Cele mai căutate alimente din Iași sunt din carne, de panificație, dar și din legume și fructe. Cele 23 de produse tradiționale au fost atestate după ce producătorii au respectat niște condiții drastice de producție, astfel că nu conțin E-uri sau conservanți, având un termen mic de valabilitate. Atestatele sunt obținute de la Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Direcțiile Agricole.

Produsele tradiționale au fost atestate în județul Iași, începând cu anul 2020. Astfel, două produse din carne atestate tradițional sunt „Chișcă moldovenească“ și „Chișcă cu orez Marcel“, ale companiei SC Marcel SRL, care au primit atestarea în anul 2020. Două produse de panificație, „Plăcinte poale-n brâu de la Cabană“ și „Alivancă de la Cabană“, ale companiei SC Daspet SRL, au fost atestate tradițional în anul 2020. Dacă produsele din carne de la Marcel se găsesc și în magazinele proprii, cele de la compania Daspet SRL se produc și se comercializează doar la cabana din Moțca.

„Pastramă de oaie de la Cimpoeșu“, produsă de SC La Cimpoeșu SRL, are atestat tradițional. SC Fabrica de Fum SRL are 3 produse tradiționale atestate de către MADR, care se vând direct la fabrica din Iași, online sau în băcăniile partenere. Produsele atestate sunt „Ceafă de porc afumată și coaptă Fabrica de Fum“, „Pastramă de porc coaptă Fabrica de Fum“ și „Slăninuță afumată Fabrica de Fum“.

Când vine vorba de produse de panificație tradiționale, prima ieșeancă ce le-a atestat este Cecilia Țugulia, de la Magazia Morăriței. Ieșeanca a atestat tradițional „Pâine cu maia Magazia Morăriței“, „Pâine integrală Magazia Morăriței“ și „Vărzări Magazia Morăriței“. Alte produse de panificație tradiționale aparțin companiei SC Cofetăria de acasă SRL. Acestea sunt „Cornulețe de acasă“ și „Sărățele de acasă“, care sunt produse în cofetăria proprie.

Marius Antica este singurul producător din Iași care comercializează vin din mure, cu atestat tradițional. „Anticum de Butea – băutură fermentată naturală din mure“ este produsul certificat obținut la Butea, din fructe din plantația proprie.

Produsele tradiționale din carne – „Pastramă țărănească Carmangeria cu Gust“, „Costiță afumată Carmangeria cu Gust“, „Cârnați gustul bunicii Carmangeria cu Gust“ – sunt realizate de Marius Dorobanțu din Țigănași, unde are și fabrica SC Veneto SRL. Acesta comercializează produsele atât direct de la fabrică, cât și în băcăniile partenere sau online.

Familia Mihăilă, din Trifești, a atestat tradițional borșul produs la Iași, fiind vorba de sortimentele „Borș cu cimbru Nuna“ și „Borș cu leuștean Nuna“, care se vând în magazinele din Iași partenere. Andreea și Andrei Podeanu, doi tineri din Iași, au construit o afumătoare cum se făcea pe vremea bunicilor, la Aroneanu. Produsele lor tradiționale atestate sunt „Pastramă de porc de la Afumătoria Noastră“ și „Slăninuță de porc de la Afumătoria Noastră“ și se comercializează în băcăniile partenere, dar și online, prin livrări la domiciliu.

Afumătoria Noastră vinde produsele și în piața Păcurari, în fiecare weekend. Ultimele produse tradiționale atestate la Iași sunt pe bază de pește, de la Bunătăți de la iaz. Acestea sunt „Zacuscă din pește și ardei copt Bunătăți de la iaz“ și „Pastă din pește Bunătăți de la iaz“, fiind comercializate în magazinele piscicole și supermarketuri din Iași, dar și din Botoșani.

Reguli stricte pentru producătorii tradiționali

Produsul tradițional trebuie să fie obținut din materii prime tradiționale, să prezinte o compoziție tradițională sau un mod de producție și/sau de prelucrare care reflectă un procedeu de prelucrare tradițional și care se distinge în mod clar de alte produse similare, aparținând aceleiași categorii. Produsul atestat ca fiind tradițional nu mai poate fi copiat și denumirea acestuia nu mai poate fi folosită de nimeni altcineva.

De remarcat este faptul că acest atestat presupune ca persoana respectivă să obțină produsele după o rețetă tradițională, din comuna din care provine beneficiarul, ingredientele folosite la prepararea produselor să fie din producție locală, specifice zonei, măcar o etapă din producție să fie executată manual, dar și cantitatea de marfă să fie una redusă semnificativ față de cele produse industrial.

Beatrice Alexandra MODIGA

Continuăm în acest număr al revistei Lumea satului să prezentăm, în esență, avatarurile prin care este nevoită să treacă muzica populară românească. Unele transformări intră în normalitatea fenomenului obiectiv, real, altele, chiar fundamentale, ating și par să distrugă stratul tradițional al muzicii autohtone. Schimbările de suprafață ca și cele de substanță, cele profunde, reies din cercetarea evoluției caracteristicilor sau trăsăturilor specifice folclorului așa cum ele au fost evidențiate de etnomuzicologi, profesori universitari, printre care Emilia Comișel, dr. Gheorghe Oprea și dr. Speranța Rădulescu.

Caracterul etnic-tradițional este primul care se observă de către orice om care poate afirma, ca urmare a audierii frecvente a muzicii populare, „acesta este un cântec românesc, acesta unul grecesc, acesta unul sârbesc“ etc. Muzica populară românească a fost și este prezentă acolo unde trăiesc în majoritate români sau unde au supraviețuit comunități românești, în timpurile mai noi acolo unde există o diaspora românească. Valorile artistică și documentară ale folclorului sunt cu atât mai mari cu cât folclorul este mai vechi, deci are o continuitate și rădăcini istorice, în timp. Etnicitatea folclorică tradițională este mai profundă, mai creativă, mai diversă, mai intens practicată, mai vie, mai originală acolo unde, la densitatea etniei și vechimea locuirii spațiului de viață, se adaugă autoritatea dedusă din forma socială concentrică de organizare: persoană-cuplu-familie-neam-comunitate zonală-comunitate etnică și religioasă. Așa s-a dezvoltat cultura tradițională milenară în prima formă de uniune locală, din zorii civilizației, care la noi este satul, bazat pe relațiile de neam.

Până în secolul XVII, cu mici diferențieri, tradițiile și atmosfera muzicală a satului erau aceleași cu cele ale orașului dezvoltat în jurul cetății fortificate care adăpostea cel puțin o biserică. Spre sfârșitul sec XVII, apariția noilor mijloace de producție, dezvoltarea orașelor și a meseriilor au creat premisele prefacerilor și în domeniul muzicii populare.

