul de ramificare trebuie să fie de minimum 6 mm.

Pentru a asigura formarea de creşteri noi în fiecare an şi a permite garnisirea lemnului mai vechi cu ramuri de rod tinere, cu potenţial ridicat, tăierile care se execută trebuie să stimuleze pe de o parte formarea de creşteri la extremitatea ramurilor de schelet, iar pe de altă parte formarea de ramuri roditoare pe porţiunile de 2-3 ani.

În vederea asigurării unei creşteri normale a prelungirii ramurilor de schelet trebuie înlăturate ramurile concurente. De asemenea, nu trebuie lăsate să crească paralel două ramuri care apar la extremitatea ramurilor de schelet, ci se suprimă cea mai prost plasată sau cea mai slabă.

În scopul stimulării garnisirii ramurilor de schelet cu formaţiuni roditoare trebuie aplicate scurtări şi înclinări sub un unghi de ramificare mai mare.

Echilibrarea creşterii în lungimea ramurilor de schelet se face prin scurtări, înclinări şi dresări: ramurile mai lungi se scurtează sau se înclină astfel încât să aibă unghiul de ramificare mai mare, iar cele prea slabe se palisează cât mai aproape de vertical, micşorându-le unghiul de ramificare.

Ioan MODORAN

Beatrice Alexandra MODIGA

În pomicultură, tratamentele mixte au o mare importanță deoarece se reduce numărul de tratamente și se mărește efectul lor în combaterea bolilor și dăunătorilor.

Necunoscând compatibilitatea produselor de combatere putem pricinui daune importante manifestate prin fitotoxicitate (arsuri pe frunze și pe formațiunile de rod).

Ce este bine să știm atunci când dorim să folosim simultan 2 sau 3 produse de combatere

• Să ne asigurăm că produsele provin de la un agent economic autorizat, că respectivele produse sunt omologate și că sunt destinate scopului urmărit.
• Să examinăm cu atenție eticheta produsului pe care se specifica doza de aplicare și dacă este compatibil cu alte produse de combatere.
• Dacă ne este la îndemână să consultăm Tabelul de compatibilitate a produselor fitosanitare. De cele mai multe ori acest tabel este de negăsit, iar când este găsit este neactualizat.

În lipsa acestor informații, vom decurge la realizarea unei probe test.

Varianta 1. Într-un vas de capacitate mai mică se toarnă unul câte unul din produsele pe care dorim să le folosim, având ca regulă de bază: de la produsele solide (granule, pulberi) la cele lichide și de la cele slab solubile la cele ușor solubile.

După fiecare turnare se agită soluția pentru o bună omogenizare a amestecului.

Varianta 2. În cantități mici, se prepară soluția fiecărui produs, respectând doza recomandată. Din soluțiile respective se iau cantități egale care se amestecă (omogenizează) într-un vas mai mare.

Cu ocazia probelor test se va urmări:

• dacă nu apar depuneri pe fundul vasului;
• dacă apar unele reacții chimice – barbotaj puternic, creșterea temperaturii soluției se deduce că amestecul respectiv este incompatibil;
• dacă amestecul se realizează într-o formă liniștită înseamnă că amestecul este compatibil. Soluția poate fi încercată prin aplicare, pentru confirmare că amestecul este compatibil.

Folosind amestecurile de produse, trebuie să avem în vedere următoarele:

• să nu se aplice aceste tratamente când temperatura aerului este mai mare de 24°C;
• folosirea amestecului în aceeași zi;
• în perioadele cu umiditate se folosesc mai mult amestecurile care conțin produse sistemice;
• în perioade uscate și însorite se vor folosi amestecuri cu produse de contact;
• pentru eficacitatea tratamentelor se pot adăuga diferiți adjuvanți: de umectare, de contact etc.

Și, nu în ultimul rând, se va evita amestecul cu produsele cuprice (Zeamă bordeleză, Funguran, Champion etc.) dacă completarea mai poate fi făcută.

Ing. agronom Vladimir GONCEARU

Odată cu venirea primăverii, dăunătorii pomilor fructiferi se trezesc la viaţă, se hrănesc din abundenţă cu noile şi fragedele creşteri de vegetaţie, se înmulţesc şi par să stăpânească livada, în dauna recoltei. La rândul lor, bolile pomilor fructiferi se pot dezvolta necontenit, beneficiind de condiţiile climatice favorabile: umiditate şi temperatură. Toate aceste pericole pot fi îndepărtate prin efectuarea unor tratamente în momentele optime şi cu substanţele cele mai eficace. Pentru cei care deţin pomi fructiferi pe lângă casă sau au o mică livadă propunem un tratament minimal care nu exclude efectuarea tratamentelor la avertizare. Pentru protejarea albinelor se vor folosi insecticidele care au un impact redus asupra lor (Calypso 480 SC, Mospilan 20 SG, Mospilan 20 SP)

Tratamentele la seminţoase (măr, păr, gutui )

• Tratamentul 1 se efectuează de la dezmugurire la buton roz. Se combat: păduchele din San-José, păduchele lânos, acarianul roşu, rapănul, făinarea.

Produsele recomandate:

Insecticide

Actara 25 WG în doză de 1, 5 g/10 l apă sau Calypso 480 SC în doză de 2 ml/10 l apă sau Mospilan 20 SG în doză de 3 g/10 l apă.

Fungicide

Dithane Neotec 75 WG în doză de 20 g/10 l apă sau Topsin 70 WG în doză de 10 g/10 l apă

• Tratamentul 2 – stropirile se fac ude la deschiderea florilor până la scuturarea petalelor. Se combat: gărgărița florilor de măr, un dăunător foarte periculos, florile atacate luând forme de cuişoare, afidele, puricii meliferi, acarienii, rapănul, făinarea, monilioza, focul bacterian.

Produse recomandate:

Insecticide

Calypso 480 SC în doză de 2 ml/10 l apă sau Karate Zeon în doză de 2 ml. /10 l apă sau Mospilan 20 SG în doză de 2 g. /10 l apă.

Fungicide

Merpan 80 WDG în doză de 15 g/10 l apă sau  Bravo 500 SC în doză de 2 ml/10 l apă sau Aliette 80 WG în doză de 30 g/10 l apă pentru combaterea focului bacterian Kumulus în doză de 30 g/10 l apă sau Thiovit Jet 80 WG – 35 g/10 l apă pentru combaterea făinării.

