Pentru a ridica la maxim cantitativ și la optim calitativ producția agricolă sunt necesare măsuri de fertilizare echilibrată cu asigurarea nutrienților în special când plantele se găsesc în faze critice și în faze de consum maxim. La stabilirea dozelor de îngrășăminte se au în vedere, pe de o parte, conținutul solului în elemente nutritive determinat prin analize agrochimice, iar pe de altă parte, consumul de elemente nutritive ale plantelor în funcție de nivelul producției planificate.

În condițiile când costul îngrășămintelor este foarte ridicat este necesar să se gestioneze cu mare grijă consumul de îngrășăminte și să se aplice corecții în funcție de condițiile pedoclimatice ale anului agricol și de situația din fiecare parcelă. Prin aceasta răspundem pozitiv și Directivei UE privind reducerea consumului de îngrășăminte chimice.

Asemenea corecții se referă la:

► În funcție de rezerva de apă existent în sol la desprimăvărare:

■ se adaugă 3 kg/ha azot pentru fiecare 10 mm apă în plus și

■ se scad 5 kg/ha azot pentru fiecare 10 mm în minus față de media zonei.

► În funcție de adâncimea la care a ajuns umiditatea în sol:

– când a ajuns la 60 cm se aplică 50% din doză;

– când a ajuns la 90 cm se aplică 75% din doză și

– când a ajuns la 120 cm se aplică doza întreagă.

► În funcție de planta premergătoare se corectează astfel:

– minus 30 kg/ha azot după leguminoase boabe;

– minus 20 kg/ha azot după borceag și trifoi;

– doza întreagă după porumb și floarea-soarelui;

– plus 20-25 kg/ha azot după sfecla de zahăr.

► În funcție de indicele de azot (IN) al parcelei respective:

■ Când se aplică îngrășăminte foliare crește coeficientul de valorificare a azotului cu 6-18% și a fosforului și potasiului cu 6-9%. În acest caz doza de îngrășăminte se reduce cu 15-25%.

■ Dacă în timpul vegetației sunt ploi abundente se adaugă 15 kg/ha azot.

■ După starea de vegetație a grâului la desprimăvărare:

– dacă este slab, neînfrățit, se majorează doza cu 15-20 kg/ha azot;

– dacă e bine dezvoltat și cu densitate corespunzătoare, se reduce cu 15-20 kg N/ha.

■ În asolamentul întocmit științific se reduce doza de azot cu 30-50% și de fosfor și potasiu cu 20-40%.

■ Când se aplică îngrășăminte starter care stimulează germinația și înrădăcinarea și o creștere viguroasă în primele faze de vegetație, se poate reduce doza de îngrășăminte cu 20-40%.

■ Coeficientul de corecție a dozelor de îngrășăminte în funcție de gradul de aprovizionare a solului este:

– la aprovizionarea scăzută este: 1,3-1,5 N; 1,3-1,5 P2O5; 1,3-1,5 K2O.

– la aprovizionarea normală se aplică doza întreagă.

– la aprovizionarea ridicată este: 0,5-0,7 N;

0,5-0,75 P2O5; 0,5-0,75 K2O.

Dozele calculate se înmulțesc cu coeficienții respectivi.

■ Eficiența îngrășămintele în funcție de pH-ul solului.

■ Pe solul cu mai puțin 6 mg P2O5/100 mg sol se majorează doza de fosfor cu 15-20 kg P2O5 pentru fiecare 1 mg sub 6 mg P2O5/100 g sol.

■ Se va avea în vedere că prin activitatea microbiologică din sol se acumulează azot astfel:

– 10-30 kg/ha prin fixare liberă;

– 70-90 kg/ha prin fixare asociativă;

– 60-300 kg/ha prin fixare simbiotică.

De aceste cantități se va ține seama la stabilirea dozelor de azot.

■ Se apreciază că din dozele de îngrășăminte aplicate se valorifică:

– 30-50% la sistemul clasic de fertilizare;

– 50-60% când se folosesc îngrășăminte cu eliberare treptată/controlată;

– 80-90% când fertilizarea de bază se asociază cu aplicarea îngrășămintelor foliare, cu biostimulatori etc.

■ În situația fermelor digitalizate care asigură o analiză agrochimică riguroasă pe baza căreia se întocmesc hărțile topografice și cartografice, iar la administrarea de îngrășăminte se folosesc mașini care aplică îngrășăminte cu rată variabilă, în acest caz doza de îngrășăminte se reduce semnificativ și parcelele sunt uniform fertilizate.

Urmărind atent evoluția vegetației culturilor în câmp se mai pot întâlni și alte situații când este necesară corectarea dozelor de îngrășăminte. Este important să nu se facă risipă cu cheltuieli inutile și cu poluarea mediului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Iustin Grigoraș Crețu, un tânăr de 19 ani din Suceava, student la Facultatea de Medicină Veterinară din Iași, în anul I, este un adevărat pasionat de creșterea iepurilor de rasă, exemplare unice. Pentru tânăr, creşterea iepurilor reprezintă pasiunea lui de-o viaţă, iar acum are exponate din țări precum Slovacia, Olanda și Bulgaria. Din cele cinci rase din portofoliu, preferatele lui rămân exemplarele din rasa Berbec german.

Cadoul perfect de la PetShop

Iustin Grigoraș Crețu, un tânăr din Suceava, crește iepuri de rasă pentru expoziție. Pasiunea sa este mai puțin obișnuită și costisitoare, deoarece cheltuielile nu sunt deloc de neglijat, mai ales că un iepure poate să coste peste 100 de euro.

„Această pasiune a început încă din copilărie, când tatăl meu mi-a adus acasă un iepuraș cumpărat de la un PetShop. Nu era un iepuraș de rasă, dar a fost cadoul perfect. De când sunt mic am avut iepuri, dar de aproximativ doi ani cresc iepuri de rasă pură pentru a participa la concursuri și expoziții cu ei“, transmite Iustin Grigoraș Crețu.

