Lansarea Centrului de cunoștințe, educație și inovare în agroecologie Wallachia Organics

Consorțiul de clustere Inter-Bio, în colaborare cu Primăria orașului Breaza, lansează, cu ocazia celebrării Zilei europene a agriculturii ecologice, Centrul de Cunoștințe, Educație și Inovare în Agricultură – WALLACHIA Organics.

Ziua europeană a agriculturii ecologice a fost lansată de Parlamentul European, Comisia Europeană și Consiliul European în anul 2021 cu scopul de a spori conștientizarea cetățenilor europeni privind avantajele acestor practici pentru fermieri și consumatori și pentru a susține atingerea țintei de 25% suprafață organică, în 2023. Ca parte din mișcarea europeană organică Inter-Bio invită tinerii, cetățenii, consumatorii, fermierii la acest eveniment ce se va desfășura la Breaza, cu expunerea unor produse ecologice certificate.

Viitorul centru își propune să colaboreze cu alte centre similare din țară și străinătate, să valorifice experiența dobândită la Innovation Hub Bio Danubius Cluster, centru dezvoltat în cadrul proiectului european Agro-ecology Transect, precum și cunoștințele dezvoltate în cadrul unor comunități de practică prin intermediul proiectului Organic Targets for Europe.

„Ziua agriculturii organice este un prilej de a ne adresa cetățenilor, consumatorilor și, în special, tinerei generații asupra acestui tip de agricultură care este în armonie cu natura și biodiversitatea. Ne adresăm, în special, tinerilor fermieri și tinerilor consumatori pentru a-i mobiliza să înțeleagă și să promoveze aceste valori pentru a reuși să renunțe la practici dăunătoare sănătății care au invadat societatea românească. Prin bunăvoința Primăriei orașului Breaza vom avea un prim centru de educație, cunoștințe și inovare în domeniu“, a declarat prof. univ. Costin Lianu, președinte Inter-Bio.

Consorțiul de clustere Inter-Bio cuprinde Innovation Hub Bio Danubius, Bio Concept Valea Prahovei, Bio Oltenia și Bionest.

(I.B.)

Am primit pe adresa redacției o scrisoare care m-a impresionat atât prin stilul relatării, cât și prin prisma poveștii în sine. O publicăm mai jos fără niciun fel de modificare. (B.P.)

Asistăm neputincioși la drame care se scriu sub ochii noștri. Din ce în ce mai mulți tineri din familii cu statut financiar foarte bun aleg să cadă victime ale consumului de droguri sau alcool și produc adevărate catastrofe cu vieți răpuse și multă suferință în urma lor.

Există însă și povești pozitive despre voință și putere, povești incredibile de viață ce se scriu în jurul nostru, fără însă să ajungem să le cunoaștem vreodată pe unele dintre ele.

Într-o societate în care tinerii pun astăzi accent pe valori fără fundament, mai întâlnim și tineri care ne uimesc, care dau peste cap statisticile și care pot fi exemple de viață nu doar pentru alți tineri, ci și pentru adulții care deseori se lovesc de provocările vieții.

A rămas repetent în clasa I, dar ce a urmat i-a surprins pe toți! Povestea de viață a lui Marcel Mustafa, una dintre acele povești care ne poate motiva când ne este greu, îl are ca protagonist pe un tânăr din satul Zăvoaia, din județul Brăila, care ne demonstrează că, atunci când îți dorești ceva cu adevărat, nimic nu poate sta în calea ta, nici măcar lipsa banilor sau a condițiilor.

Singurul care a mers la școală dintr-o familie cu 6 frați

„Numele meu este Mustafa Marcel, am 22 de ani și tocmai am absolvit Liceul Tehnologic «Panait Istrati» din Brăila. Provin dintr-o familie numeroasă, cu 6 copii. Niciunul dintre membrii familiei mele nu are studii și niciun loc de muncă permanent, lucrează cu ziua prin sat și astfel își câștigă existența“ – își începe povestea de viață Marcel, tânărul care și-a impresionat profesorii și colegii prin rezultatele obținute la examenul de bacalaureat, unde a reușit o performanță uimitoare.

Când avea 7 ani, l-a vizitat acasă o învățătoare care mergea din poartă în poartă să convingă părinții să-și înscrie copiii la școală. Cu greu, cedând mai mult insistenței copilului care își dorea la școală, părinții acestuia au fost de acord să îl înscrie în clasa I. Dificultățile financiare ale familiei, precum și cheltuielile necesare pentru a-i asigura copilului cele necesare au condus la retragerea acestuia de la școală după doar două luni, reușind însă în anul următor să îl înscrie iar. „Dacă pentru alți copii era importantă marca ghiozdanului primit de la părinți, pentru mine primul ghiozdan a fost o sacoșă de rafie. Am mers ceva timp cu ea la școală, până când mi-au cumpărat părinții primul ghiozdan, făcându-mă cel mai fericit copil din lume“, a povestit Marcel.

Învățătoarea, a doua mamă

În clasa întâi, pentru că trebuia sa meargă cu familia la muncile câmpului, a înregistrat absențe care au condus la repetenție. Această situație avea să fie însă în favoarea lui, fiind preluat de către învățătoarea care avea să îi fie a doua mamă. „Doamna Dan Săndica-Ionica, învățătoarea mea, a fost îngerul meu păzitor în școala primară. Dânsa m-a învățat să scriu și, nu în ultimul rând, mi-a cumpărat rechizite din banii ei. Această persoană minunată mi-a călăuzit primii pași, mi-a oferit consiliere psihologică și mi-a fost mentor în cei 4 ani. Când acasă părinții mei se certau din cauza neajunsurilor, pentru mine era îngrozitor. Singurul loc de refugiu în acele momente grele era școala“, ne-a relatat tânărul Marcel.

Ziua la muncă, seara la studiu

După terminarea ciclului gimnazial, pentru a se întreține și a-și ajuta familia a fost nevoit să se mute la oraș și să urmeze cursurile unei școli profesionale (învățământ dual). Însă pentru că-și dorea mai mult de la viață, s-a înscris la liceul seral, fiind nevoit să lucreze pentru a se întreține.

Ziua lucra, iar seara învăța până târziu în noapte, încercând să descifreze singur rezolvările problemelor de matematică. Operele literare erau cele care îl relaxau și îl ajutau să viseze la o viață mai bună. Nu se ducea niciodată la culcare fără să-și citească obiectivele personale pe care și le-a propus ca motivație. În fiecare seară îngenunchea în fața icoanei, se ruga și mulțumea lui Dumnezeu.

În clasa a XI-a era fascinat de mentorii din mediul online, și-și cheltuia puținii bani pe care îi câștiga pe cărți de dezvoltare personală. După cei trei ani de liceu la seral, Marcel a susținut luna trecută examenul de Bacalaureat, obținând media 9,01 prin propriile forțe, fără nicio oră de meditații, ci doar prin studiu individual.