• Tratamentul 3 se face când fructul este de mărimea alunei până la mărimea unei nuci. Se combat: viermele fructelor, omizile defoliatoare, păduchii de frunze, acarienii, păianjenii, rapănul, făinarea, monilioza.

Produse recomandate:

Insecticide

Karate Zeon în doză de 1, 5 ml/10 l apă sau Calypso 480 SC în doză de 2 ml/10 l apă.

Acaricide:

Envidor 240 SC în doză de 0, 04% sau Nissorun 10 WP în doză de 0, 03%

Fungicide:

Score 250 EC în doză de 2 ml/10 l apă sau Systane Plus 24 CE în doză de 2 ml/10 l apă

Tratamentul 3 se poate repeta dacă va fi cazul.

Tratamente la sâmburoase (prun, cais, piersic, cireş, vişin )

• Tratamentul 1 se va face în faza de dezmugurire până la buton alb.

Se combat: Viespile prunului (dăunători care pot diminua producţia până la 90%), păduchele din San-José, păduchii de frunze, acarienii, monilioza, băşicarea frunzelor, pătarea roşie a frunzelor, ciuruirea frunzelor.

Produse recomandate

Insecticide:

Actara 25 WG în doză de 1, 5 g/10 l apă sau Mospilan 20 SP în doză de 2 ml/10 l apă sau Karate Zeon în doză de 1, 5 ml/10 l apă.

Fungicide:

Dithan Plus în doză de 20 g/10 l apă sau Topsin în doză de 10 g/10 l apă.

• Tratamentul 2 – se va face de la începutul înfloririi până la scuturarea petalelor.

Se combat: Viespile prunului, musca cireşelor, păduchii de frunze, moniloza, ciuruirea frunzelor, băşicarea frunzelor, pătarea roşie a frunzelor.

Produse recomandate

Insecticide:

Calypso 480 SC în doză de 2 ml/10 l. apă sau Mospilan 20 SG în doză de 2 ml/10 l apă sau Actara 25 WG în doză de 2 g/10 l apă

Fungicide:

Score 250 EC în doză de 2 ml/10 l apă sau

Topsin în doză de 10 g/10 l apă.

• Tratamentul 3 – se aplică tratamentul de la începutul creşterii fructului până la ½ din mărimea acestuia.

Se combat: viermele fructelor (atenție la viermele cireșelor), omizile defoliatoare, păduchii de frunze, acarienii, monilioza, bășicarea frunzelor la piersic, ciuruirea frunzelor, pătarea roșie a frunzelor.

Produse recomandate

Insecticide:

Calypso 480 SC în doză de 2 ml/10 l apă sau Mospilan 20 SG în doză de 2 ml/10 l apă.

Acaricide:

Vertimec 1, 8 EC în doză de 1, 5 ml/10 l apă sau Nissorun 10 WP 3 g/10 l apă.

Fungicide:

Dithane în doză de 20 g/10 l apă sau Topsin în doză de 10 g/10 l apă sau Score 250 EC în doză de 2 ml/10 l apă T ratamentul 3 se poate repeta la nevoie.

Casetă

Recomandări:

Procuraţi produsele numai de la firmele şi magazinele autorizate. Respectaţi dozele de folosire, conform recomandărilor de pe etichetă. Asigurați timpul de pauză de la aplicarea ultimului tratament la recoltarea fructelor. Să se evite păscutul animalelor în livezi sau în locurile unde s-au făcut tratamentele. Să protejăm albinele, anunţând vecinii şi deţinătorii de familii de albine când intenţionăm să facem tratamentele. Soluţiile rămase nefolosite nu vor fi aruncate la întâmplare pentru a nu polua solul şi apa. Folosirea echipamentului de protecţie adecvat (mască, mănuşi, ochelari, combinezon, cizme). Respectarea cu stricteţe a măsurilor de igienă şi protecţia muncii.

Ing. agronom Vladimir Goncearu

Specificul zilelor de iarnă ale acestui an cu temperaturi mai mari decât cele normale nu a diminuat rezerva biologică a bolilor şi dăunătorilor, care iernează sub diferite forme, ci, dimpotrivă, va uşura trezirea lor la viaţă mai devreme, în valuri tot mai ameninţătoare. În asemenea condiţii, pomicultorii trebuie să intervină prompt pentru aplicarea tratamentelor specifice perioadei de repaus vegetativ al pomilor.

Recomandări

Tratamentele aşa-zise în „albastru“ sunt bine venite pentru combaterea rapănului, monilozei, focului bacterian, ciuruirii frunzelor la cireş, precum și a bășicării frunzelor la piersic. Este primul tratament care se efectuează în această perioadă.

Produsele recomandate sunt fungicidele cuprice:

• Alcupral 50 PU (pulbere umectabilă), în concentraţie de 0,3% la semințoase și 0,2% la sâmburoase sau
• Champ 77 WG (granule) în concentraţie de 0,2% sau
• Triumph 40 WG (granule) în concentraţie de 0,25% sau
• Zeamă Bordeleză în concentraţie de 1-2% sau sub formă de produs comercial gata preparat.

Următorul tratament, al doilea, se face după 7-10 zile, pentru combaterea dăunătorilor care iernează în crăpăturile scoarţei ramurilor şi tulpinilor sau la baza mugurilor, cum ar fi: larvele păduchelui San-José, păduchelui lânos, ouălor de acarieni, afide, păianjeni, larvele moliilor, fluturelui cu abdomen auriu, gărgăriţa florilor de măr, care iernează în stare adultă.

Ca produs de combatere se foloseşte uleiul horticol combinat cu un insecticid, ce acţionează prin intoxicare şi asfixiere a larvelor şi ouălor.

Produsele recomandate:

• Oleoecalux în concentraţie de 1,5 % sau
• Oleodiazol în concentraţie de 1,5% sau
• Confidor Oil în concentraţie de 1,5%.

Se poate aplica şi al treilea tratament cu zeamă sulfocalcică sau sulf muiabil contra făinării.

Produsele recomandate pot fi înlocuite şi cu alte produse existente pe piaţă, cu condiţia ca acestea să corespundă tratamentului dorit.