Berbec german, varietatea de culoare „rhon“, rasa preferată

În prezent, Iustin deține cinci rase de iepuri: Berbec german, Californian, Rex de talie mare, Rex pitic și Cap de leu.

„Toți iepurii pe care îi dețin sunt exemplare frumoase, dar pentru mine rasa de iepuri Berbec german, pe varietatea de culoare «rhon», este cea mai prețioasă și cea mai îndrăgită, deoarece această varietate de culoare «rhon» este destul de rară și foarte greu de găsit la noi în țară“, adaugă tânărul crescător de 19 ani.

Rex pitic, exemplar adus din Olanda, cel mai scump din colecția tânărului

În acest domeniu, prețurile pot varia foarte mult de la un exemplar la altul. Spre exemplu, un pui din rasa Berbec german, care se trage din părinți campioni poate porni de la 150-200 lei, mai specifică acesta. De curând, exemplarele de iepuri ai tânărului au fost înscrise în Asociația crescătorilor de iepuri de rasa din Bucovina.

„Alte exemplare care au diferite titluri de campion pot ajunge și la câteva sute de euro. Exemplarele mele sunt achiziționate de la unii dintre cei mai buni crescători de iepuri din țară și din alte țări (Slovacia, Olanda, Bulgaria). Cel mai scump exemplar pe care îl dețin face parte din rasa de iepuri Rex pitic și a fost adus din Olanda, încă de când era pui, prețul lui ajungând la 170 de euro. Rasele pe care le dețin nu sunt pretențioase sau sensibile, dar bineînțeles că pot apărea și neplăceri în momentul în care animăluțului nu îi place ceva.“

Terapie cu animale pentru copii

Iustin a ales Facultatea de Medicină Veterinară pentru că iubește animalele și îi place să se ocupe de ele.

„Mă pasionează să învăț cât mai multe despre ele și să încerc să le înțeleg gesturile și manifestările. Mi se pare extraordinar cât de deștepte pot fi aceste vietăți și cum se pot descurca singure în sălbăticie, un lucru pe care noi, oamenii, nu îl putem face. Cred că facultatea mă va ajuta foarte mult pe viitor în legătură cu această pasiune, deoarece încă sunt lucruri neștiute despre iepuri și sunt dornic să le învăț. Pot învăța tratamente noi pentru animale, care pot fi mai benefice decât ceea ce fac acum și, bineînțeles, odată ce înveți cât mai multe despre un subiect, vei putea fi cel mai bun în domeniul respectiv. Recomand tuturor oamenilor să își achiziționeze sau să adopte un animăluț care îi reprezintă. Animalele sunt suflete calde, cu care putem comunica și cu care putem crea o legătură. De multe ori copiii mici interacționează mult mai bine cu un animăluț decât cu un om, tocmai din acest motiv există și terapie cu animale pentru copilașii cu probleme“, încheie Iustin Grigoraș Crețu.

Beatrice Alexandra MODIGA

În Ședința Guvernului din data de 18 iulie 2024 a fost aprobată o Hotărâre privind alocarea unor sume din Fondul de rezervă bugetară al Guvernului pe anul 2024, pentru suplimentarea bugetului Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Sumele solicitate în cuantum de 578.000.000 lei credite bugetare vor fi utilizate pentru asigurarea integrală a resurselor necesare pentru plata unor cheltuieli importante aferente programelor și măsurilor de sprijin destinate producătorilor agricoli afectați de inflație, de războiul din Ucraina și de condițiile pedoclimatice dificile din acest an. Pentru asigurarea acestor disponibilități financiare, prin actul normativ se suplimentează și creditele de angajament aferente în cuantum de 278.000.000 lei.

Astfel, sumele suplimentate au următoarele destinații:

- 100.000.000 lei credite de angajament și credite bugetare pentru obiectivele de investiții cuprinse în programul de investiții a Agenției Naţionale de Îmbunătățiri Funciare în cadrul Programul National de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații din România. Acestea sunt necesare pentru respectarea graficelor de execuție conform contractelor cu lucrări în derulare, respectiv achiziția de echipamente și utilaje tehnologice pentru punerea în funcțiune sau reabilitarea stațiilor de pompare ce asigura livrarea apei către beneficiarii de terenuri agricole; realizarea de lucrări de impermeabilizare a canalelor de irigații și derularea Contractelor de proiectare, respectiv predarea documentațiilor aflate în diferite stadii de elaborare a acestora: studii de teren, Expertize tehnice, Documentații pentru Obținere avize acorduri, autorizații sau documentații de avizare a lucrărilor de intervenții, ce urmează a fi predate conform termenelor prevăzute în graficele aferente contractelor în derulare;

-  300.000.000 lei credite bugetare pentru susținerea activităților de investiții în sectorul creșterii suinelor și în sectorul avicol, reglementate de Legea 227/2018 și Legea 195/2018;

- 60.000.000 lei credite de angajament și credite bugetare pentru subvenționarea accizei pentru motorina utilizată în agricultură aferente activităților trimestrului 2;

- 45.000.000 lei credite de angajament și credite bugetare pentru plata ajutorului de stat la producția de usturoi, acordat în baza prevederilor Legii nr. 206/ 2024 pentru aprobarea OG nr. 13/2024;

-  33.000.000 lei credite de angajament și credite bugetare pentru încheierea de angajamente legale de către APIA în vederea actualizării ortofotoplanurilor pe o suprafață totală de cel puțin 48.425 kmp în anul 2024 și pentru servicii de dezvoltare ale sistemului informatic al APIA, pentru a nu periclita activitățile specifice pe fluxurile de dezvoltare și a pregăti realizarea plăților către fermieri, precum și etapele specifice de calcul pentru plățile în avans și nu în ultimul rând pregătirea plăților finale.