Iubește agricultura și conexiunea cu pământul

Marcel a fost admis al treilea și este proaspăt student la Facultatea Ingineria și Managementul Afacerilor Agricole din cadrul USAMV București și își dorește să urmeze o carieră în acest domeniu. „Am ales Facultatea de Management în domeniul agricol deoarece de mic copil mi-au plăcut conexiunea cu natura, senzația aceea de libertate deplină atunci când ești înconjurat de frumusețea creației Domnului, aerul proaspăt pe care-l respiri după ce ară tractorul, culesul roadelor muncii tale și, nu în ultimul rând, contribuția pe care o voi aduce societății prin agricultură. Să nu uităm că, indiferent de criza prin care trecem sau de război, avem și vom avea nevoie de hrană“, a declarat tânărul despre motivația pentru care a ales această facultate. De asemenea, își dorește un job pe perioada facultății cu program flexibil, pentru că nu vrea să neglijeze studiul.

De la repetenție la premiul I

A reușit în fiecare an de școală să-și surprindă profesorii și părinții: dacă în clasa I a repetat anul, și-a luat revanșa în următorii ani, ajungând primul din clasă, primind și bursă socială, bani care îi folosea pentru cumpărarea rechizitelor și a hainelor pentru școală.

Aurel ȘERBAN

Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară (USAMV) Cluj-Napoca va organiza, în 30 septembrie 2023, la Apoldu de Sus (județul Sibiu), a doua ediție a Vinea Apoldia Maior Fest, un eveniment care va reuni muzica de calitate cu vinurile albe savuroase și mâncare delicioasă preparată cu ingrediente provenite din fermele și stațiunile universității.

USAMV Cluj-Napoca produce vinuri din 2020 la podgoria proprie, situată la circa 2 km de Apoldu de Sus, și până în prezent are în portofoliu 14 etichete: Sauvignon Blanc, Traminer Roz, Pinot Gris sec / demidulce, Riesling Italian, Muscat Ottonel, Eruditus, Docentus, Secas, Semper, Amlas, Laureatus, Madrigal și Orange Optimus. Aceste vinuri albe sunt apreciate datorită prospețimii, fructuozității, fineții și a bogăției de arome, potențate de o aciditate mai ridicată.

„Suntem încântați să anunțăm organizarea acestui festival unic în zona Apoldului de Sus, unde ne dorim să sărbătorim recolta bogată a toamnei în podgoria noastră, Vinea Apoldia Maior. Ne vom bucura de savoarea vinurilor și a bucatelor provenite de la fermele și stațiunile universității, de fotografii, plimbări prin vie și muzică de calitate. Avem și studenți talentați, care ne vor oferi recitaluri de muzică populară, muzică ușoară și rock pregresiv, iar Ansamblul Tradiții Someșul Napoca, al universității, ne va încânta printr-un program pregătit special. Punctul culminant va fi seara, când iubitorii de muzică se vor bucura de un concert spectaculos, susținut de Paula Seling. Vă așteptăm cu drag alături de noi la Vinea Apoldia Maior Fest!“, este mesajul rectorului USAMV Cluj-Napoca, prof. dr. Cornel Cătoi.

Compania Corteva Agriscience prezintă fermierii campioni la rapiță din județul Timiș. În zonă, fermierii au obținut rezultate foarte bune campania trecută și s-a dovedit că în fermele în care au fost aleși hibrizii potriviți, producțiile peste așteptări nu au întârziat să apară. Care au fost alegerile câștigătoare ale fermierilor timișoreni? Hibrizii PT298/Agile și PT303 Sclerotinia Protector, bineînțeles.

Primul fermier campion din județul Timiș este domnul Mihai Dan, societatea Transfime. Acesta își desfășoară activitatea în localitatea Fibiș, lucrează 800 ha și a obținut o producție de 5.300 kg/ha cu hibridul PT298/Agile. “Campania trecută am avut 260 ha cu rapiță, iar producția obținută cu hibridul PT298 pe o suprafață de 22 ha a fost de 5.300 kg/ha. Hibridul a fost semănat după orz, așa că am discuit de două ori pentru că a fost foarte mare secetă. Apoi am primit câteva ploi, am intervenit și am pregătit terenul, am fertilizat cu îngrășământ 15.40 – 200 kg/ha și am semănat la final de august. Am erbicidat preemergent, iar în stadiul de 8 frunze am administrat un fungicid și un îngrășământ pe bază de bor. Prima intervenție în primăvară a constat în fertilizare cu uree - 200 kg/ha, am mai administrat în jurul datei de 15 martie 100 kg/ha de uree, iar la începutul lunii aprilie am aplicat îngrășământ pe bază de azot și sulf – 180 kg/ha. În ceea ce privește tratamentele, am administrat mai întâi un fungicid simplu, apoi constant am intervenit cu insecticide, foliare și aminoacizi, cred că o dată la 10 zile am intervenit, probabil că au fost 5-6 treceri, ultima dată am mai administrat un fungicid și un insecticid.  Cultura a fost în neirigat, iar recoltatul a avut loc la finalul lunii iunie, început de iulie și am fost mulțumit de producția obținută. În această toamnă deja am semănat rapița, hibridul PT298 pe o suprafață de 40 ha, iar PT315 pe 20 ha”, a declarat fermierul campion.

Hibrizii Pioneer PT298 și PT303 au oferit rezultate foarte bune și fermele familiei Târziu din Cenad, respectiv TSV Bilagri și Agrobilan. Domnul inginer Silviu-Vasile Târziu a obținut 5.200 kg/ha cu hibridul PT298/Agile, pe o suprafață de 22 ha, iar domnul Vasile-Lucian Târziu a obținut 4.400 kg/ha cu hibridul PT303 Sclerotinia Protector, pe o suprafață de 85 ha. Ce tehnologie au aplicat cei doi și cât de mulțumiți au fost de rezultatele obținute, ne-a specificat domnul inginer Silviu-Vasile Târziu: “Cultura de rapiță a fost semănată după grâu și în cazul ambilor hibrizi a fost aplicată aceeași tehnologie. Mai întâi terenul a fost dezmiriștit la 25-30 cm, apoi am intervenit cu un disc fin pentru mărunțire, după care am intervenit cu un tăvălug cu pinteni, am fertilizat cu 5 zile înainte de semănat, atunci am administrat 150 kg/ha îngrășăminte NP cu sulf,  apoi am semănat, în perioada 1-10 septembrie, și am aplicat erbicid preemergent. În luna octombrie, după răsărirea frunzelor reale, am administrat 250 kg/ha de nitrocalcar, precum și un tratament cu fungicid și îngrășământ foliar pe bază bor. În primăvară am fertilizat cu       250 kg/ha de uree și am mai fertilizat o dată în luna aprilie cu nitrocalcar -150 kg/ha. În ceea ce privește tratamentele, pot spune că au fost trei la număr. Prima oară am intervenit în luna martie cu un tratament pe bază de tebuconazol, amestecat cu protioconazol, împreună cu un insecticid sistemic. Al doilea tratament a fost compus din protioconazol cu procolaz, iar în luna iulie, după căderea florilor, am aplicat strobilurină împreună cu tebuconazol. Bineînțeles, din cauza apariției dăunătorilor, am aplicat insecticide sistemice și de contact, în total au fost 3 treceri. Am recoltat la final de iunie, început de iulie. În această toamnă situația este mai dificilă din cauza lipsei umidității din sol, sperăm să avem parte de precipitații pentru că am semănat PT298 – 154 ha și PT303 – 120 ha.”

În cadrul societății Maragro din Giera, județul Timiș, domnul inginer Sergiu Curchi se ocupă de o suprafață de 7.000 ha, dintre care, campania trecută, rapiță a fost semănată pe 180 ha, după grâu. Hibridul PT303 Sclerotinia Protector s-a comportat foarte bine în această fermă, media obținută fiind de 4.277 kg/ha. “În fermă au fost semănate 2.500 ha cu rapiță, hibridul PT303 ocupând o suprafață de 180 ha. În funcție de specificitatea terenului, ori am scarificat, ori am intervenit cu un utilaj topdown, apoi am fertilizat cu îngrășăminte complexe triplu 15 cu 11% sulf – 200 kg/ha, după care am efectuat o lucrare cu combinatorul și am semănat după data de 20 august, la 1.5 cm adâncime, 50.000 - 55.000 b.g/ha. Am erbicidat preemergent și după răsărire am administrat un tratament pe bază de tebuconazol, îngrășământ foliar pe bază de bor și insecticid de contact. După 1 martie am fertilizat cu uree 200 kg/ha, apoi a urmat o trecere cu insecticid și bor, apoi a urmat primul tratament cu tebuconazol și protioconazol, dar am folosit și un îngrășământ NPK cu aminoacizi – 3 kg/ha, de specificat că la fiecare intervenție adăugăm îngrășământ foliar pe bază de bor sau sulf. A mai urmat o administrare de îngrășământ cu azot și sulf, iar la începutul înfloritului am făcut un tratament cu strobilurină și boscalid, împreună cu insecticid sistemic și de contact. Recoltatul a avut loc la începutul lunii iulie, iar producțiile au fost mulțumitoare”, a specificat domnul Curchi. Acesta a mai adăugat faptul că și în această toamnă hibrizii Pioneer PT298 și PT303 au ocupat un loc importat în alegerile din fermă, suprafața totală ocupată de acești doi hibrizi fiind de 600 ha.

Și la rapiță, ca la orice cultură agricolă, nu se poate face producție dacă de la semănat și până la recoltare nu se intervine, pentru a avea o cultură liberă de boli, buruieni și dăunători. Mulți fermieri întreabă care sunt “secretele” unei culturi sănătoase și cu producții bune? Ei bine, specialiștii ALCEDO vă fac câteva recomandări:

Cum alegem momentul semănatului la rapiță?

Condițiile climatice pe care le-am experimentat în ultimii ani ne-au arătat că toamna “adevărată” nu mai începe la 1 septembrie… ci mult mai târziu, pentru ca precipitațiile sunt mai reduse și, ca urmare, epoca de semănat la rapiță se prelungește. Vedem, de asemenea, tot mai mulți fermieri care optează pentru semănat mai târziu, când știu sigur că urmează precipitații.

Nu de puține ori am întâlnit situația în care, în cazul semănatului devreme, după semănat vine o ploaie de 2-4 litri. O ploaie mică pornește germinația semințelor, dar nu ajută și la o bună pornire în vegetație, cultura fiind compromisă.

De aceea, alegerea perioadei de semănat trebuie să țină cont de existența condițiilor prielnice pentru o răsărire și dezvoltare optimă a culturii.

Asigură plantei necesarul nutrițional în primele faze de vegetație

Când vremea permite, semănatul trebuie făcut la o adâncime corespunzătoare, iar pentru a asigura plantei necesarul nutrițional în primele faze de vegetație se recomandă, concomitent cu semănatul, aplicarea unui fertilizant starter din gama STARTMAX sau YaraMila.

Ce trebuie făcut în preemergență la cultura de rapiță, în condiții de umiditate optimă?

Dacă după semănat avem un sol care este reavăn, cu umiditatea optimă, este bine să efectuați erbicidarea în preemergență, înainte de răsărirea culturii de rapiță, folosind erbicidul CLOMATE în doza 0,33 l/ha, pentru combaterea unui spectru larg de buruieni: turița, rocoina, traista ciobanului, pungulița, sugel, ciumăfaia, macul sălbatic, șopârlița, teișor, busuioc de câmp, zarna, iarba bărboasă, iarba vântului, firuța.

În cazul în care ați reușit să semănați și aveți o toamnă secetoasă, puteți aplica în postemergență erbicidul GALERA SUPER în doza de 0,2 l/ha, care combate foarte bine buruieni precum pălămida, mac, mușețel, turița, romanița, albăstrița, spanac sălbatic, trei-frați-pătați, știr, susai, ambrozia, hrișca, samulastra de floarea soarelui, zarna, talpa gâștei, rocoina, urzica moartă, șopârlița.

Ce facem daca avem samulastra de cereale păioase?

Pentru combaterea samulastrei de cereale păioase, dar și a unor buruieni graminee, puteți utiliza erbicidul LEOPARD 5 EC în doza de 0,7 l/ha sau erbicidul RANGO în doza de 0,75 l/ha.

Tot pentru combaterea samulastrei, dar și a buruienilor graminee anuale și perene, vă recomandăm erbicidul FUSILADE MAX, erbicid sistemic cu aplicare în postemergență.

Este foarte activ în combaterea buruienilor graminee anuale și perene din culturile de rapiță, dar și la multe alte culturi, datorită tehnologiei avansate Isolink (include surfactant și penetrant în formulare), care permite o absorbție superioară, valorificând la maxim puterea substanței active.

Doza la rapiță, la fel ca la toate celelalte culturi, este în funcție de spectrul de îmburuienare și stadiul de vegetație al buruienilor, fiind cuprinsă între 1,75 - 2 l/ha.

Cum protejăm cultura de rapiță de boli?

Pe lângă buruieni, bolile și dăunătorii sunt o problemă majoră care, în lipsa unei protecții fitosanitare, vă pot compromite cultura de rapiță.

Rețineți! Încă din toamnă este importantă aplicarea unui fungicid precum PROMINO 300 EC, în doza de 0,3-0,6 l/ha, SALVATOR 25 EW sau ZIZAN 500 SC, în doza de 0,5 l/ha, care vă asigură un control maxim asupra bolilor specifice culturii de rapiță.

Protecție cu biofungicidul POLYVERSUM

Tot în toamnă, și biofungicidul POLYVERSUM, omologat la rapiță în doza de 0,1 kg/ha, inhiba sporii unor agenți fitopatogeni și ajută la regenerarea plantelor la ieșirea din iarnă.

Primul tratament în toamnă se aplică în fenofază 4-6 frunze (BBCH 14 - 16), pentru a combate putregaiul negru (Phoma lingam), putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) și a induce rezistență plantelor.

Al doilea tratament se aplică de la alungirea internodiilor și până la mai mult de 9 ramificații (BBCH 30 - 39), pentru combaterea putregaiului negru (Phoma lingam), putregaiul alb (Sclerotinia sclerotiorum) și pentru regenerarea plantelor la ieșirea din iarnă.

Al treilea tratament se aplică de la începutul apariției inflorescențelor și până la fenofază când au apărut deja 50% din inflorescențe (BBCH 49 - 65), pentru combaterea putregaiului alb (Sclerotinia sclerotiorum) și putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea).

Cum protejam cultura de rapiță de dăunători?

Ce insecte avem în toamnă? Pai, pot fi probleme cu puricii de pământ (Phyllotreta), larvele viespei rapiței (Athalia rosae), iar mai rar, însă și el face prăpăd, fluturele alb al verzei (Pieris brassicae). Ca insecticide recomandăm: noul FASTER MAGNUM – 0,05 l/ha, FASTER GOLD 50 EC – 0,1 l/ha, FASTER DELTA – 0,3 l/ha și MOSPILAN 20 SP – 0,15 kg/ha.

PROMINO 300 EC, SALVATOR 25 EW și ZIZAN 500 SC pot fi asociate cu un insecticid, daca în momentul aplicării fungicidului observați insecte în rapiță.

Și nu uitați de adjuvantul EASI-MIX care îmbunătățește calitatea apei utilizate la tratamentele cu produsele de protecția plantelor și a fertilizanților.

Pentru a ne adapta la era digitală este necesară regândirea politicilor educaționale, investițiile în capitalul uman fiind probabil mai importante astăzi ca niciodată. În multe cazuri, universitățile pregătesc studenții pentru locurile de muncă din trecut și cel mult din prezent și mai puțin pentru viitor.

Tinerii care sunt astăzi pe băncile școlii, cei care îi îndrumă și cei care alcătuiesc programele lor școlare au foarte puține idei despre ceea ce este piața muncii într-o lume interconectată, cu acces la informație 24/7, unde înveți permanent lucruri noi și te înscrii la diferite cursuri/universități online, la doar un clic distanță. În același timp, o prioritate este găsirea de soluții pentru persoanele care au deja un loc de muncă, dar se confruntă sau se vor confrunta cu probleme ca urmare a schimbărilor aduse de digitalizare, automatizare, robotică. Dezvoltarea învățării pe tot parcursul vieții, în primul rând, precum și adaptabilitatea, flexibilitatea, gândirea critică, creativitatea par să facă parte din soluțiile viitorului.

Angajatorii vor juca, de asemenea, un rol important în sprijinirea/pregătirea angajaților pentru a putea să se adapteze la noile cerințe și schimbări care vor avea loc la locul de muncă, așa cum patronii trebuie să-și regândească strategia de management al resurselor umane pentru a rămâne competitivi și a avea oportunitatea unei dezvoltări durabile în contextul digitalizării.

Sunt subliniate următoarele recomandări de acțiune:

• Proiectarea unui sistem național de educație online (platforme naționale ușor de utilizat și sigur, integrat cu sistemele de administrare a datelor și cu cele pentru evaluarea studenților);
• Proiecte de dezvoltare instituțională prin digitalizare;
• Programe de instruire dedicate educatorilor/profesorilor pentru a-i ajuta în predarea online;
• Sprijin pentru implementarea resurselor pedagogice adecvate pentru predarea online;
• Cursuri special concepute pentru ca profesorii să utilizeze tehnologii avansate;
• Sprijin financiar pentru studenții vulnerabili (pentru achiziționarea de laptop, aplicații etc.);
• Platforme unitare/standardizate pentru educația online;
• Adaptarea programelor de învățământ la toate nivelurile de învățământ (primar, secundar inferior, secundar superior) la specificul tehnologiilor digitale;
• Stabilirea obiectivelor și cerințelor specifice de calitate pentru activitățile digitale (online);
• Crearea și susținerea financiară a unui program de „digitalizare“ a învățământului superior, prin care pot fi alocate resursele necesare implementării sistemelor informatice integrate;
• Investiții majore în servere și rețele interne modernizate, precum și în rețele avansate pentru angajații de specialitate;
• Modificarea legislației pentru educația online.

Unul dintre obiectivele principale ar trebui să fie actualizarea programelor de învățământ pentru a pregăti studenții astfel încât aceștia să aibă competențe digitale compatibile cu cele cerute de piața muncii. Pentru educație și instruire și, chiar mai mult, pentru a anticipa cerințele (competențe ale viitorului) care au apărut ca urmare a implementării de noi tehnologii legate de digitalizarea din perspectiva pieței muncii, este necesar să se dezvolte noi modele pentru a estima impactul acestor tehnologii asupra locurilor de muncă pentru toate sectoarele economiei țării.

Luând în considerare provocările pe care tehnologiile digitale le pot aduce pieței muncii, există o serie de soluții posibile, cu impact pozitiv:

• Dezvoltarea sistemelor educaționale și a învățării pentru un loc de muncă schimbat/altfel;
• Determinarea modului în care sectorul privat poate desfășura formarea;
• Crearea de stimulente pentru investițiile din sectorul privat pentru a trata capitalul uman ca oricare altul;
• Explorarea parteneriatelor între sectoarele public și privat pentru a stimula investițiile în facilitarea infrastructurii;
• Regândirea venitului (de exemplu, venitul universal de bază);
• Regândirea sprijinului pentru tranziție și siguranța lucrătorilor afectați;
• Adoptarea de soluții compatibile cu tehnologiile care pot fi utilizate pe piața muncii pentru îmbunătățirea corelației, accesului și reducerea decalajelor de competențe;
• Concentrarea pe crearea de locuri de muncă;
• Inovarea modului în care oamenii lucrează cu mașinile;
• Controlul beneficiilor productivității tehnologice pentru a crea creștere, surplus și forță de muncă, care configurează spațiul pentru soluții creative și, în cele din urmă, beneficiază de toate acestea.

