Cultura gastronomică a borșului ucrainean

Se vorbește tot mai mult despre „bucătăria tradițională”. Iată că a venit timpul ca și gustul să fie considerat un element de patrimoniu imaterial UNESCO, propus de asociația CRIES pentru reinterpretare în Timișoara, Cluj, Turda, Odorheiu Secuiesc, Făgăraș, Târgu Mureș și Iași, în perioada 1 - 11 noiembrie 2022. Astfel, au avut loc o serie de evenimente de o importanță deosebită pentru tradițiile culinare atât tradiționale românești, cât și al celor din străinătate.

Borșul ucrainean, în pericol?

Considerat ca fiind una dintre cele mai îndrăgite rețete culinare din Ucraina, borșul tradițional a fost înscris, în 2022, pe Lista patrimoniului cultural imaterial aflat pe cale de dispariție. UNESCO a declarat practica de gătire a acestui preparat „în pericol de dispariție” din pricina situației generate de războiul început în 2022 în Ucraina, definind-o caz de extremă urgență. Conflictul din Ucraina pune în pericol atât păstrătorii tradiției practicii borșului tradițional, ci și mediul înconjurător și agricultura tradițională.

Gătit cu tradiție în gospodăriile de pe teritoriul Ucrainei, acest borș are o culoare roșie strălucitoare și un gust dulce-acrișor, este dens, foarte sățios și absolut delicios.

Are în componență bulion și o varietate de legume puse laolaltă împreună cu un element cheie diferențiator - sfecla roșie (ba chiar sfeclă de zahăr sau suc de sfeclă fermentată). Poate conține și: cartofi, varză, morcov, roșii, ardei gras, usturoi. La fel ca și în cazul ciorbelor noastre, acest borș poate fi improvizat din diferite resturi de legume rămase prin frigider și dres cu o lingură cu smântână.

Tradiție și preparare

Borșul ucrainean este gătit într-o oală mare și este servit, adesea, cu pâine de secară sau chifle cu usturoi. Rețeta este pregătită în diverse versiuni, utilizând ingrediente sau metode de preparare destul de variate. Rețeta acestui borș poate să difere. Borșul ucrainean ocupă un rol important în tradițiile culturale locale de pe întreg teritoriul Ucrainei. De pildă, în zona Podillia, în a treia zi a nunții, se practică tradiția vizitării norei la o masă cu borș.

Ucrainenii îl mănâncă în familie. Poate fi considerat un preparat potrivit de consumat în fiecare zi, la fel ca ciorba noastră tradițională. Asemănările dintre borșul ucrainian și cel românesc, din perspectiva anumitor ingrediente, tehnici de realizare și practici de consum, stau ca dovadă pentru schimburile interculturale petrecute pe teritoriile Europei de Est și nu numai, pe parcursul unor mii de ani.

Anca Lăpușneanu