Ca formă a conștiinței sociale, etnice și artistice, muzicile populare s-au diversificat în sec. XVIII-XIX. Noile comunități citadine au primit nu numai locuitori din marile regiuni apropiate sau mai îndepărtate, dar și diverse etnii, fiecare fiind specializată într-un set de meserii, dar având fiecare cultura lor muzicală tradițională. Deja în secolul națiunilor, al XIX-lea, pe fondul muzicilor sătești și a influențelor orientale accentuat persistente la noi din epoca fanariotă, apare prima categorie a (genului) muzicii de divertisment, a muzicii așa-zis ușoare, sora doinei sau cântecului autohton orășenesc, romanța devenită foarte populară. Printre primele, Steluța, pe versuri de V. Alecsandri, muzica de Dumitru F. Florescu. La începutul secolului al XX-lea, oglindire a evoluției economico-sociale și a generalizării mijloacelor media audio, își fac prezența tot mai accentuată în orașe categoriile muzicii ușoare mai întâi europene, apoi sud-americane. Muzica populară se retrage din centru spre cartierele mărginașe, fiind iubită și cultivată mai ales de țărani, muncitori, mici producători și comercianți, diverși funcționari. Ea iese în prim-plan mai ales în weekend, în piețe, în parcuri, la vreo nuntă, botez sau petrecere cu lăutari care cântau atât repertoriu sătesc cât și cel orășenesc, la modă.

Este perioada interbelică mai ales, când muzica tradițională de stil modern înlătură treptat, dar tranșant, doina, cântecul lent și cântecul epic (balada), ba chiar și multe din cântecele rituale, în favoarea cântecelor cu versuri populare ivite pe ritmurile jocurilor populare moderate sau iuți, românești, hora, sârba, ardeleana, hațegana.

A fost și perioada reuniunilor de cântări și muzică ale ASTREI, cu apariția unor cântece inspirate din istoria națională – despre Horia, Avram Iancu, despre visul Unirii și a unor piese corale de o valoare inestimabilă pentru sufletele românilor, piese care prelucrează, măiestrit, folclorul și au contribuit la pregătirea opiniei generale pentru marile izbânzi naționale ale primei jumătăți a secolului al XX-lea. În funcție de regiune și preferințe, melodiile românești sunt însoțite în programul folcloric de ceardaș, polkă, galop, de muzica lăutărească românească în interpretarea specifică a romilor. Aristocrația, clasa orășenească emancipată, comandă expres valsul, tangoul, cântecele din repertoriul internațional la modă, piesele de café-concert, romanța, fox-trotul și ritmurile jazzistice.

Trecuseră aproape 50 de ani de când lăutarii români și romi și-au însușit muzica după partituri. Mulți din fiii lor au absolvit conservatoarele de muzică și au ajuns străluciți interpreți ai muzicii clasice, un salt care le-a deschis posibilitatea de a fi angajați în orchestre simfonice din Europa și America.

Altora le-a prilejuit succesul artistic la restaurantele românești din țară sau la cele încropite meteoric, cu gastronomie specifică și cu obiecte și simboluri etnografice, la marile Târguri Internaționale de la Paris și New-York, unde Ciocârlia și Hora Staccato au uimit lumea. Perioada 1950-1990 a fost cea în care ansamblurile naționale, regionale și județene de cântece și dansuri, orchestrele de muzică populară au contribuit enorm la cultivarea muzicală a publicului, unindu-l în culorile muzicale ale unei simțiri românești autentice. S-a produs atunci și o muzică pe texte facile sau ideologizate vizibil. Nu acestea au dominat, deși ele au îndepărtat de muzica populară o parte a publicului tânăr la vremea aceea, și l-au îndreptat către muzica folk și grupurile de blues și rock.

Ca valorificatoare profesioniste ale muzicii tradiționale și ale muzicii populare de stil modern, colectivele artistice de muzică populară reprezintă și azi inclusiv cântece și dansuri ale etniilor conlocuitoare, programul lor cuprinzând și concerte educative pentru copii și școlari. Repertoriul lor include și creații muzicale în spirit românesc, romanțe, cântece de voie bună și unele creații de muzică de divertisment și sărbătoare. După 1990, alte fenomene s-au produs în muzica populară. Au luat avânt muzicile etniilor, mai ales cele ale etniei rome, dar a fost promovat prin radio, televiziune, discuri, casete muzicale folclorul românesc de stil tradițional și de stil modern, din toate regiunile, inclusiv cel aromân și folclorul autentic, viu, al ungurilor, germanilor, turco-tătarilor, rușilor lipoveni, bulgarilor, slovacilor, ucrainenilor, rutenilor, huțulilor. În Banat și Oltenia se face simțită influența acaparatoare a muzicii sârbești.

A fost radiodifuzat și explicat publicului ascultător folclorul de metisaj, acele piese muzicale favorite de mai multe etnii, ce cuprind, prin interpretarea lor, caracteristici de stil fie predominant românesc, fie maghiar, fie evreiesc, fie rusesc, fie sârbesc.

Aproape toate etniile conlocuitoare au înregistrat albume cu muzica lor populară. Programe culturale speciale sunt dedicate lor de Televiziunea Română și de Societatea Română de Radiodifuziune, prin Antena satelor și Studiourile regionale și teritoriale. Însă preocuparea constantă, atât în jurnalismul de televiziune cât și în cel radiofonic, a cuprins promovarea fonotecii de aur a folclorului românesc, cunoașterea rapsozilor și cântăreților amatori sau profesioniști, legătura folclorului cu etnografia, unitatea culturii folclorice în spațiile locuite de români, evidențierea rolului Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu“ al Academiei Române, Institutului „Arhiva de Folclor“ al Academiei Române, sediul de la Cluj, Institutului Național al Patrimoniului, Ministerului Culturii și Identității Naționale, însemnătatea Centrelor Județene pentru Conservarea și Promovarea Creației Tradiționale, a Centrelor de Cultură acolo unde ele patronează și Școlile de arte și meserii, precum și contribuția efectivă a marilor sau mai micilor ansambluri de cântece și dansuri tradiționale, a grupurilor folclorice de copii și tineri.

Aurelian POPA-STAVRI

Respir aerul dintre stâncile mângâiate de soarele izbitor din Wadi Qelt, Cisiordania, locul ce amintește de tatăl Fecioarei Maria, Ioachim, cel care s-a rugat în acest loc pentru a avea un copil și, ca o minune, îngerul lui Dumnezeu i-a vestit nașterea Fecioarei Maria. După un drum cu urcușuri și coborâșuri, Mănăstirea Sfinților Gheorghe și Ioan Iacob din Hozeva răsare parcă din piatră sfântă. Pacea pe care o întâlnești aici este în concordanță cu grădina plină cu flori înflorite, mirosul de tămâie și mir, totul îngrijit cu sfințenie de călugării ortodocși ce te întâmpină cu drag la venire.