Valul digitalizării este atât de puternic încât schimbarea este inevitabilă, inclusiv în educație. Astfel, Educația 4.0 a apărut ca un răspuns conceptual, un concept omniprezent în sistemele educaționale actuale, în care oamenii și tehnologia sunt reunite pentru a crea noi oportunități de învățare.

Cadrul pentru competența digitală a educatorilor (DigCompEdu) reprezintă o abordare fundamentală care recunoaște nevoia puternică a educatorilor din multe țări europene pentru un set de competențe digitale specifice profesiei, pentru a profita de potențialul tehnologiilor digitale pentru a îmbunătăți și a inova educația.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU

Probleme de sănătate

National Institutes of Health a constatat că, în anumite situații, obezitatea este provocată de cauze medicale, cum ar fi tiroida, sindromul ovarului polichistic, sindromul Cushing etc.

De asemenea, o serie de medicamente au ca efect secundar creșterea în greutate (de exemplu: antidepresivele, medicamentele pentru diabet și antipsihoticele), prin faptul că modifică funcția corpului și a creierului, reducând rata metabolică sau crescând apetitul.

Genetica

Obezitatea are o componentă genetică puternică. Genele pot provoca în mod direct obezitatea în tulburări precum sindromul Prader-Willi. Copiii părinților cu obezitate sunt mult mai susceptibili de a fi obezi decât copiii părinților slabi.

„Deși genetica este o componentă ce trebuie luată în seamă, putem face o paralelă foarte simplă (și dureroasă) pentru a vedea relevanța ei realistică. În populația afro-americană de origine somaleză este prelevantă statistic gena obezității. Cu toate acestea, aportul alimentar (exces sau foame) este cel determinant când discutăm despre indicele de masă corporală.

Copiii părinților cu obezitate au o predispoziție spre obezitate nu din cauza genelor, ci mai degrabă din imitarea obiceiului părinților. Așadar, absența educației nutriționale ar trebui blamată. Tot de la părinți se preia și comportamentul de «cronic dieter», adică alternarea între foame (diete extreme de pe net cu privare masivă de nutrienți dedicate reducerii dramatice și rapide a greutății și exces alimentar compensatoriu –, urmat de recidivă de greutate. Nu o dată am întâlnit în cabinet, părinți cu obezitate care și-au supus copiii supraponderali la diete stricte și severe, fără prezența unui specialist medical pentru reducerea de greutate rapidă. Este o practică foarte nocivă și pentru sănătatea copilului, dar mai ales pentru psihicul lui pentru viitor.“

Zahărul

„Neînțelegerea proceselor de digestie, respectiv veșnica blamare media de către persoane needucate în domeniul nutriției au dus la o permanentă frică de consumul de zahăr. Pentru a înțelege realitatea metabolică trebuie subliniat CĂ TOȚI carbohidrații, la finele procesului de digestie, se metabolizează în 3 monozaharide: fructoză, glucoză și galactoză. Zahărul este o dizaharidă formată din 2 molecule: fructoză și glucoză (50%-50%). Glucoza reprezintă sursa primordială de energie celulară și este ajutată de hormonul numit insulină produs de pancreas, iar fructoza este metabolizată hepatic, fără asistența insulinei, dar cu un transportator transmembranar special numit GLUT 5, care direcționează energia cu precădere spre celulele active hepatice (hepatocite) și renale (nefroni). Pe scurt, fructoza este mai degrabă predispusă să fie transformată în grăsime viscerală dacă este consumată în exces, decât glucoza care devine energie (dar care și ea, în exces, poate fi redirijată către ficat pentru transformarea în stoc).

Adaosul de fructoză în industrializarea modernă reprezintă o metodă de creștere calorică exponențială la un preț FOARTE MIC și, inerent, crește abundența energiei în mâncare. De aici și excesul. Depunerea de grăsime viscerală duce la un profil lipidic crescut în organism și, inerent, la probleme metabolice severe. Excesul de glucoză, pe de altă parte, duce la rezistență la insulină, urmată de prediabet și diabet de tip 2.

Diferența între carbohidrații buni și cei răi (impropriu numiți în media) este timpul de eliberare – cei «buni» vin la pachet cu fibre și eliberează energia treptat pe perioade mai lungi de timp, iar cei «răi» sau rafinați au fibrele îndepărtate și eliberarea lor energetică este rapidă, ducând la exces mai repede. REALITATEA stă în cantitate! Fiecare dintre noi, direct dependenți de activitate și necesar energetic, avem un anumit buget de carbohidrați zilnic, care ar trebui repartizați conform nevoilor.“

Stresul

Gestionarea vieții agitate poate face ca nivelul de stres să crească. Unii oameni mănâncă mai mult decât de obicei când sunt plictisiți, supărați sau stresați. Prea mult stres poate duce la probleme cognitive, alimentație crescută pe fond emoțional, nivel ridicat de zahăr din sânge, apetit necontrolat, niveluri ridicate de glucoză și grăsimi, toate acestea putând duce la obezitate. Puteți încerca să gestionați stresul făcând unele schimbări în alimentație, activitate fizică și discutând cu un specialist.

„Din punct de vedere medical stresul zilnic este exprimat hormonal – cortizol – și expresia lui este diferită de la om la om. Un lucru pe care-l putem menționa despre nivelul de stres este faptul că se află în crescendo de la zi la zi și problemele psihologice și chiar psihiatrice îl au ca factor determinant. Stresul este de foarte multe ori compensat alimentar și abuzul inerent duce la obezitate și toate patologiile conexe. Prezența stresului exagerat în viața de  zi cu zi este un impediment REAL în lupta fiecărui pacient obez cu greutatea excesivă. Din acest motiv, managementul stresului devine vital în toate cabinetele de nutriție ca recomandare asociată de ordin multidisciplinar.

O parte din strategiile de management al stresului pe care le recomand în cabinet pacienților pleacă de la plimbarea în aer liber/natură și pot merge până la intervenția unui psihoterapeut, psiholog sau psihiatru în sinergie multidisciplinară. Din nefericire, ca și la greutatea în exces, populația este foarte derogativă și la stresul excesiv. Probabil că o campanie similară cu a noastră de informare legată de subiect ar fi foarte indicată de la colegii noștri din sfera psihologie/psihoterapie/psihiatrie.“

Cunoscând efectele extrem de grave pe care le poate avea obezitatea asupra organismului și din dorința de a informa corect publicul din România despre acest dezechilibru, Sweeteria și cu nutriționistul Ionut Ignat a inițiat campania de conștientizare #obezitateaucide.

