Mănăstirea Izvorul lui Miron, ctitorie a primului patriarh al României

Situată la granița cu Hunedoara și Caraș-Severin, la poalele Munților Poiana Ruscă, localitatea Tomești, din județul Timiș, are o ofertă turistică importantă, grație naturii, a celor două cursuri de apă, Bega Poieni și Bega Luncanilor, reunite la ieșirea nordică din localitate în râul Bega, a acțiunii de mare succes Liman Bike Race, a pensiunilor turistice, a păstrăvăriilor, a apelor termale, dar și a mănăstirilor. Unul dintre lăcașurile de cult care atrage anual mii de vizitatori este Mănăstirea Izvorul lui Miron, din satul Românești. Accesul este posibil din drumul european 673, Deva-Lugoj, în dreptul localității Coșava.

Lăcașul este legat în totalitate de primul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, publicistul, filologul, politicianul, senatorul, premierul și regentul Miron Cristea, pe numele său de mirean Ilie Cristea. Pe când era episcop al Caransebeșului, acesta a vizitat satul Românești, în 1910, săvârșind o Sfântă Liturghie în aer liber chiar pe locul unui izvor termal. De atunci localnicii l-au numit Izvorul lui Miron, care îi vindecă pe cei bolnavi și îi adapă pe cei însetați după dreptatea lui Dumnezeu. Uimit de frumusețea ținutului, viitorul patriarh a decis să zidească aici o mănăstirea, scop în care a deschis și lista donatorilor, contribuind pentru început cu 1.000 de coroane. Terenul a fost donat de două surori din sat, Maria și Suzana. În 1912 au început lucrările cu o troiță și clădirile pentru călugări, mai apoi cu biserica, finalizată 17 ani mai târziu, în 1929 și sfințită abia în 1931. Lăcașul poartă hramul „Sf. Ilie“, după numele de mirean al celui considerat ctitor al așezării monahale, patriarhul Cristea.

Intrarea se realizează pe o poartă din lemn maramureșeană, sculptată cu scene religioase și acoperită cu șindrilă, iar mai departe se merge pe o alee străjuită de mici lacuri termale, acoperite cu nuferi. Biserica este construită din piatră și cărămidă, în stilul arhitecturii bizantine; este singura din zona care are pereții exteriori pictați, iar culorile alese i-au determinat pe localnici să o numească „Voronețul Banatului“. Pictura, realizată după anul 1979, este opera artistului timișorean Ion Sulea-Gorj, care a imaginat, de la soclu până la cornișă, trei registre: în partea de sus sunt scene cu minunile Mântuitorului Hristos, la mijloc sunt reprezentați sfinții mucenici, iar în partea de jos sunt imagini din viața Sfântului Ilie. Din 1995 sunt adăugate un paraclis de iarnă și altul de vară, chilii, grup administrativ, camere pentru pelerini, un muzeu religios care are, printre exponate, icoane pe lemn și sticlă, cărți vechi bisericești, o cădelniță din Țara Sfântă.

Tot în satul Românești se mai păstrează, în cimitirul satului, o biserică din lemn ce datează din secolul al XVII-lea, cu hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul. Lăcașul este ridicat din bârne groase de gorun, încheiate fără să se folosească cuie. Pereții sunt acoperiți cu lipitură de pământ și var, pronaosul fiind scund, iar naosul este acoperit cu o boltă semicirculară. Acoperișul din șindrilă are în prelungire două polate ce protejează intrările, iar turnul, din lemn și acesta, se termină cu un bulb de inspirație barocă.

Maria BOGDAN