Istoria Mănăstirii Sf. Gheorghe din Hozeva ia naștere în anul 420 d.Hr. atunci când niște călugări au simțit chemarea către deșert și au găsit loc de tihnă în peșteri; se pare că într-una dintre peșteri prorocul Ilie a fost hrănit de corbi. Mănăstirea a fost înființată de Ioan din Teba în anul 480 d. Hr.

Numele celui mai de seamă dintre călugări a fost Gheorghe, de aici și o parte din denumirea mănăstirii

Sf. Gheorghe din Hozeva. În secolul al VI-lea așezământul a devenit loc de seamă pentru pelerinaj. Perșii sasanizi, ce au făcut parte din ultimul Imperiu Persan preislamic, au ruinat mănăstirea și au măcelărit călugării ce se aflau în ea. O perioadă de timp nu a mai fost locuită, fapt pentru care mănăstirea deteriorată a necesitat refacere; astfel, după anii 1100, împăratul bizantin Manuel I Comnen și împăratul roman Frederick al II-lea s-au ocupat de renașterea locului.

De-a lungul timpului, preoți și călugări însemnați și-au lăsat amprenta asupra așezământului, dintre aceștia Părintele Calinic, Părintele Gherman, Părintele Antonie Iosifidis, Părintele Constantin ce este stareț încă din anul 2018.

Născut în județul Dorohoi și trăind într-o familie de credincioși, Sf. Ioan Iacob, sfânt în Biserica Ortodoxă Română și în cea Greco-Ortodoxă de la Ierusalim, a simțit chemarea către Dumnezeu și astfel a ajuns la Mănăstirea Neamț, unde căldura-i duhovnicească i-a făcut pe toți din preajma lui să simtă că este un om ales, smerit. Fiindcă își dorea cu ardoare să ajungă în Locurile Sfinte, într-o bună zi a plecat în Sfânta Țară cu încă doi monahi pentru închinare și pelerinaj. A stat la Mănăstirea Sf. Sava zece ani, iar printre bolnavii aduși din război, scrieri religioase și traduceri, Sf. Ioan Iacob a găsit mereu puterea să treacă peste greutăți și asta cu ajutorul credinței în Dumnezeu, răbdării și trudei. După chinul din lagărul de pe Muntele Măslinilor, Sfântul Ioan Iacob a fost hirotonit diacon, apoi preot în Biserica Sfântului Mormânt.

În anul 1952 ajunge la Mănăstirea Sf. Gheoghe Hozevitul, apoi stă retras în Chilia Sf. Ana, o peșteră unde timp de șapte ani rugăciunea, postul, închinarea și nesomnul au fost tot mai aproape de sufletul său. La vârsta de 47 de ani ajunge la Domnul, iar după un timp scurt racla cu sfintele lui moaște este adusă la mănăstire și lăsată spre închinare pentru credincioși. În anul 1992 a fost trecut în rândul sfinților de către Biserica Ortodoxă Română.

În micuța biserică a mănăstirii, sub atenta lumină ce se lasă în anumite colțuri de la lumânările aprinse, sunt adăpostite cu grijă moaștele Sfinților Gheorghe Hozevitul, Ioan Tebeul și ale lui Ioan Românul unde, cu speranță și încredere, oamenii vin spre închinare, căci multe miracole s-au săvârșit cu ajutorul celor trei sfinți. Resturi umane ale călugărilor ce au fost martirizați de perși sunt conservate într-o capelă, nu departe de spațiul mănăstirii.

Complexul mănăstirii, format din Biserica Sfintei Fecioare și Biserica Sf. Gheorghe și Ioan, este pavat cu mozaic din secolul al VI-lea și uși regale din sec. al XI-lea. Se poate vizita și Biserica-peșteră a Sf. Ilie, a cărei intrare se face prin interiorul mănăstirii.

Din balconul curții mănăstirii se simte cum bate inima deșertului Iudeii sub atenta privire a măslinilor și a chiparoșilor. Privesc în urma mea cu puțină tristețe, pentru că mă îndepărtez de priveliștea pitorească și defileul îngust, de măgărușii ce trec atât de zvelt, însă există și urma speranței ce șoptește pe drumul roman, așa cum Iisus a pus pilda Bunului Samaritean în acest colț de lume.

Aurora GRIGORE

Prin orașul cucerit de Pompei în anul 63 î.Hr. persistă încă legătura dintre Est și Vest, lumea greco-romană din bazinul mediteranean, pe de o parte, și tradițiile Orientului arab, pe de altă parte, prin religie, limbă, arhitectură. Orașul vechi pare neatins și, totuși, puțin din aerul modern de la estul ruinelor îl poți zări cu privirea de departe.

Nimfeul

Treptat, orașul Gerasa se dezvolta, iar necesitatea volumului de apă se intensifica. Astfel, în anul 125 a fost înființat un sistem de alimentare cu apă, iar apeductul principal a fost dezvoltat pentru a suplimenta fântânile publice. Principala fântână decorativă, Nimfeul, a fost construită în anii 190, fiind dedicată nimfelor de apă. A fost decorată cu marmură și stuc pictat, iar apa țâșnea prin capetele a șapte lei sculptați ce au fost așezați într-o piscină imensă.

Hipodromul

Cele 10 porți de start, luptele gladiatorilor, încurajările publicului și praful ce se ridica parcă sunt prezente și acum doar ca o poveste în peisajul din jur. Cu o lungime de 245 de metri și 52 m lățime, Hipodromul Jerash a fost construit pe vremea împăratului Hadrian, între secolele al II-lea și al III-lea; era locul unde se desfășurau curse de care, competiții de atletism și multe alte sporturi; capacitatea arenei fiind de 15.000 de spectatori.

Macellum

Cele trei porți mă cheamă către Macellum, piața alimentară ce a fost construită la începutul sec. al II-lea d.Hr. Pe lângă fastuoasele coloane zăresc resturile fântânilor cu care a fost decorat locul și ale căror înscrisuri în limba greacă vorbesc, printre altele, despre Julia Domna, una dintre soțiile împăratului Septimius Severus, ajunsă pe aceste meleaguri din Siria. Macellum era clădită pe două etaje, iar curtea o avea ornamentată cu plăci de calcar. Din pereții Macellumului abundă mirosul pietrei de lut, iar aspectul gălbui te transpune numaidecât printre agitația specifică localnicilor din timpurile străvechi. Mesele pe care negustorii vindeau mărfurile erau înfrumusețate cu reliefuri înalte în formă de căpriori, lei, mistreți. Cu timpul, locul a fost transformat în complex industrial cu ateliere, vopsitorie. Ansamblul a fost ruinat posibil din cauza cutremurului din 631 ori în timpul atacului sasanizilor din anul 614.