Ionut IGNAT – specialist în nutriție clinică și tulburări alimentare

Evoluție și stagnare în muzica populară

Folclorul mai este caracterizat prin funcțiile lui de reprezentare a identității locale, etnice, sociale, de apropiere între flăcăi și fete pe timpul horei satului, funcția maritală prin cântecele de la șezătoare și nuntă, prin obiceiul colindatului între Ajunul Crăciunului, Anul Nou și Sf. Ion, prin cântecele de uliță; funcția de coeziune comunitară indiferent de etnie, gen, stare socială sau religie și apartenență politică, prin obiceiurile însurățitului (fetele prietene se declară surori pe viață) și înfârtățitului (băieții se fac frați de cruce și își jură credință pe tot parcursul vieții), coeziune în fapt realizată mai ales prin cântece și dansuri populare, prin participare comună la festivaluri de tradiții culturale și gastronomice; funcția de reprezentare a unor mituri, credințe și evenimente istorice locale sau naționale; funcția sau valoarea artistică și documentară, folclorul devenind un posibil document al istoriei evenimentelor și mentalităților epocii; funcția de evidențiere a talentelor și virtuților umane și artistice pe care au preluat-o în zilele noastre concursurile destinate copiilor, adolescenților și tinerilor, dar și categoriei interpreților vocali sau instrumentali seniori amatori. Rolul de act artistic inspirator al creației muzicale academice, de susținere a Școlii naționale de compoziție muzicală. Unele funcții au slăbit în ultimele decenii, dispărând din practica unor vetre și zone mari de locuire, ca de pildă rolul ritual-ceremonial al folclorului, cum ar fi rolul cântecelor rituale Bărbieritul mirelui,

Cântecul mireasei, Iertăciunea miresei către părinți (interpretate de lăutari), jocul steagului nunții, hora bradului. Multe dintre funcțiile tradiționale ale folclorului au fost înlocuite cu funcții sau roluri de divertisment, spectacol, relaxare, petrecere. Specializarea prin însușirea tehnicilor specifice și generale de cântare, susținerea concurenței loiale între cântăreți, investiția din ce în ce mai pretențioasă în cariera de solist de muzică populară, realizarea unui repertoriu muzical propriu le pot asigura sau surmonta învățământul și educația. Rolul principal îl au școlile populare de arte și meserii, cursurile particulare conduse de profesioniști, colegiile de muzică și universitățile sau academiile de muzică (la care cursul teoretic de folclor ar trebui dublat de practica folclorică vocală și/sau instrumentală și de culegerea folclorului din vetrele conservatoare ale lui!), dar și acele școli în care dascăli inimoși, practicanți ai muzicii populare de calitate, devin mentori și modele pentru grupurile de folclor muzical, literar, teatral (diferite datini prezentate în spectacole) și coregrafic (suite de dansuri populare locale sau regionale). Caracterul sincretic al folclorului s-a păstrat și va persista prin îmbinarea sau suprapunerea dintre muzica vocală și cea instrumentală, cu versurile cântate, versuri scandate, mișcare coregrafică și ritmuri de dans. Însă caracterul de creație colectivă în condițiile depopulării satului românesc și a migrării gustului acum invers, dinspre oraș spre sat, pare a intra într-o perioadă de stagnare, ineficiență sau de repaus.

Este înlocuit de talentul improvizatoric și artistic al unor versificatori și modelatori contemporani de melodii pe diferite teme. Deci creația nu mai este una colectivă, cu contribuția inspirată a mai multor cântăreți de-a lungul unei perioade mai lungi de timp, ceea ce comportă și riscul unor ieșiri din stilul și caracterul zonal sau regional al folclorului, nu mai spunem, al unor versificări scolastice, forțate, contrafăcute, false în trăire. Și caracteristica sau trăsătura de oralitate a folclorului, aceea de a circula pe cale orală, nu scrisă, de a fi însușit sau preluat pe baza memoriei și colportat în alte case, sate și orașe, este treptat înlocuită de practica preluării versurilor din culegeri de poezii populare, iar melodiile, în cel mai bun caz, sunt împrumutate din repertoriul fluierașilor sau al lăutarilor locali, înregistrate pe benzi magnetice sau cu aparate electronice digitale. Doar memoria afectivă și muzicală, dar și culegerile din vetre folclorice dau autenticitate deplină repertoriului soliștilor profesioniști.

Caracterul anonim al folclorului se păstrează încă precum o citadelă sub asediul acelor cântăreți care susțin că muzica și versurile populare le aparțin ca o creație proprie, individuală. Ceea ce s-a dovedit de către etnomuzicologi că, de fapt, din fondul mare al folclorului, acești așa-ziși compozitori și poeți nu fac decât să combine, pe parcursul carierei lor de cântăreți de scenă și spectacol, adesea în chip fericit și cu o oarecare originalitate, acele scheme muzicale tradiționale și acel vocabular muntenesc, ardelenesc sau moldovenesc, cu expresii poetice, versificate, însușite din copilărie sau împrumutate din culegeri și de la rapsozi rămași anonimi.

Alte aspecte ale schimbărilor în defavoarea folclorului propriu-zis sunt renunțarea la caracterul improvizatoric al muzicii și versificării, renunțarea la actul creării în momentul interpretării. Apoi renunțarea la regionalisme, teme și exprimări populare poetice și la pronunția cu specific local sau regional (ceea ce nu fac marii interpreți ai muzicii populare) și înlocuirea lor cu limba literară comună sau cu formule poetice schematice, fără încărcătură afectivă semnificativă. Tempourile vioaie predomină atât în interpretarea cântecelor, cât și în cea a melodiilor instrumentale, orchestrația „simfonizată“, în detrimentul pasajelor melodice versificate ce reclamă susținerea a doar două-trei instrumente specifice regiunii de unde provine cântecul, așa cum numai vocea neacompaniată și taraful pot da specificul local al acelui gen muzical. Neinteligibilitatea versurilor cântate, care fie nu sunt clar pronunțate de cântărețe și cântăreți, fie, inclusiv în înregistrări pe compact discuri, orchestra dublează cu aceeași tărie instrumentală melodia de cuplet și refren, cu viorile, fluier, trompetă, nai. În final, despre așa-zisele manele.

Maneaua a fost și mai este în Orientul Apropiat cântecul erotic de interior, de cameră, cântat azi în localuri, cu versuri încărcate de dorința dragostei depline, acompaniat de ritmuri care redau parcă suspinul și nerăbdarea îndrăgostitului. Au existat și există și poeți adevărați, inspirați, cunoscuți în timpurile moderne, și cântăreți vocali care se acompaniază la câte un instrument de obicei cu corzi ciupite sau cu arcuș, uneori cu acompaniament obsesiv, discret, de percuție. În timpurile din urmă, cântecul oriental de dragoste s-a democratizat, a devenit public, s-a generalizat, de la șoapta de dragoste abia intonată amoros a ajuns la explozii retorice. Cu toate acestea, textele făcute, anume create, împrumută titlul tradițional de manea, sunt expresia unor preferințe muzical-versificate pe tema dragostei, au caracter dansant marcant și ademenitor; beneficiază de interpreți vocali și instrumentali profesionalizați prin experiență sau prin absolvirea unor cursuri muzicale, reflectă cu fidelitate și realism uneori îngroșat, exagerat, o concepție de viață, chiar dacă diferită de a celorlalți concetățeni; față de vechile manele, mai romantice, noile manele par piese violente celor obișnuiți cu muzica populară de calitate sonoră, poetică și melodică românească sau a altor etnii, chiar dacă zgomote găsim deseori și în muzica tradițională a multor popoare. Muzica modernă de consum a părăsit caracterul exclusiv etnic, autohton, pentru a se încadra în gustul oriental pan-european sau asiatic.