- 40.000.000 lei credite de angajament și credite bugetare pentru cheltuieli curente necesare desfășurării activității la nivel central și instituții subordonate.

Ca urmare a modificărilor climatice din ultimul timp, seceta a devenit un fenomen repetabil ce creează probleme majore în gestionarea sistemelor de producere a furajelor, având efecte imediate și directe asupra sectorului zootehnic și implicit asupra securităţii alimentare. Se preconizează că pe termen mediu şi lung schimbările climatice vor afecta din ce în ce mai mult România şi sectorul său agricol.

În această situaţie, cea mai la îndemână soluţie este extinderea culturilor rezistente la secetă (plante cu nevoi scăzute de inputuri și grad mare de reziliență), valorificarea și evidențierea efectelor acestora asupra performanţelor zootehnice, a sănătății și a calității produselor la principalele specii de animale de fermă. Cultivarea acestor plante reprezintă una dintre cele mai bune soluții economice pentru zonele supuse fenomenului de aridizare.

Din documentări recente, rezultă faptul că în România cultivarea și utilizarea unor leguminoase (de exemplu fasolița) în hrana animalelor/păsărilor destinate producției de carne nu este promovată ca în alte țări, deși constituie o alternativă viabilă la șroturile de soia provenite din importuri, atât din punct de vedere bioproductiv, cât și sub aspect economic și ecosanogen (aceste boabe de leguminoase prezintă avantajul că nu sunt modificate genetic). În practica zootehnică și în industria de nutrețuri combinate pentru animalele de fermă, șrotul de soia este utilizat ca sursă proteică de referință. Cu toate acestea, costul de utilizare a acestui ingredient poate crește costul furajului (care reprezintă cca. 70-80% din costul de producție), ca urmare a tendinței de creștere continuă a prețului acestuia pe piețele externe, motiv pentru care mulți nutriționiști, producători și crescători de animale sunt în căutare de surse alternative mult mai rentabile.

INCDBNA-IBNA Baloteşti, prin programul NUCLEU (proiect PN23-20.04.01) finanțat de Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, are ca obiectiv valorificarea și evidențierea efectelor acestor surse furajere tolerante la secetă, asupra performanţelor zootehnice, a sănătății și a calității produselor la principalele specii de animale de interes zootehnic.

Fasolița (Vigna unguiculata [L] Walp) este o plantă originară din Africa Centrală, fiind considerată una dintre cele mai vechi culturi leguminoase pentru boabe de pe cele trei continente ale „Lumii vechi“, care valorifică foarte bine condițiile de stes termohidric din zonele cu nisipuri. Ca urmare a conținutului ridicat în proteină, atât în plantă cât și în bob, fasolița este considerată regina arealelor cu psamosoluri, reprezentând o alternativă la culturile de soia și fasole, în condiții de secetă. Fasolița reprezintă una dintre cele mai bune soluții economice pentru zonele supuse fenomenului de aridizare. Sistemul radicular puternic și stratul ceros de pe frunze îi oferă rezistență la secetă, ajungând să suporte temperaturi la suprafața solului și de 60°C. În plus, planta asigură necesarul de proteină și substanțe minerale pentru zonele secetoase. Fiind o plantă cu cerințe reduse față de fertilitatea naturală a solului, fasolița se cultivă de obicei pe nisipurile cele mai sărace, cu un conținut în humus sub 0,5%. Cultivarea plantei contribuie la fixarea biologică a azotului atmosferic în urma unui ciclu de vegetație, planta lăsând în sol cca 150 kg azot, contribuind astfel la reducerea cantității de azot necesară nutriției plantelor premergătoare.

Analizele chimice efectuate în cadrul INCDBNA-IBNA Balotești la boabele de fasoliță din soiurile Ofelia, Aura-26, Jiana și Doljana (ameliorate la SCDCPN, Dăbuleni; Tabel), au evidențiat un conținut ridicat în proteine (288-304 g/kg SU) și grăsimi (83-131 g/kg SU) și o valoare energetică (12,7-12,9 MJ/kg SU), comparabilă cu cea a altor boabe de leguminoase. Boabele de fasoliță se evidențiază și printr-un conținut mai scăzut de celuloză (50-58 g/kg SU).

Ca urmare a unor experimente efectuate pe pui de carne din hibrizii comerciali Ross 308 și Cobb 500 (crescuți în condiții de fermă – Biobaza experimentală din cadrul IBNA, Baloteşti), recomandăm utilizarea boabelor de fasoliță în cantități de până la 200 g/kg furaj combinat. Se înlocuieşte până la 50% (faza de creștere) și peste 60% (faza de finisare) din şrotul de soia, respectiv până la 65% din proteina furajului combinat complet, fără a avea efecte negative asupra sporului în greutate și al gradului de valorificare a hranei. În plus, noile furaje elaborate asigură obținerea unor produse avicole de calitate, prin îmbunătățirea caracteristicile nutritive ale cărnii (piept, pulpe), în sensul scăderii ponderii acizilor grași saturați în favoarea celor polinesaturați, de tipul omega-3 (beneficii pentru sănătatea umană), comparativ cu furajul clasic, pe bază de șrot de soia. Totodată, se reduce efortul valutar al țării, prin reducerea importului de şrot de soia.

Având în vedere compoziția chimică și valoarea nutrițională a boabelor de fasoliță, precum și rezistența la secetă și arșiță a acestei leguminoase, recomandăm producătorilor agricoli români, dar mai ales crescătorilor de păsări în sistem ecologic / bio, să acorde o mai mare atenție acestei culturi.