Catedrala

Cel mai vechi lăcaș de cult din oraș este Catedrala, o bazilică cu trei nave. Se pare că a fost construită în secolul al V-lea pe locul unui templu din secolul I d.Hr. ce era dedicat zeului grec al vinului, Dionysos. Podeaua din mozaic, motivele geometrice, finisajul în formă de scoici ce o onorau pe Fecioara Maria alături de Arhanghelii Mihail și Gavril, coloanele cu capiteluri corintice sunt detalii ce au scos în relief măiestria constructorilor. Privind înspre partea vestică, se zărește Biserica Sf. Teodor, clădire cu încăperi mai mici, construită în cinstea Sf. Teodor, martirul nemuritor, și ridicată la sfârșitul anilor 400, pe vremea episcopului Enea.

Sanctuarul lui Zeus

Dincolo de Poarta de Sud sunt rămășițele Sanctuarului lui Zeus, terminat în anul 163 d.Hr. și ridicat pe locul unui templu roman. Aici au fost descoperite de către arheologi bucăți dintr-un naos ornamentate cu stucaturi frumos pictate și un altar cu însemnări despre Zeus și Heracles. Cu timpul, fiul lui Zebesa, Diodorus, a dezvoltat Sanctuarul, îngrădindu-l cu o curte mare. În timpul războaielor evreiești, porțiuni ale clădirii au fost distruse și ulterior refăcute la dimensiuni mai mici conform unui plan oriental. Prin anii 400 d.Hr., călugării creștini au modificat Sanctuarul în mănăstire. După cutremurul din 749, locul a fost distrus și ocupat la un moment dat de cruciați.

Băile Placcus

La vest de Pasajul Serapion găsim o porțiune rezidențială ce a aparținut demnitarilor ecleziastici. La interior se aflau săli de recepție și ședințe, dar și faimoasele băi construite la îndemnul episcopului Placcus în anul 455. Băile erau încălzite, iar la asamblarea lor au fost folosite materiale din Templul lui Zeus, ce fusese demolat de către episcop. Dacă băile romane aveau bazine mari pentru mai mulți scăldători, acum s-au realizat cele unice din perioada post-bizantină. În anul 584, pentru a fi asemănătoare cu cele din palatele omeiade, băile au fost restaurate de către episcopul Marianos.

Aș lua în brațe liniștea din acest loc, Jerash, situl ce nu vrea să adoarmă, ba din contră, zi și noapte este treaz și spune poveștile perioadelor elenistică, romană, musulmană, cruciată, vremuri de înflorire și cumpene ale umanității ce par că nu vor apune prea curând atâta timp cât preocuparea omenirii este de a descoperi iar și iar tainele trecutului.

Aurora GRIGORE

Pentru a avea o eficacitate ridicată în combaterea buruienilor din culturile de cereale păioase, trebuie ales foarte bine momentul optim de aplicare a erbicidelor, moment în care buruienile au sensibilitatea cea mai mare (între stadiul de “rozeta” și 2-3 frunze), cât și cel de toleranță maximă a culturii (între înfrățire și începerea formării primului nod diferențiat). O influență mare asupra eficacității erbicidelor o au temperatură și umiditatea (temperaturi medii de peste 8-10°C și umiditate suficientă).

Deși practicile agriculturii conservative impuse de actuala Politică Agricolă Comună îi pot ajuta pe fermieri să reducă presiunea de buruieni, utilizarea produselor de protecție a plantelor rămâne la fel de importantă. Adoptarea sistemului no-till înseamnă de fapt modificări ale strategiilor pentru combaterea buruienilor.

O prima etapă în strategia de combatere a buruienilor este erbicidarea în toamnă. În felul acesta sunt combătute și acele buruieni care răsar încă din toamnă și iernează în stadiul de rozeta, iar în primăvară, fiind în stadii avansate de creștere, de multe ori nu mai pot fi combătute, așa cum sunt: șopârlița, doritoarea, ventrilica (Veronica sp.), mușețelul (Matricaria sp.), părăluțe (Thlaspi arvense) etc.

O soluție eficientă, cu protecție de lunga durată, v-o oferă erbicidul RIVAL TOP 20 SG de la ALCHIMEX, în doza de 30 g/ha, la culturile de grâu, orz, triticale și ovăz, pentru combaterea buruienilor cu frunza lată, anuale și perene.

Este un erbicid care se aplică atât în toamnă, cât și în primăvară, când buruienile sunt răsărite în masă, peste 70% și sunt în faza optimă (2-4 frunze), iar plantele de cereale sunt în faza de vegetație, din stadiul de 3 frunze până la faza de apariție a frunzei stindard (BBCH 12-39).

Eficacitatea este maximă când este aplicat pe buruieni tinere, aflate în stadiul de creștere activă, respectiv în faza de 2-4 frunze (pentru buruienile anuale) sau rozetă (pentru cele perene). Buruienile mai puțin sensibile și cele aflate într-un stadiu avansat de creștere rămân pitice și nu concurează plantele de cultura în absorbția apei și substanțelor nutritive.

Tratamentele nu se aplica când temperaturile sunt în scădere (sub 5°C) și la culturi stresate din cauza secetei, băltirii apei, atacului bolilor și dăunătorilor.

Pentru a beneficia de un spectru mai mare de combatere a buruienilor dicotiledonate anuale și a unora perene, o alta opțiune pentru erbicidarea în toamnă este aplicarea, pe lângă erbicidul RIVAL TOP 20 SG, a unuia dintre erbicidele KINARA de la UPL sau ADIUNKT 500 SC de la INNVIGO, cu aplicare de la faza de înfrățire și până la apariția frunzei stindard a cerealelor.

O altă variantă pentru erbicidarea în toamnă este RIVAL ULTRA, cel mai nou erbicid din familia RIVAL, formulat în România, la ALCHIMEX, care se utilizează în doza de 35 g/ha, în tratamente postemergente, din faza de trei frunze ale cerealelor păioase până la apariția completă a frunzei stindard.

Absorbția se realizează prin frunze și rădăcini și este urmată de translocarea în întreaga plantă. RIVAL ULTRA inhibă diviziunea celulară în vârfurile de creștere ale lăstarilor și rădăcinilor la buruienile sensibile. Creșterea buruienilor este oprită după câteva ore de la aplicare, însă efecte vizibile precum decolorarea sau înroșirea buruienilor sensibile apar după 10-15 zile. Distrugerea completa a buruienilor are loc după 15-25 zile de la aplicare.