La efectuarea tratamentelor se va ţine cont de următoarele:

• respectarea cu stricteţe a concentraţiilor prescrise;
• folosirea echipamentului de protecţie adecvat;
• respectarea normelor de mediu în ceea ce priveşte poluarea solului şi a apei;
• respectarea normelor de igienă şi protecţia muncii;
• existența unui registru de evidenţă a tratamentelor.

Inginer agronom Vladimir Goncearu

Igienizarea grădinii este o etapă extrem de importantă dacă doriţi să obţineţi rezultate remarcabile în toiul verii. Deşi la prima vedere această acţiune pare ceva mai dificilă, lucrurile nu stau deloc aşa. Punând în aplicare câteva sfaturi din partea specialiştilor, veţi obţine livada mult dorită. În primă fază începeţi cu tăierea pomilor fructiferi. Tunderea lor este importantă pentru sănătatea acestora şi îmbunătăţeşte semnificativ calitatea recoltei.

După scopul urmărit, tăierile pot fi de mai multe feluri: de rodire, fructificare, formare și îngrijire. Însă, când este momentul optim pentru această acțiune și cum trebuie să procedăm? Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la Stațiunea de Cercetare și Dezvoltare Băneasa, ne explică pas cu pas, cum trebuie realizate corect tăierile pomilor fructiferi în uscat.

„Încă din luna octombrie putem demara executarea lucrărilor de tăiere. În toată perioada de repaus, de la căderea frunzelor până la umflare și reintrare în vegetație, se pot face intervenții asupra livezii. Acestea sunt diferențiate în funcție de plantație și vârsta pomilor. Tăierile constau în îndepărtarea ramurilor de prisos, rupte sau a celor care umbresc coroana pomului. Primul pas ar fi să analizăm pomul și să vedem ce anume ne interesează să păstrăm din formațiunile de rod, restul se elimină din coroană. De asemenea, menționez că tăierile se aplică diferit la speciile de semințoase și sâmburoase deoarece nu au aceleași formațiuni de rod“, explică Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Mărul necesită tăieri de fructificare în fiecare an deoarece tăierile efectuate o dată la 2-3 ani nu asigură producții mari și susținute. Tăierile se aplică diferențiat, în funcție de vârsta pomilor sau soi.

„Spre exemplu, dacă vorbim de o ramură de semi­schelet pornită dintr-o ramură de ordinul 1, din care, în urma unor tăieri de transfer, au rezultat alte ramuri subordonate de ordin 2 și 3, se aplică tăierea acestora deoarece se vor extinde extinde pe rândul de pomi sau în afara spațiului de nutriție aferent. De ce intervenim? Deoarece aceste ramuri nu trebuie să umbrească și nici nu trebuie să împiedice circulația mașinilor care execută tratamentele. De asemenea, se pot elimina și ramurile care cresc în jos“, mai explică Maria Dumitru, ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Cireșul, pomul cu cele mai puține intervenții

Volumul tăierilor la cireş este mai mic comparativ cu celelalte specii. Tăierea de fructificare la pomii tineri este redusă la minimum. Sunt scurtate prelungirile anuale ale semischeletului pentru obţinerea unui număr mai mare de ramuri de rod viguroase şi se elimină ramurile anuale din etajele formate natural, care sunt orientate în interiorul coroanei.

„Cireșii sunt o specie sâmburoasă, deci există diferențe de tăiere față de măr. În primul rând, în ceea ce privește formațiunile de rod. În cazul cireșilor bătrâni se fac intervenții în reducerea semischeletului, tăieri de limitare a înălțimii coroanei, de îndepărtare a ramurilor rupte, se elimină ramurile slabe ca vigoare și, nu în ultimul rând, redirecționarea rodului pe ramuri care ar putea susține încărcătura de rod, de reducere a semischeletului“, spune Maria Dumitru (foto), ing. horticultor și șeful fermei de la SCD Băneasa.

Caisul reacționează favorabil la tăierile efectuate rațional. Neaplicarea tăierilor la această specie determină tendința de rodire periodică și scăderea eficienței tratamentelor fitosanitare. Caisul, prin caracteristica sa ereditară de a fi pretențios la lumină, formează în mod normal coroana globuloasă. Din acest motiv, specialiștii ne recomandă formele de coroană în volum.

Fructele mumificate pot provoca pagube

Fructele mumificate rămase în pomi pot provoca pagube deoarece acestea sunt purtătoare de boli sau dăunători. De asemenea, acordați o atenție sporită dezinfectării accesoriilor după altoit! Odată folosite pe un pom bolnav şi utilizate imediat altuia sănătos, vor transmite boala mai departe. Şi cum primăvara bate la geam, ultimele detalii trebuie bine puse la punct. Prelucrarea solului şi pregătirea pomilor fructiferi pentru plantare sunt doar câteva dintre lucrările urgente de pe lista priorităţilor.

Top 6 greşeli întâlnite la tăierea pomilor

• Stropire cu produs cupric şi apoi executarea tăierilor.
• Tunderea pomilor „realizată de către necunoscători“. În cazul în care toaletarea nu este făcută corespunzător, rodul are de suferit.
• Nerespectarea principiului treimii: raportul între grosimea lăstarului şi ax.
• Tăierea în exces reprezintă una dintre cele mai grave şi frecvente greşeli.
• Chiar dacă scoarţa pomului pare afectată, nu o îndepărtaţi. Se regenerează foarte greu şi, fără acest scut, pomul este mult mai predispus bolilor.
• Nedezinfectarea accesoriilor după altoit.

Ruxandra HĂBEANU

MAI JOS REPORTAJUL VIDEO

Odată cu venirea primăverii, natura se trezeşte la viaţă, cu explozii de vegetaţie, dar şi cu roirea dăunătorilor, care mai de care mai pofticioşi să se hrănească cu noile şi fragedele creşteri de vegetaţie. Dar pot fi activate şi bolile specifice pomilor fructiferi, care se pot dezvolta necontenit.

Toate aceste pericole pot fi îndepărtate prin efectuarea unor tratamente în perioadele cele mai potrivite şi cu substanţele cele mai eficace.

Un tratament minimal care se propune nu exclude posibilitatea tratamentelor la avertizare şi se adresează celor care deţin pomi fructiferi pe lângă casă sau au o mică livadă.