Tabel. Compoziția chimică brută analizată și valoarea nutritivă a boabelor de fasoliță (Vigna unguiculata [L] Walp)

Georgeta CIURESCU

Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

Viitorul agriculturii este un subiect central de discuție pentru fermieri, companii agricole, guverne și instituții de cercetare, deoarece aceștia caută soluții inovatoare pentru a aborda provocări precum schimbările climatice, securitatea alimentară și practicile agricole durabile. Se desfășoară o mulțime de cercetări științifice, se iau măsuri economice și durabile, dar, împreună cu toate acestea, trebuie să avem în vedere o piesă fundamentală a acestui puzzle: generația următoare de fermieri. Echiparea tinerilor cu competențele și cunoștințele necesare este esențială pentru a răspunde cerințelor viitoare, iar investiția în educația agricolă și inovație este modalitatea de a împuternici o nouă generație de fermieri să transforme sistemele noastre alimentare și să promoveze protecția mediului.

Agricultura este o activitate în care diferite generații au ocazia să lucreze împreună, unde familiile transferă cunoștințele acumulate de-a lungul anilor către cei tineri, care vor continua să scrie istoria agriculturii în întreaga lume. Fiind o companie internațională de cercetare și dezvoltare în agricultură, noi, la Corteva Agriscience, deservim aproximativ 10 milioane de fermieri și clienți în 125 de țări, iar această poziție ne permite să observăm îndeaproape realitatea de pe teren. Cu nevoia urgentă de producție alimentară sustenabilă crescând în fiecare zi, importanța cultivării unei noi generații de fermieri cunoscători și competenți nu a fost niciodată mai critică. Puterea experienței și tradiției venind împreună cu mentalitățile proaspete și inovatoare. Oportunitățile de stagii pe care Corteva le oferă tinerelor talente din întreaga lume le oferă șansa de a dezvolta competențe care depășesc cunoștințele de agronomie și care vor fi cruciale pentru ca viitorii lucrători agricoli să prospere:

• Nivel avansat tehnologic. Pe teren, în aer sau printr-un spațiu de stocare virtual, există multe modalități noi și interesante de a produce mai multă mâncare folosind mai puține resurse. Unele dintre aceste inovații ar putea modela sau chiar revoluționa agricultura viitorului, sporind eficiența, durabilitatea și productivitatea în agricultură.
• Adaptabilitate și reziliență. Capacitatea de a se adapta la schimbări este esențială în agricultură și în această lume în continuă transformare. Anticiparea riscurilor, implementarea practicilor de management proactiv și învățare continuă și adaptarea la informații, condiții și nevoi noi sunt modalități prin care fermierii pot naviga incertitudinea cu încredere, asigurând producția alimentară durabilă și contribuind la securitatea alimentară globală.
• Comunicare și colaborare. Într-o piață globală tot mai interconectată, comunicarea clară și interacțiunea deschisă și colaborativă între părțile interesate asigură că fermierii pot naviga dinamicile comerțului internațional, pot susține politici agricole care sprijină producția și pot construi alianțe care îmbunătățesc productivitatea agricolă și protecția mediului.
• Implicarea comunităților. Construirea relațiilor cu comunitățile locale trebuie să fie mai mult decât angajarea vecinilor în activități de muncă sau accesul direct la piață. Înseamnă promovarea transparenței în practicile agricole, colaborarea la eforturi locale de conservare, susținerea inițiativelor de sănătate și educație comunitară și contribuirea la bunăstarea generală a acestora. Aceasta este cheia pentru a construi încredere, a promova parteneriate și a demonstra un angajament real pe termen lung față de societate.

Prin adoptarea acestor competențe, generația următoare de lucrători agricoli se poate asigura că industria continuă să prospere ca un pilon al dezvoltării durabile și al securității alimentare la nivel mondial. Cultivarea acestor cunoștințe necesită un efort concentrat nu doar din partea instituțiilor educaționale, ci și a factorilor de decizie politică și a afacerilor agricole în sine. Investind în programe educaționale direcționate sau oferind stagii relevante în câmp, putem oferi o asigurare în legătura cu șansa fermierilor aspiranți de a primi competențele necesare pentru a reuși într-un peisaj agricol în rapidă evoluție.

OpEd dedicat Zilei Mondiale a Tinerilor cu Abilități, 15 iulie

Autor: Andre Negreiros, Liderul Unității Comerciale Europa Centrală și de Est la Corteva Agriscience

Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) informează beneficiari că până la data de 31 iulie 2024 inclusiv, primește Cereri de plată pentru rambursarea ajutorului de stat pentru cantitățile de motorină achiziționate şi utilizate în agricultură aferente trimestrului II 2024 (01.04.2024 – 30.06.2024), în conformitate cu HG nr.1174/2014 și OMADR 1727/2015 cu modificările și completările ulterioare.

Ajutorul de stat se acordă sub formă de rambursare ca diferența dintre rata accizei standard şi rata accizei reduse și are o valoare unitară de 1,746 lei/litru, în conformitate cu HG nr. 55/2024.

Documentele care însoțesc cererile de plată sunt următoarele:

Pentru sectorul vegetal:

1. situația centralizatoare a cantităților de motorină utilizate la lucrări mecanizate, aferente perioadei pentru care solicită acordarea ajutorul de stat prin rambursare, întocmită conform modelului prevăzut în anexa 9 (OMADR nr.1727/2015 cu modificările și completările ulterioare);
2. copie a facturilor/bonurilor fiscale de cumpărare a motorinei emise de vânzător pe numele solicitanților;
3. documente care dovedesc cantitatea de ciuperci produsă, după caz;
4. documente justificative dacă au intervenit modificări față de cererea de acord pentru finanțare.