Daca aveți probleme cu buruienile graminee și, în special, cu iarba vântului (Apera spica-venti) și odosul (Avena spp.), aflați ca aplicarea unui erbicid specific în toamnă este cea mai economică soluție pentru combaterea acestor buruieni care pot să răsară în toamnă și să își continue răsărirea sau dezvoltarea în ferestrele iernii și primăvara devreme.

Un erbicid precum FENOVA SUPER de la FMC, în doza de 0,9 - 1,1 l/ha, se poate aplica atât în toamnă, în postemergență, cât și în primăvară. Perioada lui de aplicare depinde, în primul rând, de stadiul de dezvoltare al buruienilor, combaterea maximă obținându-se când buruienile au 2-4 frunze și până la sfârșit de înfrățire, pentru buruienile graminee.

Un alt erbicid sistemic cu aplicare în postemergență, pentru combaterea buruienilor graminee și a unor buruieni cu frunza lată din culturile de grâu este SENIOR de la CORTEVA, în doza de 0,11 kg/ha + 0,5 l/ha adjuvant pentru iarba vântului sau 0,25 kg/ha + 0,5 l/ha adjuvant pentru ovăzul sălbatic, obsiga secarei și buruieni anuale dicotiledonate.

Erbicidul se aplică de la stadiul de 2-3 frunze, până la stadiul de 2 noduri pentru grâu, până la 3 frați pentru iarba vântului, pana la înfrățire pentru odos, iar pentru buruienile dicotiledonate la 4-6 frunze.

Obezitatea este una dintre cele mai mari probleme de sănătate din lume, fiind asociată cu o serie de afecțiuni comune, cunoscute sub numele de sindrom metabolic. Acestea includ hipertensiune arterială, glicemie crescută și un profil ridicat al lipidelor din sânge. Persoanele cu sindrom metabolic prezintă un risc mult mai mare de boli cardiace și diabet de tip 2, comparativ cu cele a căror greutate se află într-un interval normal.

Obezitatea este o epidemie și în ultimele decenii tot mai multe cercetări s-au concentrat asupra cauzelor și modului în care aceasta ar putea fi prevenită sau tratată.

Care sunt cauzele comune ale obezității și cum le putem combate, explică nutriționistul Ionuț Ignat.

„Principala cauză a obezității este lipsa educației nutriționale. Odată cu evoluția industrializării alimentare a crescut și densitatea calorică a alimentelor, dar și valabilitatea lor; prin urmare, abuzul alimentar, mai precis depășirea aportului energetic necesar zilnic, este inerent. În asociere cu o creștere direct proporțională cu sedentarismul, consumul energetic redus a creat un dezechilibru între import și export energetic, iar organismul uman s-a adaptat noilor condiții și a sporit stocarea energiei suplimentare în țesutul adipos. Deși există și elemente ce țin de genetică și chiar și patologii care predispun la creștere în greutate, ele pot fi ușor controlate prin reglarea import-exportului energetic... adică prin educație nutrițională bazică!“

Iată principalii factori care pot cauza creșterea în greutate, obezitatea și bolile metabolice.

Dependența de alimente

Alimentele îndulcite cu zahăr și bogate în grăsimi stimulează centrii de recompensă din creier. Adesea, aceste alimente au fost comparate cu droguri precum alcoolul, cocaina, nicotina și canabisul, ce pot provoca dependență la persoanele predispuse la obezitate. Prin pierderea controlului asupra comportamentului alimentar, apare dependența, o problemă complexă și foarte greu de depășit. Surplusul de greutate apare atunci când mâncăm mai multe calorii decât ardem prin activitate. Acest dezechilibru contribuie cel mai mult la creșterea în greutate.

„Pe parcursul vieții, unele persoane creează o relație dezechilibrată cu alimentația, de ordin emoțional. Motivul este unul foarte simplu: mâncarea crește nivelul de dopamină – un neurotransmițător care oferă organismului o senzație de bine (temporară). Treptat, în funcție de valurile vieții, apelăm din ce în ce mai des la această „alinare“ sau chiar „sărbătorire“ și creăm un raport dezechilibrat care nu mai ține cont de senzația de foame/sațietate (dată de hormoni), ci de una emoțională – dată de neuro-transmițători. Suntem supărați – alinăm cu mâncare, suntem bucuroși (tot timpul se poate mai bine!) – sărbătorim cu mâncare și, treptat, al nostru hipotalamus, similar ca la adicții, începe să „solicite“ din ce în ce mai multă dopamină, blocând semnalizările clasice de la alți hormoni care reglează sațietatea, cum ar fi colecistokinina, leptina sau adiponectina. Uite așa se creează adicțiile alimentare (clinic tulburarea alimentară numită hiperfagie), cea de dulce fiind doar o „variație psihică“ (unii creează dependențe de schimbare de gust dulce/sărat, alții de grăsimi, alții de cantitate/volumetrică (senzația de plin în stomac permanentă). Aceste adicții – în asociere cu o densitate calorică foarte crescută în fast-food (pentru că vrem întotdeauna să potolim demonul adicției repede!) și cu lipsa de mișcare – duc la creșterea în masă adipoasă“, explică nutriționistul.

Lipsa activității fizice

Lipsa activității fizice aduce kilograme în plus și, în final, obezitate. În lipsa exercițiilor fizice, corpul începe să stocheze energia suplimentară sub formă de grăsime și nu o va putea folosi. Pe lângă obezitate, lipsa exercițiilor fizice poate duce și la apariția bolilor cardiace, colesterol ridicat, diabet și alte boli cronice.

Lipsa somnului

Cheia pentru o sănătate excelentă este să dormim bine, ceea ce ne poate ajuta, de asemenea, și la menținerea unei greutăți sănătoase. Studiile au arătat că, cu cât  dormim mai puțin, cu atât suntem mai predispuși la supraponderabilitate și obezitate. Acest lucru este cauzat parțial de faptul că hormonii care sunt eliberați în timpul somnului ajută la controlul apetitului și utilizării energiei de către organism. (Va urma)

Ionuț IGNAT – specialist în nutriție clinică și tulburări alimentare

Cercetările au confirmat mișcarea naturală a genelor de rezistență la boli și potențialul beneficiu al tehnologiei precise de editare genetică în susținerea practicilor sustenabile și îmbunătățirea randamentului fermierilor.

