Cum sunt influențate recoltele

Un sol cu grad de fertilitate ridicat presupune existența, în primul rând, a unei structuri glomerulare în care regimul aerohidric, termic și de nutriție al plantelor se găsește în optim. Aici procesele de mineralizare și de humificare a materiei organice se desfășoară în mod echilibrat. Solul respectiv conține 50% pori care sunt umpluți 30% cu apă și 20% cu aer.

Structura glomerulară se obține prin unirea particulelor elementare de sol în agregate stabile cu ajutorul coloizilor de argilă și de humus care are cationi de calciu (Ca++) absorbiți și care au rolul de liant (ciment) în unirea acestor particule de sol.

Procesul de formare a agregatelor structurale se desfășoară în trei faze:

1. Îmbrăcarea particulelor elementare de sol cu o peliculă de substanțe organo-minerale și popularea ei cu microorganisme;
2. Transformarea substanțelor coloidale în gel alcătuit din aglomerarea particulelor elementare și formarea de microagregate;
3. Unirea microagregatelor datorită presiunii rădăcinilor și a fenomenelor de uscare-umezire în glomerule structurale. Sistemul radicular asigură o fragmentare a masei solului și totodată o presiune laterală pentru unirea microagregatelor de sol, iar după moartea lor, prin descompunere, se formează humusul.

Solul cu structură glomerulară contribuie la creșterea recoltelor deoarece:

1. Asigură o ușoară infiltrare și înmagazinare a apei în sol și împiedică pierderea ei prin evaporare deoarece în spațiile dintre glomerule se găsesc vapori de apă care împiedică evaporarea apei din sol.

Permeabilitatea într-un sol slab structurat dintr-o monocultură de porumb este de 5 mm/oră, pe când în solul bine structurat, dintr-o rotație trifoi-grâu, este de 31 mm/oră, favorizând infiltrarea apei.

1. Rădăcinile plantelor pătrund ușor și mai adânc în solul cu structură glomerulară, valorificând un volum mai mare din care își procură apa și hrana. S-a demonstrat experimental că, pătrunzând 30 cm mai adânc în sol, se pot aproviziona în plus cu 50 mm de apă.
2. Au grad de afânare favorabil, cu densitatea aparentă (Da) în limitele 1,0-1,4 g/cm3, cu porozitatea capilară 30-36% și porozitatea necapilară (de aerație) 18-24% corespunzătoare activității în condiții optime a microorganismelor din sol și creșterii nestingherite a rădăcinilor. Ca urmare, se realizează și sporuri corespunzătoare de producție.

Astfel, producția de grâu în monocultură, cu sol slab structurat, a fost 100%, iar în rotația trifoi-grâu 153% și cu conținut ridicat de proteină. Producția de porumb în monocultură a fost 10.500 kg/ha, iar într-o rotație de patru ani, cu solă amelioratoare, a fost de 18.000 kg/ha.

Producția de sfeclă de zahăr într-un sol cu structură, având Da = 1,38 g/cm3, a fost 100% și cu conținut ridicat de zahăr, iar în solul cu structura deteriorată, cu Da = 1,50 g/cm3, a fost de numai 55%.

La fel, la floarea-soarelui, în solul structurat producția a fost 100% și cu un conținut ridicat de ulei, iar în solul slab structurat a scăzut la 77% și conținutul în ulei la 72%.

1. În solul structurat aerul și apa se găsesc în raporturi optime (1/3 aer și 2/3 apă), asigurând o bună nutriție a plantelor, precum și activitatea microorganismelor din sol.
2. Solul bine structurat se lucrează ușor, cu consum redus de carburanți și fără uzura utilajelor, nu se formează bolovani sau curele care necesită intervenții ulterioare prin care solul se pulverizează, rezultând praf care astupă porii solului și se formează crustă.
3. Eroziunea pe solul structurat este evitată deoarece apa provenită din ploi și topirea zăpezii se infiltrează ușor și nu se scurge la vale.

Stabilitatea hidrică a structurii în monocultura de porumb a fost 33,7%, în rotația grâu-porumb 38,2%, iar după sola de lucernă 46,2%.

Factorii care contribuie la distrugerea structurii solului sunt:

– Ploaia cu efect mecanic și efect de levigare. Apa intră în interiorul agregatelor structurale prin capilare și elimină aerul cu presiune, provocând spargerea agregatelor.

– Prin tehnologii de cultură necorespunzătoare scade conținutul componentelor care formează liantul de unire a particulelor de sol în agregate și înlocuiesc calciul din complexul coloidal al solului.

– Prin lucrarea solului cu utilaje agresive și la grad de umiditate necorespunzător se formează distrugerea structurii solului.

Pentru menținerea și refacerea structurii solului se cere:

• Executarea lucrărilor solului prin cât mai puține treceri, cu utilaje ușoare și numai la maturitatea fizică a solului (umiditate optimă), când agregatele structurale se desfac pe linia de minimă coeziune (brazda se varsă în urma plugului) și nu duc la prăfuirea solului, care astupă porii și împiedică circulația aerului și a apei.
• Aplicarea de îngrășăminte organice și a tuturor resturilor vegetale, precum și a amendamentelor acolo unde este necesar.
• Folosirea asolamentelor din care să nu lipsească sola amelioratoare de graminee și leguminoase perene.
• Este necesar ca prin tehnologiile de cultură aplicate să nu se ajungă la deteriorarea structurii solului, ci în permanență să se urmărească menținerea și sporirea acestei însușiri importante a solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU

Revista Lumea Satului nr. 11, 1-15 iunie 2017 – pag. 14-16