Pentru sectorul zootehnic:

1. situația centralizatoare a cantităților de motorină utilizate pentru sectorul zootehnic, aferentă perioadei pentru care solicită acordarea ajutorul de stat prin rambursare, întocmită conform modelului prevăzut în anexa 9 (OMADR nr.1727/2015 cu modificările și completările ulterioare;
2. copie a facturilor/bonurilor fiscale de cumpărare a motorinei emise de vânzător pe numele solicitanților;
3. situația privind calculul efectivului rulat/efectivului mediu realizat, întocmită de beneficiar și vizată de medicul împuternicit de liberă practică, după caz, întocmită conform modelului prevăzut în anexa 10 (OMADR nr.1727/2015 cu modificările și completările ulterioare);
4. copie de pe cererea depusă de către apicultori la consiliul local în vederea asigurării acestora de vetre de stupină temporare sau permanente;
5. documente justificative daca au intervenit modificări față de cererea de acord pentru finanțare.

Pentru sectorul îmbunătățiri funciare:

1. situația centralizatoare a cantităților de motorină utilizate pentru irigații, aferentă perioadei pentru care solicită acordarea ajutorul de stat prin rambursare, întocmită conform modelului prevăzut în anexa 9 (OMADR nr.1727/2015 cu modificările și completările ulterioare);
2. copie a facturilor/bonurilor fiscale de cumpărare a motorinei emise de vânzător pe numele solicitanților;
3. situația centralizatoare a cantităților de apă pentru irigații, întocmită conform modelului prevăzut în anexa 11 ( OMADR nr.1727/2015 cu modificările și completările ulterioare);
4. copie a facturilor de apă din care să reiasă volumul de apă consumat de către beneficiar/procesul-verbal de confirmare a volumului de apă livrat pentru irigații, întocmit de către orice furnizor de apă de irigații;
5. situația suprafețelor irigate, pe structuri de culturi, aferentă perioadei pentru care se solicită ajutorul de stat;
6. documente justificative dacă au intervenit modificări față de cererea de acord pentru finanțare.

   ---

Pentru motorina achizitionată și utilizată începând cu data de 1 iulie 2024, valoarea  unitară a ajutorului de stat acordat sub formă de rambursare ca diferența dintre rata accizei standard și rata accizei reduse este de 2,079 lei/litru  conform prevederilor  art.2, alin3 ( 6) din H.G. nr. 55 / 2024, de modificare si completare a HG nr.1174/2014.

În plină vară, în iulie, stupina are nevoie de atenția apicultorului prin realizarea câtorva activități specifice acestei luni. Acestea presupun continuarea deplasării către anumite culesuri, extragerea în continuare a mierii, dar și alte măsuri privind organizarea și pregătirea stupului pentru vremea rece. Informațiile prezentate în rândurile următoare vin din partea specialiștilor din cadrul Asociației Crescătorilor de Albine din România.

Valorificarea resurselor melifere continuă

Odată cu încetarea principalelor culesuri are loc şi o reducere a activităţii familiilor de albine, deoarece în lipsa surselor nectaro-polenifere ponta mătcii se reduce ca intensitate. Creşterea de trântori, de asemenea, se reduce semnificativ, iar roirea naturală nu mai pune probleme.

Încă din această perioadă încep preocupările privind pregătirea rezervelor de hrană şi a albinei de iernare. În lipsa culesurilor de întreţinere, familiile de albine consumă din rezervele proprii, de aceea apicultorii trebuie să aibă în vedere şi în această perioadă deplasarea familiilor de albine la o serie de culesuri care, chiar dacă nu sunt productive, aduc un stimulent natural menţinerii la un nivel maxim a pontei mătcii, cu efecte favorabile în perioada următoare.

În prima parte a lunii încă se derulează culesul la floarea-soarelui şi, în funcţie de hibrid şi condiţii pedoclimatice, poate să aducă  venituri importante. De menţionat că la acest cules are loc ocuparea spaţiului de ouat cu miere, rezultatul fiind un blocaj al pontei cu efecte defavorabile asupra creşterii de noi generaţii de puiet care să înlocuiască albina uzată. În acest sens, apicultorul trebuie să intervină, introducând rame goale pentru pontă în centrul cuibului.

În continuare, o serie de resurse melifere ar putea fi valorificate: floarea-soarelui târzie, busuiocul de mirişte, coriandru, hrişcă, lavanda, lucernă, muştar alb, pepene galben, pepene verde, castraveţi, fâneaţă sau floră spontană alcătuită din cicoare, muştar de câmp, păpădie, iarba şarpelui, mentă, isop, jaleş de câmp, limba mielului, rapiţă sălbatică, roiniţă, salvie de câmp, sulfina, talpa gâştei, trifoi alb, zămoşiţă, zburătoare, zmeur.

Organizarea stupului

Pentru o bună derulare a activităţii apicole, în această  perioadă se va avea în vedere continuarea lucrărilor de recoltare şi extracţie a fagurilor cu miere. Se va reorganiza cuibul familiilor de albine, lăsând în stupi numai fagurii cu puiet şi rezervele aferente. Se va evalua situaţia acestora, precum şi starea de sănătate. Fagurii goi sau cu miere puţină se descăpăcesc şi se aşază după diafragmă pentru ca mierea să fie consumată.

Se va preveni declanşarea furtişagului prin restrângerea cuibului, micşorarea urdinişului şi efectuarea de intervenţii rapide în famillile de albine, precum şi întărirea familiilor mai slabe, care ar putea fi vulnerabile. În lipsa unor culesuri de întreţinere se vor administra hrăniri stimulente în perioadele lipsite de cules pentru menţinerea unor familii cât mai puternice şi creşterea albinelor de iernare.

