Agricultura Conservativă este o practică agricolă ce urmărește stoparea degradării terenurilor și menținerea aportului de apă în sol, prin restabilirea fertilității naturale a acestuia. Având la bază tehnici ce implică utilizarea covoarelor vegetale și realizarea de lucrări minime la nivelul solului, acest model de agricultură a fost prezentat în cadrul unei demonstrații practice organizate recent de ALCEDO în parteneriat cu fermele Agro Fondinvest și Stimex în localitatea Valea Argovei din județul Călărași.
Agricultura conservativă, principii de funcționare, modele de adoptat și practici reușite
Utilizată pe scară largă de mai mult de 20 de ani în țări din vestul Europei și de peste Ocean, agricultura conservativă funcționează pe baza a trei principii importante:
1. Mobilizarea minimă și superficială a solurilor. Având în vedere că principalele forme de eroziune la care este supus terenul agricol sunt de natură hidrică și eoliană este necesară adoptarea unor tehnici de prelucrare de tipul minimum-tillage, strip-till sau no-till. În lipsa arăturii, se face doar o afânare a solului, astfel fiind conservată diversitatea microbiologică a solului (conținutul organic) și redusă evaporarea apei.
„De 5 ani, de când am ales acest model de agricultură, noi nu mai arăm. În perioada de tranziție au fost producții mai mici, dar și cheltuielile au fost reduse, apoi producțiile au crescut, chiar peste cele avute înainte, fără să revenim la costurile anterioare“, a declarat Ionel Gheorghe, fondatorul Agro Fondinvest, companie ce deține 600 de hectare de culturi la Valea Argovei.
2. Păstrarea resturilor vegetale la suprafața solului. Constituind un covor de vegetație uscată, aceste resturi îndeplinesc un dublu rol, pe de o parte protejează pământul de acțiunea factorilor externi și pe de altă parte reglează porozitatea, regimul aerohidric și cel mineral din sol.
Conform Gabrielei Rizescu, director de marketing ALCEDO, „un alt avantaj al agriculturii conservative este reținerea carbonului în sol și reducerea necesarului de fertilizanți, în special a azotului care este stocat și redat culturilor datorită descompunerii covoarelor vegetale cu leguminoase. Agricultura devine astfel un instrument pentru a capta carbonul în sol și a lupta împotriva schimbărilor climatice, iar în combinație cu aplicarea fertilizării localizate agricultura conservativă ajută la reducerea poluării cu nutrienți în exces.“
3. Diversificarea și introducerea în rotație a culturilor intermediare. În perioadele de trecere de la o cultură la alta, covoarele vegetale se completează cu plante leguminoase sau furajere (mazăre, linte, muștar, trifoi) al căror rol este să favorizeze procesele biologice ce stimulează eliberarea mineralelor în sol. Din acest punct de vedere există două tipuri de covoare vegetale: cele care se distrug natural ca urmare a gerului și cele asupra cărora trebuie intervenit chimic înainte de semănarea culturilor, motiv pentru care este necesară o bună coordonare a lucrărilor executate.
Deși poate părea complicat, în realitate trecerea la agricultura conservativă este destul de facilă, ea putând fi adoptată de peste 90% dintre fermieri cu utiliajele pe care le dețin acum în exploatații, după cum au explicat organizatorii evenimentului.
Mai mult de atât, numărul de treceri și consumul de combustibil pot fi reduse cu peste 60%.
Daniel Plăiașu