Ea nu mai este creație colectivă cizelată în timp și purtătoare a unei cvasi-filosofii de viață îndătinată cum este folclorul românesc. Se folosește de libertatea de expresie în versuri și imagine, de modalitățile de persuasiune prin noile tehnici ale mass-mediei audiovizuale. Așadar, în pas sprințar, am prezentat aspecte cu care se confruntă muzica populară în contextul generalizării muzicilor de consum la modă. Procesul de deconstrucție a stilului tradițional, vechi, dialectal este în plină desfășurare, cu cântăreți autentici ajunși azi la vârsta senectuții. Doar stilul modern încă viu reprezentat de muzicile bătrânești, tradiționale, înregistrate în prealabil și prezentate la posturile naționale de televiziune și de radio, cu stilul dialectal preluat de tineri în concursuri de gen, mai reușesc din greu să țină piept muzicii de autor (ajunse) populare, de divertisment, spectacol, petrecere și nuntă. Semnalul a fost dat încă de la sfârșitul anilor '70 ai secolului al XX-lea, din momentul când șezătorile și balurile de la sat și oraș au fost înlocuite cu discotecile care sunt asaltate până azi de artiști cu un tip de muzică între cea populară, muzică ușoară, de divertisment și șlagăr occidental sau oriental. Pe câtă vreme, în aceeași perioadă, avem dovezi că, cel puțin prima parte a programului în discotecile grecești și sârbești, începea cu suitele de cântece și dansuri tradiționale, vechi, autohtone, de o valoare etnică, națională, identitară, evidentă. În ele, instrumentele moderne dau întâietate celor tradiționale solistice, culorilor sonore cu specific național.

Aurelian POPA-STAVRI

Persoană cu aptitudini deosebite, de o intelectualitate rară, Sfântul Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Iberia Orientală – Georgia) în anul 1650. Ne amintim azi de el ca fiind cel care a inițiat prima bibliotecă publică din București și, totodată, este creatorul Manuscrisului Didahia, predici ce se recită la sărbătorile din timpul anului, dar mai ales că a fost mitropolitul Bucureștiului.

Cât a fost la vremea tinereții, Sf. Antim a fost luat de turci ca sclav și dus la Constantinopol. Când a fost eliberat a ajuns la Patriarhia Constantinopolului, loc de seamă pentru lumea creștin-ortodoxă datorită rangului patriarhului considerat a fi în fruntea celorlalți egali cu el. Caligrafia, sculptura, limbile arabă, turcă, greacă, pictura le-a deprins în acest loc, posibil și în acest timp să fi fost călugărit Antim (numele de botez era Andrei) și hirotonit ieromonah.

La sfârșitul anilor 1600, domnul Țării Românești, Constantin Brâncoveanu, l-a luat de acolo și l-a adus în patria sa, unde a luat cunoștințe de limba română, slavonă, și-a îndeletnicit tiparul foarte bine, fapt pentru care a ajuns să supravegheze îndeaproape tipografia domnească din București, unde a tipărit patru cărți, dintre care „Psaltirea“ în limba română și „Învățăturile lui Vasile Macedoneanul“ în limba greacă.

Aproape de satul Siliștea Snagovului, Sf. Antim, egumen la Mănăstirea Snagov prin 1696, a adus aici talentul și priceperea sa revărsate peste tipografie, unde mai imprimă alte cinsprezece cărți în slavo-română, slavonă, greco-arabă („Acatistul Născătoarei de Dumnezei“, „Floarea darurilor“, „Carte sau lumină“).

După anii 1700 își petrece o parte de vreme în București și Govora, unde se concentrează tot pe cărți și cultură, imprimând alte 24 de cărți, printre care „Noul Testament“ și „Învățătura pe scurt pentru taina pocăinței“ în limba română.

A fost numit mitropolit al Ungro-Vlahiei la începutul anului 1708. Aflat la Târgoviște, întemeiază altă tipografie și imprimă optsprezece cărți, de exemplu cele în limba română, „Liturghierul“ și „Învâțătură bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru învățătura preoților“.

Cultura română a cunoscut fără îndoială un progres extraordinar prin contribuția adusă de Sf. Antim, care, prin talentul său de redactor, tipograf, editor, ziditor al cuvintelor bisericești, prin multele limbi vorbite, a inițiat și format elevi și pe cei ce au dorit să ducă mai departe munca sa; astfel, printre multe alte calități, Sf. Antim este socotit unul dintre tipografii de seamă ai perioadei medievale românești. Pe lângă acestea, a tipărit cărți pentru popoarele arabe, slave, grecești, precum „Liturghierul greco-arab“ cu caractere arabe, a pus temelie solidă pentru prima tiparniță cu caractere în limba georgiană pentru țara sa natală.

Pe lângă cultura teologică, Sf. Antim a studiat filosofia antică, acest fapt fiind evidențiat prin manuscrisele sale, unde, de multe ori, aducea critici asupra obiceiurilor din acele timpuri. În „Didahiile“ exprimă regulile oratoriei bisericești asupra predicilor de la diverse sărbători ori grăiri cu ocazia anumitor evenimente.

Aproape de Dealul Mitropoliei, începând cu anul 1713, timp de doi ani, a fost construită Mănăstirea Antim, ctitorită de Sf. Antim Ivireanul; mănăstirea poartă hramul Duminica Tuturor Sfinților și Sf. Antim. Cu un plan foarte bine alcătuit, lăcașul de cult cuprinde biserica, paraclis, clopotniță, chilii, încăperi egumenești și este decorat cu picturi, sculpturi, dar și cu lucrări de arhitectură însemnate.

Sub îndemnul lui Nicolae Mavrocordat, domnul Moldovei și al Țării Românești, în anul 1716 Sf. Antim a fost exclus din comunitatea monahală și condamnat la exil în Mănăstirea

Sf. Ecaterina din Muntele Sinai ca urmare a faptului că Sf. Antim era împotriva otomanilor, pe de o parte, și întotdeauna trup și suflet pentru Biserica Ortodoxă, pe de altă parte. Însă, pe calea înspre exil, Sf. Antim a fost ucis de armata turcă, iar trupul i-a fost azvârlit în râul Marița.