Se vor întări familiile slabe sau roiurile artificiale formate în lunile anterioare. Din această perioadă se poate începe schimbarea mătcilor bătrâne, necorespunzătoare, pentru a avea timp suficient să depună ouă înainte de a întrerupe ouatul pe perioada sezonului inactiv. În cazul unor culesuri târzii (fâneața, floarea-soarelui cu înflorire tardivă) se vor pregăti familiile pentru transport, se vor scoate din stupi fagurii destinați reformei şi se va extrage ceara. fagurii de rezervă se vor trata împotriva găselniței. Se vor efectua tratamentele medicamentoase în caz de necesitate. Pentru stabilirea gradului de infestare cu varroa se va folosi foaia de control sau alte metode descrise în literatură. Se vor efectua activități de stocare şi/sau valorificare a producţiei obţinute. În completarea producţiei de miere se poate recolta polen (acolo unde există un cules abundent, mai ales în zonele de deal) sau propolis.

Laura ZMARANDA

Sursa: ACA

Creșterea ovinelor reprezintă o tradiție multiseculară, fiind activitatea de bază a unui însemnat număr de crescători de animale, această specie oferind activități tradiționale privind prelucrarea unor produse din lapte, carne, lână cu un pronunțat caracter specific local sau regional (diferite sortimente de brânzeturi, specialități din carne de oaie, articole de îmbrăcăminte, obiecte artizanale, instrumente pentru prelucrarea produselor (ustensile de inventar ale stânii, ateliere de cojocărie, confecționarea pălăriilor tradiționale, ateliere pentru țesături etc.).

Datorită condiţiilor geo-climaterice caracteristice ţării noastre, efectivele de ovine sunt crescute şi exploatate în marea parte a anului (cca 200 – 230 de zile, în funcţie de intemperii) pe pajiştile naturale, respectiv pe păşuni şi fâneţe, fiind comasate în turme (cârduri) cu un efectiv de ovine pe turmă, diferenţiat în funcţie de suprafaţa de teren păşunabil, categoria de animale, numărul de proprietari care participă la formarea turmei, de distanţa faţă de localităţi şi alte criterii care sunt stabilite de crescătorii din localitatea de origine a ovinelor.

La această dată, un procent însemnat de crescători de ovine exploatează această specie pentru producţia de lapte care este utilizat, în exploataţii sau în unităţi specializate, cu precădere la obținerea brînzeturilor, mai ales telemea, caş, brânzeturi frământate, urdă sau cașcaval, produse la care se realizează un randament foarte bun.

Caracteristice laptelui de oaie (după unele date statistice) sunt reprezentate de conținutul ridicat în substanțe proteice 5,7%, în cazeină 4,6%, lactalbumină/lactoglobulină 1,1%, lactoză 4,5%. Conținutul de calciu din laptele de oaie este între 162 și 259 mg/100 g, fiind bogat în grăsimi 6,7%, iar aportul de fosfor, sodium, magneziu, zinc, fier şi grupul de vitamine B este de 1,5-2 ori mai nutritiv și mai bogat decât laptele de vacă. 

Laptele de oaie are o dublă importanţă: biologică – când reprezintă alimentul indispensabil în primele săptămâni de viaţă a mielului și comercială – când poate reprezenta o importantă sursă de venituri. Din acest punct de vedere deosebim laptele supt, adică cel consumat de miel, și laptele marfă, destinat comercializării.

Producția cantitativă și calitativă de lapte de oaie este determinată de mai mulți factori a căror acțiune se îmbină în așa manieră încât este dificil a determina cu certitudine aportul fiecăruia dintre ei, respectiv:

■ factori genetici, care includ rasa, individul, prolificitatea, metabolismul fiecărui animal, cofiguraţia, forma şi dezvoltarea ugerului, vârsta corelată cu perioada de lactaţie;

■ factori de mediu, respectiv temperaturile ridicate (temperaturile cele mai favorabile pentru procesul de secreție normală a laptelui fiind cuprinse între 5 și 21°C), ploile şi umiditate excesivă pot provoca o diminuare a producției de lapte cu 5-30%;

■ calitatea nutritivă a furajelor şi modul lor de administrare (se recomandă ca pentru producerea unui litru de lapte să fie asigurate 0,7 U.N. și 85 g proteină digestibilă, peste necesarul de întreținere a funcțiilor vitale);

■ asigurarea permanentă a apei potabile;

■ condițiile de zooigienă şi microclimat din saivane sau în țarcurile din pășune;

■ igiena şi sistemul de muls;

■ calitatea personalului îngrijitor.

Pentru îmbunătățirea producției de lapte se recomandă desfășurarea unei intense activități de selecție în rândul raselor autohtone, extinderea controlului producției de lapte, alegerea riguroasă a berbecilor folosiți la monta naturală sau pentru însămânțări artificiale, efectuarea unor încrucișări de infuzie cu berbeci din rase specializate pentru producția de lapte.

O condiție esențială pentru realizarea unui spor de efective și implicit de produse animaliere scontate, cantitativ și calitativ, o constituie starea de sănătate a ovinelor, condiție care constituie o preocupare importantă a serviciilor sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor în perspectiva prevenirii bolilor transmisibile la animale, protejarea populației de bolile transmisibile de la animale la om, protecția și bunăstarea animalelor, asigurarea  pieței de consum cu produse animaliere cu origine cunoscută și salubre, activități care se desfășoară în contextul unui larg cadru legislativ specific.

În baza responsabilităților ce le revin şi pentru a asigura un sprijin concret și eficient crescătorilor de ovine, serviciile sanitare veterinare oferă o serie de servicii cu referire la:

• asigurarea bazei umane şi materiale necesare pentru efectuarea acțiunilor sanitare veterinare de prevenire şi combatere a bolilor la animale;
• evaluarea şi monitorizarea exploatațiilor care dețin ovine, implementarea legislației privind identificarea, înregistrarea şi mișcarea animalelor;
• supravegherea clinică a stării de sănătate a efectivelor, prin examene clinice și inspecții la exploatațiile comerciale și în exploatațiile nonprofesionale de la gospodăriile populației;
• măsuri de supraveghere și prevenire a unor boli transmisibile prin vaccinări profilactice, tratamente antiparazitare preventive şi curative, diagnosticul unor boli prin examinarea în laborator a probelor recoltate de la animale în acest scop;
• monitorizarea și certificarea circulației ovinelor, a produselor și a subproduselor obținute de la acestea.

