Astăzi vă prezentăm doi dăunători ai scoarței și ramurilor prezenți în livezile de prun și cireș în special, care nu sunt organisme de carantină, dar care se întâlnesc frecvent în România.

Sfredelitorul ramurilor (Zeuzera pyrina)

Este o specie polifagă, prezentă în livezile de cireș, nuc și unele foioase. Se răspândește pe distanțe mici prin zborul adulților.

Descriere: adultul are corp de culoare albă, cu 6 pete albastru-închis pe torace, abdomen cu dungi transversale albastre. Masculii sunt mai mici, cu o anvergură a aripilor de 35-50 mm, iar femelele au 50-70 mm. Aripile albe anterioare, mai mici decât cele posterioare, prezintă numeroase pete sau puncte bleumarin spre negru. Larva (60 mm) este gălbuie cu puncte negre, iar ultimul segment abdominal, placa toracică și capul sunt negre.

Biologie: are o generație pe an în zonele calde și una la doi ani, în cele mai reci. Adulții zboară din luna iunie până la începutul lunii august, trăiesc 8-10 zile, se împerechează în cursul nopții, femela depunând apoi până la 1.000 de ouă, în crăpăturile scoarței, în apropierea mugurilor, pe pețiolul frunzelor și pe scoarța lăstarilor. Larvele țes un cuib mătăsos, apoi perforează mugurii, frunzele și pețiolul. Mai târziu părăsesc galeriile, pătrund sub scoarța ramurilor, săpând alte galerii prin care elimină rumegușul și excrementele, ambele colorate portocaliu spre roșcat. Iernează în galerii închise și reiau activitatea primăvara următoare, când se hrănesc câteva săptămâni, după care rod un orificiu în afară, formează un cocon mătăsos și, prin faza intermediară de pupă, apar adulții.

Simptome: larvele tinere rod pețiolul frunzelor și lăstarii abia apăruți, iar larvele complet dezvoltate sapă galerii în lemn, pomii atacați fiind debilitați, iar ramurile se rup.

Tratamente: Ca măsuri de prevenție amintim îndepărtarea ramurilor afectate, tăieri de rărire în coroană, curățarea scoarței. În perioada de vegetație se poate aplica un tratament cu Karate Zeon-0,015%.

Cariul mic al scoarței (Scolytus rugulosus)

Atacă prunul, piersicul, caisul, cireșul etc., cu precădere în livezile unde nu s-a efectuat un control riguros al puieților la înființarea plantației.

Descriere: Adultul, de culoare brună-ciocolatie spre negricioasă, are dimensiuni cuprinse între 1,8 și 2,8 mm. Capul este mic, cu antenele claviforme. Placa dorsală prezintă o punctuație mai grosieră, iar pe elitre petele formează un fel de striuri. Larva este albicioasă-gălbuie, cu capsula cefalică brună, corpul fiind ușor curbat.

Biologie: prezintă două generații pe an și iernează ca larvă în galeriile săpate în scoarță. Adulții apar în aprilie-mai, se hrănesc o scurtă perioadă de timp, apoi are loc împerecherea, după care femelele rod galerii (materne) în care are loc depunerea pontei. Larvele noi rod la rândul lor alte galerii în lunile iunie și iulie. Generația a II-a de adulți se dezvoltă în august-septembrie.

Simptome: Adulții rod mugurii și lăstarii fragezi, iar larvele sapă galerii în lemn, în special pe ramurile mai subțiri, cu diametrul de 1-6 cm. Galeriile materne sunt de tip longitudinal, de 2-6 cm lungime, iar cele larvare sunt lungi și sinuoase. Din orificii se scurg substanțe gomoase, ceea ce face ca atacul să se depisteze cu ușurință.

Tratament: îndepărtarea ramurilor atacate, arderea acestora și tratament chimic, în perioada repausului vegetativ, utilizând Confidor Oil SC 004, în concentrație de 1,5%.

Maria BOGDAN