Sfântului Antim i s-a făcut dreptate abia după 250 de ani, atunci când Patriarhia de Constantinopol a îndepărtat caterisirea. Sf. Antim a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română și este sărbătorit anual la data de 27 septembrie.

Apărut ca o minune pe plaiul românesc ce avea nevoie de harul său nemărginit, Sfântul Ierarh Martir Antim Ivireanul a dus credința pe cele mai înalte culmi, în inima oamenilor, iar setea sa pentru cultură a decorat și completat sufletul picturii, sculpturii, scrierilor, totul într-o armonie greu de atins în orice timpuri, fiindcă sufletul i-a fost, la orice mânuire, alături de Dumnezeu.

Aurora GRIGORE

Briza Mării Mediterane aduce cu sine istoria portului antic Jaffa din partea sudică a Tel Aviv-Yafo, orașul ce a luat naștere în jurul anilor 1800 î.Hr. și care, după cum spune legenda, are denumirea de la unul dintre fiii lui Noe, Yafet. Cucerită de arabi, otomani, prinsă în mijlocul primei cruciade, devastată de ciuma bubonică, dar și de Marea Revoltă Palestiniană, Jaffa și-a găsit liniștea când a avut loc unificarea cu Tel Avivul, în anul 1950.

Biserica Sf. Petru

Dedicată Sf. Petru, Biserica Sf. Petru face parte din Tel Aviv-Yafo și este lăcaș de cult franciscan romano-catolic; a fost înființată în anul 1654 și construită în stil baroc pe locul unei cetăți cruciate din secolul al XIII-lea. Denumirea bisericii amintește despre vizita Sf. Petru la Jaffa. Picturile de pe pereți vorbesc despre momentele din viața apostolilor Petru și Pavel, iar frescele albastre ca cerul și galbene ca lămâia crudă fac din decorul interior al tavanului o adevărată capodoperă. Se pare că aici, prin anii 1800, se afla mormântul lui Tabitha, ornamentat cu mozaicuri bizantine din sec. al V. Femeia, menționată în Noul Testament, a fost înviată din morți de Sf. Petru.

Piața de Vechituri

Coșuri făcute din paie, mărgele, șaluri, suveniruri de toate felurile așteaptă pentru a fi cumpărate de pe tarabele din Piața de Vechituri (Shuk Hapishpishim în limba ebraică), un loc din portul antic, ce este căutat de călători și nu numai. Cu puțin noroc poți găsi chiar un lucru valoros la un preț bun, fiindcă negocierea este la loc de cinste printre tarabele pline de acareturi, obiecte lucrate manual și unicate, cu o vechime de mulți ani.

Turnul cu Ceas

În piața centrală din Jaffa nu poate fi neobservat Turnul cu Ceas, ridicat în anul 1906 pentru a se manifesta sărbătoarea de 25 de ani a sultanului otoman Abdul Hamid al II-lea. Pur și simplu grandoarea ceasului, construit din blocuri de calcar, te face să te oprești în fața lui pentru a-l admira. Ceasul este parte din cele șapte turnuri cu ceas ce au fost ridicate în perioada erei otomane.

Parcul Abrasha

Situat între strada Segev și strada Yefet, ca o oază de relaxare, așa te întâmpină frumosul Parc Abrasha, ale cărui ruine te plimbă prin timpurile apuse; grădinile atent păstrate, cu multă verdeață și poteci cochete te poartă către minunatele puncte de belvedere înspre faimoasa Mare Mediterană și, binențeles, frumosul Tel Aviv. Au fost descoperite aici ziduri ce datează din sec. XVIII î.Hr., dar și o poartă cu denumirea faraonului Ramses al II-lea (dinastia a XIX-a a Egiptului, Noul Regat). Mi-am pus în gând o dorință, căci așa este obiceiul, când pașii ajung să străbată Podul din lemn al dorințelor din apropierea străzii Segev.

Marea Moschee (Mahmoudiya)

Mascată la exterior de magazinele ce se află de jur-împrejur, Moscheea Mahmoudiya păstrează parfumul roman ce este emanat prin coloanele refolosite din Cezareea și Ashkelon. Cu mai multe curți și grădini, porți și clădiri impunătoare, fântâni ornamentale, moscheea este cel mai de seamă lăcaș de cult musulman din Jaffa, fiind inițial construit la îndemnul guvernatorului Sheikh Muhammad al Khalili în anii 1700; aport la clădire au mai adus și guvernatorii Sulayman Pasha și Muhammad Abu-Nabbut prin adiția sălilor de rugăciune, minaretului, cupolelor și a curții principale. „Poarta guvernatorilor“ este vizibilă din piața turnului cu ceas și reprezintă zona de acces prioritară ce amintește de Suleiman Magnificul, cel ce a pus bazele proiectului în sec. al XVII-lea. Domul moscheii te farmecă pur și simplu la întâlnirea cu privirea, amestecul de culori galbene, roz, albastre, verzi, se împletesc perfect printre figuri geometrice amețitoare.

Portul Jaffa

Fost port pentru vase comerciale, Portul din Jaffa este amintit în Biblia ebraică mai exact în Cartea lui Iona, dar și în lucrările lui Flavius Josephus, cel ce a scris „Războiul evreiesc“. Cu o activitate de peste șapte mii de ani, portul este acum perfect pentru bărcile de pescuit și agrement, îmbrățișate permanent de stâncile proeminente și acompaniate de forfota oamenilor veniți la restaurantele și cafenelele din apropierea sa.

Muzeul Ilana Goor

Povestea Muzeului Ilana Goor a început prin anii 1700, atunci când locul de aici a fost utilizat ca fabrică de săpun, ulterior un han unde pelerinii poposeau pentru a se feri de tâlhari în drumul lor către Ierusalim, apoi sinagogă. În anul 1995, artista Ilana Goor, cunoscută pentru sculpturile ei din bronz, bijuterii și mobilier, a creat Muzeul de Artă ce-i poartă numele, unde și-a expus colecțiile de artă, picturi, antichități și tot ce a colecționat de-a lungul drumețiilor prin lumea întreagă.

Promenada Homat Hayam de pe malul apei din Jaffa este locul ce s-a lipit acum de inima mea, căci multe simțuri ai aici, când te întâlnești cu aerul boem prin care se adună, ca-ntr-o călimară, picături de istorie amestecată cu trăiri din vremuri apuse, dar și de acum. Tind să mă îmbăt cu gândul că voi mai apuca într-o zi să surprind apusul și să ating priveliștea clădirilor din piatră, să adulmec momente de neuitat, din preafrumosul port cel las în urmă, Jaffa.

Aurora GRIGORE

FOTO