Realizarea acestor acţiuni, care în principal sunt în interesul crescătorilor de animale, nu pot fi eficiente decât printr-o colaborare permanentă între crescătorii de animale, asociaţiile de profil şi medicii veterinari, respectându-se cu stricteţe legislaţia din domeniu.

Crescătorii de ovine care doresc să valorifice producţia primară sau produsele obţinute prin procesarea producţiei primare trebuie să obţină de la DSVSA judeţeană documentul de înregistrare pentru vânzare cu amănuntul, care stabileşte: codul producătorului, produsele care se valorifică, cantitatea, locul de comercializare şi aria de distribuţie.

Această înregistrare este necesară pentru a se putea monitoriza şi controla respectarea normelor şi regulilor de igienă, trasabilitatea şi siguranţa alimentelor de către toţi crescătorii de ovine care produc, procesează, depozitează şi comercializează lapte şi produse din lapte de oaie, în scopul protejării sănătăţii publice.

În condiţiile în care crescătorii de ovine sunt înregistraţi la DSVSA judeţeană, cu centrul de prelucrare a laptelui integrat în exploataţie (stâna) sau independent şi implicit pentru vânzare cu amănuntul, aceştia pot să comercializeze produsele din lapte de oaie la consumatorul final, la alte unităţii autorizate, în pieţe agroalimentare de pe întreg teritoriul României, precum şi cu ocazia expoziţiilor, târgurilor sau a altor manifestări organizate de diferite autorităţi sau organizaţii profesionale în cadrul legal.

Cu referire la importanţa şi rolul crescătorilor de animale (de ovine în situaţia în discuţie) sunt multe aspecte de menţionat ținând cont de contextul social şi economic al acestei activități, fapt ce obligă autorităţile competente să acorde un spijin real, concret, cu referire la funcţionarea asociaţiilor pe specii de animale şi produs, facilităţi pentru amenajarea de puncte de sacrificare, unităţi de procesare a laptelui, a cărnii şi a subproduselor obţinute de la ovine, facilităţi pentru asigurarea hranei pe tot parcursul anului, identificarea de beneficiari interni, în spaţiul intracomunitar şi în ţări terţe pentru comercializarea berbecuţiilor şi a unor produse finite (brânzeturi, preparate din carne de oaie cu caracteristici tradiţionale), sprijin financiar etc.

Dr. Ioan Viorel PENŢEA, secretar al Colegiului Medicilor Veterinari Filiala Sibiu

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca, împreună cu Asociația Amicii Rozelor din România, a organizat în luna iunie evenimentul tradițional „Parfum de Cluj“, destinat iubitorilor de trandafiri și nu numai. Acesta a avut loc la Stațiunea de Cercetare Horticolă (SCH), care găzduiește colecția de sute de soiuri de trandafiri.

Colecția îngrijită de specialiștii stațiunii este o oază de frumusețe și a fost vizitată, cu ocazia acestui eveniment, de mii de pasionați din Cluj-Napoca și întreaga țară. Aceștia au admirat 320 de soiuri de trandafiri, 1.500 de hibrizi şi 30 de elite din toate grupele de înflorire.

„Activitatea principală la specia Rosa este ameliorarea în scopul diversificării sortimentului. Soiurile de trandafir omologate la SCH (48) sunt realizate după standarde internaționale de apreciere, bonitare, fiind prezente în colecția europeană de fond de germoplasmă din Belgia, Italia și Japonia. Explozia de culori, de forme și de parfum a soiurilor și hibrizilor din colecție și din câmpurile experimentale ale stațiunii este o încântare pentru ochi și suflet, bucurându-ne de fiecare dată. Alături de Asociația Amicii Rozelor din România, invităm toți iubitorii de frumos să se bucure de spectacolul unic al înfloririi trandafirilor“, a declarat CS III drd. Gabriela Roman, care se ocupă de colecția de trandafiri a SCH.

Asociația Amicii Rozelor din România, cu USAMV Cluj-Napoca membru fondator, este înființată de specialiști și de iubitori ai trandafirilor, în anul 1990, fiind afiliată la Societatea Mondială de Roze (WRF). Principalul scop al asociației este promovarea culturii trandafirului, iar agenda sa include în acest sens organizarea de conferințe și demonstrații practice, participarea la evenimente similare din UE și la Congrese WRF. De două ori pe an, asociația publică Revista Rosarium, prin intermediul căreia ajung la cei peste 600 de membri cunoștințe profesionale de interes.

De asemenea, a fost amenajat un stand cu produse proprii ale stațiunii USAMV Cluj-Napoca – cireșe proaspete, legume, trandafiri la fir din colecție și alte flori, precum și vinuri albe de la Stațiunea Viticolă Vinea Apoldia Maior a universității. Tot acolo, Facultatea de Horticultură și Afaceri în Dezvoltare Rurală și-a prezentat oferta educațională pentru admiterea din 2024, iar firma Makita va avea un stand de prezentare.

Ion BOGDAN

Una dintre cele mai vechi așezări din lume, Africa de Sud, a fost populată în Antichitate de triburile de boșimani și hotentoți, urmate de populația bantu. Este străbătută de lanțurile muntoase Langeberg, Munții Scorpiei, de deșertul cu nisip roșiatic Kalahari și de deșertul Namib, cel mai bătrân deșert din lume datând, de peste 80 de milioane de ani.

