Chiar și cei mai convinși susținători ai ideologiilor organice, cei care exclud orice altă formă de agricultură decât cea bio și care au un discurs agresiv împotriva agriculturii productive convenționale amenințată de ACS, au susținut reducerea lucrărilor solului ca și componentă indispensabilă a „agriculturii bune“.

În această nouă formă de organic, numită Agricultură Regenerativă (AR), toate caracteristicile pozitive ale ACS sunt promovate.

Descoperirea mediatică extrem de rapidă a Agriculturii Regenerative Bio arată clar atractivitatea fenomenală a unui astfel de discurs deoarece ignoră subiectul dificil din punctul de vedere al emoțiilor și opiniilor, cel al chimiei sau cel al lucrării solului.

În fața acestui lucru, promisiunea AR bio este să nu folosească nici chimia, nici prelucrarea solului.

Problema este că nimeni nu a reușit vreodată să realizeze acest lucru în cultura mare, fiind posibil doar într-o grădină sau în cazul microgrădinăritului.

Realizarea celor două sisteme în același timp este posibilă doar pe Youtube, Twitter sau în cadrul conferințelor 4pentru1000 de la FAO sau Bruxelles, în timpul dezvoltării Farm To Fork.

În câmp trebuie să alegeți unul sau altul dintre sistemele AB, AR sau ACS.

Aceasta nu este cu adevărat o problemă în care fermierii sunt liberi să-și aleagă sistemele de cultură, iar consumatorii să-și aleagă furnizorii fără influența propagandei private sau publice.

Din păcate, astfel de țări sunt rare și devin din ce în ce mai rare pe măsură ce acordurile progresează în cadrul ONU sau al altor organisme internaționale la care cetățeanul obișnuit nu are acces și asupra cărora are și mai puțină influență.

Prin urmare, este important ca toată lumea să fie informată despre mizele alegerilor pe care le fac factorii de decizie, care nu sunt nici fermieri, nici consumatori.

Chiar și în ceea ce privește biodiversitatea, ACS are un beneficiu vizibil asupra biodiversității, cum ar fi râmele, insectele. Chiar și detractorii ACS și ai chimiei se aventurează pe acest teren doar cu precauție, știut fiind faptul că vor fi contraziși de cel mai mic studiu realizat de o manieră serioasă.

Biodiversitatea microbiană a solurilor rămâne însă un domeniu puțin cunoscut, favorabil oricărei speculații din lipsă de cunoștințe. Aici sunt din ce în ce mai multe semne de intrebare. Dacă viața solului este amenințată de pesticide și de „cel mai periculos dintre toate“ care este glifosatul?

Informațiile despre această moleculă sunt tot mai căutate, în timp ce există alte substanțe al căror efect este mult mai agresiv.

Într-adevăr, cum se dovedește absența efectului? Este imposibil. Mai ales că nu se cunoaște identitatea a mai mult de 5% dintre microorganismele din sol și cu atât mai puțin modul în care funcționează.

Prin urmare, este imposibil să se evalueze impactul și importanța oricărui efect observat sau presupus. Această stare de profundă ignoranță lasă loc oricărei speculații și, mai ales, „discursului catastrofismului“ legat de biodiversitate cu care ne-am obișnuit în ultimii ani.

Auzim tot mai des că „sănătatea solului“, „solurile vii“ sunt esențiale pentru sănătatea globală a planetei și a omului. Cea mai mică alterare potențială a stării „naturale“ și a purității originare a acestei entități sacre care este solul este trăită ca o catastrofă absolută care amenință toată viața de pe pământ.

Studiile care sugerează că o aplicare a unui produs ar putea avea efecte asupra microorganismelor, poate chiar asupra râmelor (studii contrazise de alte studii), nu duc decât la punerea sub semnul întrebării a sistemului agricol funcțional de astăzi.

Ceea ce ne interesează este să comparăm și să alegem cea mai bună opțiune posibilă într-un set de soluții în sisteme, cu rezultate egale.

Amintiți-vă întotdeauna că obiectivul agriculturii este de a face producție agricolă, de a obține recolte sigure. Putem compara impactul organicului și ACS pentru a vedea care sistem de agricultură are cel mai bun echilibru, beneficii / dezavantaje.

Întrebarea ar trebui mai degrabă pusă după cum urmează: care este impactul minim al unui sistem complet (și nu al unui instrument) care ne interesează cel mai mult, cu rezultate egale asupra biodiversității? Acesta este exact raționamentul pe care îl fac fermierii: cum să optimizeze beneficiile producției durabile cu instrumentele pe care le folosesc. Raționamentul în afara sistemului pe un instrument izolat nu are sens. Chiar dacă un produs are impact asupra microorganismelor, nu este o problemă dacă face posibilă operarea celui mai bun sistem posibil, ținând cont de obiective și constrângeri.

Raționamentul absurd ar fi eliminarea oricărui instrument care are un impact, începând cu arătura, apoi chimia, iar la final să păstrăm natura sălbatică și să revenim la epoca de piatră. Știm că vânătorii-culegătorii au avut și un impact negativ asupra faunei și florei și poate chiar și asupra climei.

Cel mai impactant efect al agriculturii asupra ecosistemelor naturale este, în primul rând, cultivarea. Prin urmare, sistemele cele mai productive fac tot posibilul pentru a menține refugiile pentru ecosistemele amenințate, rare și pe cale de dispariție, precum și a speciilor pe care le susțin.

Practica cu cel mai mare impact asupra biodiversității ecosistemelor cultivate este lucrarea mecanică a solului, îndepărtarea stratului protector de sol în anumite perioade și degradarea humusului și a vieții solului.

Utilizarea instrumentelor chimice rămâne esențială pentru a elimina prelucrarea solului, menținând în același timp un nivel ridicat de randament.

Implementarea ACS în teren are ca efect posibilitatea de a permite o strategie alimentară care să optimizeze biodiversitatea în cel mai mare număr posibil de ecosisteme antropice și naturale.

Aceasta nu este o strategie perfectă. Există loc considerabil de îmbunătățire a agriculturii și creșterii animalelor, în același timp cu protecția sau chiar renaturarea ecosistemelor de interes biologic sau ecologic deosebit, cu îmbunătățirea climei prin adaptarea la schimbările sale, fără a renunța la dezvoltarea umană.

Cei care cunosc ACS și îl practică sunt în cea mai bună poziție pentru a vedea marjele sale de progres și lucrează pentru a le pune în aplicare, dezvoltându-l în același timp în câmpul cu cel mai mare număr de fermieri.

Cele mai realiste prognoze sugerează că producția ar putea fi cel puțin dublată cu know-how-ul actual, fără a dăuna ecosistemelor care sunt încă puțin afectate de om, deschizând perspective promițătoare la fel de mult în producerea de energie regenerabilă, precum și în alimente sau biomateriale.

Pentru a-și păstra viitorul și pe cel al altor specii, specia noastră va trebui să investească în continuare în inteligență și rațiune. Calea renunțării, a fuziunii și a supunerii față de natură, a animismului și a animalismului reprezintă o fundătură mortală. Natura nu face favoruri învinșilor. Omul este unic prin inteligența și capacitatea sa tehnologică. Acesta este singurul său avantaj, cel care i-a permis să nu dispară. Ar fi păcat să renunțăm la el.

Liderii noștri politici, ca de altfel orice persoană puțin conștientă, ar trebui să profite de aceste reflecții și să se alăture cu hotărâre oamenilor angajați pe calea progresului, aceasta fiind cea mai bună cale pentru planetă, precum și pentru biodiversitate.

Dr. ing. Daniel BOTĂNOIU