Corteva Agriscience (NYSE: CTVA) a anunțat publicarea cercetării care confirmă circulația naturală a genelor de rezistență la boli în genomul plantei de porumb. Cercetarea are implicații în ceea ce privește aplicarea noilor tehnici de reproducere, pentru a reduce impactul devastator al bolilor plantelor, îmbunătățind, totodată, potențialul de producție și rezistența culturilor. Publicat într-un număr recent al jurnalului Molecular Plant Pathology, studiul de cercetare evidențiază că instrumentele de editare genetică, cum ar fi CRISPR, pot imita acest proces natural, dezvoltând capacitatea de a transfera mai multe gene rezistente la boli, accelerând procesul de reproducere a plantei și livrând fermierilor produse îmbunătățite cu performanță ridicată.

În martie, Corteva a anunțat că utilizarea tehnologiei brevetate de editare genetică, aflată în etapa inițială, înregistra progrese în rețeaua de cercetare și dezvoltare a companiei. Această tehnologie este menită să facă față mai multor boli ale porumbului în America de Nord. Folosind CRISPR, compania poate să multiplice, cu exactitate, trăsăturile de rezistență la boli care există deja în genomul porumbului. Prin intermediul acestei cercetări recente, care a beneficiat de procesul de peer-reviewing, Corteva demonstrează că genele de rezistență la boli circulă natural pentru a ajuta plantele să prevină atacurile patogenilor. Totuși, procesul este unul foarte lent.

„O plantă este expusă unei mari varietăți de patogeni, ceea ce determină genele să circule, în mod natural, în genom, pentru a lupta împotriva bolilor și a crește capacitatea de supraviețuire“, spune Wendy Srnic, vicepreședinte Biotehnologie, Corteva Agriscience. „Totuși, această mobilitate naturală a genelor are loc prea lent pentru a combate, în mod eficient, înmulțirea rapidă a bolilor și a presiunilor legate de climă cu care se confruntă fermierii din întreaga lume. Prin cercetarea noastră, am validat capacitatea de a reflecta circulația genelor, ceea ne permite să aplicăm noi tehnici de reproducere pentru a livra semințe care pot rezista mai bine provocărilor pe teren.“

În 2021, pătarea cenușie a frunzelor, rugina porumbului, pătarea neagră a frunzelor și putregaiul moale al tulpinii, toate acestea combinate au provocat cultivatorilor de porumb din America de Nord pagube de peste 318 milioane de unități de producție. Prin valorificarea noilor tehnici de ameliorare, Corteva nu doar simplifică opțiunile de gestionare a bolilor pentru fermieri, dar și îmbunătățește sustenabilitatea fermelor, prin reducerea necesității de aplicări suplimentare de produse pentru protecția plantelor sau combaterea presiunii bolilor. 

„Inovând prin tehnici avansate de ameliorare, obiectivul nostru este de a crea schimbări profunde“, a adăugat Srnic. „Cu aceste tehnici, putem valorifica și multiplica procesele naturale care accelerează dezvoltarea, prin îmbunătățirea rezistenței și a randamentului. Ne-am angajat să oferim fermierilor mai multe opțiuni de cultură, continuând, totodată, să ne protejăm resursele naturale pentru generațiile viitoare.“

Ultimii cinci ani au fost catastrofali pentru producția de porumb, iar anul acesta nu face excepție. Iulian Iancu, fermier din comuna Fulga de Jos, județul Prahova, spune că a devenit tot mai riscantă cultivarea porumbului, chiar și în condițiile în care a ales să cultive hibrizi rezistenți la secetă și temperaturi ridicate. Anul acesta, deși aparatul foliar al plantelor s-a dezvoltat foarte bine, știuletele de porumb a dezvoltat boabe doar parțial. În interviul pe care ni l-a acordat la sfârșitul lunii iulie, fermierul a mărturisit că se gândește foarte serios să renunțe la această cultură.

„Am diminuat suprafața cultivată de la 30 la 12%“

Rep.: Cu ce speranțe ați început anul acesta agricol și care este realitatea actuală?

I.I.: Perspectiva pentru culturile de primăvară nu este una optimistă. La grâu, orz și rapiță producțiile au fost decente. Prețurile au fost, însă, foarte jos și ne este aproape imposibil să ne acoperim cheltuielile. La cultura de porumb nici nu mai poate fi luată în calcul o ecuație financiară în care să vorbim despre câștiguri. Nu neapărat lipsa precipitațiilor a dus la această situație, pentru că planta nu suferă atât de mult din lipsa apei, ci mai degrabă din cauza temperaturilor foarte ridicate.

Rep.: Cât din suprafața agricolă pe care o gestionați este cultivată cu porumb?

I.I.: În momentul de față, cca 12-15% din suprafață este cultivată cu porumb, dar am diminuat aproape în fiecare an această suprafață. Inițial cultivam porumb pe 30% din suprafață. Tendința este de diminuare și trebuie să găsim alternative pentru a putea face rotația culturilor. Tendința este clar de a renunța la aceste culturi. În acest moment, sorgul este o variantă. L-am mai cultivat în anii anteriori, cu cca șase sau șapte ani în urmă, dar la momentul acela disponibilitatea la cumpărare nu prea exista. Acum există premise mai bune pentru vânzarea sorgului și cred că acum este singura alternativă la cultura de porumb.

În condițiile actuale de temperatură și regim pluviometric al României, cred că toți cultivatorii de porumb au probleme. Unde există posibilitatea de a iriga există și predictibilitate la cultura porumbului. La noi, neavând surse de apă sau mijloace pentru a implementa un sistem de irigații, nu cred că ne mai putem permite să investim în cultura de porumb.

„În ultimii cinci ani am avut probleme mari cu această cultură“

Rep.: Ce pierderi credeți că se vor înregistra anul acesta pe suprafața cultivată de dvs.?

I.I.: Cred că paguba va fi de 3.000-4.000 de lei pe hectar, bani care vor rămâne nerecuperați. Probabil vom obține o producție de puțin peste două tone.

Rep.: Puteți nominaliza un an foarte bun pentru cultura de porumb?

I.I.: Cred că acum șapte sau opt ani în urmă a fost un an bun pentru porumb. În ultimii cinci ani, cele mai mari probleme le-am avut cu această cultură. Acum patru ani am obținut, de pe loturi diferite, cca 4 tone la hectar, dar și șapte tone. Anul acesta producția este însă foarte slabă. Lipsa precipitațiilor a făcut în anii anteriori ca planta să tragă înapoi seva din știulete, iar acesta a rămas gol. Am băgat combina doar ca să eliberăm terenul. Mi-e teamă că și anul acesta se va întâmpla același lucru.

Rep.: Ce știți despre starea culturii de porumb din alte regiuni ale țării?

I.I.: În Ialomița, Buzău, Brăila, Galați, Constanța, Călărași cultura de porumb este într-o situație similară și toți fermierii sunt debusolați. Am înțeles că există exploatații unde fermierii chiar nu vor obține nimic pe urma culturii de porumb. Vor elibera terenul și atât.

Rep.: Există vreo compensație pe care fermierii o vor primi pentru pierderile înregistrate?

I.I.: Pentru anul acesta nu avem nici cea mai mică informație. Probabil că la noi se lucrează foarte mult la centralizări, situații. Până în momentul de față nu avem nicio certitudine cu privire la faptul că vom primi măcar o despăgubire de secetă pentru culturile de primăvară de anul trecut. S-au făcut diverse acte, ne-am dus pe la Direcțiile agricole, ni s-a diminuat suma de la 1.000 de lei la 335 de lei. Există și acolo o formulă de calcul total incorectă. Înțeleg că noul ministru se gândește să modifice această formulă de calcul, astfel încât acești 335 de lei pentru daună totală să îi luăm, dar până acum nu avem nicio certitudine, mai ales legată de anul acesta.

„Vom mai cultiva porumb doar dacă vom iriga“

Rep.: Irigațiile sunt o plasă de siguranță pentru situațiile acestea. Ce posibilități de implementare a unui astfel de sistem există în această regiune?

I.I.: Singura posibilitate ar fi de a fora puțuri, dar asta necesită o muncă mai elaborată. Trebuie să se facă niște studii, să vedem dacă există apă potabilă, dacă există debitul necesar pentru a alimenta instalațiile de irigare. Pentru societatea noastră asta este principala prioritate, ca în doi sau trei ani să putem iriga cel puțin 70 sau 80 de hectare. Doar în condițiile acestea vom mai cultiva porumb. Personal eu nu aș mai cultiva porumb, dar societatea noastră trebuie să facă acest lucru pentru oamenii din comună, cei de la care am arendat.

Rep.: Care sunt măsurile de primă urgență care ar trebui acordate fermierilor?

I.I.: Ar fi ideal ca guvernanții să se axeze pe irigații, chiar unde nu sunt deloc sisteme de irigat. Ar trebui să fim ajutați cu fonduri europene, iar acest proces de accesare ar trebui să fie mai lejer, indiferent de statutul juridic. Noi administrăm această societate înființată în baza Legii nr. 36 și ne este aproape imposibil să depunem proiecte europene.

Laura ZMARANDA

BASF Agricultural Solutions România, unul dintre cei mai mari furnizori ai pieței locale de produse pentru protecția plantelor, anunță lansarea podcastului propriu sub numele „Câmp Deschis“, dedicat fermierilor și lumii agricole. Cu informații relevante și mereu actuale, acest podcast propune o perspectivă autentică asupra lumii agricole și a provocărilor cu care se confruntă fermierii din țara noastră.

În a doua jumătate a lunii august se lansează podcastul „Câmp Deschis“, ale cărui episoade vor avea o frecvență lunară, cu o durată de până la 45 de minute fiecare. Pentru acces facil și comod, fiecare episod poate fi urmărit pe site-ul BASF Agricultural Solutions România (https://www.agro.basf.ro/), dar și pe platforme externe, precum: Buzzsprout (https://campdeschispodcast și Youtube (https://www.youtube.com/@CampDeschis). În plus, episoadele podcastului vor fi disponibile și audio pe Spotify, Apple Podcasts și Deezer, asigurând, astfel, accesibilitate maximă pentru public.

„Acest proiect își propune să ofere inspirație, informații la zi și noi perspective pentru profesioniștii din agricultura românească, poziționându-se ca o platformă de referință pentru deciziile strategice și informațiile esențiale din domeniul agricol“, a declarat Mario Tomšić, Country Manager BASF Agricultural Solutions România.

Podcastul „Câmp Deschis“ reprezintă un punct de reper pentru realitatea cotidiană și economică a sectorului agricol local. Gazda acestuia, Petronela Cotea Mihai, o personalitate cu peste 22 de ani de experiență în presa agricolă, membru fondator și vicepreședinte al Asociației Presei Agricole din România, va modera discuții despre o gamă variată de teme esențiale pentru fermierii români. De la cele mai bune practici agricole, la informații esențiale despre protecția plantelor sau prezentarea de tehnologii avansate și inovații care influențează sectorul agricol, inclusiv subiecte precum robotica și inteligența artificială, podcastul va oferi o perspectivă cuprinzătoare asupra evoluției acestui domeniu.

„În societatea actuală, marcată de o multitudine de provocări și de nevoia constantă de învățare, podcastul iniţiat de BASF este de bun augur şi determină conectarea continuă a fermierilor la informații corecte și de actualitate. Prin autoritatea profesională a interlocutorilor şi prin tematicile de interes general şi agenda publică va fi creat un flux informaţional credibil și atractiv, care poate contribui la susținerea dorinței fermierilor de a performa“, a afirmat, la rândul său, Petronela Cotea Mihai.

Invitații vor discuta despre tehnici agricole eficiente și modalități de optimizare a producției, oferind sfaturi practice pentru îmbunătățirea rezultatelor. În plus, vor fi dezbătute aspecte legate de politici și decizii europene care au impact asupra agriculturii în România, ajutând fermierii să înțeleagă și să se adapteze la schimbările legislative și de mediu.

„Nu ne vom limita doar la aspectele teoretice, ci vom aborda și provocări concrete cu care se confruntă fermierii zi de zi în câmp, oferind soluții și strategii pentru a depăși aceste provocări. Vom aduce în prim-plan experiențele și poveștile de succes ale fermierilor din comunitatea noastră, pentru a încuraja schimbul de cunoștințe și colaborarea între profesioniștii din domeniu“, a mai afirmat Mario Tomšić.

Unul dintre punctele forte ale proiectului „Câmp Deschis“ este prezența fermierilor în calitate de invitați, dar și a altor specialiști în domeniu sau reprezentanți ai autorităților. Prin intermediul acestor voci autentice, podcastul analizează provocările, realizările și perspectivele fermierilor români, oferind o imagine realistă de ansamblu a lumii agricole.

Primul episod îl are drept invitat pe Lucian Buzdugan, unul dintre cei mai importanți fermieri din România, cu o vastă experiență și realizări în domeniu. Acesta este cunoscut pentru contribuțiile sale la dezvoltarea practicilor agricole inovatoare și pentru gestionarea unor exploatații de dimensiuni remarcabile, precum cea de 57.000 ha din Insula Mare a Brăilei, considerată cea mai mare din Europa de Sud-Est.