Knysna

În mijlocul Parcului Național Garden Route se află pitorescul Knysna, oraș ce există de mai bine de 300.000 de ani, de pe vremea vânătorilor culegători din paleolitic. Locul amintește de Houtunqua, populația indigenă ce s-a stabilit aici pentru resursele generoase ale oceanului, dar și pentru peșteri, pădurile de munte unde animalele și păstoritul nomad le-au asigurat traiul. Triburile au evitat negreșit contactul cu europenii, ascunzându-se în inima pădurilor cât mai mult, iar la începutul anilor 1800 ultimul șef de trib Houtunqua a murit. Pădurea Knysna a fost îndelung exploatată pentru lemnul de esență tare, iar la un moment dat a fost chiar înființată Compania Forestieră Knysna. În oraș au loc anual evenimente, printre acestea numărându-se Festivalul stridiilor Knysna, desfășurări sportive, Semimaratonul Pădurii Knysna, concursuri de golf, ciclism.

Knysna este casa unde păsările de curte se comportă cu tine de parcă te-ar cunoaște dintotdeauna, este locul unde te poți aventura la o plimbare cu kayac canoe, la pas prin pădurile indigene ori pur și simplu la o deconectare pe plajele sălbatice cu vedere la Oceanul Indian. În șir african precum rățuștele pe apă, am pornit la vâslit pe râul Storms printre valurile ce-ți dau de furcă și-ți încordează toți mușchii, iar kayacul se ondulează amețitor pe ritmul curenților de aer dintre stâncile ce se amuză; e un tablou sportiv amestecat cu natura atât de sănătoasă...

Am ajuns pe „podul mireasă“ suspendat, lung de 77 de metri și 7 metri înălțime peste nivelul apei; în 1969 Jacky de Vos a făcut aici această minunăție împletită frumos arhitectural, pe care mă „legăn“ acum și abia îi mai zăresc celălalt capăt.

După o zi cu așa aventuri e musai să iei o masă delicioasă la unul dintre restaurantele pescărești din port. Ospitalitatea, zâmbetele localnicilor, muzica și apusul ce tocmai se lasă te determină să te bucuri de o stare de tihnă în toate.

Golful St Francis

Un peisaj demn de pus pe vederile pe care le trimiți din vacanță, în care dincolo de imagine se simt mirosul de verde și uscat totodată al ierbii sănătoase, zumzetul insectelor și muzica păsărilor, oriunde zărești căsuțele ridicate sub amprenta arhitecturii olandeze, cu pereții precum Albă-ca-Zăpada, acoperite de plete castanii. Asta e întâmpinarea splendidului sat de vacanță St Francisbaai din municipalitatea districtuală Sarah Baartman, provincia Eastern Cape, totul este ca-ntr-un joc dinamic vizual, alături de faimoasele canalele navigabile create de om, cu apa palpată de vânt unde te poți plimba în frumosul decor ce te poartă cu gândul la romantica Veneție, evadând pur și simplu în libertatea locului.

Golful St Francis este preferatul loc de joacă al delfinilor, balenelor, ce sunt privite de pe magnifica plajă cu nisip alb St Francis Bay de cei dornici de încărcare a sufletului cu senzații unice. Pescuitul de pe stânci ori surfingul sunt oportunități ce îți asigură incredibilul stil de viață din preajma rezervațiilor naturale ce te inspiră și te captează în această parte a coastei.

Construit ca punct de avertizare pentru nave cu privire la reciful ce iese dincolo de punctul mării, Farul St Francis, construit în 1878, delimitează acum unul dintre colțurile coastei africane. Nu departe se află rezervația naturală Irma Booysen, denumită astfel după Irma Booyse, soția fondatorului Cape St Francis, Jim Booysen; o mare parte a porțiunii de pământ de aici este rezervată conservării fynbosului unic de coastă. Poți umbla în voie pe traseele șerpuite sau chiar te poți pierde puțin mai departe printre câmpurile cu dune de la Sand River. Aroma autentică este dată, printre altele, de localurile rustice unde atmosfera te încălzește pur și simplu de culoarea vieții liniștite de aici.

Rezervația naturală Robberg

Lângă Golful Plettenberg, la câțiva kilometri, de-a lungul Garden Route din Western Cape, am ajuns la splendida Rezervație Naturală Robberg. Sit al Patrimoniului Mondial, locul a căpătat pagini ale istoriei scrise cu roci preistorice și artefacte din Epoca de Piatră. Pitoreasca peninsulă este ca o floare ce a atras în polenul său bogăția de fynbos, a florei, a vieții oceanice, toate într-o adâncă uimire. Nu am întâlnit nicăieri până acum acest simț de plutire, bucurie, euforie, plăcere la contactul cu peisajul unic ce este desprins de realitatea de dincolo de porți. La orice cotitură de pe traseu, alături de nisipul ce-ți îndrumă călcâiele, stau șopârlele, focile, pescărușii, lanurile de verdeață, marmotele, florile calde. Valurile ce dau buzna către stânci propulsează fantastice curcubee de apă pulverizată în aerul atât de respirabil aici.

Dunele de nisip te conduc către partea estică a rezervației, această porțiune sălbatică ce formează un spectacol al frumuseții, încă vie. Stâncile te cuprind ca niște palme muncite, dar foarte rezistente, căci ele sunt vechi de 120 de milioane de ani, de la destrămarea Gondwanalandului.

Mersul a fost continuu, dar la un moment dat m-am oprit să-l privesc cum se afundă în albastrul oceanului, cum se ascunde în perdeaua de valuri ce duc cu ele vapoare și amintiri, cade acum împletindu-și galbenul-portocaliu cu apa cerească, apune și încheie un capitol dintr-o parte minusculă a vieții fragede în care am adunat stări, frumos, gânduri de departe, dar mai ales o evadare unică, de aici din sânul soarelui indigen al Africii de Sud.

Aurora GRIGORE