Schemele de tratament propuse au în vedere fazele de vegetaţie în care se aplică tratamentul, dăunătorii şi bolile care se combat, produsele şi dozele recomandate. Deoarece albinele şi bondarii au rolul de a poleniza florile, se recomandă folosirea insecticidelor cu impact redus asupra lor (Mospilan 20 SG, Mospolan 20 SP, Calipso 480 SC).

Tratamentele la seminţoase (măr, păr, gutui)

Tratamentul 1 se face când 10-15% din muguri sunt în faza de dezmugurire şi corespunde calenda­ristic cu luna martie.

Se combat:

• păduchii de San-José, în cazul când nu s-au făcut stropirile de iarnă;
• gărgăriţa florilor, un dăunător foarte periculos, florile atacate luând forma de cuişoare;
• rapănul, făinarea;
• păianjenii, dacă este cazul.

Produse recomandate:

Insecticide: Actara 25WG, în doză de 0,01%, sau Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, ori Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%.

Fungicide: Dithane M-45, în doză de 0,20%, sau Dithane Neotec 75 WG, în doză de 0,20%, ori Champion 50 WP, în doză de 0,3%, sau Folpan 80 WDG, în doză de 0,15%.

Tratamentul 2 – la căderea petalelor (postfloral), se combat aceleaşi boli ca şi pentru tratamentul 1, la care se mai adaugă moniloza, viespea cu ferăstrău, păduchii, acarienii, păianjenii. Ca insecticide se folosesc: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, sau Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%.

Tratamentul 3, când fructul este ca aluna (10-15 mm). Se combat: rapănul, făinarea, moniloza, viermele fructelor, omizi defoliatoare, păduchi, acarieni, păianjeni.

Produsele recomandate pentru boli: Score 250 EC, în doză de 0,015-0,02%, sau Systhane Forte, în doză de 0,02%, iar ca insecticide: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, sau Karate Zeon 0,015% şi unul dintre acaricidele: Envidor 240 SC, în doză de 0,04%, sau Nissorun 10 WP, în doză de 0,03%.

Tratamentul la sâmburoase (prun, cais, piersic, cireş, vişin)

Se combat: moniloza, ciuruirea şi băşicarea frunzelor la piersic, pătarea roșie, viespea prunului, viermele fructelor, păduchele de San-José, păduchii de frunze, omizi defoliatoare.

Tratamentul 1 în faza de dezmugurire, de la buton verde la buton alb. Se combat: moniloza, ciuruirea frunzelor, pătarea roşie şi se recomandă unul dintre produsele: Dithane M-45, în doză de 0,20%, Dithane Neotec 75 WG, în doză de 0,20%, Bravo 500 SC, în doză de 0,15%.

Viespea prunului, care este un dăunător foarte periculos, se combate cu unul dintre produsele: Calypso, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SP, în doză de 0,02%, Karate Zeon, în doză 0,015%.

Tratamentul 2 la scuturarea petalelor (post-floral). Se combat: moniloza, ciuruirea frunzelor, pătarea roşie, băşicarea frunzelor folosind unul dintre produsele: Score 250 EC, în doză de 0,015-0,020%, Topsin 70 WDG, în doză de 0,07%, Chorus 75 WG, în doză de 0,02%. Pentru combaterea viespei prunului, unul dintre produsele: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%, Actara 25 WG, în doză de 0,01%.

Tratamentul 3, fructul cât aluna. Se combat: moniloza, ciuruirea, pătarea roşie, băşicarea frunzelor cu aceleaşi produse ca la Tratamentul 2. Viermele fructelor, omizile defoliatoare, păduchii, acarienii se combat cu unul dintre produsele: Calypso 480 SC, în doză de 0,02%, Mospilan 20 SG, în doză de 0,02%, Karate Zeon – 0,015%, iar ca acaricide: Vertimec 1,8 EC 0,1-0,15%, Nissorun 10 WP, în doză de 0,03%.

La efectuarea tratamentelor se vor avea în vedere următoarele:

• procurarea pesticidelor numai de la firmele şi magazinele autorizate;
• stropirea pomilor se va face în zilele liniştite;
• respectarea dozelor de folosire, conform recomandărilor de pe etichetă;
• soluţiile rămase nefolosite nu vor fi aruncate la întâmplare pentru a nu polua solul şi apa;
• să protejăm albinele în conformitate cu reglementările în vigoare, anunţând deținătorii de albine data începerii şi terminării tratamentelor (vecinii care deţin stupi).
• folosirea echipamentului de protecţie adecvat (mască, mănuşi, ochelari);
• respectarea cu stricteţe a măsurilor de igienă şi protecţia muncii;
• să se evite păscutul animalelor în livezile sau locurile unde s-au făcut tratamentele.

Ing. Vladimir GONCEARU

O mare grijă a pomicultorilor o reprezintă efectuarea tratamentelor de iarnă la pomii fructiferi. Aceste tratamente se fac cu scopul diminuării rezervei biologice a agenților patogeni și a dăunătorilor care iernează sub diferite forme (ouă, larvă sau adult).

Aplicarea corectă a tratamentelor de iarnă îi va scuti pe pomicultori de multe probleme în timpul anului, asigurând în același timp și o igienă corespunzătoare  a pomilor.

Primul tratament se poate începe cu stropirile așa-zis „în albastru“, folosind fungicidele cuprice care pot fi formulate ca pulberi umectabile (PU, WP), granule dispersabile (GD, WG ), soluție lichidă (SL) și altele. Acestea au acțiune preventivă și curativă și combat: rapănul, moniloza, focul bacterian al frunzelor la sâm­buroase, ciuruirea frunzelor la cireș și bășicarea frunzelor la piersic.

Produse recomandate pentru primul tratament:

• Alcupral 50 PU, în concentrație de 0,3% la semințoase și 0,2% la sâmburoase;
• Champ 77 WG, în concentrație de 0,2%;
• Triumph 40 WG, în concentrație de 0,25%;
• Zeamă Bordeleză Tip MIF (pulbere muiabilă), în concentrație de 0,5%.

Cel de-al doilea tratament se face pentru combaterea dăunătorilor care iernează în crăpăturile scoarței ramurilor și tulpinilor sau la baza mugurilor, cum ar fi: larvele păduchelui San-José, păduchele lânos, ouăle de acarieni, afide, păianjeni, larvele moliilor, fluturele cu abdomen auriu, dar și gărgărița florilor de măr, în stare adultă.

Pentru combaterea dăunătorilor se folosește uleiul horticol combinat cu un insecticid care acționează prin intoxicare și axfixierea larvelor și ouălor.

Produsele recomandate:

• Confidor OIL, concentrație 1,5% sau
• Nuprid OIL, concentrație 1,5% sau
• E merite OIL, concentrație 1,5%.

Se poate efectua și tratamentul al treilea cu zeamă sulfocalcică sau sulf muiabil contra făinării, cu precădere la măr.

Să avem grijă ca stropirile să se facă în zile liniștite, fără vânt, în ferestre calde din lunile februarie și martie, cu temperaturi de 4-5°C.

Stropirea pomilor se va face prin îmbăiere, fără scurgerea soluției de pe tulpină la sol.

Să mai avem în atenție următoarele:

• respectarea cu strictețe a concentrațiilor prescrise;
• folosirea echipamentului de protecție adecvat (mască, mănuși, ochelari);
• respectarea normelor impuse de mediu, în ceea ce privește poluarea solului și apei;
• respectarea măsurilor de igienă și protecția muncii.

   Ing. Vladimir GONCEARU

Tăierile de întreținere se execută anual, primăvara foarte devreme sau chiar în ferestrele iernii (ianuarie-februarie) și au ca scop întreținerea coroanelor și normarea încărcăturii de fructe. Ne aflăm la Universitatea Agronomică din Iași, baza de practică pentru studenți a Facultății de Horticultură, respectiv Ferma „V. Adamachi“. Aceasta este structurată pe mai multe discipline: Pomicultură, Viticultură cu Vinificație, Legumicultură, Arhitectură peisageră și Floricultură. Importanța acestei structuri este datorată în primul rând obiectivului universității, de instruire practică a studenților. În cadrul disciplinei Pomicultură sunt o multitudine de specii, iar în cadrul speciilor, o diver­sitate a soiurilor.

„Recolta se află în vârful foarfecului“

Prin tăieri se urmăreşte rărirea coroanei, limitarea creşterilor excesive, realizarea unui raport optim între procesele de creştere şi fructificare, iar în cele din urmă obţinerea unei recolte de calitate.

În pomicultură lucrările horticole nu se opresc nici iarna, lunile cu vreme rece fiind rezervate anumitor intervenții care să asigure o producție bună în anul următor. Inginerul Petru Popa, de la Staţiunea Didactică Ferma „Vasile Adamachi“ Iași, ne oferă detalii utile pasionaților de pomicultură cu privire la tăierile aplicate unor pomi fructiferi în timpul sezonului rece: „Dacă este să facem referire la ceea ce parcurgem în această perioadă a anului, și anume perioada de repaus vegetativ, în acest moment executăm tăieri de fructificare la specia măr, plantație care are o vârstă de aproximativ 17 ani. Sigur, tăierile diferă de la soi la soi, nu cu mari diferențe, însă importanța tăierilor este covârșitoare, este decisivă pentru că trebuie să păstrăm o vorbă din popor: «recolta se află în vârful foarfecului și a tratamentelor fitosanitare»“.

Tăierile de formare la pomii tineri trebuie să se facă treptat, pentru a dirija corect coroana: „În această perioadă executăm aceste tăieri de fructificre și imediat când se desprimăvărează începem tăierile de formare la plantațiile tinere. Avem o plantație tânără de prun, de cca 3 ha, în care trebuie impusă tăierea de formare. De asemenea, avem o plantație de păr cu gutui, iar această tăiere va avea loc la fel, spre sfârșitul perioadei de formare a coroanelor. Acest lucru se va întâmpla și la plantația de cireș, care deja este în anul 6-7 de la plantare. Se va avea în vedere ca aceste tăieri specifice fiecărei specii și fiecărui soi în parte să fie executate cu mare atenție pentru că forma de coroană pe care ne-o dorim să o proiec­tăm se concretizează din acest moment (ianuarie-februarie). La specia măr facem precizarea că forma de coroană este palmetă, densitatea este de 850 de pomi la hectar, formă semiînaltă, iar vigoarea pomilor este mijlocie.“

Staţiune didactică pentru instruire practică

„Mai avem în cadrul plantațiilor pomicole și alte specii, precum piersic și cais. În total, ferma deține în jur de 14 ha de plantații pomicole, cu o diversitate completă a speciilor și o multitudine de soiuri în cadrul speciilor.

Totodată, Staţiunea Didactică Ferma «Vasile Adamachi» Iași nu are ca obiectiv numai instruirea practică a studenților, ci și a masteranzilor, doctoranzilor. De asemenea, facilitează susținerea lucrărilor practice în cadrul fermei și elaborarea lucrărilor științifice, precum și colaborarea cu alte instituții, dar și cu alte unități similare.

În altă ordine de idei, în cadrul disciplinei Pomicultură avem o colecție bogată de soiuri și când spunem colecții ne gândim întotdeauna la modul în care se comportă un anumit soi și venim în sprijinul tuturor celor interesați de înființarea unei plantații și ne cer sfaturi în acest sens“, a încheiat Petru Popa.

Beatrice Alexandra MODIGA

Condiţiile climatice sunt favorabile apariţiei şi dezvoltării dăunătorului/bolii: VIESPEA NEAGRĂ A PRUNULUI , VIESPEA SEMINȚELOR DE PRUN , AFIDE, OMIZI DEFOLIATOARE, MONILIOZĂ, care pot cauza pierderi importante la culturile: PRUN.

Pentru prevenire şi combatere se recomandă executarea tratamentului: II și III LA PRUN.      

Folosiţi unul din amestecurile de mai jos după caz:

1. CALYPSO 480 SC = 0,02% + SIGNUM = 0,05% sau

2. CALYPSO 480 SC = 0,02% + BRAVO 500 SC = 0,15% sau

3. CALYPSO 480 SC = 0,02% + FOLICUR SOLO 250 EW = 0,1% sau

4. CALYPSO 480 SC = 0,02% + ALCUPRAL 50 PU = 0,2% sau

5. MAVRIK -2F =0.05% + FOLICUR SOLO 250 EW = 0,1%                  

Perioada optimă de tratament

CAND 20 – 25 % DIN FLORI AU INCEPUT SA-ŞI SCUTURE PETALELE ŞI TREBUIE INCHEIAT IN MAXIM 5 ZILE

Alte recomandări : tratamentul al III-lea se va efectua la 7-8 zile după al II-lea (corespunde fenologic cu căderea petalelor în proporție de 70- 80%)

Tratamentul se poate efectua și la cais, piersic. Fiecare proprietar de livezi sau grădini cu pomi fructiferi poate urmări fenofazele pentru a interveni la timp cu efectuarea tratamentelor.

