Pe măsură ce inflația afectează bugetele gospodăriilor mai mult ca niciodată, alte cifre în creștere au devenit și ele îngrijorătoare, în special cele legate de epidemia de obezitate. Un nou sondaj realizat la nivelul UE ne dezvăluie că un număr tot mai mare de europeni sunt obezi sau supraponderali. Acest lucru se întâmplă în ciuda inițiativelor de sănătate publică și a politicilor inițiate în acest sens.

Cum putem explica lipsa de rezultate, în ciuda resurselor alocate acestui sistem?

Un nou studiu realizat de Liga împotriva Obezității, prin intermediul INSERM, a constatat că 47,3% dintre cei 10.000 de adulți chestionați în studiu erau supraponderali sau obezi – o cifră care reprezintă o persoană din fiecare două și acest lucru în Franța. Potrivit autorilor, această proporție s-a dublat din 1997 și până în prezent. Deși este important să nu confundăm supraponderalitatea și obezitatea, cifrele rămân alarmante. Excesul de greutate este un factor de risc, în timp ce obezitatea, caracterizată printr-un indice de masă corporală (IMC) de peste 30, este o boală recunoscută.

Aceste rezultate ridică întrebarea: cum se înrăutățește situația când autoritățile de sănătate publică au depus atât de mult efort în campaniile de comunicare, etichetarea nutrițională, dezvoltarea și aplicarea schemei de bonitare a alimentelor? Deși nu este obligatoriu, tot mai multe produse afișează schema de la A la E după culoarea semaforului. Acest sistem a fost testat înainte de implementare?

S-a uitat Franța, înainte să pună pe piață schema Nutriscore, la sisteme similare din alte țări?

Ar putea fi sistemul francez prea simplist? Aceste întrebări au devenit cruciale pe măsură ce dezbaterea asupra etichetelor alimentelor face furori la Bruxelles.

Ar fi neștiințific să generalizezi un sistem fără a-i cunoaște eficacitatea!

Sfaturile nutriționale urmează câteva reguli esențiale: ar trebui să promoveze o dietă echilibrată bazată pe un aport moderat de alimente și compusă dintr-o varietate de grupe de alimente.

Sistemul Nutriscore este o evaluare de cinci litere (de la A la E în valoare descrescătoare) care caracterizează nivelul nutrițional de 100 g sau 100 ml dintr-un aliment. Sistemul încurajează consumatorii să prefere produsele clasificate cu A sau B. Dar încurajează, de fapt, o alimentație sănătoasă?

Schema Nutriscore a fost concepută pentru a ajuta consumatorii să facă alegeri mai sănătoase și să combată obezitatea prin reducerea densității calorice a alimentelor. Această abordare este similară cu diferite abordări de etichetare nutrițională testate fără succes de peste patruzeci de ani în Statele Unite. Aceste abordări nu au redus creșterea în greutate a cetățeanului american mediu, deoarece sindromul metabolic este rezultatul unor dezechilibre multiple. Nu poate fi controlat de un algoritm simplist.

Promotorii Nutriscore și-au propus să ofere consumatorilor informații clare, ușor de înțeles, pentru a-i informa despre excesul de zahăr, sare și grăsimi din alimente. Acest lucru este menit să îi ajute să evite alimentele bogate în calorii și să simplifice schimbările în obiceiurile lor de consum.

Calculul algoritmului este destul de simplu. Pe de o parte, limitează alimentele și ingredientele care sunt nesănătoase atunci când sunt consumate în cantități mari, cum ar fi caloriile, acizii grași saturati, zaharurile și sarea. Și, pe de altă parte, promovează alimentele sănătoase, bazate pe cantitatea de fibre și proteine, și prezența legumelor, fructelor, nucilor și uleiului de măsline. Grăsimile, brânzeturile și băuturile au propria lor pondere specifică în algoritm. De asemenea, este important să subliniem un detaliu puțin cunoscut: Nutriscore nu este în niciun caz adaptat alimentelor pentru copiii cu vârsta sub trei ani.

Tabloul realizat de sondajul INSERM ar trebui să îi privească pe promotorii schemei Nutriscore.

Sistemul de etichetare, care a fost conceput pentru a lupta împotriva obezității, pare să nu fi avut niciun impact. De fapt, conform sondajului, situația pare să se înrăutățească. Acest lucru ar trebui să ne conducă la o examinare mai atentă a algoritmului.

În primul rând, trebuie remarcat faptul că algoritmul Nutriscore nu ține cont de compoziția în micronutrienți a alimentelor, vitaminele sau mineralele precum calciul.

În al doilea rând, densitatea calorică a alimentelor se bazează pe o porție brută care favorizează alimentele cu conținut ridicat de apă față de alimentele procesate cu mai puțină umiditate. De exemplu, aportul total de calorii a 100 ml de lapte semidegresat (cotat A) nu are nicio legătură cu 100 g de brânză (cotat D în cel mai bun caz), chiar dacă profilul de grăsime al celor două produse este foarte asemănător. Este evident că aportul alimentar va fi diferit pentru cele două produse, dar codul de culoare nu ține cont de acest lucru.