În județul Suceava, inspectorii sanitari veterinari au controlat peste 100 de comercianţi ambulanţi de legume şi fructe, sancțiunile fiind date pentru atestate de producător în neregulă şi desfacerea de produse cumpărate, dar fără documente care să le certifice calitatea. Directorul executiv al Direcţiei Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA), dr. Mihai Sorin Voloşeniuc, propune ca primăriile să poată elibera autorizaţia de vânzare ambulantă doar după ce comerciantul obţine avizul de la DSVSA.

În ultimele luni, Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor (DSVSA) Suceava se confruntă în aproape toate localităţile judeţului cu o prezenţă sporită a vânzătorilor ambulanţi de legume şi fructe care, de regulă, „nu respectă întocmai“ reglementările legale privind organizarea şi desfăşurarea acestei activităţi. Majoritatea oamenilor de la ţară care vând legume şi fructe în faţa porţii sau la marginea drumului au certificatul de producător eliberat de primărie. Lucrurile se complică atunci când sunt vândute produse de origine animală, respectiv lapte şi derivate ale acestuia, ouă sau când sunt comercializate animale vii, în special pui de găină, raţă sau gâscă. Pentru animale şi produse de origine animală se impun mai multe autorizaţii. Pe lângă cea de producător sunt documentele care conferă dreptul de comercializare eliberat de organele sanitar-veterinare, cele de la primăria din localitatea de producţie şi trebuie să deţii mijloace de transport specifice şi spaţii dotate cu vitrine frigorifice.

Comercianţilor li s-au pus în vedere alternativele pe care le au la dispoziţie pentru a-şi desface marfa, inclusiv cea sezonieră, în condiţii care respectă normele şi prevederile legale în vigoare precum şi sancțiunile pe care le riscă în caz contrar. S-a discutat şi despre ocuparea neautorizată a domeniului public, vânzarea bunurilor fiind efectuată în zona carosabilului sau trotuarelor în construcţii amplasate ilegal, fără niciun fel de autorizații.

Controale la vânzătorii de produse agricole de pe marginea drumurilor

În ultima perioadă, inspectorii sanitari veterinari au controlat peste 100 de comercianţi de legume şi fructe, printre neregulile frecvent întâlnite fiind cele privind atestatele de producător incomplete, desfacerea produselor de către minori, precum şi comercializarea de legume şi fructe cumpărate, caz în care, obligatoriu, trebuie prezentat şi documentul de conformitate aferent.

„Am iniţiat o serie de controale, deoarece suntem în plin sezon. Vara se consumă mari cantităţi de legume şi fructe, de aceea este important ca produsele pe care le cumpără oamenii să fie controlate, verificate şi sigure pentru alimentaţie.

În baza atestatului de producător, primăriile pot elibera solicitanţilor din alte judeţe o autorizaţie simplă de vânzare ambulantă pentru o perioadă de timp determinată, precum şi pentru un anume spaţiu pus la dispoziţie. Avem oarecare dificultăţi în a-i verifica, deoarece aceştia vin din alte judeţe, având atestat de producător, dar incomplet, şi nu pentru întreaga cantitate de marfă. Am aplicat sancţiuni, am stabilit termene de reverificare, iar în cazul atestatelor cu suspiciuni am apelat la Direcţia Agricolă, care se adresează instituţiei omoloage din judeţul respectiv, pentru a vedea în ce măsură cele susţinute de către comerciantul ambulant se confirmă“, ne-a spus directorul executiv al DSVSA Suceava, dr. Mihai Sorin Voloşeniuc.

Aviz de la DSVSA pentru comerţ ambulant cu legume şi fructe

Dr. Mihai Sorin Voloşeniuc ne-a precizat că astfel de controalele vor continua şi în perioada toamnei, mai ales că numărul comercianţilor de legume veniţi din judeţele din sud este în creştere. Acţiunile se vor desfăşura în colaborare cu Direct̗ia pentru Agricultură Județeană Suceava şi Oficiul Judeţean Fitosanitar pentru a se preveni apariţia de vânzători care să nu deţină documentele necesare şi pentru a exista certitudinea că marfa de pe piaţa ambulantă este sigură.

Directorul executiv al DSVSA Suceava, dr. Mihai Sorin Voloşeniuc, consideră că legislaţia actuală în domeniul comerţului ambulant cu legume şi fructe necesită unele clarificări: primăriile să elibereze autorizaţia simplă de vânzare ambulantă doar după ce solicitantul obţine avizul de rigoare de la Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor.

„Avându-i în vedere pe aceşti comercianţi ambulanţi care ridică probleme, DSVSA va desfăşura o campanie la toate primăriile care pot acorda autorizaţie de vânzare ambulantă. Astfel, înainte de eliberarea documentului, respectivii solicitanţi vor trebui să fie îndrumaţi spre DSVSA, unde le vom preciza care sunt documentele necesare şi cum îşi pot desface produsele în condiţii legale, în aşa fel încât să fie prevenite situaţiile neplăcute“, a precizat dr. Mihai Sorin Voloşeniuc.

Prezenţa vânzătorilor ambulanţi pe marginea drumurilor se face cu acordul primarilor

Având atribuţii de control numai în spaţii comerciale autorizate, Direcţia pentru Agricultură Judeţeană (DAJ) Suceava a apelat la Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Suceava, pentru desfăşurarea de acţiuni comune de verificare a vânzătorilor ambulanţi de produse agricole.

„Am avut discuţii şi cu primarii din diversele localităţi în care – trebuie să recunoaştem – prezenţa vânzătorilor ambulanţi pe marginea drumurilor se face cu acordul acestora. Poate că, dacă primarii ar fi mai atenţi, am mai stăvili ceea ce se întâmplă, pentru că rezultatul controalelor la comercianţii ambulanţi nu arată tocmai bine“, a precizat Elena Claudia Gogu, directorul executiv al DAJ Suceava

Pe durata acţiunilor de control au fost identificate aspecte care depăşesc ariile de competenţe ale celor două instituţii, unele vizând mai degrabă pe cele din sarcina Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice şi Inspectoratului Teritorial de Muncă.

„Din păcate, ca instituţii, DAJ şi DSVSA nu au autoritatea de a rezolva ce se petrece acolo, deoarece, pe durata controalelor, ne-am confruntat cu diverse probleme, unele care ar fi ţinut de ANAF şi chiar de ITM. Sunt aspecte mai complexe, care ne depăşesc competenţele“, consideră Claudia Gogu.

Aceste acţiuni comune ale specialiştilor din cadrul Direcţiei Sanitar Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţiei pentru Agricultură Judeţeană Suceava au avut ca scop protejarea drepturilor şi intereselor legitime ale consumatorilor în raport cu respectarea normelor sanitare, sanitar veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi a celorlalte prevederi legale privind activitatea de comercializare a legumelor şi fructelor.

Silviu BUCULEI