Produsul CALYPSO 480 SC și MAVRIK -2F sunt SELECTIVE PENTRU ALBINE

ATENŢIE! SE POT UTILIZA ŞI ALTE PRODUSE DE PROTECŢIA PLANTELOR OMOLOGATE PENTRU BOLILE ŞI DĂUNĂTORII AMINTIŢI!

Vă atragem atenţia! Persoanele fizice sau juridice care efectuează tratamente cu alte produse decât cele indicate în buletinul de avertizare în perioada înfloritului sunt OBLIGATE să anunţe Consiliile Locale, iar acestea să avertizeze apicultorii care au stupinele pe o rază de 3 km de locul unde se efectuează tratamentele cu insecticide. Vor fi înştiinţate de asemenea Circumscripţiile Sanitar-Veterinare.

Cititi cu atentie prospectele produselor de protectia plantelor inainte de utilizare !

În conformitate cu ORDINUL COMUN al MADR nr. 45/1991; MT. Nr.1786/tb/1991; M.MEDIULUI nr. 68/1992; Departamentul pentru Administraţie Locală nr.15b/3404/1991 şi Asociaţia Crescătorilor de Albine din Romania nr.127/1991, tratamentele fitosanitare cu produse de protecţia plantelor se vor efectua pe baza avertizărilor emise de UNITĂTILE FITOSANITARE prin STAŢIILE DE PROGNOZĂ ŞI AVERTIZARE.

Pentru protecţia familiilor de albine împotriva intoxicatiilor cu ppp, respectaţi măsurile prevăzute prin ORDINUL COMUN nr. 45/1991 al MAA, nr. 68/1992 al M.Mediului, nr.15b/3404/1991 al Departamentului pentru Administraţie Locală, nr. 1786/TB/1991 al Ministerului Transporturilor și nr. 127/1991 al Asociaţiei Crescătorilor de Albine din România, Legea nr.383/2013 a apiculturii completate cu Protocolul de colaborare nr. 328432/2015 încheiat între Agenţia Naţională Fitosanitară şi Asociatia Crescătorilor de Albine din Romănia, privind implementarea legislaţiei, în vederea protecţiei familiilor de albine, împotriva intoxicatiilor cu ppp. În cadrul Programului SCAPA, ambalajele din carton provenite de la produse se vor plia și depozita până la predarea în termen de 3 luni , către distribuitorul de produse. Ambalajele din material plastic se vor clăti obligatoriu, de 3 ori, cu folosirea apei rezultate în rezervorul masinii de tratat. Ambalajele clătite se depozitează în magazii şi se returnează distribuitorului.

Sursa: Oficiul Fitosanitar Alba

În această perioadă, de repaus vegetativ, se recomandă efectuarea tratamentelor la pomii fructiferi pentru combaterea dăunătorului: păduchele din San-Jose (Quadraspidiotus perniciosus) și a altor dăunători aflați în diferite stadii de iernare care pot cauza pierderi importante ale producției.

Puteți utiliza unul dintre următoarele produse:

INSECTICIDE

Important!

• Tratamentul se va aplica pe pomii cu scoarța uscată, neacoperită de gheață, zăpadă sau chiciură, în zilele cu temperaturi ale aerului de peste +4°C, +5°C (optima +10°C).
• Produsele pe bază de ulei se recomandă a se utiliza o singură dată în perioada de repaus vegetativ. Aplicarea acestora nu poate fi întârziată după faza de „urechiușe de șoarece‟ deoarece există riscul de fitotoxicitate la pomii porniți în vegetație.
• Folosiți numai produse de protecția plantelor omologate în România și provenite din surse autorizate!
• Citiți cu atenție eticheta produsului înainte de utilizare și respectați recomandările!
• Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!
• Respectați cu strictețe normele de lucru cu produse de protecție a plantelor și pe cele de securitate a muncii!

Sursa

OFICIUL FITOSANITAR BRAȘOV

Începând cu luna martie, putem efectua tăieri la mai toate speciile. Tăierile făcute primăvara târziu sunt recomandate numai când pomii au suferit de ger, pentru a putea deosebi mugurii sănătoşi de cei degeraţi. Prin tăieri se urmăreşte luminarea şi rărirea coroanei, limitarea creşterilor excesive, realizarea unui raport optim între procesele de creştere şi fructificare, toate acestea ducând de fapt la obţinerea unei recolte de calitate.

Ramuri de rod, la speciile semințoase sunt: pinten – lungimea de 1-3 cm şi un mugure vegetativ în vârf; smicea – lungimea de 10-20 cm, iar terminal şi subterminal prezintă muguri vegetativi; ţepuşa – lungimea de 1-3 cm şi un mugure de rod în vârf; nuieluşa – lungimea de 10-20 cm prezintă un mugure de rod terminal, iar subterminal muguri vegetativi; mlădiţa – lungimea de 20-30 cm care prezintă terminal şi subterminal muguri de rod, iar lateral muguri vegetativi. La măr şi păr rodul se află întotdeauna în vârful ramurilor anuale. Deci, atenţie: îndepărtând vârfurile, pierdem rodul. Nu se taie ramurile care alcătuiesc scheletul coroanei şi nici ramurile anuale. Lăstarul lacom creşte excesiv pe lemnul multianual şi, de aceea, de regulă, este suprimat.

Scheletul e alcătuit de ramurile care dau forma coroanei, ele trăind atât timp cât trăieşte şi pomul. Semischeletul cuprinde ramurile care garnisesc scheletul şi poartă elementele de rod. În general, tăierile de rodire la măr şi păr sunt asemănătoare, speciile având şi aceleaşi ramuri de rod.

Pomii maturi se taie în funcţie de evoluţia ramurilor de rod din anul trecut. Luăm în calcul un pom cu creşteri şi diferenţieri normale; în acest caz, tăierile de rodire urmăresc normarea încărcăturii de formaţiuni de rod tinere (pinteni, ţepuşe, smicele, nuieluşe, mlădiţe). Excepţie face mlădiţa care, pentru întinerire, se scurtează la cca 2 muguri de rod, la fel şi ramificaţiile care au fructificat de mai multe ori. Uneori, la soiurile cu creştere viguroasă, dar cu capacitate slabă de ramificare, se recomandă scurtarea smicelelor viguroase şi ramurilor de prelungire. La unele soiuri, precum Golden Delicious, se face o rărire a ramurilor lungi (mlădiţă, nuieluşă) în cazul în care acestea sunt prea dese.

Semischeletul de 2-3 ani asigură fructe de cali­tate şi de aceea el trebuie întinerit anual prin tăieri la care se elimină ramurile mai mari de 4 ani. Totodată, se suprimă lăstarii lacomi, cei cu creştere verticală, precum şi ramurile de semischelet puternic ramificate, epuizate sau uscate.

La pomii cu creşteri mici tăierile sunt mai severe, fiind astfel stimulate creşterile; la pomii bine dezvoltaţi tăierile sunt reduse. Totuşi, în cazul unor tăieri prea puternice la soiuri, precum Idared sau Golden delicious, poate interveni alternanţa de rodire; adică pomul va fructifica într-un an prea mult, iar în anul următor aproape deloc, lucru care nu este de dorit!

În cazul drupaceelor (cireş, cais, vişin, prun, piersic) tăierile de fructificare se fac mult mai restrâns decât la restul speciilor. Astfel, la cireş şi vişin ramura mijlocie se scurtează pentru stimularea noilor formaţiuni de rod, ramura pleată degarnisită se elimină, iar buchetele de mai nu se taie deloc. La prun şi la cais ramurile buchet şi cele mijlocii nu se taie, acestea din urmă scurtându-se deasupra primei ramificaţii doar când sunt bătrâne. În general, tăierile de rodire se fac asemănător la toate speciile amintite, cu excepţia piersicului.

Cais

Ramurile de rod sunt brun-roşcate. Momentul, volumul şi gradul de scurtare a ramurilor se stabilesc în aşa fel încât semischeletul să fie mereu reînnoit şi acoperit cu ramuri mijlocii viguroase. Se elimină în general ramurile subţiri şi buchetele slabe ale căror flori de regulă avortează sau cele care au fructificat deja de două ori şi sunt epuizate. Când elementele de rod sunt puţine şi dispuse în zona periferică a coroanei, se face doar reducţia semischeletului din interiorul coroanei cu un sfert din lungime şi a scheletului până la jumătate pentru întinerire. Nu se taie ramurile roditoare scurte şi mijlocii, cele mai lungi doar se scur­tează, iar cele cu poziţie dreaptă se înclină.

Prun

Ramurile de rod sunt mici şi subţiri, de culoare brun-cenuşiu. Prunul este singura specie la care mugurii vegetativi sunt mai mari decât cei floriferi şi se deosebeşte printr-o degarnisire prematură mai accentuată decât la alte specii. La prun se aplică în general mai puţine tăieri decât la piersic, acestea constând în rărirea buchetelor de mai şi tăierea scurtă sau eliminarea ramurilor mijlocii.

La soiurile cu ramuri fragile şi subţiri se fac tăieri de reducţie în lemn de 3-4 ani, pentru fortificare şi ramificare, în vreme ce la soiurile cu ramuri viguroase tăierile sunt mai uşoare, constând în scurtarea la jumătate a prelungirilor şarpantelor pentru a stimula ramificarea. Cu această ocazie se elimină ramurile care au rodit slab şi prezintă zone mari neproductive, precum şi cele epuizate, cele subţiri, situate în vârf, ori cele nepurtătoare de muguri de rod. În fiecare an se fac tăieri de normare a rodului, ce constau în întinerirea semischeletului care a depăşit 4-6 ani, dar şi în eliminarea ramurilor frânte şi uscate.

Piersic

Faţă de restul tăierilor de fructificare, cele aplicate piersicului sunt puţin mai deosebite deoarece acesta are o capacitate mare de formare a lăstarilor anticipaţi care apar odată cu ramura mamă. În acest caz ramurile pe care cresc aceşti lăstari se scurtează cu un sfert din lungime pentru a nu se rupe sub greutatea fructelor. De asemenea, epuizarea ramurilor mixte care au rodit are loc mai repede decât la alte specii, fapt pentru care, anual, mai mult de jumătate din ramurile de rod se suprimă.

Piersicul fructifică în principal pe ramurile mixte. Ramurile sale de rod sunt roşietice pe partea însorită şi verzi-gălbui pe cea umbrită. La piersicii tineri tăierile de producţie constau în rărirea ramurilor mixte, eliminarea salbelor şi a buchetelor. Ramurile mixte viguroase se scurtează la 60-70 cm sau se elimină dacă se află în prelungirea semischeletului. Ramurile de rod care se consideră a fi în plus se taie la 2-3 muguri, când acestea au diametrul de 2,5 cm, la 4-5 muguri când au diametrul de 4-5 cm şi la 6-7 muguri când grosimea acestora este mai mare de 6 cm. În acest fel, pe porţiunea rămasă vor apărea noi lăstari care vor fructifica în anul următor, evitându-se astfel degarnisirea pomului.

Dr. ing. Elena CATANA, CAJ Teleorman

De ce este bine să plantăm pomii fructiferi toamna?

– procentul de prindere este mai mare;

– dacă pomul nu se prinde, se poate relua plantarea primăvara;

– materialul săditor este mai abundent toamna;

– pomii plantaţi în octombrie pornesc în vegetaţie cu 15-20 zile înaintea celor din primăvară, realizând creşteri mai mari cu 20-30%.

Perioada de plantare

– în lunile octombrie - noiembrie.

Procurarea materialului săditor:

– de la unităţi autorizate (pepiniere, producători particulari cunoscuţi, magazine specializate, hipermarketuri. Atenţie, nu cumpăraţi puieţi despre care nu ştiţi dacă sunt aclimatizaţi condiţiilor de la noi)

Paşi de făcut:

1. Săparea gropilor la 50/50/50 cm.

2. Fasonarea rădăcinilor: se elimină porţiunile rănite, uscate, mucegăite şi se reînnoiesc tăieturile.

Pivotul se lasă la 20-25 cm, iar rădăcinile fibroase, la 10-15 cm.

3. Mocirlirea: se scufundă repetat rădăcinile într-o pastă pregătită din porţii egale din balegă proaspătă, pământ galben + apă. Amestecul poate fi completat cu substanţe fungicide sau pesticide pentru protecţia suplimentară a rădăcinilor.

4. Plantarea se face la adâncimea pe care pomii au avut-o în pepinieră. Puietul se aşază cu punctul de altoire la 3-4 cm deasupra solului. La pomii altoiţi pe portaltoi vegetativi, punctul de altoire nu trebuie să vină în contact cu solul, deoarece poate apărea pericolul emiterii de rădăcini din altoi. Se aşază rădăcinile răsfirate pe stratul fertil şi reavăn din fundul gropii, se trage pământ mărunţit, se tasează de la exterior spre interior, când două treimi din groapă s-a umplut, se udă cu 20-30 litri de apă, se trage restul de pământ provenit din fundul gropii şi se face un muşuroi de 30-40 cm pentru a proteja rădăcinile şi punctul de altoire împotriva gerului.

5. Protejarea împotriva iepurilor cu ajutorul cocenilor, paielor sau prin bandajare cu fâşii de sac de hârtie şi folie de polietilenă. (M.B.)

Prima bancă de gene provenite de la specii extrem de rare de pomi fructiferi din ţara noastră a fost înfiinţată în cadrul Centrului de Cercetări Biologice din oraşul sălăjean Jibou.

Grădinile bătrânilor găzduiesc soiuri inexistente în Europa

Ideea îi aparţine cercetătorului Cosmin Sicora, coordonatorul Centrului de Cercetări Biologice din Jibou şi al Grădinii Botanice „Vasile Fati“ din localitate. Potrivit lui Cosmin Sicora, în România speciile tradiţionale de pomi fructiferi sunt pe cale de dispariţie şi se mai găsesc doar în livezile îmbătrânite de la sat, deşi calitatea fructelor este una deosebită  prin gustul şi mireasma specifice, calităţi care nu se mai regăsesc la fructele obţinute din speciile noi de pomi fructiferi, rezultate evident prin muncă de laborator. „Noi nu ne-am propus prin acest proiect o cercetare şi nici să ameliorăm soiuri de pomi fructiferi. Realitatea, din păcate, este următoarea: la ora actuală există doar soiuri ameliorate de pomi fructiferi, adică soiurile acelea care sunt comerciale. Un astfel de soi produce bine patru sau cinci ani, după care moare, pentru că nu rezistă la boli dacă nu este stropit de câteva ori pe an. În plus, noi toţi începem să avem aceleaşi soiuri de pomi fructiferi, ceea ce nu este bine deloc. Dar, în Sălaj şi în general în România mai există o avuţie în ceea ce priveşte soiurile de pomi fructiferi, care nu mai există nicăieri în Europa. Sunt acei meri şi peri din grădinile bătrânilor noştri, pomi pe care nimeni nu îi mai stropeşte sau nu îi mai dă cu var şi care nu mai au probleme din cauza bolilor pentru că sunt foarte rezistenţi. Aceşti pomi au un fond genetic foarte puternic“, ne-a declarat Cosmin Sicora. Omul de ştiinţă susţine că aceşti pomi din soiuri tradiţionale au gene extrem de rezistente care trebuie obligatoriu conservate, astfel încât specii puternice să reziste în timp. Potrivit lui Cosmin Sicora, soiurile actuale care sunt intens cultivate în marile livezi nu au astfel de gene, situaţie în care este nevoie de un program de conservare care să permită într-un viitor mai apropiat sau foarte îndepărtat înfiinţarea unor livezi cu pomi fructiferi tradiţionali. „Ar fi mare păcat să se piardă în timp aceste soiuri rezistente de pomi fructiferi, pentru că vor dispărea dacă nu facem nimic“, a mai spus iniţiatorul proiectului.

La pas prin sate în căutare de meri şi peri tradiţionali

O echipă de biologi va colinda întreg judeţul Sălaj în căutarea soiurilor tradiţionale. „Vrem să găsim acele soiuri de care tinerii nici nu ştiu cum se numesc, mere verzi, mere creţe, mere de vară, mere dulci, cât mai multe din aceste soiuri… Le vom aduce în Centrul de Cercetări Biologice şi le vom conserva. Această bază de gene poate fi de mare folos în viitor, nu doar pentru cercetare, ci chiar şi pentru înfiinţarea de livezi cu pomi fructiferi“, a mai declarat Sicora. Cercetarea în teren va începe imediat ce timpul va permite acest lucru.

Mâncăm mere frumoase sau sănătoase?

În opinia specialiştilor, o astfel de bancă va fi extrem de utilă în următorul secol. Inginerul Luka Petru este unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti din România în domeniul pomicol şi consideră că ideea înfiinţării unei astfel de bănci cu gene este extrem de utilă. Potrivit acestuia, pe piaţa românească şi nu numai au apărut fructe de dimensiuni care de cele mai multe ori sunt exagerate şi al căror gust este practic inexistent. „Eu le spun întotdeauna oamenilor că acele mere cu pete sau cu urme de insecte sunt mult mai gustoase decât cele uriaşe, cu o culoare stridentă şi foarte curate din punctul de vedere al aspectului. Omul poate alege: fie mănâncă ceva frumos dar nesănătos, fie mănâncă ceva mic, urât, dar sănătos şi sigur. Alegerea ne aparţine în totalitate!“

Specii rare înmulţite in vitro

În paralel cu înfiinţarea băncii de gene, aceiaşi oameni de ştiinţă din oraşul Jibou au iniţiat o adevărată campanie de salvare prin înmulţire in vitro a unor specii rare de plante, cum ar fi, spre exemplu, laleaua pestriţă. Biologii din Jibou caută specii aflate pe cale de dispariţie în mai multe zone din ţară, iar apoi, prin procedura înmulţirii in vitro, sunt obţinute mii de exemplare. Multe dintre aceste exemplare vor fi duse şi plantate în mediul lor natural, cercetătorii sperând că vor reuşi să crească şi să se înmulţească singure. Proiectul a fost pus deja în aplicare, iar multiplicarea in vitro a unor specii rare de plante se află în plină desfăşurare.

Adrian LUNGU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.7, 1-15 APRILIE 2013