În cele din urmă, este important să ne amintim că alimentația sănătoasă nu este determinată de conținutul anumitor componente dintr-un produs alimentar dat. Este determinată de compoziția medie a dietei și a stilului de viață al unui consumator, inclusiv de frecvența consumului de alimente și de calitatea alimentelor pe care le alege.

Generalitățile metodologice menționate sunt semnificative, dar nu spun nimic despre „știința din spatele algoritmului“. Principala problemă a etichetei Nutriscore este că se bazează pe o înțelegere depășită a lipidelor, care ignoră toate progresele științifice din ultimii treizeci de ani. Acest lucru poate fi demonstrat prin două exemple: ulei de rapiță și acizi grași saturați.

Ponderea favorabilă pe care algoritmul o acordă uleiului de rapiță este emblematică: ratingul ridicat se bazează în principal pe conținutul scăzut de acizi grași saturați (aproximativ 7%) din uleiul de rapiță, care este precis, dar extrem de reductiv. În anii 1990, experții au convenit asupra aportului celor două familii polinesaturate din păcate, Nutriscore nu ia în considerare aceste progrese în cunoștințele noastre, iar scorul pe care îl atribuie uleiului de rapiță nu reflectă acest factor.

Unul dintre celelalte aspecte problematice ale Nutriscore este punctul său de vedere negativ asupra acizilor grași saturați. Ele sunt dăunătoare doar atunci când există o deficiență a celor două tipuri de acizi grași polinesaturați amintiți. De fapt, cei mai dăunători acizi grași sunt acizii grași trans, care provin adesea din uleiuri hidrogenate artificial. Există multe studii care examinează efectele acizilor grași saturați, care au funcții foarte diferite în funcție de lungimea lanțului lor de carbon.

Încă din 2010, o analiză cu 21 de studii a tras concluzia că nu există nicio legătură între aportul de acizi grași saturați din produsele lactate și riscul de boli cardiovasculare. În prezent, există mai multe meta-analize care arată o corelație inversă între consumul de diferite produse lactate și atacuri de cord, accidente vasculare cerebrale, diabet de tip 2 și sindroame metabolice.

Dr. François Mendy a efectuat o serie de studii la solicitarea Organizației Interprofesionale Franceze de Produse Lactate. Studiile au confirmat rolul pozitiv al acidului miristic asupra colesterolului (HDL). Acidul miristic este derivat în principal din laptele de mamifere. Studiile au constatat, de asemenea, o creștere interesantă a DHA (acid decosahexaenoic), acest acid fiind indispensabil organismului uman.

Aceste studii au arătat, de asemenea, o îmbunătățire a fluidității și plasticității membranelor celulelor roșii din sânge, ceea ce a facilitat circulația crescută în arteriolele fine ale creierului. Lipsa fluidității este o problemă majoră a îmbătrânirii și poate crește riscul unui accident vascular cerebral. În plus, acidul miristic se combină cu multe proteine, ceea ce permite sinergii în metabolismul acizilor grași nesaturați.

Această cantitate de date științifice, publicate în reviste de nivel înalt, conduce la întrebări semnificative cu privire la un algoritm de evaluare care acordă o pondere nejustificată conținutului de acizi grași saturați și penalizează brânzeturile cu rating scăzut.

Suntem foarte îngrijorați de aceste probleme, deoarece ele arată o lipsă de conștientizare a celor mai recente dezvoltări științifice. În cele din urmă, trebuie să recunoaștem că sistemul Nutriscore este doar o simplificare excesivă. De asemenea, este îngrijorător pentru că implică o viziune dominatoare asupra societății noastre, unde doar elita poate accesa cunoașterea.

Această abordare ignoră faptul că obezitatea are cauze multiple: dezechilibre cauzate de un stil de viață sedentar, lipsa activității fizice regulate, inclusiv mersul pe jos, și aspectele sociale ale alimentației. Proporția de responsabilitate atribuită alimentelor este pe nedrept reductivă, punând accent pe excesul de calorii, în ciuda faptului că sunt mai multe dezechilibre fiziologice care stau la baza sindromului metabolic.

Încă o dată, ne confruntăm cu ambiții tehnocratice care necesită puține cunoștințe și multe acțiuni publice. Nu trebuie să fim surprinși că aceste eforturi nu reușesc să reducă epidemia de supraponderalitate și obezitate care afectează societatea noastră. În cele din urmă, ne întrebăm de ce nu au fost lansate studii de impact serioase pe acest subiect.

Cine știe dacă am putea descoperi că efectul Nutriscore este opusul a ceea ce era de așteptat?

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU