Lumea satului 750x100

update 4 Dec 2020

Dăunătorii tomatelor cultivate în spații protejate

Acarianul tomatelor sau acarianul de bronz al tomatelor (Aculops lycopersici)

Biologie: Din cauza dimensiunilor reduse, dăunătorul este pus în evidență doar cu lupa sau la stereomicroscop. Sursele de infestare a plantelor tinere, cu precădere în sere, sunt populațiile de acarieni supraviețuitoare pe resturile vegetale sau acarieni introduși odată cu răsadurile. Într-un ciclu de vegetație se dezvoltă până la șapte generații. Femelele trăiesc câteva săptămâni și depun până la 50 de ouă; din cele fertilizate apar deopotrivă masculi și femele, iar din ouăle nefertilizate apar doar masculi. Condițiile favorizante sunt 30% umiditate atmosferică și temperaturi de 21-25°C.

Simptome: infestarea începe de la frunzele bazale care se brunifică și se vestejesc. Pe măsura dezvoltării populației de acarieni, atacul urcă spre vârful plantei, provocând uscarea totală. Hrănirea cauzează încrețirea și, necrozarea frunzelor, căderea florilor, ruginirea fructelor și în final, cum spuneam, moartea plantelor.

Tratamente: curățarea serelor și echipamentelor între ciclurile de cultură, aplicarea tratamentelor la structura serelor, utilizarea soiurilor rezistente la acarieni, controlul buruienilor (din interiorul și exteriorul serelor), tratamente chimice cu Apache (0,15-1 litru/ha).

Molia tomatelor (Lacanobia oleraceae)

Lacanobia oleraceae 1

Descriere: adultul are 35-45 mm la deschiderea aripilor; cele anterioare sunt maron-roșcat până la mov-maroniu, cu o stigmă gălbuie, iar cele posterioare sunt gri-maronii, mai închise spre margine. Larva se dezvoltă până la 40 mm lungime, fiind de culoare verzuie, gălbuie sau brun-roșcată, cu cap verde deschis în primele stadii și albicios sau maroniu deschis, marmorat, în stadiile terminale. Corpul prezintă pete mici albe și câteva negre, linii dorsale palide, cea spiraculară fiind lată, galbenă sau galben-portocalie.

Biologie: avantajul, dacă se poate numi avantaj, este că dăunătorul are capacitate redusă de a coloniza alte plante decât cea sau cele pe care a apărut, deci atacul poate fi localizat. Adulții zboară doar noaptea, iar ziua se ascund în crăpăturile solului. Femelele depun aproximativ 1.000 de ouă, în grupuri de 60-300, pe partea inferioară a frunzelor. Acestea eclozează în 8-10 zile. Larvele trec prin 5-7 stadii, ajungând la completa dezvoltare în 33-39 de zile. La început sheletuiesc frunzele, iar în ultimele stadii devorează frunzele și uneori tulpina, care se va frânge apoi ușor. În fructe sapă orificii mari. Împuparea (cocon mătăsos) se realizează în locuri uscate, cum ar fi stâlpii din lemn sau resturi de plante.

Simptome: frunzele sunt atacate până la nervuri, iar în tulpini și pe fructe apar galerii săpate de larvă.

Tratament: ca măsuri preventive, menționăm închiderea serelor pe timpul nopții pentru prevenirea pătrunderii adulților și îndepărtarea buruienilor din interiorul și exteriorul spațiilor protejate.

Musca minieră a frunzelor de tomate (Liriomyza bryoniae)

Liriomyza bryoniae

Descriere: adultul (2-3 mm) are corpul acoperit de perișori scurți, este de culoare neagră-brună pe partea dorsală, de altfel ca și capul și toracele. Pe abdomen și torace prezintă dungi late, galbene. Aripile sunt mai lungi decât abdomenul, translucide. Larva este mică, fără picioare toracice sau abdominale și fără capsulă cefalică, de culoare galbenă-verzuie ori crem.

Biologie: dăunătorul are mai multe generații pe an, fiecare având nevoie de 17-25 de zile pentru un ciclu complet. La 1-3 zile de la apariție și de la împerecherea insectelor, femelele depun câte 50-100 de ouă pe fața superioară a frunzelor. Larvele eclozează după 5-11 zile, dezvoltarea având loc în următoarele 8-11 zile; la completa dezvoltare părăsesc frunza, pătrund în sol, se împupează, stadiu ce presupune alte 4-8 zile.

Simptome: larvele minează galerii sinuoase în frunze, inițial de culoare albă, iar mai târziu brune. Excrementele (negre) sunt depuse în zona mediană a galeriei, sub forma unei linii întrerupte foarte des. Frunzele atacate se usucă parțial sau total și cad. Când minează și tulpina plantelor, acestea se ofilesc și se usucă.

Tratamant: ca măsuri preventive sunt citate utilizarea răsadurilor neinfestate, distrugerea resturilor vegetale, dezinfectarea solului și a incintei, iar ca tratamente chimice se recomandă Voliam Targo (0,6-0,8 l/ha), Affirm (1,5 kg/ha) și Actara (0,05% sau 0,250 kg la 100 mp), aplicat la sol, preventiv și curativ.

Ploșnița tomatelor (Nezara viridula)

Nezara viridula

Descriere: Specie invazivă, prezentă în România din anul 2010, periculoasă mai ales pentru faptul că este vector de virusuri. Adultul (12-16 mm) este de culoare verde deschis, mai rar galben, brun sau roșcat, cu puncte albe mici pe marginea anterioară a scutelului. Nimfele au cinci stadii care se dezvoltă pe parcursul a 30 de zile. Culoarea se schimbă progresiv, de la negru, în primul stadiu, cu numeroase pete albe, aranjate în linii paralele pe partea dorsală, până la verde deschis, în ultimul stadiu.

Biologie: adulții migrează primăvara din zonele învecinate în spațiile protejate, atacând culturile. În ambele faze (nimfă și adult) se hrănesc prin extragerea sevei plantelor. Femelele depun 30-130 de ouă grupate pe fața inferioară a frunzelor, perioada de incubație fiind de 20 de zile. În primul stadiu nimfele stau grupate la locul de eclozare și nu se hrănesc, dar în  stadiile patru și cinci se răspândesc în cultură.

Simptome: atacă tulpina, frunzele, lăstarii, fructele. Pe fructe se observă orificii realizate prin perforarea și sugerea țesuturilor, care se transformă apoi în pete minuscule, dure, maronii sau negre. Fructele nu se mai dezvoltă, rămân mici și se stafidesc. Prin injectarea salivei toxice se imprimă un gust și miros neplăcut, iar țesuturile degradate rămân ferme dacă tomata ajunge la maturitate.

Măsuri preventive: controlul riguros al buruienilor, utilizarea de soiuri sau hibrizi rezistenți la atac și rotația culturilor.

Maria BOGDAN