Reușita însămânțărilor de primăvară este condiționată de calitatea pregătirii patului germinativ

Patul germinativ reprezintă stratul de la suprafața solului, gros cât adâncimea de semănat, pregătit prin lucrările solului în vederea creării condițiilor optime pentru germinarea semințelor, răsărirea și creșterea plantelor în primele faze de vegetație.

Pentru realizarea acestor condiții sunt necesare următoarele măsuri:

– Terenul destinat însămânțărilor de primăvară, la intrarea în iarnă, să fie afânat, mărunțit și nivelat, capabil să acumuleze maximum de apă din precipitațiile căzute în sezonul rece al anului, iar în primăvară să se zvânte cu 7-10 zile mai devreme decât terenul nepregătit, denivelat.

– În astfel de teren, culturile din urgența I (orzoaică, mazăre, lucernă ș.a.) se pot însămânța în epoca optimă, în mustul zăpezii, când în sol, la nivelul de încorporare a seminței (2-3 cm), se înregistrează 1-3°C.

– Dacă în timpul iernii terenul nu s-a bătătorit și se menține afânat la suprafață, se poate intra direct la semănat deoarece brazdarele semănătorilor pot pătrunde ușor până la 2-3 cm adâncime, cât pretind semințele mici (lucernă, muștar, rapiță).

– Dacă terenul este bătătorit la suprafață și are o crustă subțire sau au început să apară buruieni anuale, se trece cu grapa cu colți sau cu sapa rotativă și apoi se însămânțează.

Notă: Nu este indicat să se folosească grapa cu discuri la lucrările solului în primăvară și în niciun caz la pregătirea patului germinativ deoarece răscolește și vântură solul pe 8-10-12 cm adâncime, provocând mari pierderi de apă și nu se mai poate realiza „pat tare“. Problema reconsolidării solului cu ajutorul tăvălugului din spate nu se confirmă. Este foarte bun acest tăvălug, dar el nu poate realiza refacerea imediată a capilarității solului. Capilaritatea se formează prin așezarea naturală a solului pe parcursul a 8-10-12 zile, în funcție de textura solului.

– Pentru însămânțarea culturilor cu sămânța mai mare (mazăre, sfeclă de zahăr), care necesită altă adâncime de însămânțare, pregătirea patului germinativ se efectuează printr-o singură trecere cu combinatorul, bine pregătit și corect reglat pentru a lucra numai până la adâncimea de semănat. Este indicat ca pregătirea patului germinativ să se efectueze în ziua sau preziua semănatului pentru a fi distruse toate buruienile existente, iar plantele să răsară înaintea buruienilor pentru a nu fi stingherite de acestea.

– Pentru culturile însămânțate mai târziu (floarea-soarelui, porumb, soia), dacă nu au apărut buruieni, nu este necesar să se intervină asupra solului decât în ziua semănatului. Solurile bine structurate formează un mulci natural la suprafață deoarece stratul superficial pierde apa și volumul glomerulelor se micșorează, desprinzându-se de cele de mai jos, întrerup capilaritatea și apa nu se mai evaporă. Dacă până atunci apar buruieni sau se formează crustă, se trece cu sapa rotativă, iar în ziua semănatului se lucrează cu combinatorul până la adâncimea de încorporare a seminței.

– Stratul de sol numit „pat tare“ pe care se încorporează sămânța trebuie să fie „așezat“, cu densitatea aparentă de 1,3 g/cm3, cu capilarele nederanjate prin care ajunge apa la nivelul seminței, iar deasupra stratul de sol să fie afânat (plapumă moale), cu densitatea aparentă de 1-1,1 g/cm3.

– În cazul când terenul se menține afânat până la semănatul culturilor din epoca a II-a este indicat ca adâncimea de pregătire a patului germinativ să fie redusă cu 1 cm pentru ca brăzdarele semănătorilor, sub propria greutate, să pătrundă 1 cm în patul tare în care se formează o rigolă îngustă în care se plasează sămânța și care primește apa prin capilare atât dedesubt, cât și din părțile laterale.

Pentru sfecla de zahăr, care este foarte pretențioasă la asigurarea condițiilor de germinare, în anii 80 am realizat la Institutul de Cercetări pentru Cultura și Industrializarea Sfeclei de zahăr modificări la semănătoarea SPC-6, în sensul că în urma brăzdarului am montat o rolă care apăsa sămânța și o încorpora în patul tare. În acest caz sămânța primea apă prin capilare pe întreaga suprafață.

Rezultatele în câmp au fost foarte bune, cu germinația uniformă și de mai scurtă durată. Am prezentat această modificare Institutului de Mecanizare care a fost de acord și a stabilit să fie introdusă în fabricație. A venit însă anul `89 și firul s-a rupt. Cu bucurie însă am constatat că, după 30 ani, această modificare a fost realizată de o companie constructoare de semănători și am găsit-o expusă la AgriPlanta-RomAgrotek.

Considerăm că am prezentat majoritatea situațiilor de pregătire corectă a patului germinativ pentru asigurarea însămânțărilor de bună calitate.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU